1) Construiţi profilul individului aşa cum se prefigureazǎ prin urmǎrirea

realizǎrii idealului educaţional în predarea-învǎţarea disciplinei Economie.

Formularea idealului educaţional trebuie sǎ aibǎ ca şi finalitate desprinderea

caracteristicilor esenţiale ale tipului de personalitate pe care şcoala, şi implicit
profesorul unei anumite materii (în cazul de faţǎ profesorul de Economie), este
chematǎ sǎ o formeze.
Idealul educaţional al şcolii româneşti constǎ în dezvoltarea liberǎ, integralǎ,
armonioasǎ a unei personalitǎţi autonome, dinamice, creative, adaptatǎ la realitǎţile
sociale.
Dezvoltarea personalitǎţii individuale vizeazǎ atât acumulare de cunoştinţe cât şi
formare de priceperi şi deprinderi care sǎ permitǎ individului sa lucreze cu
cunoştinţele de specialitate dobândite. Formarea acestor competenţe este absolut
necesarǎ pentru adaptarea individului la realitǎţile social-economice.
Ţinând cont de aceste precizǎri putem afima cǎ, în ceea ce priveşte profilul
individului aşa cum este el prefigurat de idealul educaţional în predarea-învǎţarea
disciplinei Economie, acesta ar trebui sǎ consiste în:
- dezvoltarea capacitǎţilor cognitive prin cultivarea calitǎţilor şi operaţiilor
gândirii (analizǎ, sintezǎ, abstractizare, problematizare, definire, generalizare,
interpretare) astfel încât sǎ obţinǎ performanţe superioare în cunoaştere;
- dezvoltarea capacitǎţii de a rezolva problemele care pot sǎ aparǎ în contextul
materiei – Economie - în cazul de faţǎ;
- cultivarea unor abilitǎţi şi tehnici necesare studiului individual independent
precum şi a lucrului în echipǎ, abilitǎţi importante şi necesare în integrarea
activǎ a individului în spaţiul social-economic;
- dezvoltarea competenţelor de comunicare şi a sociabilitǎţii(spre exemplu
comunicarea fǎrǎ probleme a unei idei sau de ce nu a unei probleme
survenite);
- dezvoltarea capacitǎţii creatoare, de expunere sau exemplificare a
cunoştinţelor dobandite cu problemele existente în mediul social-economic şi
descrierea aplicabilitǎţii lor;
- dezvoltarea motivaţiei pentru desfǎşurarea activitǎţii intelectuale şi anume
motivarea individului spre studiu datoritǎ descoperii aplicabilitǎţii
cunoştinţelor dobândite în viaţa de zi cu zi.
Toate aceste competenţe trebuie dezvoltate în şcoalǎ prin procesul de predarea-
învǎţarea a disciplinei Economie, studiul acesteia contribuind la realizarea profilului
formativ, oferind elevilor o perspectivǎ de cunoaştere a spaţiului economic şi totodatǎ
promovând capacitǎţi, atitudini şi valori esenţiale care interacţioneazǎ cu abilitǎţile
amintite anterior: eficienţǎ economicǎ, raţionalitate economicǎ, echitate economicǎ,
libertate economicǎ.

1
2) În ce constǎ relaţia educaţie-sistem social privitǎ prin prisma predǎrii-învǎţǎrii
disciplinelor socio-umane?

Disciplinele socio-umane au un rol esenţial în formarea şi dezvoltarea

competenţelor funcţionale ce permit elevilor înţelegerea adecvatǎ a fenomenelor sociale,
realizarea de prognoze şi diagnoze ale acestora, în final urmǎrindu-se dobândirea
capacitǎţii de a analiza corect şi critic realitatea socialǎ.
Educaţia reprezintǎ, în esenţǎ, un proces de socializare a indivizilor guvenat de
norme şi finalitǎţi specifice sferei sociale. Astfel se urmǎreşte formarea unui individ
posesor al unei competenţe viabile, a unor trǎsǎturi pozitive de caracter, a unor abilitǎţi şi
atitudini conforme cu cerinţele societǎţii contemporane. Personalitatea elevului trebuie sǎ
fie deschisǎ şi autonomǎ, capabilǎ sǎ rǎspundǎ prompt şi responsabil tuturor cerinţelor
venite din partea societǎţii acest lucru fiind posibil datoritǎ faptului cǎ elevul dobândeşte
concepte specifice ştiinţelor sociale necesare pentru organizarea demersurilor de
cunoaştere şi explicare a unor fenomene, fapte, procese, evenimente din viaţa realǎ.
Procesul educativ are rolul de a pregǎti elevul pentru mediul social-economic în
care trǎieşte. Astfel existǎ un permanent transfer între individ şi mediul social în care
acesta trǎieşte, individul dorind sǎ evolueze cât mai repede şi mai mult cu putinţǎ în timp
ce societatea cautǎ sǎ ţinǎ seama de cerinţele de formare şi de dezvoltare ale acestuia.
Scopul final al interdependenţe între educaţie şi sistemul social reprezentându-l adaptarea
individului într-un mediu social care este într-o continuǎ schimbare.

2
3) Construiţi un inventar al obiectivelor predǎrii-învǎţǎrii Economiei urmǎrind
clasificarea acestora pe fiecare nivel de generalitate (pentru un capitol din unul
dintre manualele alternative aprobate de MEC).

Obiectivele educaţionale descriu rezultatele aşteptate dupǎ parcurgerea activitǎţilor de

predare-învǎţare având un nivel redus de generalitate realizându-se în intervale scurte de
timp, referindu-se la lecţii sau secvenţe de lecţii. În funcţie de natura şi conţinutul
rezultatelor vizate, obiectivele educaţionale se împart în obiective de ordin cognitiv, de
ordin afectiv-motivaţional şi de ordin comportamental.
Obiectivele se pot defini ca schimbǎri în aptitudinile şi modurile de comportament la
cre vor ajunge elevii în urma procesului de predare-învǎţare. Formularea obiectivelor
trebuie sǎ expliciteze ceea ce elevii vor putea face, altfel spus, comportamentele pe care
vor fi capabili sǎ le demonstreze.
„Obiectivul terminal al unei activitǎţi educative, este un comportament, adicǎ o
activitate vizibilǎ, o reacţie observabilǎ şi evaluabilǎ, pe care profesorul doreşte sǎ o vadǎ
manifestându-se la elev în momentul în care înceteazǎ influenţa sa asupra lui.”
(M.Minder, 1991, p.20). Astfel spus, putem sa determinǎm dacǎ elevul a învǎţat sau nu
ceva observând comportamentul sǎu.
În ceea ce priveşte predarea şi învǎţarea Economiei în liceu, putem distinge
urmǎtoarele categorii de obiective generale:
 obiective centrate pe cunoaştere, care vizeazǎ însuşirea conceptelor specifice
disciplinei şi a informaţiei factuale;
 obiective cognitiv-formative, care vizeazǎ formarea unor capacitǎţi intelectuale,
cum ar fi: analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea, definirea, clasificarea,
extrapolarea, predicţia, aplicarea, elaborarea, evaluarea, etc;
 obiective de naturǎ acţionalǎ: dezvoltarea unor deprinderi intelectuale (studiu
independent, investigaţia, calcul, aplicare), dezvoltarea competenţelor de comunicare
(dialog, dezbatere, negociere, rezolvarea unor conflicte), dezvoltarea abilitǎţilor de
operare cu instrumente de cercetare socialǎ;

