Piaţa muncii

Unitatea de învăţare Nr. 3

PIAŢA MUNCII

Cuprins
Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 3
3.1 Oferta şi cererea de muncă
3.2 Echilibrul pieţei muncii
3.3 Segmentarea pieţei muncii
3.4 Formarea salariului pe pieţele imperfecte ale muncii. Sindicatele şi contractul colectiv
de muncă. Salariul negociat colectiv
3.5 Renta economică şi veniturile de transfer ale factorului muncă

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 3

Răspunsuri şi comentarii la întrebările din testele de autoevaluare
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 3

Pagina
88
89
103
106

109
118

Macroeconomie 87
 Piaţa muncii

121
126
129

OBIECTIVELE unităţii de învăţare nr. 3

Principalele obiective ale unităţii de învăţare Nr. 3 sunt:
 Definirea pieţei muncii
 Înţelegerea noţiunilor de cerere şi ofertă de muncă
 Familiarizarea cu particularitaţile cererii şi ofertei de muncă
 Recunoaşterea factorilor care influentează oferta de muncă
 Evidenţierea faptului ca munca generează două dezutilităţi
- sacrificarea timpului liber;
- efortul şi neplăcerile aduse de muncă
 Prezentarea curbei atipice a ofertei de muncă
 Explicarea efectului de substituţie şi a efectului de venit
 Evidenţierea relativei rigidităţi a ofertei de muncă determinată de două
categorii de factori:
- factori economico-teritoriali;
- factori demo-ocupaţionali
 Definirea indicatorilor:
- produsul fizic marginal al muncii;
- venitul marginal al muncii;
- costul marginal al muncii
 Definirea productivitaţii marginale a muncii
 Evidenţierea relaţiei dintre salarii şi preţuri în condiţii de concurenţă
perfectă
 Inţelegerea formării salariului în condiţii de concurenţă perfectă
 Prezentarea factorilor care influenţează elasticitatea cererii forţei de muncă
 Evidentierea echilibrului pe piaţa muncii
 Sublinierea caracterului segmentat al pieţei muncii
 Prezentarea criteriilor de grupare şi evidenţierea diferitelor genuri de pieţe
ale muncii funcţie de care delimităm segmentele reale ale pieţei muncii
 Înţelegerea formarii salariului pe pieţele imperfecte ale muncii
 Analizarea salariului negociat colectiv ca instrument modern de
funcţionare a pieţei muncii

Macroeconomie 88
 Piaţa muncii

 Recunoaşterea veniturilor obtinute din muncă şi delimitarea acestora în

venituri de transfer şi rente economice

3.1 Oferta şi cererea de muncă

Două sunt premisele teoretice ale analizei pieţei muncii: a) munca şi rolul ei în dezvoltarea
social-economică; b) teoria pieţei şi a preţurilor în general.

Piaţa muncii Piaţa muncii reprezintă spaţiul economic în care tranzacţionează în mod liber utilizatorii
de muncă în calitate de cumpărători şi posesorii resursei de muncă, în calitate de
vânzători, şi în care, prin mecanismul preţului muncii, al concurenţei libere între agenţii
economici, al altor mecanisme specifice, se ajustează cererea şi oferta de muncă.

Macroeconomie 89
 Piaţa muncii

Oferta de muncă (cererea de locuri de muncă) se delimitează în cadrul potenţialului

demografic printr-o serie de criterii, de condiţii socio-demografice, de opţiuni ale persoanelor
cu vârsta legală de muncă şi apte de muncă.

Oferta de muncă constituie acele resurse de muncă, care se încadrează în categoria de ofertă,
Oferta de pe baza criteriului salarizării (remunerării). Oferta de muncă se manifestă prin cerere de locuri
muncă de muncă salariată, în angajarea ca salariaţi.

Cererea de muncă exprimă nevoia de servicii-muncă din partea utilizatorilor acesteia

Cererea de (întreprinderi, administraţii, bănci etc.). Condiţia generală a transformării nevoilor de muncă
muncă în cererea de muncă este remunerarea sau salarizarea; aceasta se concretizează în oferta de
locuri de muncă salariate.

Cererea de muncă şi oferta de muncă sunt categorii şi mărimi dependente, pe de o parte, de

dezvoltarea economico-socială, de amploarea şi structurile activităţilor economice ca sursă a
cererii de muncă şi, pe de altă parte, de fenomenele şi procesele social-demografice ca sursă a
ofertei de muncă.

Prezentarea corelaţiei dezvoltare-populaţie ca raport cerere-ofertă de muncă, este, însă

reducţionistă, simplificatoare, întrucât mărimea şi dinamica populaţiei sunt determinate nu
numai de factori economici, ci şi biologici şi demografici.

Caracterul specific al pieţei muncii poate fi pus în evidenţă prin următoarele aspecte:
(a) cererea de muncă este, pe termen scurt, practic, invariabilă; crearea de noi locuri de
muncă presupune dezvoltarea activităţilor existente şi iniţierea altora noi, probleme complexe
care nu se pot realiza decât în timp;
(b) oferta de muncă, la rândul ei, se formează în decursul unui orizont de timp
îndelungat, timp în care noua generaţie ajunge la vârsta legală de muncă şi se instruieşte;
(c) oferta de muncă ( cu gradul ei de instrucţie, cu calificările ei) îşi pune amprenta
asupra modului de satisfacere a cererii de muncă;
(d) mobilitatea redusă a forţei de muncă, a posesorului acesteia; oamenii sunt ataşaţi
mediului social-economic în care s-au format şi unde trăiesc; Avantajele economice oferite de
alte zone (localităţi) nu îşi exercită nelimitat rolul în ceea ce priveşte deplasările oamenilor
spre noi locuri de muncă;
(e) oferta de muncă depinde şi de alţi factori decât cei economici (vârsta, starea
sănătăţii, psihologia oamenilor);
(f) eterogenitatea cererii şi ofertei de muncă, neconcordanţa dintre structurile acestora
fac ca substituirea între diferitele ei componente să fie redusă.

Piaţa muncii (cererea şi oferta de muncă) se desfăşoară în trepte sau faze.

În prima fază se formează condiţiile generale de angajare a salariaţilor, se conturează

principiile care stau la baza stabilirii salariilor. Aici se manifestă tendinţa generală de formare
a salariilor la nivelul economiei naţionale sau la nivelul unor mari segmente de piaţă a muncii.

În cea de-a doua fază – o continuare a primei – are loc întâlnirea în termeni reali a cererii şi

Macroeconomie 90
 Piaţa muncii

ofertei, întâlnire în baza condiţiilor concrete ale firmelor şi salariaţilor (potenţiali).

Pe piaţa muncii se întâlnesc şi se confruntă două forţe, se manifestă două comportamente:

- vânzătorul de muncă, respectiv, solicitantul de locuri de muncă care aşteaptă
maximum de avantaj net de pe urma vânzării, a închirierii muncii sale (maximum de utilităţi şi
minimum de dezutilităţi);
- cumpărătorul de forţă de muncă, utilizatorul (cel ce oferă locuri de muncă), care, la
rândul lui aşteaptă maximum de profit; teoria productivităţii marginale a muncii ne arată dacă
producătorul va fi bine sau prost răsplătit în raport cu contribuţia pe care o aduce factorul
muncă.

Fazele pieţei muncii se regăsesc atât în ceea ce priveşte oferta (individuală, organizată în şi
prin sindicate, agregată la nivelul unei ţări, zone), cât şi în cererea de muncă, în ceea ce îi
priveşte pe utilizatori (firme individuale, oligopoluri, monopoluri, ramuri, organizaţii
naţionale, societăţi multinaţionale).

3.1.1. Oferta de muncă - factorii de influenţă şi modul de manifestare

Pentru lucrătorul individual, munca prestată generează două dezutilităţi: sacrificarea timpului
liber cu toate funcţiile lui; eforturile şi eventualele neplăceri aduse de muncă.

Ca urmare, fiecare oră de muncă prestată în plus înseamnă pentru lucrător o dezutilitate
adiţională. Această dezutilitatea marginală a muncii (DMM) tinde să crească pe măsură ce
Dezutilităţile programul de lucru se prelungeşte. Pentru ca salariaţii să fie motivaţi să lucreze mai multe ore,
muncii salariul orar marginal (SOM) trebuie să fie mai mare.

Grafic, aceste relaţii de mărime pot fi redate astfel (fig. 3.1.):

DMM SOM
Dezutilitatea

Salarii orare

Orele lucrate Orele lucrate

Figura 3.1. Relatia utilitate – dezutilitate

Creşterea dezutilităţii marginale a muncii va imprima o pantă ascendentă curbei ofertei pe oră

Macroeconomie 91
 Piaţa muncii

a unui lucrător individual. Explicaţia constă în faptul că, cu cât indivizii muncesc mai multe
ore, cu atât salariul orar trebuie să fie mai mare pentru a compensa dezutilitatea marginală
crescândă a muncii. În aceastra constă explicaţia tarifelor orare mai mari în cazul orelor
suplimentare.

Trei sunt factorii principali care influenţează oferta de muncă la acest nivel de analiză:
(a) mărimea salariului (nominal, real);
(b) raportul dintre utilitatea şi dezutilitatea muncii (respectiv, relaţia dintre salariu şi
efortul depus);
(c) nevoia de a subzista a salariatului şi a familiei sale.

Ţinând seama de influenţa acestor factori, curba ofertei de muncă este atipică.

Se ştie că atunci când preţul unui bun obişnuit urcă sau scade – toate celelalte condiţii
rămânând neschimbate, oferta acelui bun pe piaţă se modifică în acelaşi sens. Această relaţie
se prezintă printr-o curbă constant crescătoare.

