Referat

Concurena

Student
1

Sebestyen
Alexandru
Concurena, sub aspect economic a aprut prima dat in
imperiul roman, practicat de legislatorii romani care incercau sa
impuna un set de reguli privind fluctuaiile de pre i practicile
comerciala neloiale. De-a lungul timpului, in Europa, regi si regine
au abdicat datorita monopulurilor, inclusiv a monopolurilor create
de legislatia statatelor.
Concurenta reprezinta in zilele noastrea un factor deosebit
de important atat pentru mediul economic dar si pentru mediul
social, fiind elemental care motiveaza atat firmele sau companiile
cat si oamenii spre succes. Fiind o lupta permanenta, o
intreprindere trebuie sa isi cunoasca atat propria structura, cat si
structura concurentiilor pentru a-si evalua sansele de
supravietuire intr-un mod realist sau pentru a specula eventuale
ocazii care i-ar adduce un avantaj in fata concurentiilor. In functie
de informatiile existente o intreprindere trebuie sa adopte o
strategie favorabila pentru obtinerea celor mai multe avantaje in
raport cu concurenta avand in vedere ca atunci cand ne referim la
concurenta putem afirma fara ezitare ca v-or fi mereu invinsi si
invingatori.
De-a lungul timpului, pentru definirea conceptului de
concurenta au fost folosite notiuni, atat din domeniul economic
cat si cel juridic. Astfel, potrivit unei definitii mai cuprinzatoare din
domeniul juridic, prin concurenta se intelege lupta dusa, atat pe
2

plan national, cat si international, intre firmele capitaliste de

productie, comerciale, bancare etc. in scopul realizarii unor
profituri cat mai mari, ca urmare a acapararii unor segmente tot
mai largi de piata si, in consecinta, a sporirii volumului de
afaceri[1].
Deoarece concurenta se manifesta, atat pe plan national,
cat si pe plan international, ea a fost definita si reglementata de
catre Organizatia de Cooperare Economica si de Dezvoltare
( OECD ), organism international ce militeaza pentru crearea unui
climat economic si de afaceri optim pentru statele membre,
astfel: concurenta exprima situatia de pe o piata in care firme
sau vanzatori se lupta in mod independent pentru a castiga
clientela cumparatorilor, in scopul de a atinge un obiectiv
economic, de exemplu, profituri, vanzari si/sau impartirea pietei.
In

acest

context,

concurenta

este

adesea

echivalenta

cu

rivalitatea. Aceasta rivalitate poate sa se refere la preturi, calitate,

servicii sau combinatii ale acestora sau altor factori pe care
clientii ii primesc[2] .
Competitia este un mijloc eficient de a elimina profiturile
excedentare realizate de catre unii agenti economici, de a motiva
firmele sa produca bunuri la costuri mai mici pentru aceiasi
calitate sau pentru a aloca resurse financiare in vederea
progresului tehnic si stiintific. Prin competitie se realizeaza un
proces dinamic cu efecte benefice asupra economiei precum
repartizarea

echilibrata

veniturilor,

folosirea

eficienta

resurselor si oferirea unei game largi a unor produse de calitate

superioara.
Adam Smith, numit si parintele doctrine economice
precizeaza in lucrarea sa, Avutia Natiuniilor rolul pe care
concurenta il joaca in economie, fiind numita mana invisibila
care realizeaza adaptarea cererii si ofertei si reglarea intr-un mod
natural a activitatii economice.
Cele doua tipuri de concurenta existente in literature clasica
sunt : concurenta perfecta si concurenta imperfecta.
Concurenta perfecta este un model al teoriei economice care
presupune in mod ipotetic ca nici un producator sau consumator
nu are puterea de a influenta piata in mod semnificativ.
Concurena perfect trebuie s ndeplineasc ase parametri:

Atomicitate - pe o pia oarecare, exist un numr mare de

mici productori i consumatori, fiecare fiind ns att de
nensemnat, nct aciunile unuia nu au impact asupra
cantitilor produse sau preurilor de vnzare ale celorlalti,
firmele considernd preul dat.

Omogenitate - bunurile si serviciile sunt substitute perfecte.

Informaii

perfecte

informaii

complete -

firmele

consumatorii cunosc preurile fixate de toate firmele.