3
 obiective de naturǎ afectivǎ: dezvoltarea intereselor, modelarea atitudinilor,
formarea sau întǎrirea convingerilor, prin care se influenţeazǎ comportamentele elevilor.

Capitolul 12. Piaţa financiarǎ:conţinut, forme, funcţii

1) Însuşirea de concepte specifice cum ar fi : piaţa financiarǎ primarǎ, piaţa fianciarǎ

secundarǎ, creditul comercial şi creditul bancar, cambia şi cecul, bonul de tezaur,
depunerea la vedere, depunerea la termen, lichiditatea, valorile mobiliare,
actiunile şi obligaţiunile, bursa de valori, cotaţia precum şi indicii bursieri .
2) Formarea unor capacitǎţi intelectuale cum ar fi: definirea conceptelor specifice,
clasificarea lor (ex: piata financiarǎ, creditul, etc), analiza relaţiilor dintre valoriile
mobiliare şi rolul lor in procurarea de capital, aplicarea noţiunilor dobândite în
rezolvarea diferitelor probleme.
3) Dezvoltatea unor deprinderi intelectuale: investigaţia şi studiul independent.
4) Dezvoltarea intereselor, formarea şi întǎrirea convingerilor prin sarcinile de lucru
adecvate conţinutului informativ (problematizarea, analiza comparativǎ).

4
4) Construiţi un inventar de competenţe formate prin predarea-învǎţarea
Economiei (pentru acelaşi capitol ales).

Competenţele desemneazǎ achiziţiile concrete ale elevului, dobândite prin

studierea unor discipline, pe o anumita treaptǎ de şcolarizare. În cazul discipline
„Economie” trebuie sǎ ţinem seamǎ de faptul cǎ aceastǎ disciplinǎ se predǎ pe parcursul
unui singur an şcolar şi cǎ ea este cuprinsǎ în modulul disciplinelor socio-umane,
aparţinând ariei curriculare „Om şi societate ”.
Competenţele formate în urma predǎrii-învǎţǎrii capitolului ,,Piaţa financiarǎ:
conţinut, forme, funcţii” sunt:
- identificarea principalelor concepte ale capitolului precum şi a conexiunilor
dintre acestea;
- sistematizarea cunoştinţelor referitoare la piaţa financiarǎ, clasificarea acesteia
precum şi realizarea comparǎrilor dintre piaţa financiarǎ secundarǎ şi cea
primarǎ;
- exemplificarea noţiunilor dobândite prin experienţe de viaţǎ ;
- explicarea rolului valorilor mobiliare în procurarea de capital;
- analiza conţinutului operaţiilor bancare active şi pasive;
- determinarea factorilor care influenţeazǎ titlurile de valoare;
- interpretarea şi explicarea necesitǎţii cunoaşterii indicilor bursieri;
- analiza criticǎ a activitǎţii economice din perspectiva comparǎrii pieţei
monetare şi a pieţei financiare.

5
5) Proiectaţi o anchetă economică pe baza căreia să studiaţi o problemă specifică
Economiei.

În predarea Economiei, acţiunea educativă nu se poate rezuma doar la a îi

conduce pe elevi spre achiziţia cunoştinţelor, de altfel foarte ample, ignorand virtuţile
formative ale acestui domeniu. Simpla cunoaştere a principalelor dimensiuni conceptuale
şi tematici, specifice economiei, nu este suficientǎ fiind necesară formarea gândirii
critice, reflexive, capabilă să opereze interpretativ şi creativ, dobândirea unor capacităţi
care să-i permită elevului obţinerea independentă a informaţiilor, prelucrarea şi utilizarea
lor, formarea deprinderilor de comportament prosocial.
În învǎţarea Economiei simpla însuşire a cunoştinţelor nu este suficientǎ, mult
mai important fiind ceea ce vor face elevii cu aceste cunoştinţe dobândite. Întradevǎr
informaţiile sunt indispensabile formǎrii intelectuale, servind la structurarea şi
dezvoltarea competenţelor. Aceste competenţe constau în abiliţǎţi şi priceperi de culegere
a datelor, prelucarrea lor şi interpretarea rezultatelor obţinute. Aplicarea efectivă, în
condiţii concrete, a metodelor şi tehnicilor de cercetare economică (ancheta, studiul de
caz, metoda monografică) presupune valorificarea (transferul) unor cunoştinţe teoretice şi
permite realizarea unei învăţări prin descoperire, cu efecte multiple în plan formativ:
dezvoltarea capacităţii cognitive, operaţionale şi de aplicare.

Exemplu de anchetă:
Cum anume poate o firma sa realizeze maximizarea profitului? Care sunt factorii
de care trebuie sǎ ţinǎ cont firma pentru a obţine maximizarea profitului?
Studierea factorilor care influenţeaza profitul ( preţul, veniturile firmei, costul de
producţie, nivelul şi structura producţiei, viteza de rotaţie a capitalului ).

Prin această anchetă urmărim să vedem modul cum gândesc elevii, ce legaturǎ fac ei între
profit şi preţ, spre exemplu, pe ce informaţii îşi bazează ei afirmaţiile, cât de interesaţi
sunt de aceste aspecte.

6
6)Construiţi scenariul unei sarcini de lucru care să pună în valoare aspiraţiile
individuale ale elevilor în contextul economic actual, care să evidenţieze
aproximarea cu acurateţe a şanselor de reuşită în mediul social-economic specific
ţării noastre.