Aceste reguli aplicabile pieţei bunurilor şi serviciilor nu se aplică în totalitate şi pieţei muncii,
timpul putând fi dedicat odihnei sau muncii, alternativă ce nu se poate aplica ofertei celorlalte
bunuri sau factori de producţie. În plus, în determinarea mărimii ofertei de muncă intră în joc
două comportamente ale posesorului forţei de muncă care acţionează în direcţii opuse:

Efectul de substituţie, care acţionează în sensul creşterii numărului de ore oferite pe

măsura sporirii salariului orar, în scopul obţinerii unor venituri salariale mai mari. În acest caz,
indivizii tind să substituie odihna prin muncă.

Efectul de venit, operează în sens contrar. Crescând salariul orar, individul obţine un
venit mai mare pentru un număr determinat de ore lucrate. Dacă acest venit îi asigură
standardul de viaţă dorit, el renunţă la timpul de muncă suplimentar în favoarea timpului liber.

Efectul de Ambele efecte acţionează în direcţii opuse iar rezultatul net determină evoluţia curbei
substituţie ofertei de muncă.

Efectul de Pe piaţa muncii, modificarea salariului (creştere sau scădere), provoacă reacţii
mai puţin nete în oferta de muncă decât în cazul bunurilor economice obişnuite.
venit
Oferta de muncă începe la un nivel de salariu (S o) care îi permite lucrătorului să
supravieţuiască. Dacă salariul orar creşte, cantitatea de ore de muncă oferită creşte, obţinându-
se o curbă a ofertei crescătoare. În acest caz efectul de substituţie este mai puternic decât
efectul de venit (fig. 3.2.).

Peste un nivel determinat al salariului orar care asigură lucrătorului un venit suficient
de mare, rezultatul este invers: crescând salariile se reduce cantitatea de muncă oferită, iar
curba ofertei capătă înclinaţie negativă. În acest caz efectul de venit este mai puternic decât
efectul de substituţie.

Macroeconomie 92
 Piaţa muncii

De asemenea, curba ofertei poate lua o alură descrescătoare şi atunci când la o scădere
a salariului orar (mai precis a salariului real), oferta de muncă va spori. Lucrătorul va presta
mai multe ore de muncă, cu scopul de a-şi asigura un venit minim. Acest comportament este
de asemenea rezultatul efectului de venit.

Salariu
O’

S1 B

S0 A

Atipicitatea
O
curbei ofertei
de muncă
Cantitatea de munc
2 4 6 8 10 12 14 16

Figura 3.2. Curba atipică a ofertei de muncă

Mărimea relativă a acestor două efecte, determină forma atipică a curbei ofertei
individuale de muncă, care nu este altceva decât curba utilităţii venitului salarial.

Elasticitatea ofertei de muncă, reprezentând intensitatea modificării ofertei la o anumită

modificare a salariului, prezintă o serie de trăsături.

Oferta de muncă este inelastică (slab elastică); coeficientul de elasticitatea a acestei oferte este
subunitar.

Specialiştii au explicat relativa rigiditate a ofertei de muncă prin două tipuri de factori:
economico-teritoriali şi demo-ocupaţionali.

Grupa factorilor economici se referă la lipsa posibilităţii sau a dorinţei indivizilor (familiilor)
da a-şi schimba locul de muncă dintr-o localitate în alta, fără a-şi schimba genul de activitate
practicat.

Motivele concrete ale unei astfel de imobilităţi a ofertei de muncă pot fi: costurile băneşti mari
solicitate de schimbarea locuinţei; inconvenientele legate de mutarea domiciliului (degradarea
mobilierului, a altor aparate, efortul fizic şi psihic); dificultatea de a se rupe de familie, de
vecini, prieteni; disponibilitatea redusă de a găsi facilităţile din localitatea de plecare;

Macroeconomie 93
 Piaţa muncii

eventualul cost al vieţii mai ridicat în localitatea de destinaţie; teama de necunoscut.

Cea de-a două grupă, factorii demografico-ocupaţionali şi profesionali, constă din lipsa
capacităţii sau a dorinţei indivizilor de a-şi schimba ocupaţia sau locul de muncă. Printre
cauzele unui asemenea comportament figurează: lipsa sau insuficienţa calificării; lipsa
abilităţii necesare noilor profesii; condiţiile de lucru mai proaste în noile profesii; avantajele
nesalariale mai reduse; insuficienta informare cu privire la slujbele disponibile etc.

Mobilitatea forţei de muncă este mare în situaţia în care există locuri de muncă alternative,
când acestea necesită aceeaşi pricepere şi îndemânare şi persoanele deţin o informaţie bună
despre acea muncă. Ea este de asemenea mare atunci când populaţia are timp suficient să
dobândească noile îndemânări sau când sistemul educaţional are timp pentru a se adapta
schimbărilor survenite în cerere.

3.1.2. Cererea de muncă. Teoria productivităţii marginale a muncii

După cum se ştie, pe piaţa bunurilor economice, o firmă îşi maximizează profitul atunci când
costul unei unităţi suplimentare din bunul vândut va egala venitul marginal obţinut (C mg=Vmg).
Pe piaţa muncii, firma va obţine profitul maxim la acea cantitate de muncă angajată care
presupune egalizarea costului marginal al angajării unui salariat suplimentar cu venitul încasat
de firmă ca urmare a producţiei marginale realizate de pe urma muncii lui (Cmg/L=Vmg/L).

Raţionamentul întreprinzătorului este următorul: dacă, prin angajarea unui lucrător în plus
firma realizează o producţie a cărei valoare de piaţă este mai mare decât costul ocazionat de
angajarea noului salariat, atunci profitul firmei va creşte.

Dar, pe măsură ce sunt angajaţi noi şi noi salariaţi (fără schimbarea tehnologiilor, respectiv,
ceilalţi factori rămânând constanţi), începe să funcţioneze principiul randamentului marginal
descrescând. Venitul marginal al intreprinderii de pe urma noilor angajaţi se va reduce până la
nivelul costului marginal al angajării. În acest moment, firma va înceta să mai angajeze noi
lucrători, (să suplimenteze numărul lor), deoarece ea nu ar mai realiza profit nici măcar la
nivelul anterior. Mai mult, orice nouă suplimentare a salariaţilor va diminua profitul, ducându-
l spre zero.

Pentru evidenţierea acestei corelaţii, se impun câteva precizări asupra conţinutului

indicatorilor utilizaţi în analiza cererii de muncă a firmei.

- Produsul fizic marginal al muncii, reprezintă modificarea survenită în volumul

fizic al producţiei firmei ca urmare a modificării cu o unitate a cantităţii de muncă utilizată în
obţinerea producţiei.

- Venitul marginal al muncii (VmgL), reprezintă produsul fizic marginal al muncii

evaluat în preţurile pieţei. Ca urmare, venitul marginal al muncii semnifică însăşi cererea
pentru produsele firmei. Deci, cererea de muncă este o cerere derivată din cererea pentru
produsele firmei.

Macroeconomie 94
 Piaţa muncii

Creşterea sau reducerea venitului marginal al muncii va spori sau diminua cererea de muncă a
firmei, prezentându-se grafic ca o curbă cu pantă descrescătoare.

- Costul marginal al muncii (CmgL), este costul suplimentar ocazionat de folosirea

unui lucrător adiţional şi este reprezentat de însăşi nivelul salariului nominal.

La un nivel dat al salariului nominal, curba ofertei de muncă către firmă va fi identică cu
curba costului marginal al muncii, prezentându-se grafic, ca o dreaptă paralelă la abscisă.

Reluând raţionamentul precedent al întreprinzătorului în utilizarea factorului muncă şi plasând

o firmă oarecare în condiţii de concurenţă perfectă, vom constata că pe măsura sporirii
numărului de angajaţi (până la L0), venitul marginal al muncii creşte (până la punctul X),
contribuind la sporirea încasărilor totale (fig. 3.3.).

La un anumit nivel al ocupării (L 0), în cazul în care condiţiile materiale ale producţiei nu se
modifică (noii angajaţi lucrând cu aceiaşi factori materiali ai producţiei), începe să acţioneze
legea randamentului descrescând. După acest punct (X), venitul marginal începe să scadă, iar
încasările totale se înscriu pe o pantă descrescătoare.

Profitul va fi maxim la acel nivel al ocupării mâinii de lucru la care se realizează egalitatea:
CmgL=VmgL.

Vmg X

Surplusul firmei
VmgL>CmgL
A
So
Cmg/L=So
CmgL>VmgL
Salarii Vmg/L

0 L0 Lb La Lc L

Figura 3.3. Relaţia dintre salarii şi preţuri

în condiţii de concurenţă perfectă

În grafic, acest nivel de ocupare este reprezentat de (L a) şi semnifică nivelul cererii de muncă,
care maximizează profitul. Aceasta deoarece, la niveluri de ocupare mai reduse (Lb<La),
venitul marginal provenind din muncă este mai mare decât costul marginal al muncii.

La niveluri ale ocupării mai mari (Lc>La), costul marginal al muncii este mai mare decât

Macroeconomie 95
 Piaţa muncii

venitul marginal corespunzător. În acest caz, firma poate spori profitul numai prin reducerea
numărului de salariaţi şi nu prin sporirea acestuia.

În condiţii de concurenţă perfectă, nivelul salariului de echilibru se determină la intersecţia

curbelor cererii şi ofertei de forţă de muncă pe piaţa muncii. Mărimea salariului va fi egală cu
valoarea producţiei realizate de ultima persoană angajată, respectiv cu venitul marginal
realizat de aceasta. Întrucât venitul marginal al muncii se înscrie pe o curbă cu pantă
descrescătoare, ultimul lucrător angajat va adăuga mai puţin venit suplimentar firmei, decât
cel precedent.

