Note de curs

13 iulie 2022
T2. 11:00-12:40

Ce sunt finalitățile educației?

= achiziții/rezultate la care urmează să ajungă elevii;
= schimbări care urmează să se producă în conștiința și comportamentul elevilor.
= intenționalitățile procesului instructiv-educativ de diferite tipuri și grade de generalitate;
= componente structurale, strategice, ale procesului de învățământ care dau sensul, orientarea,
direcția, ordinea și perspectiva acțiunii educative;

Care sunt finalitățile educației?

*Idealul educațional = definește modelul de personalitate dorit de societate pe termen mediu și
lung.
= este finalitatea cu cel mai mare grad de generalitate.
= exprimă orientările strategice ale unui sistem educativ într-o anumită perioadă istorică;
= apare explicitat în Legea Învățământului în felul următor:
Idealul educațional al școlii românești constă în dezvoltarea liberă, integrala și
armonioasă a individualității umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui
sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea
spiritului antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în societate, pentru incluziune
socială și pentru angajare pe piața muncii.
LEN, 2011

*Scopurile educației = reprezintă anticiparea rezultatelor ce urmează a fi dobândite.

= acoperă o zonă mai largă de fenomene, motiv pentru care au un caracter general și preconizează
angajarea unui lanț de acțiuni educaționale.
a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea propriilor obiective în viață, conform intereselor și
aspirațiilor fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;
b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în societate;
c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea și dezvoltarea unei economii durabile;
…
LEN, 2011

1
*Competența
= ansamblu multifuncțional și transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități, aptitudini și
atitudini (LEN, 2011).
= este o caracteristică individuală sau colectivă atașată posibilității de a mobiliza și de a pune în
acțiune de manieră eficace într-un context dat un ansamblu de cunoștințe, de capacități și de
atitudini comportamentale (Voiculescu, 2011).

*Obiectivele educaționale (operaționale)

= descriu cât mai concret posibil ce va ști și ce va fi capabil să facă elevul la sfârșitul unei activități
de instruire.
= anticipează o schimbare comportamentală observabilă și măsurabilă;
= se realizează de către un singur educator, pe parcursul unei activități didactice determinate
(activitate didactică).

După domeniul activității psihice implicate în învățare obiectivele operaționale se împart în

obiective: cognitive, afectiv-atitudinale și psihomotorii.

Care sunt condițiile și pașii elaborării obiectivelor operaționale?

*condiții
- sunt derivate din competențele specifice, sunt unice și congruente logic;
- obiectivul vizează activitatea elevilor, nu pe cea a profesorului;
- obiectivul corespunde particularităților de vârstă și experienței anterioare a elevilor;
- descrie comportamente observabile, nu acțiuni sau procese psihice interne; se formulează prin
apel la verbe de acțiune;
- desemnează un rezultat imediat al instruirii, nu unul de perspectivă, neidentificat în timp și spațiu;
- vizează o operație singulară, nu un comportament compozit;

*pașii/etapele operaționalizării
Tehnica modernă de operaționalizare a obiectivelor cuprinde 5 pași (după G. De
Landsheere):
1) cine va produce comportamentul dorit?
2) ce comportament observabil va dovedi că obiectivul este atins?
3) care va fi produsul acestui comportament (performanța)?
4) în ce condiții se va produce comportamentul?
5) care sunt criteriile pe baza cărora comportamentul este considerat satisfăcător?
2
*obiectiv cognitiv
Pe parcursul activității, clasei a IX-a B, la disciplina „Desen tehnic” cu subiectul „Elemente
de standardizare în desenul tehnic” vor fi capabili/1 să identifice/2 elementele de standardizare
(linii, formate, cote, indicatori)/3 pe baza desenului prezentat de profesor./4 Se admite o singură
greșeală./5

*obiectiv afectiv-atitudinal
Pe parcursul activității, elevii clasei a II-a B, la disciplina „Matematică și cunoașterea
mediului” cu subiectul „Numerele naturale de la 1 la 100” vor fi capabili/1 să colaboreze/2 în echipe
de maxim patru elevi/3 în vederea ordonării descrescătoare a numerelor naturale până la 100./4 Se
admite libera asociere./5

Ce este taxonomia domeniului cognitiv (Bloom)?