Ansamblul tuturor trăsăturilor de personalitate corelat cu experienţa individuală

de viaţă acumulată pană la un moment dat, constituie profilul psihologic individual.
O clasǎ de elevi nu este un grup omogen. Fiecare elev are o experienţă culturală şi
de viaţă diferită de a celorlalţi, posedând un alt bagaj de cunoştinţe (informaţii de bază,
competenţe, strategii de cunoaştere, atitudini cognitive), o altă experienţă intelectuală,
morală, estetică, alte aptitudini şi interese, într-un cuvant, fiecare elev are
„individualitatea” sa.
Principiul luării în considerare a particularităţilor individuale şi de vârstă ale
elevilor este unul esenţial în pedagogia modernă. Organizarea şi desfaşurarea procesului
instructiv-educativ trebuie sǎ se realizeze pe mǎsura posibilitǎţilor reale ale elevilor.

Avem următorul scenariu:

Sunteţi o firmă de dimensiuni medii, care doreşte stabilirea unui preţ de echilibru pe
piaţă. Folosindu-vǎ de urmatorul tabel în care este expusǎ atât cererea, oferta cât si
surplusul în fiecare caz stabiliţi ce schimbǎri de preţ trebuie efectuate în fiecare caz
pentru a obţine un preţ de echilibru:

Preţul (RON) Cantitatea oferitǎ Cantitatea cerutǎ Surplus

(unitǎţi/an) (unitǎţi/an) de ofertǎ(+)
de cerere (-)
9 1000 100 +900
7 900 200 +700
5 700 300 +400
3 400 400 0
1 100 500 -400

Va trebui să analizaţi: Evoluţia atât a cererii cât şi a ofertei pe piaţǎ în cazul fiecǎrui
produs.
Modalităţi de stabilire a unui echilibru între cerere şi ofertǎ.
Evoluţia preţurilor în fiecare caz pânǎ la atingerea preţului de
echilibru.
Evidenţiaţi riscurile pe care şi le asumă firma.

Prin această activitate urmărim modul în care concep elevii ideea de stabilire a unui preţ
de echilibru pe piaţǎ precum şi ce modalităţi vor adopta pentru a efectua cât mai
profitabil acest echilibru între cerere şi ofertǎ. Pentru realizarea acestei sarcini se pune
accent pe deprinderile de calcul dobândite precum şi pe cunoştinţele acumulate de cǎtre
fiecare elev.

7
7)Construiţi un inventar al competenţelor funcţionale ce pot fi valorificate în
perspectiva integrării socio-profesionale a elevilor, competenţe dobandite prin
studierea disciplinelor socio-umane, în special a Economiei în şcoală.

Noile programe şcolare urmǎresc compatibilizarea intereselor personale de

formare a elevilor cu evoluţiile previzibile ale mediului socio-economic. Exigenţele de
formare a elevilor în şcoala modernă au condus la restructurarea unor noi priorităţi în
câmpul obiectivelor educaţionale Astfel programele curriculare pun accentul pe formarea
şi dezvoltarea competenţelor funcţionale posibil de valorificat într-o astfel de
perspectivǎ..
Ştiinţele educaţiei promovează ideea că cea mai bună pregătire a elevului este
oferită de un învăţămant care asigură atât dobandirea cunoştinţelor necesare cât şi
deprinderea unei game bogate de competenţe funcţionale.

Competenţe funcţionale:
- formarea capacităţii de explorare empirică a spaţiului social;
- formarea unei gândirii critice, reflexive, capabile să opereze interpretativ şi
creativ, precum şi dobandirea unor capacităţi care să-i permită elevului
obţinerea independentă a informaţiilor, prelucrarea şi utilizarea lor, formarea
deprinderilor de comportament prosocial;
- abilităţi de culegere şi prelucrare a datelor şi interpretarea rezultatelor
obţinute;
- consolidarea atitudinilor de înţelegere şi toleranţă în perspectiva vieţii sociale
active;
- realizarea climatului afectiv pozitiv în cadrul grupului;
- dezvoltarea capacităţii de adaptare la schimbările mediului social-economic.

8
 8) Sǎ se întocmeascǎ un model de planificare calendaristicǎ pentru disciplina
Economie, clasa a XI-a.

Şcoala: Liceul Teoretic „Petru Maior”, Gherla

Profesor: Mureşan Laura-Ana
Disciplina: Economie, Clasa a XI-a, Nr ore pe sǎptǎmânǎ 1, Anul 2006-2007
Planificare calendaristicǎ orientativǎ
Unitatea de Competenţ Nr. de Săpt. Obs.
învăţare (nr. total e specifice Conţinuturi ore
de ore)
Introducere în 1. Economia ca ştiinţă 1 1
teoria economicǎ 2. Economia-un sistem real 1 2
(2)

Consumatorul şi 1.1. 3. Consumatorul şi consumul 2 3,4

comportamentul 2.1. - nevoia umanǎ şi resursele
sǎu economic 4.1. - utilitatea
(3) 5.1. - valoarea economică
3.1. - cererea
Test de evaluare 1 5
Producătorul şi 1.2. 1. Agenţii economici şi proprietatea 1 6
comportamentul - proprietatea şi libertatea agenţilor
sǎu economic (10 economici
ore) 1.2. 2. Producţia şi producătorul 3 7-9
2.2. - Obiectivele
3.2. producǎtorului
4.3. - Factorii de producţie
- Costul de producţie
- Oferta
- Productivitatea
Test de evaluare
3.2. 3. Veniturile factorilor de producţie 4 10-13
4.2. - salariul
4.3. - profitul
- dobânda şi renta
Test de evaluare
5.2. 4. Eficienţa economică 1 14
Piaţa 1.3. 1. Piaţa şi mecanismul economiei de 3 15-17
(18 ore) 2.3. piaţă
Test de evaluare

9
 1.4. 2. Preţurile şi concurenţa 2 18-19
3.3. - Preţurile în economia de piaţă
4.4. - Concurenţa în economia de piaţă
5.3.

3.3. 3. Banii şi funcţiile lor 1 20

4.4.
1.3. 4. Piaţa monetară 1 21
2.3.
1.3. 5. Piaţa financiară 1 22
2.3.
1.3. 6. Piaţa muncii 1 23
2.3.
1.3. 7. Piaţa valutarǎ 1 24
2.3.
1.4. 8. Indicatorii macroeconomici de 2 25, 26
2.4. rezultate
3.3. - Rezultatele activităţii economice
4.5. - Conţinutul indicatorilor
macroeconomici de rezultate
- Utilizarea venitului
- Economiile şi investiţiile 1 27
Test de evaluare
1.3. 9. Creşterea economicǎ 1 28
1.4.
4.4.
1.4. 10. Dezechilibrele macroeconomice 2 29, 30
2.4. - Inflaţia şi mǎsurarea ei
3.3. - Şomajul
4.4. Test de evaluare 1 31
Statul şi 1.5. 1. Statul şi economia 1 32
economia de 2.5.
piaţă. 1.6. 2. Globalizarea economicǎ 1 33
(3 ore) 3.4. - Piaţa mondială şi fluxurile economice
internaţionale
- Integrarea economică internaţionalǎ
- Uniunea Europeanǎ 1 34
- Economia mondială şi globalizarea
Test de evaluare
TOTAL ORE 34

10
9) Să se construiască un proiect al unităţi de învăţare respectându-se principiul
personalizării responsabile a proiectării didactice.