Cum toţi lucrătorii din cadrul firmei obţin un salariu egal cu venitul marginal al muncii
ultimului lucrător, atunci fiecare din lucrătorii precedenţi va primi un salariu inferior venitului
marginal al muncii corespunzător fiecăruia. Acest excedent al VmgL peste salariul lucrătorului
anterior, formează surplusul firmei sau supraprofitul. Concurenţa dintre firme va determina ca
acest supraprofit să se diminueze până la nivelul profiturilor normale.

Firma în concurenţă perfectă nu poate controla nivelul salariului care se formează pe piaţa
muncii. În schimb ea poate ajusta cantitatea de muncă pe care o angajează, corespunzător
evoluţiei concrete a venitului marginal al muncii.

Oricare ar fi situaţia pe piaţa muncii firma, pentru a-şi maximiza profitul va trebui să angajeze
acea cantitate de muncă, la care VmgL=CmgL.

CmgL(S)
VmgL

S1 CmL1

CmL0
S0
CmL2
S2
VmgL = Cererea pentru
produsele firmei

VmgL
L1 L0 L2 L

Figura 3.4. Curba cererii de muncă este derivată din curba

cererii pentru produsele întreprinderii

Dacă productivitatea muncii nu se modifică, iar preţurile bunurilor se menţin constante, atunci
creşterea sau scăderea salariilor se traduce în scăderea, respectiv creşterea cererii de muncă.

Macroeconomie 96
 Piaţa muncii

Firma se adaptează, prin deplasarea de-a lungul curbei venitului marginal al muncii,
ajustându-şi în mod corespunzător numărul de lucrători pe care îi angajează L 1, L0, L2 etc (fig.
3.4.).

În timp ce modificarea nivelului salariului determină o deplasare de-a lungul curbei cererii de
muncă (aceeaşi cu cea a VmgL), o modificare în nivelul productivităţii muncii ori în cererea de
bunuri şi servicii (implicit în nivelul preţului acestora), va produce o modificare a poziţiei
curbei cererii de muncă (VmgL), care se va deplasa spre dreapta (când creşte) sau spre stânga
(când scade), faţă de poziţia iniţială.

Curba cererii pentru produsele firmelor se bazează pe un preţ constant şi pe venitul marginal,
neluând în considerare cantitatea de muncă angajată de firmă.

Când salariul scade de la S1la S2, firma va folosi mai mulţi lucrători pentru a-şi spori oferta de
bunuri, deplasându-se de la punctul “a” la punctul “b” de-a lungul curbei venitului marginal al
muncii (fig. 3.5.).

Cum reducerea salariului va afecta toţi lucrătorii, atunci toate firmele din ramură vor proceda
în aceeaşi manieră: sporesc oferta de bunuri pe seama sporirii numărului de angajări. În
consecinţă, sporeşte oferta de bunuri a ramurii, iar preţul şi venitul marginal vor scădea. Se
produce astfel o schimbare în poziţia curbei venitului marginal al firmei care se va deplasa
spre stânga (de la VmgL1 la VmgL2) iar nivelul ocupării va ajunge în punctul “c”, inferior
punctului “b” (L2<L1).

CmgL(S)
VmgL

a CmL1

S1 c b CmL2

S2 VmgL2 VmgL1

0
L2 L0 L1 L

Figura. 3.5. Folosirea curbelor cererii de muncă a firmei pentru derivarea curbelor cererii de
muncă a ramurii

Ţinând seama de efectul reducerii salariului şi al preţului bunurilor firmei, curba cererii firmei
pentru muncă va evolua dinspre punctul “a” spre punctul “c”. În consecinţă, curba cererii
pentru muncă a ramurii va fi reprezentată de suma curbelor fiecărei firme şi va fi mai puţin

Macroeconomie 97
 Piaţa muncii

elastică decât curba venitului marginal al firmei.

Elasticitatea cererii forţei de muncă este influenţată de mai mulţi factori:

1. Elasticitatea cererii pentru un anumit bun. Scăderea salariului va determina o
creştere a ocupării şi un volum al producţiei mai mare. Aceasta va conduce la un preţ mai
scăzut. Dacă cererea pentru acel bun este elastică, scăderea preţului va conduce la mai multe
vânzări şi din nou mai mulţi lucrători vor fi ocupaţi.

2. Uşurinţa substituirii muncii prin alţi factori productivi şi invers. Dacă munca poate
fi substituită prin alţi factori, reducerea salariului va conduce la o creştere a cererii de muncă
ce se va folosi în locul altor factori.

3. Oferta factorilor complementari. Dacă salariile scad, mai multă muncă va fi cerută
şi mai mulţi factori complementari pot fi obţinuţi la un preţ mai mic.

4. Elasticitatea factorilor substituiţi. Dacă salariile se reduc şi mai multă muncă este
ocupată, atunci mai puţini factori substituiţi vor fi ceruţi, iar preţul lor va fi în scădere. Dacă
oferta lor este elastică, mai puţini factori vor fi oferiţi şi mai multă muncă va fi folosită în
locul lor.

5. Ponderea costului salarial în costul total. În cazul în care salariile au o pondere

mare în costul total, iar costul manifestă tendinţa de scădere, producţia va creşte, ceea ce va
antrena o sporire a cererii pentru muncă.

6. Durata perioadei de timp. Având suficient timp, firmele pot să răspundă la

scăderea salariilor prin reorganizarea proceselor de producţie bazate pe mai multă forţă de
muncă.

Test de autoevaluare 3.1.

1) Piaţa muncii reprezintă spaţiul economic în care:

a) are loc întâlnirea cererii şi ofertei de muncă în termeni reali;
b) se formează condiţiile generale de angajare a salariaţilor;
c) prin mecanismul preţului muncii şi al concurenţei libere se ajustează cererea şi
oferta de muncă;
d) are loc întâlnirea cererii şi ofertei de locuri de muncă.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+c+d); B (a+b); C (a+b+c+d); D (d).

2) Oferta de muncă se exprimă prin:

Macroeconomie 98
 Piaţa muncii

a) cererea de locuri de muncă salariată;

b) numărul populaţiei apte de muncă;
c) numărul şomerilor;
d) resursele de muncă remunerate (salarizate) pentru aportul la activitatea economică.

Alegeti răspunsul corect:

A (d); B (a+b+d); C (c); D (a+d).

3) Cererea de muncă reprezintă:

a) numărul locurilor de muncă rămase neocupate la un moment dat;
b) nevoia de serviciul – muncă remunerată;
c) oferta de locuri de muncă;
d) numărul populaţiei apte de muncă şi în căutarea unui loc de muncă.

Alegeti răspunsul corect:

A (a+d); B (b+c); C (a+b+c+d); D (b).

4) Dacă cererea pentru bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va creşte, atunci:
a) oferta de muncă creşte;
b) oferta de locuri de muncă creşte;
c) cererea de muncă va spori;
d) cererea de locuri de muncă va spori.

Alegeti răspunsul corect:

A (a+d); B (b+c); C (b); D (b).

5) Caracterul specific al pieţei muncii poate fi pus în evidenţă prin următoarele aspecte:
a) cererea de muncă este practic invariabilă;
b) oferta de muncă se formează în decursul unei perioade îndelungate;
c) pe termen mediu, cererea şi oferta de muncă sunt invariabile;
d) eterogenitatea cererii şi ofertei de muncă şi neconcordanţele ce apar între
structurile acestora.
Alegeti răspunsul corect:
A (b+d); B (b+c); C (b+c+d); D (b).

6) Mobilitatea redusă forţei de muncă este rezultatul faptului că:

a) sunt împotriva navetismului, ca modalitate de realizare a unei activităţi salariate;
b) nu acceptă să părăsească mediul economico-social în care sunt integraţi;

Macroeconomie 99
 Piaţa muncii

c) oamenii sunt ataşaţi mediului social-economic în care sunt integraţi;

d) avantajele economice oferite de alte zone nu sunt suficiente pentru a motiva
deplasarea forţei de muncă în acest sens.

Alegeti răspunsul corect:

A (a+c+d); B (a+b+c+d); C (c+d); D (c).

7) O firmă îşi maximizează profitul pentru o cantitate de muncă la care:

a) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mic decât venitul
încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale realizate de pe urma muncii
acestuia;
b) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mare decât venitul
încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale realizate de pe urma muncii
acestuia;
c) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu venitul marginal
obţinut de firmă de pe urma muncii acestuia;
d) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu produsului fizic
marginal al muncii acestuia.

8) Venitul marginal al muncii (VmL) reprezintă:

a) produsul fizic marginal al muncii;
b) valoarea produsului fizic marginal al muncii;
c) variaţia venitului total determinată de creşterea cu o unitate a cantităţii de muncă
folosită;
d) pe grafic curba cererii de muncă.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (b+c); C (b+c+d); D (c+d).

9) În condiţii de concurenţă perfectă, surplusul sau supraprofitul firmei se formează ca urmare

a:
a) venitului marginal al muncii ultimului lucrător;
b) venitului marginal al muncii fiecărui lucrător;
c) salariului constant fixat pe piaţa muncii prin confruntarea cererii cu oferta de
muncă;
d) salariului practicat care este egal cu venitul marginal al ultimului lucrător şi mai
mic decât venitul marginal realizat de firmă prin munca fiecărui lucrător angajat
anterior.

10) O firmă care acţionează în condiţii de concurenţă perfectă pe piaţa bunurilor obţine un
supraprofit maxim pentru acel nivel de angajare la care:

Macroeconomie
100
 Piaţa muncii

a) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mic decât venitul
marginal încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale realizată prin munca
acestuia;
b) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mare decât venitul
marginal încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale realizată prin munca
acestuia;
c) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu venitul marginal
încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale realizată prin munca acestuia;
d) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu valoarea
produsului fizic marginal al muncii acestuia.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (c+d); C (b+c+d); D (b).