= este o clasificare a operaților mintale în funcție de gradul lor de complexitate;
Parametri taxonomici Comportamente așteptate
I. Cunoașterea
= este considerat cel mai scăzut nivel de manifestare a a defini, a distinge, a
comportamentului mental care implică reactualizare şi identifica, a recunoaște
recunoaștere a unor informații; vizează în principal memoria.
a exprima cu cuvinte proprii,
II. Înțelegerea
a ilustra, a rescrie, a redefini,
= presupune decodificarea semnificațiilor cuprinse de
a interpreta, a diferenția, a
informațiile învățate, implică interpretare informațiilor.
explica, a demonstra
III. Aplicarea
a aplica, a generaliza, a
= semnifică nivelul la care elevul utilizează informația, în
dezvolta, a organiza, a utiliza
forma primită, pentru a rezolva o problemă.
IV. Analiza
= presupune capacitatea de a descompune informația în a analiza, a deduce, a
elementele sale componente cu scopul de a înțelege relațiile clasifica, a contrasta
dintre componente și dintre fiecare componentă și întreg.
V. Sinteza a povesti, a produce, a crea, a
= este un nivel superior de manifestare a comportamentului modifica, a documenta, a
mental care implică posibilitatea de a reuni informațiile deținute proiecta, a deriva, a combina,
în prealabil analizate într-o structura nouă cu finalități noi. a formula
VI. Evaluarea a judeca, a argumenta, a
= este cel mai elaborat nivel de comportament mental constata, a evalua, a verifica

*taxonomia domeniul afectiv-atitudinal după Krathwohl

*taxonomia domeniului psihomotor după Simpson/ D' Hainaut

3
Care este relația dintre finalitățile educației?
Legea educației Idealul educațional

S1 S2 S3 Sn

Programe C1 C2 Cn
școlare
CS1 CS2 CSn

O1 O2 O3 Proiecte didactice

Idealul determină scopurile educației, iar scopurile se concretizează sub forma

competențelor generale. Competențele specifice se definesc pe discipline de studiu orientând
demersul didactic către achizițiile concrete ale elevului. Obiectivele operaționale se deduc din
competențele specifice unei discipline. Relația este de interdependență.

Care sunt factorii care au determinat apariția conceptului de educație

permanentă?
*revoluția tehnico-științifică – explozia informațională și gradul de învechire a informațiilor;
*transformarea vieții sociale – democratizarea societății, relația și raporturile dintre sexe,
schimbările al nivelul familiei;
*dinamismul vieții economice și mobilitatea profesiunilor, organizarea muncii – modificarea
profesiilor și a condițiilor de muncă;
*diversificarea mijloacelor de comunicare și informare;
*utilizarea timpului liber.
==> necesitatea unei adaptări continue

*obiectivele educației permanente

- cultivarea deschiderii fată de schimbare;
- formarea unei atitudini pozitive față de educație (dezvoltare și perfecționare);
- înzestrarea individului cu tehnici de muncă intelectuală;
- îmbogățirea și împrospătarea sistematică a cunoștințelor de cultură generală și profesională;
- perfecționarea aptitudinilor până la nivelul presupus de activitatea desfășurată;
- transformarea educației în autoeducație ==> educația permanentă

4
Ce este autoeducația?
= activitate conștientă, constantă, sistematică, direcționată spre perfecționarea propriei
personalități, scop ales pe baza unei decizii personale de autoorganizare şi depunere a unui efort
propriu (S. Toma);

*caracteristicile autoeducației
- cei doi poli ai educației (obiectul și subiectul) se suprapun în sensul preluării atribuțiilor acestora
de către una și aceeași persoană
- autoeducația se înfăptuiește „prin sine însuși” și nu prin alții;
- subiectul implicat în autoeducație îşi autopropune scopuri şi obiective, îşi autoorganizează
activitatea de învățare, își autoevaluează performanțele obținute;
- apare sfârșitul preadolescenței și începutul adolescenței
- este rodul educației, al conștientizării necesității dezvoltării propriei personalități în vederea
integrării în viața socială și a satisfacerii unor trebuințe personale

Care este relația heteroeducație-autoeducație-educația permanentă?