Şcoala: Liceul Teoretic „Petru Maior”, Gherla

Profesor: Mureşan Laura-Ana
Planificarea unităţii de învăţare
Unitatea de învăţare: Veniturile factorilor de producţie (salariul, profitul, dobânda şi
renta)
Număr de ore alocate: 4

1) 2) Obiective de 3) Activităţi de 4) Resurse 5)

Conţinuturi referinţă/competenţe învăţare Evaluare
a)Salariul -să definească -elevii vor fi -texte auxiliare -evaluare
-determina- noţiunie de salariu, împărţiţi în -planşe cu frontală
rea profit, dobândǎ şi grupuri de 4 informaţii
salariului rentǎ persoane şi li se va statistice
-formele de -să enunţe formele cere să scrie în -metodele de
salarizare de salarizare şi caiet ce cred ei că predare aplicate
-factorii factorii care reprezintă salariul, vor fi:
care influenţeazǎ profitul, dobânda conversaţia,
influenţiazǎ salarizarea; formele şi renta iar din problematizarea,
nivelul profitului şi funcţiile precizǎrile învăţarea prin
salariului lui; factorii înseminate de colaborare,
b)Profitul dobânziişi condiţiile fiecare se va expunerea,
-conceptul rentei extrage definiţia studiul de caz,
de profit -să descrie modul de acestor noţiuni precum şi
- forme realizare a specifice observaţia.
-funcţii maximizǎrii - se cere crearea -filme despre
maximiza- profitului unui portofoliu situaţia existentǎ
rea -să descrie metodele care sǎ conţinǎ ce în alte ţări
profitului de stabilire a ratei anume cred ei cǎ (pentru a putea
c)Dobânda dabânzii duce la salarizarea face comparaţie
-conţinutul -sǎ descrie renta scǎzutǎ din cu situaţia din
dobânzii funciarǎ România precum România)
-rata şi la creşterea
dobânzii dobânzilor(cauzele
-factorii acestor fenomene
d)Renta întâlnite la noi în
-conceptul ţarǎ)
de rentǎ
-condiţiile
formǎrii ei
-renta
funciarǎ

11
10) Sǎ se eleboreze un proiect de lecţie pentru conţinutul: Originea, evoluţia şi
funcţiile banilor, respectându-se toate cerinţele proiectǎrii didactice.

Proiect de lecţie
Data: 01.10.2006
Clasa: a XI-a
Obiectul: Economie
Secvenţe de conţinut: Originea, evoluţia şi funcţiile banilor

Competenţe specifice:
1. Însuşirea şi înţelegerea noţiunii de monedǎ;
2. Formele şi funcţiile monedei;
Secvenţe de conţinut detaliate:
1. Definirea monedei;
2. Enumerarea tipurilor de monedǎ;
3. Ilustrarea graficǎ a evoluţiei monedei;
4. Enunţarea şi evidenţierea prin situaţii concrete a funcţiilor îndeplinite de monedǎ;
5. Structurarea informaţiilor deţinute despre monedǎ prin metoda ciorchinelui.
Strategii didactice:
1. Metode şi procedee: explicaţia, exemplificarea, conversaţia, observaţia,
problematizarea, exerciţiul, învăţarea prin cooperare.
2. Mijloace didactice: planşe cu definiţii, fişe de lucru, poster (rebus).
Tipul lecţiei: predare de noi cunoştinţe
Bibliografie: Viorel Cornescu, Ion Bucur, Sica Stanciu, Cǎtǎlina Bonciu, Magdalena
Platis – Economie. Manual pentru clasele a X-a şi a XI-a, Ed. All Educational, Bucureşti,
2001

12
 Desfăşurarea lecţiei

1. Moment organizatoric – 2 minut

- asigurarea unui climat optim desfăşurǎrii unei lecţii
- împărţirea elevilor în grupuri de câte 4 persoane şi distribuirea fişelor de lucru în
grup (rebus)
Metode şi procedee: conversaţia, observaţia.

2. Actualizarea informaţiilor anterioare – 10 minute

- actualizarea informaţiilor însuşite anterior se va realiza frontal, prin nominalizarea
de cǎtre profesor a elevilor;
- se va acorda feed-back imediat.
Metode şi procedee: conversaţia, explicaţia, observaţia.

3. Prezentarea temei – 2 minute

- comunicarea elevilor a subiectelor ce urmează a fi dezbătute în cadrul lecţiei (Anexa
1)
- elevii nu vor nota în caiet conţinutul acestei folii
Metode şi procedee: conversaţia, observaţia.

4. Dezbaterea temei – 30 minute

- elevilor li se solicitǎ sǎ scrie pe o foaie de hârtie ce semnificǎ pentru ei moneda
(Anexa 2), precum şi sǎ identifice posibilele funcţii ale monedei;
- din răspunsurile elevilor se extrage definiţia banilor şi anume: „Banii reprezintǎ
unul din instrumentele majore ale economiei de piaţǎ, permiţând desfǎşurarea
procesului de circulaţie a mǎrfurilor” (Anexa 3);
- rǎspunsurile elevilor cuprind şi funcţiile banilor (Anexa 3);
- profesorul expune verbal etapele evoluţiei monedei, iar sarcina de grup este sǎ
analizeze comparativ fiecare etapǎ de dezvoltare a monedei cu precizarea
avantajelor şi a dezavantajelor adusǎ de fiecare etapǎ în parte (Anexa 4);

13
 - în continuare le sunt prezentate frontal formele monedei (Anexa 4).
Metode şi procedee: explicaţia, conversaţia, observaţia, problematizarea, expunerea,
învăţarea prin cooperare, exerciţiu.

5. Consolidarea – 2 minute
- împreună cu elevii, vom realiza un ciorchine, care va conţie conceptele cheie dobândite
în cadrul lecţiei predate (Anexa 5).
Metode şi procedee: conversaţia.

6. Sarcini pentru învăţarea individuală – 1 minut

- elevilor le vom spune cum anume sa parcurgǎ materi învǎţatǎ la pagina ... la
pagina...
Metode şi procedee: conversaţia.

7. Feed-back final – 3 minute

- verificarea corectitudinii mesajului trimis (dacǎ mesajul trimis a fost sau nu receptat
corect)
- aprecierile vor fi realizate atât la nivel de grup cât şi individual.
Metode şi procedee:conversaţia.