11) În condiţii de concurenţă imperfectă pe piaţa muncii şi concurenţă perfectă pe piaţa

bunurilor, surplusul sau supraprofitul firmei se formează ca urmare a :
a) VPmL ultimului angajat;
b) VPmL fiecărui angajat;
c) egalităţii dintre VPmL şi VmL;
d) fixării salariului de către firmă la nivelul venitului marginal al muncii ultimului
lucrător inferior veniturilor marginale ale muncii obţinute de firmă prin folosirea
angajaţilor anteriori.

12) Mărimea ofertei de muncă este diferită în timp şi spaţiu datorită influenţei unui ansamblu
de factori, între care cei mai semnificativi sunt:
a) raportul dintre utilitatea şi dezutilitatea muncii;
b) mărimea salariului;
c) efortul bănesc pe care îl presupune schimbarea locului de muncă în altă localitate;
d) necesitatea de a continua să existe salariatul şi familia sa.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (b+c); C (a+b+d); D (b).

13) Curba ofertei de muncă este atipică datorită:

a) manifestării efectului de venit;
b) manifestării efectului de substituţie;
c) caracterului relativ rigid alacesteia;
d) faptului că nu este altceva decât curba utilităţii venitului salarial.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (a+b+d); C (b+c+d); D (a+b+c+d).

Macroeconomie
101
 Piaţa muncii

14) Efectul de venit este raţionamentul potrivit căruia:

a) o persoană salariată înlocuieşte o parte din timpul său liber cu timp de muncă
suplimentar pentru a obţine un venit mai mare;
b) persoană salariată înlocuieşte timpul de muncă cu timp liber, atunci când salariul
atinge un nivel care permite posesorului muncii să aibă condiţii de viaţă apropiate
de aspiraţiile sale;
c) persoană consideră că utilitatea marginală a timpului liber este superioară utilităţii
marginale a bunurilor ce le poate obţine cu salariul suplimentar;
d) persoană consideră utilitatea marginală a salariului superioară celei a timpului
liber.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+c); B (b+c); C (b+c+d); D (b).

15) Elasticitatea ofertei de muncă:

a) este subunitară;
b) reprezintă intensitatea modificării ofertei la o anumită modificare a salariului;
c) este influenţată de o serie de factori economici;
d) se află sub incidenţa unor factori demografico-ocupaţionali şi profesionali.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (b+c); C (a+b+c+d); D (b+c+d).

16) Elasticitatea cererii de muncă în funcţie de salariu este influenţată de mai mulţi factori:
a) cu cât elasticitatea cererii în funcţie de preţ a unui bun aste mai mare, cu atât va fi
mai mare şi elasticitatea cererii pentru munca folosită la producerea bunului
respectiv;
b) cu cât costul muncii are o pondere mai mare în costul total, cu atât mai mare va fi
şi elasticitatea cererii de muncă; dacă salariile reprezintă o pondere mare în costul
total, o creştere a acestora atrage creşterea substanţială a costului total şi, ca efect,
reducerea producţie şi a numărului de angajaţi;
c) pe termen scurt, elasticitatea cererii de muncă va fi redusă dacă munca este dificil
de înlocuit cu alţi factori;
d) pe termen lung, cererea de muncă va fi elastică întrucât există posibilitatea
înlocuirii sale cu alt factor de producţie, de genul capitalului.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (b+c); C (b+c+d); D (a+b+c+d).

17) Curba cererii de muncă la nivel de ramură:

a) este derivată din curba cererii pentru produsele ramurii respective;
b) se obţine prin însumarea pe orizontală a curbelor cererii de muncă individuale ale
tuturor firmelor din ramură;

Macroeconomie
102
 Piaţa muncii

c) are pantă negativă sau descrescătoare;

d) respectă legea generală a cererii, scăderea salariului (privit ca preţ al pieţei muncii)
determină creşterea cererii de muncă şi invers.

Alegeti răspunsul corect:

A (a+b+c+d); B (b+c); C (b+c+d); D (b).

18) Piaţa muncii cu concurenţă perfectă se caracterizează prin:

a) perfecta mobilitate a factorilor de producţie;
b) atât cumpărătorii cât şi vânzătorii sunt perfect informaţi asupra preţurilor la care se
tranzacţionează diferitele cantităţi de muncă;
c) atomicitate perfectă a cererii şi ofertei de muncă;
d) nivelul salariului se fixează de către fiecare firmă prin negocieri directe cu
ofertanţii de forţă de muncă.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (b+c); C (b+c+d); D (a+b).

19) În condiţii de concurenţă perfectă pe piaţa muncii, salariul şi nivelul ocupării forţei de
muncă de echilibru se stabilesc:
a) ca proiecţii ale punctului de intersecţie între cererea şi oferta de muncă pe cele
două axe ale sistemului de coordonate;
b) ca proiecţii ale punctului în care se intersectează curba VmL cu cea a salariului pe
cele două axe;
c) ca proiecţii pe cele două axe ale punctului în care se intersectează curba valorii
productivităţii marginale a unui lucrător suplimentar intrat pe piaţă cu cea a
salariului;
d) ca proiecţii ale punctului în care nu există excedent de cerere şi ofertă de muncă.

Alegeti răspunsul corect:

A (b+d); B (b+c); C (a+b+c+d); D (a+d).

20) Efectul de substituţie este raţionamentul potrivit căruia:

a) persoană salariată înlocuieşte o parte din timpul său liber cu timp de muncă
suplimentar pentru a obţine un venit mai mare;
b) o persoană salariată înlocuieşte timpul de muncă cu timp liber, atunci când salariul
atinge un nivel care permite posesorului muncii să aibă condiţii de viaţă apropiate de
aspiraţiile sale;
c) o persoană consideră că utilitatea marginală a timpului liber este superioară utilităţii
marginale a bunurilor ce le poate obţine cu salariul suplimentar;
d) o persoană consideră utilitatea marginală a salariului este inferioară celei a timpului
liber.

Macroeconomie
103
 Piaţa muncii

Răspunsul la test se găseşte la pagina 126.

3.2Echilibrul pieţei muncii

În analiza echilibrului pieţei muncii se porneşte de la premisa că această piaţă prezintă

caracteristicile pieţelor cu concurenţă perfectă, respectiv:
a) numărul cumpărătorilor (întreprinderi) şi al vânzătorilor (gospodării familiale) este
suficient de mare pentru a nu exercita influenţe asupra preţului şi volumului tranzacţiilor de
muncă;
b) munca oferită de gospodăriile familiale prezintă aceleaşi caracteristici;
c) perfecta mobilitate a forţei de muncă;
d) toate locurile de muncă sunt la fel de atractive;
e) atât cumpărătorii cât şi vânzătorii sunt perfect informaţi asupra preţurilor la care se
tranzacţionează diferitele cantităţi de muncă;
f) salariile sunt determinate în totalitate prin cerere şi ofertă.

Piaţa muncii în Piaţa muncii, ca orice altă piaţă, se află în echilibru atunci când cererea este egală cu oferta de
echilibru forţă de muncă.

Date fiind curbele cererii (CC) şi ofertei (OO) de muncă, salariul de echilibru şi nivelul
ocupării forţei de muncă se va stabili în punctul în care se intersectează cele două curbe (E),
respectiv punctul unde se întâlneşte dreapta imaginară a salariului de echilibru (S e) cu dreapta
imaginară a nivelului ocupării de echilibru (L0). (Fig. 3.6.)

C O
Salariul real pe ora

S1

Se E

S2 C
O

O L2 L
L1 L0
Cantitatea de munca

Figura 3.6. Echilibrul pieţei muncii în concurenţa perfectă

Dacă E este concomitent un punct de pe curba cererii de muncă (reprezentând curba venitului
marginal al muncii) şi de pe curba ofertei de muncă (reprezentând nivelurile de ocupare la

Macroeconomie
104
 Piaţa muncii

diferite niveluri ale salariului), putem concluziona că, în echilibru, salariul este egal cu
valoarea productivităţii marginale a muncii adică cu venitul marginal al muncii.

Dacă salariul real atinge un nivel superior celui de echilibru (S1), cererea de muncă va fi L1 în
timp ce oferta va fi L2, apărând pe piaţa muncii un exces de ofertă (L 2-L1), ce dă naştere
şomajului voluntar şi reducerii salariilor spre cel de echilibru.

Contrariul se întâmplă dacă salariul scade la un nivel inferior celui de echilibru (S 2),
reprezentând un excedent de cerere de muncă, sub presiunea căruia salariile vor creşte până la
nivelul celui de echilibru.

În cadrul unei economii nu există însă, un nivel unic al salariilor ci, din contră, există diferenţe
salariale între o muncă şi alta şi chiar în interiorul aceluiaşi gen de muncă. Diferenţa existentă
între salariul cel mai scăzut şi cel mai ridicat pentru un segment al economiei, poartă
denumirea de ”evantai salarial”.

Un nivel unic de salarii pentru o economie se poate obţine pe baza a trei ipoteze foarte
restrictive:
a) munca oferită şi cerută este omogenă, aceasta semnificând faptul că serviciile
prestate de un lucrător pot fi executate de oricare altul, că întreprinderea a cerut un tip unic de
serviciu pentru muncă şi că toţi muncitorii vor putea furniza acelaşi gen de serviciu;
b) informaţia privind nivelurile salariale este perfectă atât din partea cumpărătorilor
cât şi a vânzătorilor la nivelul întregii pieţe;
c) mobilitatea forţei de muncă este totală şi, în consecinţă, deplasările geografice ale
acesteia tind să egalizeze salariile în întreaga economie.

Este evident că aceste ipoteze nu se pot întâlni în realitate. Inegalităţile salariale apar datorită
schimbărilor continue în cererea şi oferta de muncă, unele ramuri tinzând să plătească salarii
mai ridicate decât altele. În general, aceste diferenţe se datorează faptului că pieţele nu sunt
perfect concurenţiale şi existenţei unor mari diferenţe calitative între persoane, ce presupun
implicit productivităţi marginale ale muncii diferite.