Acces egal la tehnologie - toate firmele au acces la

tehnologiile de producie.
4

Mobilitate - resursele (incluznd informaia) sunt mobile,

firmele productoare putnd prsi pieele n care nregistreaz
pierderi, orientndu-se spre cele profitabile.

Intrare liber - orice firm poate intra sau iei de pe pia

dup bunul plac.
Acest model este, n cele mai multe cazuri o aproximaie
distant a pieelor reale, cu o posibil excepie a anumitor
piee largi. n general exist puine piee perfect concureniale,
dac oricare dintre condiiile de mai sus se aplic pieelor
reale. de exemplu, firmele nu vor avea niciodat informaii
complete unele despre celelalte i vor exista ntotdeauna
anumite costuri de tranzacie. ntr-o pia perfect concurenial
va exista o eficien alocativ i o eficien productiva.
Concurenta imperfecta este specifica pietelor reale si prezinta
forme

precum

concurenta

monopolistica,

oligopulul,

monopulul, oligopsonul, monopsolul.

Monopolul reprezinta existenta unui singur producator pentru
un anumit bun omogen care se confrunta cu o potentiala
infinitate de cumparatori ai bunului respectiv.
Oligopolul se caracterizeaza prin existenta unui numar mic de
intreprinderi ce
intre

ele

putandu-se

produc bunuri similare sau diferentiate,

stabili

preturilor.

intelegeri

in

privinta

fixarii

Monopsonul este situaia de pia n care o singur firm

cumpr de la mai muli productori. Monopsonul genereaz
scderea

preului

supraprofitul

pltit

pentru

vnztorului
cumparatori

si
si

astfel

apare

nemultumirea

producatorilor.
Oligopsonul Este tipul de pia unde exist un numr restrns
de firme mari cumprtoare ale unei mrfi vndut de mai
muli productori, iar numarul numarul firmelor solicitante este
mic, dar cu putere economica mare.
Concurenta monopolista este una dintre cele mai raspandite
forme a concurentei imperfecte, considerandu-se ca reuseste
sa combine atributele monopolului cu atributele concurentei
perfecte
Din punct de vedere comercial concurenta poate fi
considerata loiala sau neloiala. Concurenta loiala, numita si
licita isi desfasoara activitatea intr-un cadru legal, avand la
baza perfectionarea propriei activitati a agentilor economici.
Concurenta neloiala, numita si ilicita nu respecta reglemetarile
impuse de domeniul concurentei din dorinta de a castiga prin
orice mijloc si prejudicind activitatea competitorilor.
Intelegerile exprese sau tacite, deciziile de asociere, practicile
concentrate si folosirea abuziva a unei pozitii dominante
detinute pe piata, prin care agentii economici determina
restrangerea, impiedicarea sau denaturarea concurentei sunt

considerate practici anticoncurentiale si se pedepsesc conform

legii.
In vederea controlului concurentei a fost format Consiliul
Concurentei prin Legea concurentei nr. 21/1996, modificata si
completata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
121/2003.
Rolul

Consiliului

Concurentei

in

calitate

de autoritate

administrativa autonoma are doua dimensiuni: una corectiva

privind restabilirea si mentinerea unui mediu competitiv
normal, iar cealalta, dimensiunea preventiva de monitorizare a
pietelor si supravegherea actorilor pe aceste piete.
In concluzie putem afirma cu certitudine ca elementul de
concurenta are un rol extrem de semnificativ atat in economia
locala, nationala cat si in cea globala contribuind la dezvoltarea
industriei si a pietei prin rivalitatea care se dezvolta intre
intreprinderile care apartin unei ramuri de productie similare
sau care ofera servicii asemanatoare. Este in natura omului sa
concureze, sa se remarce fata de semenii lui pentru o rasplata
mai mare, ceea ce se poate raporta si in plan economic in
cadrul firmelor care doresc sa obtina un profit mai mare decat
competitorii si sa obtina o dezvoltare durabila.

Bibliografie
[1]A. Constantinescu, I. Rucareanu, Concurenta in Dictionar
juridic de comert exterior, Bucuresti, 1986
citat din Tschiltsche Anca Francisca, Strategii de marketing in
mediul concurential , Bucuresti, ASE, 2003, pg 9
[2] R.S. Khemani, D.M. Shapiro, Glossaire deconomie industrielle
et de droit de la concurrence, Paris, 1995
citat din Tschiltsche Anca Francisca, Strategii de marketing in
mediul concurential , Bucuresti, ASE, 2003, pg 9