14
 Anexa 1

Originea, evoluţia şi funcţiile banilor

1. Definiţia monedei
2. Evoluţia monedei
3. Formele monedei
4. Funcţiile monedei

15
 Anexa 2

Încercaţi sǎ definiţi noţiunea de monedǎ sau de bani din propria perspectivǎ şi sǎ

identificaţi posibilele funcţii ale acestei în minimum cinci rânduri:

16
 Anexa 3

Originea, evoluţia şi funcţiile banilor

1. Definiţia: Banii reprezintǎ unul din instrumentele majore ale economiei de piaţǎ,
permiţând desfǎşurarea procesului de circulaţie a mǎrfurilor
2. Funcţiile banilor:
● mǎsurǎ a valorii (etalon al preţurilor);
● mijloc de schimb;
● mijloc de platǎ;
 mijloc de economisire şi acumulare;
 bani universali.
3. Evoluţia monedei - etape:
● piesele sau moneda metalicǎ;
● biletele de bancǎ sau moneda fiduciarǎ;
● moneda scripturalǎ;
● moneda de plastic (cǎrţile de credit).
4. Formele monedei:
 Sisteme metaliste;
 Sisteme caracterizate prin circulaţia concomitentǎ a monedelor
metalice şi biletelor de hǎrtie;
 Sisteme monetare bazate pe existenţa biletelor de bancǎ
neconvertibile şi a monedei scripturale.

17
 Anexa 4

Originea, evoluţia şi funcţiile banilor

Sarcina:
Analizaţi comparativ fiecare etapǎ de dezvoltare a monedei aratând avantajele şi
dezavantajele fiecǎrei etape în parte.

18
 Anexa 5
Originea, evoluţia şi funcţiile banilor

19
11) Selectaţi unităţile reprezentative de conţinut aferente temei Piaţa, astfel încât să
aveţi posibilitatea să construiţi secvenţe active de învăţare.

Unitatea de conţinut: Concurenţa. Forme şi strategii anticoncurenţiale

Secvenţă de învăţare: Profesorul realizează cu elevii un brainstorming pentru ca elevii
să poată identifica aspectele care caracterizează concurenţa. Ţinând cont de rǎspunsurile
date, elevii pot sǎ extragǎ definiţia concurenţei.
Profesorul va prezentă frontal elevilor formele de concurenţǎ existente, după care
va grupa clasa în patru grupe. Fiecare grup va avea ca sarcină identificarea avantajelor şi
dezavantajelor unuia dintre tipurile de concurenţă existentǎ şi anume fie concurenţa
perfectă, fie oligopolul, fie monopolul, fie concurenţa monopolistică.
Fiecare grup va prezenta pe rând, în faţa colegilor, avantajele şi dezavantajele
identificate, precum şi strategiile anticoncurenţiale care s-ar putea adopta în cazul
respectiv.
Secvenţa de învăţare se va încheia cu o dezbatere în care cele patru grupuri vor
avea ocazia să aducă argumente pro şi contra pentru soluţiile propuse de ei sau de alt
grup.
Dezbaterea se va desfăşura sub monitorizarea profesorului care are rolul de a
preîntâmpina eventualele obstacole care pot sǎ apărǎ, prin întrebări de ghidaj care sǎ
ajute elevii sǎ trecǎ peste nelǎmuririle întâlnite.

20
12) Sǎ se realizeze o clasificare a metodelor de predare în funcţie de gradul în care
sunt utilizate în practica şcolarǎ curentǎ.

Metodele de predare în funcţie de gradul în care sunt utilizate în practica şcolarǎ curentǎ
se clasificǎ astfel:
 Expunerea
 Explicaţia
 Exerciţiul
 Problematizarea
 Activitatea de grup
 Predarea reciprocǎ
 Dezbaterea

21
13) Sǎ se exemplifice utilizarea fiecǎrei metode prezentate anterior avându-se în
vedere conţinutul ştiinţific: Dezechilibre economice. Prezentaţi avantajele şi/sau
dezavantajele pentru fiecare caz în parte.

a) Expunerea:
Profesorul va expune o plaşǎ pe care este schematizatǎ lecţia care va fi prezentatǎ pe
parcursul orei respective, şi va începe sǎ defineascǎ şi sǎ explice elevilor principalele
concepte:
- Dezechilibrele macroeconomice reprezintǎ.......
- Dezechilibrele macroeconomice cu cele mai complexe implicaţii asupra
evoluţiei economiei contemporane sunt.......
- Inflaţia - un dezechilibru stuctural este rezultatul.......
- Şomajul - fenomenul economico-social ngativ care reflectǎ......

Avantaje:
- Posibilitatea comunicǎrii unui volum mare de cunoştinţe noi într-un interval
de timp relativ scurt;
- Permite transmiterea noilor cunoştinţe într-un mod cât mai organizat şi mai
bine structurat, lucru care vine în ajutorul elevului;
- Prezintǎ un mod de gândire coerent a cunoştinţelor dând posibilitatea elevilor
de aş sistematiza noile cunoştiţe;
- Elevii vin în contact cu modalitǎţi de exprimare elevate şi expresive, specifice
mediului economico-social;

Dezavantaje:
- Elevul nu este implicat în procesul de predare-învǎţare într-un mod activ;
- Metoda nu oferǎ o posibilitate de manifestare a spiritului critic a elevilor;
- Poate conduce la rigiditatea şi uniformizarea comportamentului elevilor;
- Elevii manifestǎ un comportament pasiv;

b) Explicaţia:
Este metoda care se utilizeazǎ o datǎ cu metoda de expunere. Explicaţia este un procedeu
discursiv care implicǎ abilitatea profesorului de a se face înţeles. Profesorul poate sǎ se
foloseascǎ de diferite materiale didactice dacǎ le considerǎ utile (ex: planşe, filme)
acestea fiind însoţite de exemplificǎri, argumentǎri, explicaţii.

Avantajele şi dezavantajele acestei metode de predare sunt aceleaşi ca şi în cazul metodei

expuse mai sus.

c) Exerciţiul:
Profesorul cere elevilor sǎ analizeze cauzele apariţiei atât a inflaţiei cât şi a şomajului
într-un interval de timp dat ( ex:15 min.) dupǎ ce, în prealabil, el a expus şi explicat
principalele noţiuni specifice lecţiei predate.