A (a+d+e); B (b+c); C (a+b+c+d+e); D (a+c); E(a+b+c+d)

3) Diferenţa existentă între salariul cel mai scăzut şi cel mai ridicat pentru un segment al
economiei, poartă denumirea de:
a) salariu nominal;
b) salariu real;
c) evantai salarial;
d) salariu marginal.

4) Care din următoarele afirmaţii nu sunt adevărate:

a) inegalităţile salariale apar datorită schimbărilor continue în cererea şi oferta de

Macroeconomie
105
 Piaţa muncii

muncă;
b) unele ramuri tind să plătească salarii mai ridicate decât altele;
c) inegalităţile salariale se datorează faptului că pieţele nu sunt perfect concurenţiale
şi existenţei unor mari diferenţe calitative între persoane, ce presupun implicit
productivităţi marginale ale muncii diferite;
d) în cadrul unei economii nu există un nivel unic al salariilor ci, din contră, există
diferenţe salariale între o muncă şi alta şi chiar în interiorul aceluiaşi gen de
muncă;
e) diferenţa existentă între salariul cel mai scăzut şi cel mai ridicat pentru un segment
al economiei, poartă denumirea de salariu real.

Alegeti raspunsul corect:

A (a+d+e); B (b+e); C (a+b+c+d+e); D (a+e); E(e).

5) Piaţa muncii se află în echilibru atunci când:

a) cererea este egală cu oferta de forţă de muncă;
b) salariul este egal cu valoarea productivităţii marginale a muncii adică cu venitul
marginal al muncii;
c) cererea de muncă este egală cu numărul locurilor de muncă;
d) oferta de muncă este egală cu populaţia aptă de muncă disponibilă;
Alegeti răspunsul corect:
A (b+d); B (b+c); C (b+c+d); D (a+b).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 126.

3.3 Segmentarea pieţei muncii

În ultimele decenii, analiştii au ajuns la concluzia că nu există o piaţă a muncii unică la scara
economiei naţionale, ci că această piaţă este segmentată.

Teoria segmentării susţine că economiile dezvoltate se caracterizează prin două sau mai multe
segmente ale pieţii muncii, între care se interpun bariere ce împiedică trecerea forţei de
muncă dintr-unul în altul şi nu permite omogenizarea condiţiilor de angajare şi remunerare. În
consecinţă, mobilitatea forţei de muncă se manifestă doar, sau mult mai intens, în cadrul
fiecărei pieţe decât între ele, iar salariile se formează sub influenţa unor factori specifici
fiecărui segment.

Segmentarea pieţei muncii se întemeiază pe condiţiile generale de existenţă şi manifestare a

sistemelor economice reale contemporane. Astfel, sistemul economic de piaţă real, structurat
dual (privat şi public; marele business şi micile afaceri), presupune o relaţie de dependenţă
specifică a unuia din sectoarele arătate de celălalt. Corespunzător, există şi o piaţă a muncii

Macroeconomie
106
 Piaţa muncii

duală, fiecare având o anumită autonomie şi fiind relativ izolată de celelalte segmente. Pe
diferitele pieţe (segmente ale acesteia), există condiţii inegale pentru salariaţi, în ceea ce
priveşte condiţiile de muncă şi nivelurile salariilor, în ce priveşte realizarea profesională etc.

Segmentele reale ale pieţii muncii sunt analizate prin folosirea mai multor criterii de grupare,
în funcţie de fiecare criteriu existând diferite genuri de pieţe ale muncii, astfel:
a) după forma de proprietate – piaţa muncii a sectorului privat şi piaţa sectorului
public;
b) după dimensiunile utilizatorilor de muncă – piaţa muncii (a cererii de muncă) din
partea marilor firme şi piaţa muncii pentru micile întreprinderi;
c) după gradul de organizare a ofertei de muncă – piaţa nestructurată, a salariaţilor
liberi şi piaţa salariaţilor sindicalizaţi.

În S.U.A. de exemplu, s-au conturat trei sectoare ale economiei cu manifestări specifice ale
pieţei muncii: economia de centru, întreprinderile periferice, economia clandestină (fără reguli
şi fără reglementări).

Unităţile economiei de centru, fiind puternice sub aspectul financiar, deţinând adesea poziţii
monopolistice şi oligopolistice, se caracterizează printr-un grad înalt de sindicalizare, prin
niveluri de salarii peste media naţională, corelate cu productivitatea muncii superioară, de
asemenea, peste productivitatea naţională.

Întreprinderile periferice, sub raport economic sunt de talie mică şi mijlocie, fiind angajate
într-o concurenţă foarte dură. Produsele lor încorporează multă muncă, a cărei productivitate
este redusă. Sindicalizarea este aici ca şi inexistentă, iar salariile sunt mai reduse decât media.

În economia clandestină, formele de salarizare nu sunt stabile, angajările se fac fără contract
de muncă, iar insecuritatea angajaţilor este totală. Aceasta este prin excelenţă economia
ghetourilor negre ale oraşelor americane.

Fiecare dintre aceste pieţe ale muncii funcţionează de o manieră specifică confirmând însă,
concluziile generale ale oricărei variante de segmentare şi anume: demonstrează inegalităţile
care există între diferitele moduri de folosire a forţei de muncă şi diferitele categorii de
salariaţi, accentuează importanţa cererii de muncă a întreprinderilor, ca expresie a
schimbărilor în cererea globală de bunuri economice, şi atrage atenţia asupra autonomiei şi
dependenţelor pieţei muncii de echilibrul economic general.

Test de autoevaluare 3.3.

1) Analizaţi veridicitatea următoarelor relaţii:

a) cererea de forţă de muncă influenţează nivelul preţului pe piaţa bunurilor;
b) cererea de bunuri determină cererea de forţă de muncă;
c) modificarea salariilor determină modificarea cererii de muncă şi de bunuri;
d) oferta de bunuri influenţează nivelul ocupării forţei muncă.

Macroeconomie
107
 Piaţa muncii

2) Piaţa muncii:
a) nu este unică la scara economiei naţionale;
b) este segmentată;
c) nu este srgmentată;
d) se află în echilibru atunci când cererea este egală cu oferta de forţă de
muncă;
e) se caracterizează prin imperperfecta mobilitate a forţei de muncă în condiţii
de concurenţă perfectă.

Alegeti raspunsul corect:

A (a+c+d); B (b+e); C (a+b+c+d+e); D (a+b+d); E(c).

3) După dimensiunile utilizatorilor de muncă segmentarea pieţei muncii cuprinde:

a) piaţa muncii (a cererii de muncă) din partea marilor firme;
b) piaţa muncii pentru micile întreprinderi;
c) piaţa salariaţilor liberi;
d) piaţa nestructurată;
e) piaţa salariaţilor sindicalizaţi.

Alegeti raspunsul corect:

A (a+c+d); B (b+e); C (a+b+c+d+e); D (a+b); E(d).

4) Economia clandestină nu se caracterizează prin:

a) formele de salarizare nu sunt stabile;
b) angajările se fac fără contract de muncă;
c) insecuritatea angajaţilor este parţială;
d) insecuritatea angajaţilor este totală.

5) Teoria segmentării pieţei muncii susţine că:

a) economiile dezvoltate se caracterizează prin două sau mai multe segmente ale pieţii
muncii;
b) între segmentele pieţei muncii se interpun bariere ce împiedică trecerea forţei de
muncă dintr-un segment în altul;
c) permite omogenizarea condiţiilor de angajare şi remunerare;
d) nu permite omogenizarea condiţiilor de angajare şi remunerare;
e) mobilitatea forţei de muncă se manifestă doar, sau mult mai intens, în cadrul fiecărei
pieţe decât între ele, iar salariile se formează sub influenţa unor factori specifici
fiecărui segment.

Alegeti raspunsul corect:

A (a+c+d); B (b+e); C (a+b+d+e); D (a+b); E(a+b+c+d).

Răspunsul la test se găseşte la pagina 127.

Macroeconomie
108
 Piaţa muncii

3.4 Formarea salariului pe pieţele imperfecte ale muncii. Sindicatele şi

contractul colectiv de muncă. Salariul negociat colectiv

Datorită segmentării sale, piaţa muncii este una dintre cele mai complexe
pieţe, scala formelor ei de pieţe concurenţiale imperfecte fiind mai mare
decât în cazul bunurilor economice. Aceasta, pentru că atât firmele, cât şi
lucrătorii dispun de putere pe piaţa muncii, pentru a influenţa salariile şi
nivelul ocupării, având posibilitatea să opereze în condiţii de monopol,
monopson, oligopol, oligopson, monopol bilateral etc.

Monopson Dacă o firmă este singura care foloseşte un tip oarecare de muncă, această
situaţie este denumită monopson. Monopsonul reprezintă deci, monopolul
cererii, în care un singur cumpărător fixează preţurile de cumpărare a
Oligopson factorului muncă, iar numărul lucrătorilor este suficient de mare pentru a
nu putea să contracareze situaţia.

Dacă există puţini ofertanţi de locuri de muncă, poziţia este denumită

oligopson.

Monopol Atunci când pe piaţă se află un monopson al ofertei de locuri de muncă

faţă în faţă cu un sindicat, această situaţie este cunoscută sub denumirea
de monopol bilateral.

Piaţa de monopol. În situaţia când firmele acţionează în condiţii de

concurenţă perfectă pe piaţa bunurilor economice, ele îşi realizează
echilibrul (maximizează profitul), atunci când venitul marginal al muncii
este egal cu costul marginal, iar venitul marginal este identic cu încasarea
medie şi cu preţul de vânzare. În mod asemănător, pe piaţa muncii,
echilibrul se realizează la acel nivel de ocupare la care salariul este egal cu
venitul marginal al muncii, care la rândul său este egal cu venitul mediu al
muncii sau cu valoarea productivităţii medii a muncii. Altfel spus,
lucrătorii vor fi plătiţi la un salariu egal cu valoarea producţiei ultimului
lucrător angajat, aceeaşi pentru toţi lucrătorii.