*heteroeducație = activitățile în care educația este asigurată de o persoană, alta decât cel educat.

*heteroeducația

Educația permanentă

*autoeducația

Ziua 1 preadolescentă – adolescență 100 ani

5
T3. 16:00-17:40

Ce este curriculumul educațional?

*origine/etimologie
- lat. curriculum (sg.)/curricula (pl.) = cursă, alergare, drum, parcurs, traseu
- Curriculum Vitae = parcurs în viață (studii, experiență, abilități)
- curriculum în educație – țările anglo-saxone, sec XVI (Scoția, Olanda) = curs/materie
obligatorie => semnificația inițială de conținuturi ale educației;
- la începutul secolului XX, John Dewey introduce sintagma „experiență de învățare”.
- în România – 1975-1980 – diferiți autori; în 1998 a apărut Curriculumul Național pentru
învățământul obligatoriu

*semnificații contemporane (în funcție de gradul de generalitate)

1) reprezintă totalitatea situațiilor și experiențelor de învățare la care este supus un om de-a
lungul existenței sale.
- situația de învățare = context/condiții favorabile producerii învățării (se reflectă în modul de
organizare și desfășurare a procesului de predare-învățare);
- experiența de învățare = modul în care situația de învățare se reflectă în conștiința elevilor;
- oportunitatea de învățare = element subiectiv care mediază existența sau absența modificărilor
la nivelul elevilor (influențată puternic de nevoi, interese, atitudini, valori).

oportunitatea de învățare
↓↓↓↓↓↓
situația de învățare -------------------> experiența de învățare

2) desemnează ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece un

elev / student pe durata parcursului său școlar.
situația de învățare ≈ proces educativ

3) este un proiect educativ care definește:

- finalitățile, scopurile și obiectivele unei acțiuni educative;
- căile, mijloacele și activitățile puse în joc pentru asigurarea acestor scopuri;
- metodele și instrumentele de evaluare măsurii în care acțiunea a fost fructificată.

6
4) cuprinde ansamblul documentelor școlare de tip reglator, în cadrul cărora se consemnează
datele esențiale privind procesele educative și experiențele de învățare pe care școala le oferă
elevului. (ex: planul de învățământ, programa școlară, manualul, planificarea calendaristică,
ghiduri metodologice).

Care este structura curriculumului/structura situației de învățare?

*evoluție
1) Curriculum ≈ conținuturile educației
2)
Finalități

Conținuturi Timp

3)
Finalități exprimate
în competențe
Obiective – imprimă direcție

Timpul destinat procesului de procesului educațional

învățământ

Metode de evaluare
focalizate pe învățare

Conţinuturi ale procesului

educaţional Metode de predare-învățare

Care sunt ipostazele curriculumului?

*curriculum formal = propuneri curriculare aprobate de către forul competent (planuri, programe
școlare, manuale, ghiduri metodologice);
*curriculum general sau de bază = competențe (cunoștințe, abilități, atitudini) obligatorii pentru
toți cei supuși situațiilor de învățare (înv. obligatoriu);

7
*curriculum specializat = presupune raportarea la categorii de cunoștințe, deprinderi, aptitudini
(literatură, științe sociale, științe exacte, arte etc.);