22
Avantaje:
- Metoda permite elevilor sǎ-şi consolideze cunoştinţelor învǎţate;
- Elevii au posibilitatea de a pune în aplicare şi de a-şi exersa cunoştinţelor deja
învǎţate, dar la un nivel de dificultate mult mai profund;

Dezavantaje:
- Metoda poate duce la apariţia anumitor obstacole în randul elevilor;
- Neînţelegerea instrucţiunilor date de profesor precum şi a sarcinii pe care o au
de realizat din partea unor elevi;

d) Problematizarea:
Profesorul organizeazǎ o situaţie – problemǎ pe care o expune elevilor iar apoi elevii
trebuie sǎ o soluţioneze bazându-se pe cunoştinţele deja dobândite. Rezolvarea situaţiei
expuse poate fi o sarcinǎ de grup sau una individualǎ.

Situaţia-problemǎ:
Cum anume se manifestǎ dezechilibrele macroeconomice la noi în ţarǎ şi care sunt
modalitǎţile de combatere ale acestora?

Avantaje:
- Metoda permite dezvoltarea modului de gândire a elevului totodatǎ
permiţându-i-se sǎ-şi testeze capacitǎţile de operare promptǎ şi corectǎ în
diferite situaţii (ex: posibilitatea de a analiza, selecta, elabora soluţii );
- Permite pregǎtirea elevului în diferite situaţii în care poate fi pus sǎ gândeascǎ
sau sa acţioneze individual sau de ce nu ţinând seama de colegii de grup ( în
cazul unei sarcinii de grup );
- Metoda duce la declanşarea interesului cognitiv a elevului;

Dezavantaje: -

e) Activitatea de grup:
Clasa poate fi împarţitǎ în grupe de câte 4-6 elevi fiecǎrui grup dându-i-se aceeaşi
sarcinǎ. La final se vor compara şi alege rezolvǎrile corecte şi adecvate.

Sarcina de grup:
Determinaţi care sunt efectele dezechilibrelor macroeconomice aupra mediului
economic românesc.

Avantaje:
- Metoda antreneazǎ fiecare elev necesitând contribuţia fiecǎrui membru al
grupului;
- Fiecare elev este „forţat”sǎ devinǎ un participant activ al grupului;
- Duce la dezvoltarea capacitǎţii elevilor de a interacţiona unii cu alţii;

23
Dezavantaje:
- Poate duce la apariţia disputelor între elevi;
- Apare fenomenul de delegare a sarcinilor;

f) Predarea reciprocǎ:
Rolul metodei este de a îmbunǎtǎţii comprehensiunea textelor citite la clasǎ. Metoda este
explicitatǎ elevilor care, dupǎ un scurt interval de câteva zile, vor demonstra concret
tehnica, pas cu pas (sub monitorizarea profesorului). Elevii sunt învǎţaţi 4 strategii
explicite în acest scop:
1. Sumarizarea a ceea ce au citit
2. Formularea întrebǎrilor pe baza aspectelor esenţiale ale textului
3. Clarificarea pasajele dificile din text
4. Realizarea predicţiilor asupra urmǎtoarelor posibile informaţii din text.

Avantaje:
- Metoda dezvoltǎ capacitǎţile, fiecǎrui elev, de comprehensiune a textelor;
- Duce la dezvoltarea capacitǎţilor de comunicare;

Dezavantaje: -

g) Dezbaterea:
Reprezintǎ o discuţie deschisǎ în care elevii îşi rǎspund reciproc la întrebǎri, aducând
argumente şi contraargumente la ideile prezentate. Profesorul este cel care deschide
aceastǎ discuţie, formulând un numǎr suficient de întrebǎri care sǎ atingǎ toate probleme
importante legate de lecţia predatǎ, astfel încât în urma acestei metode subiectul sǎ fie
tratat în profunzime.

Întrebǎri:
Ce forme de dezechilibre macroeconomice cunoaşteţi?
Care sunt efectele acestor dzechilibre?
Cum pot fi combǎtute aceste dezechilibre?

Avantaje:
- Elevii au ocazia de a interacţiona direct unii cu alţii dezvoltându-şi astfel
abilitǎţile de comunicare şi de relaţionare interpersonalǎ;
- Metoda permite dezvoltarea capacitǎţilor de înţelegere şi de acceptare a
diferitelor opinii de expunere şi argumentare a unui punct de vedere;
- Elevii pot sǎ-şi dezvolte abilitǎţile de apreciere, de evaluare şi de autoevaluare
a diferitelor opinii;

Dezavantaje:
- Metoda prezintǎ un risc de diviare a subiectului spre alte teme care nu sunt
relevante pentru problema expusǎ.

24
14) Pentru un capitol din manualul de economie formulaţi obiectivele operaţionale.
Utilizaţi lista de verbe active.

Obiectivele operaţionale ( sau obictivele lecţiei ) reprezintǎ comportamente sau

acţiuni cognitive pe care trebuie sǎ le atingǎ elevii în cadrul unei lecţii. Obiectivele
trebuie sǎ fie observabile, mǎsurabile şi cuantificabile, ele evidenţiind, totodatǎ, şi
implicarea activǎ a elevului în procesul de învǎţare.

Capitolul 10. Preţul

Obiectivele operaţionale:
- Definirea conceptualǎ a noţiunii de preţ;
- Determinarea tipurilor de preţ ţinând cont de factorii care influenţeazǎ aceste
clasificǎri ( puterea vânzǎrilor şi cumpǎrǎrilor, gradul de flexibilitate, gradul
de noutate al produsului şi stategia adoptatǎ de producǎtor, sistemul de
formare a preţurilor de comercializare, raportul cerere/ofertǎ, nivelul preţului,
agentul economic care îl exprimǎ);
- Indicarea modului în care se formeazǎ preţul pe diferite pieţe;
- Enunţarea funcţiilor pe care le îndeplineşte preţul.

25
15) Formulaţi şi un obiectiv general al capitolului (vezi din programǎ conţinuturile,
competenţele specifice şi competenţele generale de modul).

Obiectivul general ( sau fundamental ) denotǎ procesǎri cognitive foarte generale

(sǎ cunoascǎ, sǎ înveţe, sǎ înţeleagǎ, sǎ ştie) despre un conţinut informaţional, spre
deosebire de cele operaţionale.
Obiectivul general desemneazǎ un rezultat atins pe termen lung. L.Vandevelde
(1982)

Capitolul 10. Preţul

Obiectiv general:
- Însuşirea conceptului de preţ;
- Înţelegerea conceptul de preţ.