Macroeconomie
109
 Piaţa muncii

Atunci când firmele se află în situaţie de monopol pe piaţa bunurilor,

venitul marginal (încasarea marginală) va fi mai mic decât încasarea
medie (Pv) . În consecinţă, venitul marginal al muncii este mai mic decât
valoarea producţiei medii a muncii (sau valoarea productivităţii medii a
muncii), iar lucrătorii vor fi plătiţi cu un salariu mai mic decât valoarea
producţiei medii a muncii (VPML) (figura3.7.).

Aşa cum rezultă din figura 3.7. firma monopolistă nu foloseşte cantitatea
de muncă L2 unde nivelul salariului este egal cu valoarea producţiei medii
a muncii (cum s-ar întâmpla în condiţii de concurenţă perfectă), pentru că
nu ar realiza decât profit normal.

Pentru a obţine supraprofit şi mai ales pentru a-l maximiza, firma

monopolistă ajustează cantitatea de muncă folosită la nivelul de ocupare
L1, unde salariul (S = CmL) este egal cu venitul marginal al muncii dar
inferior valorii producţiei medii a muncii, obţinând un supraprofit
reprezentat de aria haşurată în grafic (VPML1,A,E,S).

VmL
VPML
CmL
A
VPML1

E CmL
S

VPML

VmL
L
0 L1 L2

Fig. 3.7. Firmă monopolistă pe piata bunurilor dar cu concurentă perfectă

pe piata muncii

În general firma monopolistă va produce mai puţin decât în condiţiile

pieţei cu concurenţă perfectă, scăzând în mod corespunzător cererea
pentru muncă şi nivelul salariului (exploatarea monopolistă a muncii).

Piaţa de monopson

În cazul în care o firmă sau un grup restrâns de firme folosesc un tip

Macroeconomie
110
 Piaţa muncii

particular de muncă, ele au posibilitatea să influenţeze salariile. Asemenea

firme se confruntă cu înclinaţii ascendente ale curbei ofertei de muncă
care este crescătoare în funcţie de salariu (figura 3.8.)

S
VmL CmL
A
VmL=Pv
CML = S

S2

S1 B VmL

Cantitatea de
O L1 L2 munc

Fig. 3.8. Monopsonul şi piaţa muncii

Monopsonul poate oferi nivelul de salariu pe care îl doreşte, iar lucrătorii

pot opta fie pentru acceptarea acestuia, fie pentru a rămâne, în continuare,
inactivi. Curba ofertei de muncă arată salariul care trebuie plătit pentru a
contracta o cantitate determinată din acest factor. Pentru monopson, curba
ofertei de muncă este curba costului mediu a acestui factor. După cum
ştim, curba ofertei pentru un factor productiv este crescătoare, ceea ce face
ca şi curba costului marginal a factorului muncă (CmL), pentru respectivul
întreprinzător să fie crescătoare situându-se deasupra curbei CML.

Costul marginal al folosirii unui lucrător suplimentar (CmL) va fi deasupra

salariului (CML). Acesta constituie motivul pentru a atrage muncitori
suplimentari. Curba costului marginal al muncii va reflecta noul salariu
sporit plătit noilor lucrători, plus creşterea survenită în totalul salariilor.

Dacă firma s-ar afla pe o piaţă a muncii cu concurenţă perfectă, nivelul

ocupării ar fi L2, la care salariul S2 este egal cu venitul marginal al muncii.
Firma n-ar obţine decât profitul normal.

Dorind să obţină supraprofituri cât mai mari, monopsonul restrânge

numărul lucrătorilor folosiţi la L1, forţând scăderea salariului la S1, când
costul marginal al muncii (CmL) este egal cu venitul marginal al muncii
(VmL). La acest nivel de ocupare şi salarizare, monopsonul îşi
maximizează profitul (aria haşurată în grafic).

Piaţa cu monopol bilateral deţine un rol semnificativ în rândul pieţelor

imperfecte ale muncii. Acest segment al pieţei muncii are o pondere mare
în ţările dezvoltate. Ea se identifică cu piaţa marilor întreprinderi private,

Macroeconomie
111
 Piaţa muncii

sau, cum zic americanii, reprezintă piaţa muncii în condiţiile economiei

de centru.

Salariul negociat colectiv pe această piaţă este un instrument de analiză

modernă a modului de funcţionare a pieţei muncii. Acolo unde se practică
acest salariu (există şi ţări care nu-l folosesc), mecanismul negocierilor pe
piaţa muncii cu monopol bilateral, joacă un rol mai mare sau mai mic, în
funcţie de:
a) gradul de sindicalizare a salariaţilor şi puterea sindicatelor pe
piaţa muncii;
b) gradul de încadrare a patronilor în organizaţii patronale
specifice;
c) gradul de organizare a celor două forţe ale pieţei muncii.

Existenţa salariului negociat colectiv este un indiciu al funcţionării pieţei

muncii, al segmentării ei. În figura 3.9. este sugerat mecanismul
funcţionării unei pieţe cu monopol bilateral.

Semnificaţia salariului negociat colectiv (s.n.c.) este maximă atunci

când nivelul lui cade pe salariul de echilibru. Acest lucru este
aproape imposibil, deoarece ar veni în contradicţie cu realitatea
segmentării pieţei muncii. Dacă s.n.c. are niveluri diferite de acesta
şi evoluţii proprii, semnificaţia acestei pârghii se restrânge la un
segment mai mare sau mai mic al pieţei muncii.

Salariu C’

C
O
S2 E’

S1 E’’
C’

SE E

O
+
O
L1 Le L2 L

Figura. nr. 3.9. Salariul negociat colectiv

Astfel, dacă s.n.c. ar fi egal cu cel de echilibru, atunci cererea de muncă ar

fi exprimată de curba CC, iar oferta de curba OO; punctul de echilibru E
uneşte cele două drepte imaginare care marchează salariul de echilibru S E

Macroeconomie
112
 Piaţa muncii

şi numărul angajaţilor de echilibru Le.

Să presupunem mai departe, că SE ar fi un salariu redus, impus de

cumpărători, deci un salariu de monopson.

Dacă se negociază salarii mari (S1), dacă se impun aceste salarii de către
sindicate, atunci:
- cererea de muncă scade la L1, iar oferta de muncă creşte la L2;
- se formează un excedent de ofertă de muncă în raport cu
cererea (L2-L1), şi apare şomajul, deoarece fondul total de
salarii se împarte la un salariu orar mai mare.

Dacă cererea de muncă sporeşte şi se deplasează de la CC la C'C', iar

salariaţii sindicalizaţi rămân aceiaşi, oferta nu se schimbă (ea rămânând la
punctul Le), atunci intersecţia cererii cu oferta are loc în punctul E', iar
salariul mărit este S2 (salariu de monopol).

Pentru salariaţii din afara sindicatului negociator, echilibrul cererii cu

oferta se realizează în punctul E'', salariul S1 este mai mic decât cel
negociat colectiv (impus de sindicate), dar mai mare decât cel de
echilibru, deoarece oferta este mai mare decât cererea de muncă.

Test de autoevaluare 3.4

1) Piaţa muncii este una dintre cele mai complexe pieţe datorită:
a) segmentării sale;
b) gradului de încadrare a patronilor în organizaţii patronale
specifice;
c) formei de proprietate;
d) dimensiunilor utilizatorilor de muncă.

2) Un nivel unic al salariilor într-o economie este posibil dacă se întrunesc

următoarele ipoteze:
a) există diferenţe salariale între o muncă şi alta şi chiar în
privinţa aceluiaşi gen de muncă;
b) mobilitatea forţei de muncă este totală;
c) cererea şi oferta de muncă se caracterizează prin atomicitate
perfectă;
d) informaţia privind nivelurile salariale este perfectă atât din
partea purtătorilor cererii, cât şi al ofertei de forţă de muncă la
nivelul întregii pieţe.

Macroeconomie
113
 Piaţa muncii

Alegeţi răspunsul corect:

A(a+b+c); B(b+d); C(a+b+c+d); D(d).

3) Curba ofertei de muncă în condiţii de monopson pe piaţa muncii:

a) este crescătoare în raport cu salariul;
b) se identifică cu curba costului mediu al muncii;
c) arată salariul care trebuie plătit pentru a contracta o cantitate
determinată de muncă;
d) se situează sub curba costului marginal al muncii.

Alegeţi răspunsul corect:

A(a+b+c); B(b+d); C(a+b+d); D(a+b+c+d).

4) În condiţii de monopson pe piaţa muncii, costul marginal al folosirii

unui lucrător suplimentar:
a) este crescător;
b) este egal cu salariul sporit plătit lucrătorului suplimentar, plus
creşterea survenită în totalul salariilor plătite lucrătorilor
angajaţi anterior;
c) este egal cu salariul sau costul mediu al muncii;
d) se identifică, pe grafic, cu oferta de muncă.

Alegeţi răspunsul corect:

A(a+b+c); B(a+b); C(a+b+c+d); D(d).

5) Supraprofitul obţinut de o firmă ce acţionează în condiţii de monopson

pe piaţa muncii:
a) se maximizează când venitul marginal al muncii este egal cu
salariul;
b) se maximizează când venitul marginal al muncii este egal cu
costul marginal al muncii;
c) se calculează ca diferenţă între venitul marginal al muncii şi
nivelul salariului, pentru fiecare nivel de ocupare;
d) există atât timp cât venitul marginal al muncii este superior
costului marginal al muncii.

Alegeţi răspunsul corect:

A(a+b+c); B(b+d); C(b+c+d); D(a+d).

