Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
1Etimologie
2Caracteristici
o 2.1Structură
o 2.2Reproducere și dezvoltare
o 2.3Hrănirea și sursele de energie
3Sistematica (clasificarea) regnului animal
4Note
5Legături externe
Etimologie[modificare | modificare sursă]
Cuvântul „animal” provine din cuvântul latin animalis, derivat la rândul său de la anima, ce înseamnă
suflu vital sau suflet. Definiția biologică a cuvântului se referă la toți membrii regnului animalia,
inclusiv omul.[1]
Caracteristici[modificare | modificare sursă]
Animalele au mai multe trăsături ce le diferențiază de alte viețuitoare. Animalele sunt
organisme eucariote și pluricelulare,[2] ce le separă de bacterii și de majoritatea protistelor. Ele au o
hrănire heterotrofă,[3] de obicei, digerând hrana într-un tub digestiv, ce le separă de plante și alge Ele
se diferențiază de plante, alge și fungi prin lipsa pereților celulari rigizi.[4] Majoritatea animalelor sunt
mobile,[5] (exceptând anumite stadii de dezvoltare, coralii, bureții de mare).
Structură[modificare | modificare sursă]
Cu câteva excepții, în special spongierii (Phylum Porifera) și Placozoa, animalele au corpul format
din mai multe țesuturi. Printre acestea se numără mușchii, ce se contractă, având rol important în
locomoție, și țesutul nervos ce primește procesează, elaborează comenzi și trimite impulsuri
nervoase. De asemenea, există și un tub digestiv, cu una sau două ieșiri.
Toate animalele sunt compuse din celule eucariote, înconjurate de o membrană pericelulară
specifică, compusă din colagen și glicoproteide elastice. Acestea se pot calcifica, pentru a
forma oase sau cochilii. În timpul dezvoltării ele formează o structură de bază flexibilă pe care
celulele se pot reorganiza, făcând posibilă crearea structurilor complexe. În contrast, alte organisme
multicelulare, ca plantele și fungii, au celulele fixate din cauza pereților celulari, dezvoltându-se prin
creștere progresivă.
Reproducere și dezvoltare[modificare | modificare sursă]
O celulă din plămânul unei salamandre. Anafaza mitozei. Colorație fluorescentă.
Toate animalele se reproduc sexuat. Ele au organe reproducătoare specializate ce, prin meioză,
produc spermatozoizi sau ovule. Acestea se unesc în procesul numit fecundație pentru a
forma zigotul (sau celula-ou), din care se va dezvolta un organism nou.
Unele animale sunt capabile și de reproducere asexuată. Acest lucru poate avea loc
prin parthenogeneză, proces prin care se formează ouă fertile fără fecundație (împerechere), sau, în
unele cazuri, prin fragmentare, ca de exemplu la spongieri. O altă modalitate de înmulțire asexuată
este înmugurirea întâlnită tot la animalele inferioare (spongieri, hidră).
Zigotul începe să se dividă. Va rezulta un conglomerat de celule cu aspect sferic numit morulă.
Celulele continuă să se dividă și se dispun într-un singur strat, formând o sferă delimitată la exterior
de un singur strat de celule, numit blastoderm. Acesta delimitează în interior o cavitate centrală
numită blastocel plină cu lichid. Celulele se divid în continuare și la unul din polii blastulei pătrund în
interiorul cavității. Rezultă o structură cu două straturi de celule, unul extern numit ectoderm și unul
intern, numit endoderm. Endodermul delimitează o cavitate internă arhenteronul (intestinul primitiv).
Cavitatea arhentronul, prezintă o singură deschidere numită blastopor. Această structură nouă
poartă numele de gastrulă
Spongierii și celenteratele sunt organisme animale inferioare care rămân în acest stadiu doar cu
ectoderm și endoderm și din această cauză se numesc animale didermice.
Începând cu viermii structura gastrulei se complică, prin diferențierea unei a treia foițe
embrionare mezodermul, care este localizat între ectoderm și endoderm. Aceste animale se numesc
tridermice (triploblastice).
Un uliu mâncându-și prada
Majoritatea animalelor folosesc indirect energia solară. Plantele folosesc direct această energie
pentru a transforma razele soarelui în zaharide simple în procesul numit fotosinteză. Începând cu
moleculele de dioxid de carbon (CO2) și apă (H2O), fotosinteza transformă energia solară în energie
chimică stocată în legăturile glucozei (C6H12O6) și eliberează oxigen (O2). Aceste zaharuri sunt
folosite de plante la creștere. Când animalele mănâncă aceste plante (sau mănâncă alte animale ce
au mâncat plante), zaharurile produse de plantă sunt folosite de animal. Ele sunt folosite direct de
către animal pentru a crește sau, sunt descompuse, eliberând energie, necesară pentru diferitele
procese ale acestuia.
Note[modificare | modificare sursă]
1. ^ „Animal”. The American Heritage Dictionary (ed. Forth). Houghton Mifflin Company. 2006.
2. ^ National Zoo. „Panda Classroom” (în English). Accesat în 30 septembrie 2007.
3. ^ Jennifer Bergman. „Heterotrophs” (în English). Accesat în 30 septembrie 2007.
4. ^ Davidson, Michael W. „Animal Cell Structure” (în English). Accesat în 30 septembrie 2007.
5. ^ Saupe, S.G. „Concepts of Biology” (în English). Accesat în 30 septembrie 2007.
A fost descoperit cel mai vechi animal din lume – strămoșul nostru, al tuturor - Otavia
antiqua, 8 februarie 2012, Descoperă
Imagini
Cele mai frumoase 50 de fotografii ale lumii vii din 2010, 2 mai 2010, Descoperă
Cele mai frumoase fotografii ale lumii vii, 24 ianuarie 2010, Marc Ulieriu, Descoperă
Cele mai frumoase fotografii ale lumii vii din 2010 - BWPA, 10 octombrie 2010, Descoperă
Cele mai frumoase fotografii: Wildlife Photographer of the Year Award 2010, 23 octombrie
2010, Descoperă