Animalele de companie sunt animalele domestice pe care omul le întreține și le îngrijește în

preajma căminului pentru a comunica și pentru a primi emoții pozitive. De obicei manifestă o
atitudine tolerantă față de om. Prin aceasta se deosebesc de animalele de gospodărie, întreținute în
mod special pentru munca fizică depusă și bunurile alimentare și materiale furnizate.
Cele mai cunoscute animale de companie sunt câinii și pisicile. O răspândire mai modestă o
au păsările (de obicei papagali, canari, porumbei), rozătoarele și peștii. Se consideră animale de
companie exotice reptilele (broaște țestoase terestre, șopârle, șerpi) și unele specii de arahnide.
Unele animale de gospodărie pot fi considerate animale de companie. Printre acestea se
numără calul, măgarul, și porcul.
Unii savanți, eticieni și organizațiile pentru drepturile animalelor și-au exprimat îngrijorarea față de
păstrarea animalelor de companie din cauza lipsei de autonomie și obiectivizare a animalelor ne-
umane.[1]

Cuprins

 1Istoric
 2Efecte asupra sănătății animalelor de companie
 3Animale salbatice
 4Note
 5Legături externe

Istoric[modificare | modificare sursă]
Animalele de companie au devenit parte din civilizația umană de ceva timp. În special, câinii în
epoca de piatră au devenit tovarăși a vânătorilor. Pisica (conform datelor disponibile) a fost animal
domestic acum aproximativ 9500 de ani. În același timp, calul și cămila erau domesticite.
Cele mai vechi rase de câini care au fost crescuți ca animale de companie includ 14 rase. De
exemplu, potrivit studiilor genetice, vârsta evoluționistă a Pechinez este de aproximativ 2000 de ani,
rămășițele Akita Inu datează de la aproximativ două mii î.Hr. e., iar imaginile lui Saluki datează din
jurul anului 3500 î.Hr. e.

Efecte asupra sănătății animalelor de companie[modificare | modificare

sursă]
Menținerea animalelor ca animale de companie poate fi dăunătoare pentru sănătatea lor dacă nu
sunt îndeplinite anumite cerințe. O problemă importantă este alimentația necorespunzătoare, care
poate produce efecte clinice. Consumul de ciocolată sau struguri de către câini, de exemplu, se
poate dovedi fatal.
Anumite specii de plante de cameră pot dovedi toxice dacă sunt consumate de animale de
companie. Exemplele includ filodendroni și crini de Paști (care pot provoca leziuni grave la pisici)[2]
[3]
 și poinsettias, begonia și aloe vera (care pot balona sau, în cazuri extreme, pot ucide câini).[4]
Emoțiile, în special câinii și pisicile din societățile industrializate, sunt, de asemenea, extrem de
sensibile la obezitate. Animalele supraponderale s-au dovedit a fi la un risc mai mare de a dezvolta
diabetul, probleme hepatice, dureri articulare, insuficiență renală și cancer. Lipsa exercițiilor fizice și
a hranei calorice sunt considerate a fi principalii contribuitori la obezitatea animalelor de companie.[5]
[6][7]
 Animale salbatice[modificare | modificare sursă]
Animalele sălbatice sunt ținute ca animale de companie. Termenul "sălbatic" în acest context se
aplică în mod specific oricărei specii de animale care nu au suferit o schimbare fundamentală a
comportamentului pentru a facilita o coexistență strânsă cu oamenii. Unele specii enumerate aici pot
fi crescute în captivitate pentru o perioadă considerabilă de timp, dar încă nu sunt recunoscute ca
fiind domesticite.
În general, animalele sălbatice sunt recunoscute ca necorespunzătoare pentru a fi păstrate ca
animale de companie, iar această practică este complet interzisă în multe locuri. În alte zone,
anumite specii pot fi păstrate și, de obicei, este necesar ca proprietarul să obțină un permis. Se
consideră că cruzimea animalelor de către unii, cel mai adesea animalele sălbatice, necesită o
îngrijire precisă și constantă, care este foarte dificil de îndeplinit în condiții de captivitate. Multe
animale mari și instinctiv agresive sunt extrem de periculoase și de multe ori i-au ucis pe cei care le
dresează.

Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ McRobbie, Linda Rodriguez (1 august 2017).  „Should we stop keeping pets? Why more and more
ethicists say yes”.  The Guardian. Accesat în  3 august 2017.
2. ^ „Plants and Your Cat”. Cat Fanciers' Association. Arhivat din  original  la 17 ianuarie 2010. Accesat
în 15 mai 2007. Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
3. ^ Langston, Cathy E. (1 ianuarie 2002). „Acute Renal Failure Caused by Lily Ingestion in Six
Cats”. Journal of the American Veterinary Medical Association.  220  (1): 49–52,
36.  doi:10.2460/javma.2002.220.49. PMID 12680447.
4. ^ „These plants can be poisonous to dogs”. Sunset Magazine. Accesat în  17 octombrie 2013.
5. ^ „Overweight Dogs”. Pet Care. The American Society for the Prevention of Cruelty to Animals
(ASPCA). Accesat în 17 octombrie 2013.
6. ^ „Overweight Cats”.  Pet Care. The American Society for the Prevention of Cruelty to Animals
(ASPCA). Accesat în 17 octombrie 2013.
7. ^ Zelman, Joanna (23 februarie 2011). „Pet Obesity: Over Half Of U.S. Dogs And Cats Are
Overweight, Study Says”.  Huffington Post. Accesat în 17 octombrie 2013.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Realitatea din fabricile de câini și pisici! Afacerea care naște monștri, 25 iunie 2013, Animal
Zoo
 Apocalipsa pentru câini și pisici: o poveste puțin știută din vremea războiului, 17 octombrie
2013, Mihaela Stănescu, Descoperă
Imagini

 15 Wild Animals Who Think They Are Part Of The Family (PHOTOS), 11/29/2012, The
Huffington Post
Categorie: 
 Animale de companie