6) În condiţii de concurenţă perfectă pe piaţa muncii şi monopol pe piaţa

bunurilor, supraprofitul obţinut de firmă se maximizează când:
a) valoarea productivităţii marginale a muncii este egală cu costul

Macroeconomie
114
 Piaţa muncii

mediu al muncii;
b) venitul marginal al muncii este egal cu costul mediu al muncii;
c) venitul marginal al muncii este egal cu costul marginal al
muncii;
d) venitul marginal al muncii este egal cu salariul.

Alegeţi răspunsul corect:

A(a+b+c); B(b+c+d); C(a+b+c+d); D(d).

7) O firmă care acţionează în condiţii de concurenţă perfectă pe piaţa

muncii şi monopol pe piaţa bunurilor şi urmăreşte maximizarea profitului,
plăteşte un salariu egal cu:
a) costul marginal al muncii;
b) costul mediu al muncii;
c) venitul marginal al muncii;
d) valoarea productivităţii marginale a muncii.

Alegeţi răspunsul corect:

A(a+b+c); B(b+d); C(a+b+c+d); D(a+c+d).

8) Piaţa muncii cu monopol bilateral:

a) deţine un rol semnificativ în rândul pieţelor imperfecte ale
muncii;
b) are o pondere mare în ţările dezvoltate din punct de vedere
economic;
c) se identifică cu piaţa marilor întreprinderi private;
d) reprezintă piaţa muncii în condiţiile economiei clandestine.
e) reprezintă piaţa muncii în condiţiile economiei de centru.

Alegeti raspunsul corect:

A (d); B (a+b+c+d); C (c); D (a+d); E(a+b+c+e).

9) Salariul negociat colectiv este un instrument de analiză modernă a

modului de funcţionare a pieţei muncii cu monopol bilateral şi el joacă un
rol mai mare sau mai mic pe această piaţă, în funcţie de:
a) gradul de sindicalizare a salariaţilor şi puterea sindicatelor pe
piaţa muncii;
b) gradul de încadrare a patronilor în organizaţii patronale
specifice;
c) gradul de organizare a celor două forţe ale pieţei muncii;
d) toate variantele sunt corecte.

Macroeconomie
115
 Piaţa muncii

10) Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate:

a) piaţa muncii cu monopol bilateral deţine un rol
semnificativ în rândul pieţelor imperfecte ale muncii;
b) salariul negociat colectiv este un instrument de analiză
modernă a modului de funcţionare a pieţei muncii;
c) datorită segmentării sale, piaţa muncii este una dintre cele
mai complexe pieţe;
d) dacă există puţini ofertanţi de locuri de muncă, poziţia este
denumită oligopson;
e) atunci când firmele se află în situaţie de monopol pe piaţa
bunurilor, venitul marginal va fi mai mic decât încasarea
medie.

Alegeti răspunsul corect:

A (d); B (a+b+c+d+e); C (c); D (a+d); E(a+b+c+d).

Aplicaţia 1

Spitalul Speranţa este situat într-o zonă rurală, fiind singura unitate
medicală care furnizează servicii medicale de tip urgenţă. Tabelul următor
conţine informaţii despre ocuparea, produsul şi costul muncii

Produsul total al
Preţul Salarii
muncii
Personal (costul calculat (cost pe oră
medical (număr de ore de
pe oră pentru corespunzător
specializat lucru în camera de
serviciile de fiecărui nivel de
urgenţe pe
urgenţă) angajare)
săptămână)
0 0 - -
1 55 300 500
2 105 250 10000
3 150 200 15000
4 190 150 20000
5 225 100 25000
6 255 50 30000

a) Calculaţi valoarea produsului marginal al muncii (VPmL) şi

Macroeconomie
116
 Piaţa muncii

venitul marginal (VmL) al muncii.

b) Calculaţi costul marginal ocazionat de angajarea de personal
suplimentar (salariile sunt exprimate în u.m./oră/angajat).
c) Reprezentaţi pe acelaşi grafic valoarea produsului marginal al
muncii, venitul marginal al muncii şi costul marginal.
d) Dacă Spitalul Speranţa este singurul furnizor de servicii de tip
urgenţă dar concurează pe piaţa personalului medical cu cabinetele
medicale private, ce se întâmplă cu efectivul personalului angajat şi
salariile orare plătite?
e) Dacă Spitalul Speranţa ar acţiona pe o piaţă concurenţială atât în
ceea ce priveşte serviciile de tip urgenţă, cât şi personalul angajat, ce s-ar
întâmpla cu numărul persoanelor angajate şi salariul orar plătit?

Aplicaţia 2

Fie o firmă care acţionează în condiţii de monopson pe piaţa

muncii şi concurenţă perfectă pe piaţa bunurilor (p = 20 u.m./produs). Se
cunosc următoarele date referitoare la:

Numărul de lucrători Producţia totală Salariul/săptămână

1 30 200

2 55 250

3 76 300

4 94 350

5 108 400

Să se determine:

a) Produsul marginal, valoarea produsului marginal şi venitul

marginal al muncii.
b) Costul salarial total şi costul marginal al firmei.
c) Câţi lucrători trebuie să angajeze firma pentru a-şi maximiza
profitul?

Răspunsul la test se găseşte la pagina 127.

Macroeconomie
117
 Piaţa muncii

3.5 Renta economică şi veniturile de transfer ale factorului muncă

Veniturile din muncă se împart în venituri de transfer şi în rente

economice.
Venituri de
Veniturile de transfer reprezintă câştigul necesar pentru a-l preveni pe
transfer
purtătorul muncii să emigreze dintr-o activitate în alta; deci, este vorba de
salariul ce trebuie plătit unei persoane pentru a o motiva să desfăşoare, în
continuare, activitatea la care s-a angajat.
Renta
economică Renta economică reprezintă tot ceea ce câştigă un individ în plus faţă de
veniturile de transfer.

Mărimea relativă a acestor două elemente depinde de elasticitatea ofertei

factorului de producţie muncă.
Dacă oferta este mică, renta economică deţine în ansamblul salariului o
pondere mai mare şi invers.

Se
b
1 Rec
2. Rtransp.
a c

L
0 Le

Figura nr. 3. 10. Renta economică pe piata muncii

Să luam exemplul pieţei muncii medicilor şi să o surprindem în fig.

4.4. Plecând de la punctul a spre punctul b, pe măsură ce salariul
creşte, tot mai multe persoane sunt atrase de profesia
respectivă. La fiecare nivel superior al salariului, noii medici

Macroeconomie
118
 Piaţa muncii

vor primi exact atât cât este necesar pentru a fi convinşi să lucreze
la nivelul acestui salariu. Pentru ultimii angajaţi, salariul reprezintă
numai venituri de transfer. Cei care se află deja pe piaţa muncii vor
obţine în plus şi rentă economică.

Renta economică a lucrătorului se calculează ca diferenţă între salariul

fixat Se şi punctul de pe curba ofertei de muncă la care acesta intră pe
piaţă. Astfel, la nivelul salariului Se, renta economică a tuturor lucrătorilor
de pe piaţă este conturată prin aria notată cu 1 (Seba). Aria situată sub
curba ofertei, arie notată cu 2 (OabLe) reprezintă veniturile de transfer.

Deci, cu cât va fi mai puţin elastică curba ofertei de muncă, cu atât mai
mare va fi ponderea rentei economice. Aceasta deoarece, dacă salariul
necesar pentru a atrage pe piaţă noi lucrători va fi mai mare, atunci şi cei
existenţi pe piaţa muncii vor câştiga mai mult, încasând o rentă economică
suplimentară.

Test de autoevaluare 3.5.

1) Cu cât va fi mai puţin elastică curba ofertei de muncă:

a) cu atât mai mare va fi ponderea rentei
economice;
b) cu atât mai mică va fi ponderea rentei
economice;
c) ponderea rentei economice nu se va modifica;
d) nici o variantă nu este corectă.

2) Veniturile din muncă se împart în:

a) venituri de transfer;
b) rente diferenţiale;
c) salarii nete;
d) transfer de venituri;
e) rente economice.

Alegeti răspunsul corect:

A (d+e); B (a+b+c+d+e); C (c+e); D (a+e); E(a+b+c+d).

3)Veniturile de transfer reprezintă:

Macroeconomie
119
 Piaţa muncii

a) câştigul necesar pentru a-l preveni pe purtătorul

muncii să emigreze dintr-o activitate în alta;
b) salariul ce trebuie plătit unei persoane pentru a o
motiva să desfăşoare, în continuare, activitatea la
care s-a angajat;
c) tot ceea ce câştigă un individ în plus faţă de
salariu.
d) câştigul necesar pentru a susţine subzistenţa
salariatului şi a familiei sale.

Alegeti raspunsul corect:

A (d+c); B (a+b); C (a); D (a+e); E(a+b+c+d).

4) Mărimea relativă a veniturilor din muncă (ponderea veniturilor de transfer şi

ponderea rentei economice) depinde de:
a) elasticitatea ofertei factorului de producţie muncă;
b) elasticitatea cererii factorului de producţie muncă;
c) nici o variantă nu este corectă.

5) Dacă oferta de muncă este mică:

a) renta economică deţine în ansamblul salariului o pondere mai
mare;
b) renta economică deţine în ansamblul salariului o pondere mai
mică;
c) nici o variantă nu este corectă

Răspunsul la test se găseşte la pagina 129.

În loc de Am ajuns la sfârşitul unităţii de învăţare nr. 3.

rezumat Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în această unitate şi să
revizuiţi obiectivele precizate la început.
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare nr. 1 pe care urmează să o transmiteţi
tutorelui.