26
16) Construiţi o unitate de învăţare

Şcoala: Liceul Teoretic „Petru Maior”, Gherla

Profesor: Mureşan Laura-Ana
Planificarea unităţii de învăţare
Unitatea de învăţare: Veniturile factorilor de producţie (salariul, profitul, dobânda şi
renta)
Număr de ore alocate: 4

1) 2) Obiective de 3) Activităţi de 4) Resurse 5) Evaluare

Conţinutur referinţă/competenţ învăţare
i e
a)Salariul -să definească -elevii vor fi -texte auxiliare -metoda
- noţiunie de salariu, împărţiţi în -planşe cu ciorchinelui
determina- profit, dobândǎ şi grupuri de 4 informaţii pentru
rea rentǎ persoane şi li se statistice consolidarea
salariului -să enunţe formele va cere să scrie în -metodele de cunoştinţelo
-formele de salarizare şi caiet ce cred ei că predare aplicate r
de factorii care reprezintă vor fi: -evaluare
salarizare influenţeazǎ salariul, profitul, conversaţia, frontală
-factorii salarizarea; formele dobânda şi renta problematizarea
care profitului şi iar din precizǎrile , învăţarea prin
influenţiaz funcţiile lui; înseminate de colaborare,
ǎ nivelul factorii dobânziişi fiecare se va expunerea,
salariului condiţiile rentei extrage definiţia studiul de caz,
b)Profitul -să descrie modul acestor noţiuni precum şi
-conceptul de realizare a specifice observaţia.
de profit maximizǎrii - se cere crearea
- forme profitului unui portofoliu
-funcţii -să descrie care sǎ conţinǎ ce
maximiza- metodele de anume cred ei cǎ
rea stabilire a ratei duce la
profitului dabânzii salarizarea
c)Dobânda -sǎ descrie renta scǎzutǎ din
-conţinutul funciarǎ România precum
dobânzii şi la creşterea
-rata dobânzilor(cauzel
dobânzii e acestor
-factorii fenomene
d)Renta întâlnite la noi în
-conceptul ţarǎ)
de rentǎ
-condiţiile
formǎrii ei
-renta
funciarǎ

27
17) Care este diferenţa dintre raţionalitate şi eficienţă?

Diferenţa dintre raţionalitate şi eficienţă constǎ la faptul că la raţionalitate raportul

dintre efect şi efort e invers proporţional,în timp ce la eficienţă raportul dntre efect şi
efort este direct proporţional.
Raţionalitatea urmăreşte maximizarea efectelor utile prin minimizarea consumului
de resurse. În ceea ce priveşte teoria economică înţelesul raţionalitǎţii este acela de
preferinţe.
Preferinţele sunt definite a fi raţionale dacă sunt complete şi tranzitive, adică dacă
pot fi comparate toate manierele existente într-o manieră consecventă.
Raţionalitatea = Însuşire a ceea ce este raţional.
(http://dexonline.ro/search.php?cuv=rationalitate)
Raţionalitatea poate fi interpretatǎ ca şi alegerea întotdeauna a variantei celei mai
bune posibile.
Eficienţa economică este o caracteristică a activităţii economice prin care se exprimă
rezultatele sau efectele obţinute în stransă corelaţie cu eforturile realizate de agentul
economic.
Eficienţa economică este cu atât mai mare cu cât efectul înregistrat pe unitate de
efort este mare sau dacă efortul realizat pe unitate de efect este mic. Atât efectul cât şi
efortul se pot exprima fizic sau valoric.
Eficienţa economică se poate aprecia prin:
- producţia realizată pe unitate de cheltuială;
- veniturile încasate pe unitate de cost;
- costul total mediu.
Factori care duc la creşterea eficienţei economice sunt:
- capacitatea de anticipare a cererii;
- promovarea tehnologiilor moderne;
- diminuarea cheltuielilor de producţie;
- abilitatea întreprinzătorului.
Agenţii economici sunt preocupaţi de creşterea permanentǎ a eficienţei economice.

28
18) Definiţi raţionalitatea

Raţionalitatea = Însuşire a ceea ce este raţional.

(http://dexonline.ro/search.php?cuv=rationalitate)
Raţionalitatea poate fi interpretatǎ ca şi alegerea întotdeauna a variantei celei mai
bune posibile. Ea conferă activităţii economice eficienţă şi arată în ce măsură activitatea
economică poate satisface trebuinţele cu resursele disponibile. Economia este un proces
de administrare a unor factori şi disponibilităţi băneşti limitate cu utilităţi alternative, în
vederea satisfacerii nevoilor reţinute spre a fi satisfăcute în schimbul celor sacrificate.
Raţionalitatea se referă în general la felul în care oamenii transformă în credinţe
evidenţele pe care le constată şi conectează motive la faptele lor. Conceptul de
raţionalitate limitează opţiunile de a acţiona, dar determină coordonatele cele mai
eficiente de realizare a scopului X sau Y. De aceea, acţiunile ce ar fi îndreptate către o
comunicare eficientă (sau către alt act participativ asemenea comunicării) pot fi înţelese
în termenul modelului cu noţiunile cele mai potrivite pentru realizarea scopului stabilit.
Raţionalitatea este abilitatea individului de a sistematiza celelalte abilităţi şi
resurse ale sale astfel încât să maximalizeze capacitatea productivă, permite proiectarea
comportamentului, inclusiv a celui verbal, pentru urmărirea binelui individual, permite
distincţia dintre scop real şi scop declarat şi utilizarea celui din urmă pentru atingerea
primului, şi nu exclude principial utilizarea forţei pentru obţinerea resurselor şi serviciilor
necesare. Raţionalitatea este un avantaj selectiv în măsura în care celelalte trăsături şi
resurse sunt identice. (http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?
step=articol&id=4187)

29
19) Care credeţi cǎ sunt, asemǎnǎri şi deosebiri, avantaje şi dezavantaje între
lectura clasicǎ şi electronicǎ?

Lectura clasicǎ – fiecare individ care se respectǎ apeleazǎ la aceastǎ modalitate de