CS

CG

*curriculum recomandat = materiale de tip „ghid pentru profesori”, care explicitează curriculumul
oficial;
*curriculum de suport = materiale curriculare adiționale (culegeri de texte, probleme, software
educațional)
*curriculum perceput = ce înțelege profesorul în relația cu curriculum-ul formal;
*curriculum predat = situațiile de învățare realizate concret de către profesori;
*curriculum testat (evaluat) = experiența de învățare analizată prin apel la teste, probe de
examinare, instrumente de apreciere a progresului școlar;
*curriculum învățat/real = ceea ce elevul învață efectiv ca urmare a acțiunii cumulate a celorlalte
tipuri de curriculum;
*curriculum ascuns = experiența de învățare care emerge din mediul psiho-social și cultural al
clasei de elevi (climatul de studiu, personalitatea profesorilor, relațiile interpersonale, sistemul de
valori etc.). Sunt efecte secundare ale curriculum-ului formal, efecte nescontate, dar adesea
puternice, care sunt de obicei efecte întârziate și chiar ascunse uneori.

Care sunt cele mai importante documente curriculare?

Curriculum din perspectiva produselor = se referă la documentele cu caracter reglator (planul
cadru, programa școlară, manualele școlare, ghiduri metodologice).

*Planul de învățământ/planul cadru este un document școlar elaborat de Ministerul Educației.

Are un caracter unic și obligatoriu. Prevede disciplinele și numărul de ore alocat acestora pe
săptămână, în funcție de structura anului școlar și de numărul total de ore.
8
- Trunchiul comun (TC) cuprinde numărul minim de ore obligatorii alocat fiecărei discipline de
studiu.
- CDS reprezintă materiile pe care fiecare școală le poate propune în mod direct elevilor săi în
cadrul ofertei curriculare proprii.

*Programa școlară – este un document curricular oficial care cuprinde oferta educațională a unei
discipline pentru un parcurs școlar determinat. Programele școlare cuprind:
- nota de prezentare a disciplinei
- competențele generale
- competențele specifice
- conținuturi/activități
- valori și atitudini
- sugestii metodologice

*Manualul școlar – reprezintă un document oficial de politică a educației care obiectivează

programa școlară într-o forma care urmărește prezentarea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor
prin diferite unități didactice, operaționalizabile din perspectiva elevului sub forma unor capitole,
subcapitole, unități/secvențe de învățare.

Ce este o arie curriculară?

= reprezintă un domeniu al cunoașterii abordat în scopul pregătirii elevilor.

Curriculumul National din România este structurat în 7 arii curriculare:

*Limbă și comunicare; *Educație fizică, sport și sănătate;
*Matematică și științe ale naturii; *Tehnologii;
*Om și societate; *Consiliere și orientare.
*Arte;

Care sunt criteriile de selecție a conținuturilor procesului de învățământ?

Conținuturile = reprezintă ansamblul resurselor pedagogice informaționale, stabilite la nivelul
structurii materiale a sistemului de învățământ.

Conținutul învățământului este selectat din: știință, artă, tehnologie, literatură, cultură, viața
socială, politică, economică.

9
*criterii filosofice – selecția se realizează din perspectiva concepției actuale despre om și realitate
(ex: educație tehnologică);
*criterii ideologice – selecția depinde interesele și năzuințele celor care au puterea de a lua decizii
la un moment dat (ex. educație pentru democrație);
*criterii epistemologice – conținutul școlar respectă logica științei din care a fost selectat (ex:
istorie --> succesiunea cronologică a evenimentelor, geografie --> local, național, internațional).
*criterii sociologice – conținuturile reflectă interesele societății (ex. educația antreprenorială);
*criterii psihologice – se referă la psihogeneza structurilor de cunoaștere (ex. cunoașterea
mediului, zoologie, anatomie);
*criteriile etice – unele conținuturi pot periclita echilibrul mintal, emoțional, atitudinal al elevilor,
de aceea fiind necesară o amânare a momentului comunicării lor;
*criterii pedagogice – în conținuturi vor fi incluse nu doar cunoștințe, ci și „dispozitive” necesare
pentru a forma capacități psihice, trăsături de personalitate (ex. literatură, desen, muzică).