Lucrare de verificare unitate de învăţare nr. 3

Subiecte teoretice:
1. Oferta de muncă - factorii de influenţă şi modul de manifestare

Macroeconomie
120
 Piaţa muncii

Macroeconomie
121
 Piaţa muncii

2. Cererea de muncă. Teoria productivităţii marginale a muncii

Macroeconomie
122
 Piaţa muncii

Test grilă:

1) Cererea de muncă reprezintă:

a) numărul locurilor de muncă rămase neocupate la un moment dat;
b) nevoia de serviciul – muncă remunerată;
c) oferta de locuri de muncă;
d) numărul populaţiei apte de muncă şi în căutarea unui loc de muncă.
Alegeti raspunsul corect:
A (a+d); B (b+c); C (a+b+c+d); D (b).

2) Dacă cererea pentru bunurile realizate cu ajutorul factorului muncă va creşte,

atunci:
a) oferta de muncă creşte;
b) oferta de locuri de muncă creşte;
c) cererea de muncă va spori;
d) cererea de locuri de muncă va spori.
Alegeti raspunsul corect:
A (a+d); B (b+c); C (b); D (b).

3) Caracterul specific al pieţei muncii poate fi pus în evidenţă prin următoarele

aspecte:
a) oferta de muncă are o mobilitate redusă;
a) cererea de muncă este practic invariabilă;
b) oferta de muncă se formează în decursul unei perioade îndelungate;
c) pe termen mediu, cererea şi oferta de muncă sunt invariabile;
d) eterogenitatea cererii şi ofertei de muncă sunt neconcordanţele ce
apar între structurile acestora.
Alegeti raspunsul corect:
A (a+d); B (a+b+c+e); C (a+b+c+d); D (b+d); E((a+b+c+d+e).

Macroeconomie
123
 Piaţa muncii

4) Mobilitatea redusă forţei de muncă este rezultatul faptului că:

a)sunt împotriva navetismului, ca modalitate de realizare a unei activităţi
salariate;
b)nu acceptă să părăsească mediul economico-social în care sunt integraţi;
c)sunt ataşate mediului social-economic în care sunt integraţi;
d)avantajele economice oferite de alte zone nu sunt suficiente pentru a
motiva deplasarea forţei de muncă în acest sens.

5) O firmă îşi maximizează profitul pentru o cantitate de muncă la care:

a) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mic
decât venitul încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale
realizate de pe urma muncii acestuia;
b) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mare
decât venitul încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale
realizate de pe urma muncii acestuia;
c) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu
venitul marginal obţinut de firmă de pe urma muncii acestuia;
d) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu
valoarea produsului fizic marginal al muncii acestuia.

6) Venitul marginal al muncii (VmL) reprezintă:

a) produsul fizic marginal al muncii;
b) valoarea produsului fizic marginal al muncii;
c) variaţia venitului total determinată de creşterea cu o unitate a
cantităţii de muncă folosită;
d) pe grafic curba cererii de muncă.

7) În condiţii de concurenţă perfectă, surplusul sau supraprofitul firmei se formează

ca urmare a:
a. venitului marginal al muncii ultimului lucrător;
b. venitului marginal al muncii fiecărui lucrător;
c. salariului constant fixat pe piaţa muncii prin confruntarea
cererii cu oferta de muncă;
d. salariului practicat care este egal cu venitul marginal al
ultimului lucrător şi mai mic decât venitul marginal realizat
de firmă prin munca fiecărui lucrător angajat anterior.

8) O firmă care acţionează în condiţii de concurenţă perfectă pe piaţa bunurilor

obţine un supraprofit maxim pentru acel nivel de angajare la care:
a) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mic
decât venitul marginal încasat de firmă ca urmare a producţiei
marginale realizată prin munca acestuia;
b) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este mai mare
decât venitul marginal încasat de firmă ca urmare a producţiei
marginale realizată prin munca acestuia;

Macroeconomie
124
 Piaţa muncii

c) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu

venitul marginal încasat de firmă ca urmare a producţiei marginale
realizată prin munca acestuia;
d) costul marginal al angajării unui salariat suplimentar este egal cu
valoarea produsului fizic marginal al muncii acestuia.

9) Mărimea ofertei de muncă este diferită în timp şi spaţiu datorită influenţei unui
ansamblu de factori, între care cei mai semnificativi sunt:
a) aportul dintre utilitatea şi dezutilitatea muncii;
b) mărimea salariului;
c) efortul bănesc pe care îl presupune schimbarea locului de muncă în
altă localitate;
d) necesitatea de a continua să existe salariatul şi familia sa.

10) Curba ofertei de muncă este atipică datorită:

a) manifestării efectului de venit;
b) manifestării efectului de substituţie;
c) caracterului relativ rigid;
d) faptului că nu este altceva decât curba utilităţii venitului salarial.

Răspunsurile testelor de autoevaluare

Răspuns 3.1

Test grilă:
1. C(a+b+c+d);
2. D(a+d);
3. B(b+c);
4. B(b+c);
5. A(b+d);
6. C(c+d);
7. c
8. D(c+d);
9. d
10. B(c+d);
11. d;
12. C(a+b+d);
13. B(a+b+d);
14. A(b+c);

Macroeconomie
125
 Piaţa muncii

15. C(a+b+c+d);
16. D(a+b+c+d);
17. A(a+b+c+d);
18. B(b+c);
19. C(a+b+c+d);
20. a.

Răspuns 3.2.
Test grilă:
1. C(a+b+c+d+e);
2. D(a+C) ;
3. c ;
4. E(e) ;
5. D(a+b) .

Răspuns 3.3.
Test grilă:
1. b ;
2. D(a+b+d);
3. D(a+b) ;
4. c ;
5. C(a+b+d+e).

Răspuns 3.4.

Test grilă:
1. a;
2. C(b+d);
3. D(a+b+c+d);
4. B(a+b);
5. C(b+c+d);
6. B(b+c+d);
7. D(a+c+d);
8. E(a+b+c+d+e);
9. d
10. B(a+b+c+d+e).

Rezolvare aplicaţia 1:
a) şi b)

Macroeconomie
126
 Piaţa muncii

Personal Produsul
Produsul Venitul
medical total al Preţul VPmL VmL Salarii CmL
marginal total
specializat muncii
0 0 - - 0 - - - -
1 55 300 55 16500 16500 16500 5000 5000
2 105 250 50 26250 12500 9750 10000 5000
3 150 200 45 30000 9000 3750 15000 5000
4 190 150 40 28500 6000 -1500 20000 5000
5 225 100 35 22500 3500 -6000 25000 5000
6 255 50 30 12750 1500 -9750 30000 5000
c)

S, VPmL,
VmL, CmL
20000

15000

10000 B
S1

C S = CmL
S0 = 5000 A

VPmL
0
1 2 L0 3 4 L1 5 6 Numărul de
lucrători
-5000

VmL
-10000

Fig. 3.11. Curbele VPmL, VmL şi CmL pentru o firmă care acţionează în
condiţii de monopol pe piaţa bunurilor şi
concurenţă perfectă pe piaţa muncii

d) Dacă Spitalul Speranţa deţine monopolul pe piaţa serviciilor de tip urgenţă

şi acţionează în condiţii de concurenţă perfectă pe piaţa muncii, va angaja L 0
lucrători (CmL = VmL) pe care îi va plăti cu un salariu S0 (S0 = CmL).

Macroeconomie
127
 Piaţa muncii

e) În noile condiţii firma va mări numărul persoanelor angajate până la L 1 şi

va plăti acelaşi salariu S0.

Rezolvare aplicaţia 2

a) , b)

L Q PmL VPmL VmL S CT CmL

1 30 30 600 600 200 200 200

2 55 25 500 500 250 500 300

3 76 21 420 420 300 900 400

4 94 18 360 360 350 1400 500

5 108 14 280 280 400 2000 600

c) Firma va angaja noi lucrători atât timp cât VmL > CmL, respectiv 3
lucrători pe care îi va remunera cu salariul de 300 u.m./săptămână. Deci, în condiţii
de monopson salariul plătit şi cantitatea de muncă angajată sunt mai mici decât în
situaţia concurenţei perfecte pe piaţa muncii.

Răspuns 3.5.
Test grilă:
1. a;
2. D(a+e) ;
3. B(a+b) ;
4. a ;
5. a.

Bibliografie unitate de învăţare nr. 3

Macroeconomie
128
 Piaţa muncii

 Barre R., Economie politique vol. 1, PUF, Paris, 1969

 Bădeanu M., Pârvu Gh., Economia politică – Ed. Mondo-Ec, Craiova, 1996
 Băcescu M., Băcescu Cărbunaru A., Macroeconomie şi politici
macroeconomice, Ed. All Educational, Bucureşti, 1988
 Cornescu V. coordonator, Introducere în economie, Ed. Actami, Bucureşti,
1997
 Dobrotă N., Economie politică, Ed. Economică, Bucureşti, 1997
 Dudian M., Economie, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2008
 Frois G.A., Economie politică, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994
 Genereaux J., Economie politique, Vol. 1,2, Hachete, Paris, 1990
 Gogoneaţă C., Gogoneaţă A., Economia politică – teorie micro şi
macroeconomică, politici economice, Ed. Didactică şi Pedagogică, R.A.
Bucureşti, 1995
 Guitton H., Economie Politique, Dalloz, Paris, 1991
 Ignat I., Pohoaţă I., Clipa N., Luţac Gh., Economie Politică, Ed. Fundaţiei
“Gh. Zane”, Iaşi, 1997
 Keynes J.M., Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a dobânzilor şi a
banilor, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1970
 Moldovanu D., Curs de teorie economică, Ed. ARC, 2006
 Ploae V. , Economie politică – Macroeconomie, Editura Ex Ponto, 1999.
 Ploae V, Popovici V., Bunda R.N., Economie politică – Macroeconomie-
Elemente de teorie, teste grilă şi aplicaţii, Editura Muntenia, 2004.
 Samuelson A., Nordhaus W.D., Economie politică, Ed. Teora, 2000

Macroeconomie
129