cunoaştere a lumii lǎsatǎ cu atât drag de marii scriitori de-a lungul timpului. Orice
informaţie pertinentǎ pe care o cauţi o vei gǎsi cu siguranţǎ intr-una din milioanele de
cǎrţi existente pe rafturile bibliotecilor. Însǎ ca sǎ faci acest lucru trebuie sa te înarmezi
atât cu dragostea pentu lecturǎ cât şi cu multǎ rǎbdare pentru cǎ o lume nu o poţi
descoperii doar rǎsfoind câteva paginii ci cǎutând cu înverşunare ceea ce ai nevoie sǎ
gǎseşti. De cele mai multe ori, în cazul unei lucrǎri ştiinţifice de exemplu, informaţia pe
care o cauţi nu o vei gǎsi doar într-o singuǎ carte ci în mai multe ceea ce necesitǎ o
cǎutare riguroasǎ şi pe urmǎ o structurare pe mǎsurǎ a tuturor cunoştinţelor descoperite.
În lumea de azi în care viaţa noastrǎ decurge cu o vitezǎ atât de mare, oamenii nu-şi vor
mai pierde timpul preţios citind cǎrţi decât atunci când vor fi constrânşi sǎ o facǎ. Toate
informaţiile necesare dar totodatǎ şi superficiale, aş zice eu, le vor gǎsi cu viteza luminii
doar printr-un simplu click pe link-ul potrivit.
Lectura electronicǎ - este invenţia cea mai apreciatǎ la momentul actual, lucru
arǎtat de însuşi multitudinea de utilizatori. Fiecare din noi are azi accesul rapid la Internet
unde, cu un simplu clik, putem sǎ obţinem într-un timp relativ foaret scurt informaţia
doritǎ. Accesarea site-urilor de cǎutare presupue anumite cunoştinţe cum ar fi modul de
operare pe un calculator şi de navigare pe Internet. Tastarea cuvintelor cheie în cǎsuţele
de editare şi un simplu click poate aduce în faţa ta sute de articole sau de ce nu de lucrǎri
ştiinţifice, fǎrǎ un efort prea mare. Totuşi trebuie sǎ ţinem cont de faptul cǎ informaţiile
obţinute prin intermediul lecturii electoronice nu sunt tot timpul cele mai complete chiar
dacǎ de cele mai multe ori ele reprezintǎ informaţii reactualizate. De asemenea cǎutarea
poate fii îngreunatǎ de diferitele link-uri care te trimit dintr-o pagina de web în alta pânǎ
la gǎsirea informaţiei dorite având nevoie de multǎ rǎbdare. Citirea de pe calculator de
asemenea poate sǎ îngreuneze lucrul, cunoscut fiind faptul cǎ de pe monitor nivelul de
rapiditate în lecturare se reduce cu 25% şi cǎ de asemenea contactul frecvent şi de duratǎ
relativ mare duce la apariţia problemelor de vedere.

30
 În cele mai multe cazuri, în ziua de azi lectura clasicǎ a fost înlocuitǎ aproape în
totalitate de lectura electronicǎ. Existǎ însǎ şi cazuri în care cele douǎ modalitǎţi de
cunoaştere şi de cercetare sunt combinate în funcţie de situaţia datǎ. În cazul în care
necesitǎm gǎsirea unor informaţii cât mai rapid cel mai indicat ar fi sǎ apelǎm la lectura
electronicǎ însǎ în cazul unui studiu aprofundat cel mai indicat ar fi sǎ optǎm pentru
lectura clasicǎ.
Fiecare din cele douǎ modalitǎti are şi pǎrţile ei bune dar şi pǎrţile ei rele, fiecare
completându-se în anumite situaţii sau de ce nu oferind aceeaşi informaţie cu diferenţa
constând în modul de obţinere (mai repede sau într-un timp mai îndelungat).
Lectura clasicǎ:
- Timp: îndelungat
- Informaţii detailate, pertinente, precise, complexe;
- Utilitate mare în cazul realizǎrii unor lucrǎri ştiinţifice;
- Accentul cade pe aprofundarea cunoştinţelor nu pe cantitatea de cunoştinţe
dobândite;
- Înarmarea cu rabdare;
- Posibilitatea de a te cufunda într-o lume care treptat se pierde.
Lectura electonicǎ:
- Timp: redus
- Multitudine de informaţii reactualizate dar de cele mai multe ori nu complexe;
- Accentul cade pe cantitatea de cunoştinţe dobandite şi nu pe aprofundarea lor;
- Lectura de pe monitor este cu 25% mai înceatǎ (de aceea propoziţiile trebuie
sǎ fie scurte şi concise);
- Riscul apariţiei problemelor de vedere este crescut;
- Nu întotdeauna pe Internet poţi gǎsi informaţia cǎutatǎ completǎ;
- Utilizarea cuvintelor cheie
- Posibilitatea comunicǎrii aproape imediatǎ;
- Impedimentul oferit de gǎsirea informaţiilor necesare in alte limbii decât
limba românǎ.
Într-o erǎ atât de puternic tehnologizatǎ, rǎmâne la latitudinea fiecǎruia spre ce
modalitate de cunoaştere va opta : lectura clasicǎ sau cea electronicǎ.

31
20) Diferenţa dintre mǎsurare, apreciere, evaluare, notare.
Mǎsurarea:
Este un procedeu de punere în corespondenţǎ, pe baza anumitor principii şi reguli
a unor concepte abstracte cu anumiţi indicatori empirici.(Zeller, R.A, Carmines, E.G,
1980).

Aprecierea:
Este procedeul de emitere a unor judecǎţi de valoare personale sau personalizate
într-o anumitǎ mǎsurǎ cu privire la demersul educativ.

Evaluarea:
Este un procedeu psihopedagogic complex de stabilire a valorii unor procese,
comportamente, performanţe, prin raportarea acestora la un set de criterii prestabilite, cu
valoare de „etalon”.

Notarea:
Este o formǎ a semnificǎrii (atribuirea de conotaţii valorizatoare nivelului de
congruenţǎ dintre performanţele şcolare ale elevilor şi standardele aferente acestora) care
consistǎ în codarea nivelului performanţelor şcolare sub formǎ cifricǎ, în conformitate cu
reguli anterior precizate şi constante în timp.
Primele trei concepte (masurarea, aprecierea, evaluarea) sunt forme specifice de
evaluare didacticǎ, prin intermediul cǎrora profesorul poate cunoaşte progresul înregistrat
de elevi sub mai multe aspecte şi anume: cunoştinţele acumulate, capacitǎţile dezvoltate,
atitudinile şi conduitele formate.
Mǎsurarea, ca şi componentǎ a evaluǎrii didactice implicǎ raportarea performanţelor
şcolare ale elevilor la anumite standarde docimologice, având un acracter obiectiv şi
impersonal, spre deosebire de aprecierea care implicǎ judecǎţi personale referitor la
procesul de evaluare a performanţelor şcolare ale elevilor.
Notarea, ca şi o componentǎ a procesului evaluativ, implicǎ codarea
performanţelor dobândite de cǎtre elevi în timp şi evaluate de cǎtre profesor sub o formǎ
cifricǎ.

32
 Bibliografie

1. Suport curs IDD Psihologie an II, Teoria şi metodologia evaluǎrii didactice Lect.
univ. dr. Cristian Stan
2. http://dexonline.ro/search.php?cuv=rationalitate
3. http://www.romanialibera.com/articole/articol.php?step=articol&id=4187
4. Pedagogie – Suporturi pentru formarea profesorilor, Miron Ionescu, Vasile
Chiş, 2001, Ed. Dacia, Cluj-Napoca

33