Care sunt modalitățile de organizare a conținuturilor?

*organizarea logica = se pleacă de la logica științei, care este translatată ca atare la nivelul
disciplinei școlare (ex: istorie – ordonarea cronologică);
*organizarea lineara = conținuturile se prezinta ca o succesiune de cunoștințe și de valori care se
relaționează și se (pre)condiționează, în sensul ca cele anterioare le predetermina pe cele prezente
(matematică – adunarea, scăderea, înmulțirea, împărțirea).
*organizarea concentrică = consta in structurarea conținuturilor astfel încât sa se revină cu
îmbogățiri sau specificări ulterioare pe diferite niveluri de învățământ (ex: geografie, istorie).
*organizarea după puterea explicativa a cunoștințelor = acestea sunt desfășurate pornind de la
puterea lor de a genera noi explicații;

Care sunt modalitățile de integrare curriculară a conținuturilor?

*de tip intradisciplinar = presupune predarea-învățarea succesivă a unor concepte și principii în
interiorul unei discipline.
Ex. matematică: numerele naturale --> ordonarea crescătoare și descrescătoare --> adunarea -->
scăderea --> înmulțirea --> împărțirea
*de tip interdisciplinar, care presupun dezvoltarea unui sistem de cunoștințe funcționale aflate la
intersecția mai multor domenii de cunoaștere.
Ex: educație socială (drept, sociologie, psihologie, economie); cunoașterea mediului (biologie,
geografie, fizică, chimie).

10
*de tip tematic sau pluridisciplinar - în acest context situația de învățare nu se mai adresează
unei discipline sau unui grup de discipline ci pune în acțiune concepte și principii determinate de
situații circumscrise temei implicate de modul.
Ex: anotimpul primăvara (limbă și comunicare, desen, muzică, geografie, biologie),
Poluarea (fizică, chimie, biologie, geografie);
*de tip transdisciplinar– are ca punct de plecare rezultatele/finalitățile actului educațional.
Demersuri Domenii de cunoaștere/discipline
A B C D E F G H
a asculta
a interpreta
a analiza
a compara
a aprecia
a explica
a argumenta

- transdiciplinară orizontală – prin apel la mai multe discipline;

- transdisciplinară verticală – in interiorul unor discipline;
- transdisciplinară transversală (transcende disciplinele/domeniile de cunoaștere).

Care sunt „noile” direcții ale curriculumul școlar românesc?

*plasarea învățării – ca proces – în centrul demersurilor școlii (important este nu ceea ce profesorul
a predat, ci ceea ce elevul a învățat);
*orientarea învățării spre formarea de capacități și atitudini, prin dezvoltarea competențelor
precum și prin folosirea strategiilor activ-participative în activitatea didactică;
*flexibilizarea ofertei de învățare venită dinspre școală;

11
*adaptarea conținuturilor învățării la realitatea cotidiană, la preocupările, interesele și aptitudinile
elevului;
*posibilitatea realizării unor parcursuri școlare individualizante, motivante pentru elevi, orientare
spre inovație și spre împlinire personală.

Bibliografie recomandată
Albulescu, I., Catalano, H. (2020). Sinteze de pedagogie generala. Ghid pentru pregătirea
examenelor de titularizare, definitivat si gradul didactic II. București: Didactica Publishing
House.
Cristea, S., (2009). Studii de pedagogie generală. București: EDP.
Cucos, C., (2009). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice. Ediția a
III-a. Iași: Polirom.
Cucos, C., (2014). Pedagogie. Ediția a III-a revăzută și adăugită. Iași: Polirom.
Potolea D., Neacsu, I., Iucu R.-B., Panișiară I.-I. (2008). Pregătirea psihopedagogica. Manual
pentru definitivat și gradul didactic II. Iași: Polirom.
12