Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava

Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică

Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

CONCURENŢA ŞI MANIFESTAREA
ACESTEIA ÎN ECONOMIA DE
PIAŢĂ

MANIFESTAREA CONCURENŢEI ÎN
ROMÂNIA. ROLUL STATULUI

Proiect realizat de :
• Costea Mihai
• Ghiata Minorica
• Galimov Rinat
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

INTRODUCERE

Economia României, potrivit principiilor înscrise în Constitutie si ca urmare a

schimbarilor profunde care au avut loc dupa anul 1989 în structura de proprietate
asupra capitalului si în suprastructura este în prezent definita ca fiind o economie de
piata. Continutul, trasaturile si gradul de functionalitate ale acesteia se maturizeaza si
se perfectioneaza continuu, procese stimulate si sprijinite determinant de aderarea tarii
noastre la Uniunea Europeana.

Functionalitatea si functionarea economiei de piata, bazate pe libera initiativa

si concurenta exclud apriori posibilitatea planificarii centralizate, de catre o instanta
„superioara” a activitatii operatorilor economici. Întreprinzatorii îsi stabilesc
individual, sub imperiul propriilor interese si al restrictiilor impuse de piata, atât
obiectivele cât si modalitatile de actiune pentru îndeplinirea lor. Pe masura dezvoltarii
economice, rationamentul bazat pe cerinta de „a se consuma ceea ce se produce” este
înlocuit cu altul, diametral opus, care porneste de la necesitatea de „a se produce ceea
ce se consuma”. Aceasta schimbare determina întreprinzatorii ca în optiunile privind
domeniul de plasare a capitalului si în deciziile privind cresterea si diversificarea
productiei sa se porneasca de la analiza situatiei concurentiale pe piata corelata cu
dinamica previzibila a marimii si structurii cererii de consum.

Prin urmare, fiecare agent economic se afla într-o competitie permanenta

pentru acapararea clientelei, competitie care, prin formele si domeniile în care se
desfasoara, reprezinta tocmai esenta si formele de concretizare a concurentei
economice.

Asemenea competitiei din alte sectoare de activitate (sport, învatamânt,

cercetare etc.) si concurenta economica reprezinta factorul suprem de stimulare a
performantei. În acest caz însa, performanta se concretizeaza în a asigura cel mai bun
mod de alocare a resurselor, optimizarea gradului de valorificare a acestora, sporirea
profitabilitatii capitalului investit, îmbunatatirea calitatii si diversificarea produselor si
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
serviciilor, evolutia pozitiva a preturilor, satisfacerea mai buna a cerintelor de
consum.

În baza consideratiilor prezentate, se poate afirma fara a exagera ca, în

economia de piata, concurenta reprezinta motorul dezvoltarii economice. De
intensitatea si acuratetea acesteia depind dinamismul, gradul de viabilitate si de
sanatate ale economiei.

DEFINIŢIA CONCEPTULUI DE CONCURENŢĂ

Concurenta este una din trasaturile esentiale ale economiei de piata, care
exprima comportamentul specific al agentilor economici în conditiile liberei
initiative, atestând rolul dinamic dintre forte dintre participanti. Concurenta
reprezinta rivalitatea economica între industriasi, bancheri, comercianti, prestatori
de servicii pentru a atrage atentia clientelei consumatoare, dar si confruntarea si
rivalitatea în cadrul acestor grupuri pentru a realiza sau a vinde produsele la
preturi convenabile, prin calitatea mai buna a lor implicit a obtine profituri mi
mari.
Concurenta este o confruntare deschisa, loiala, în cadrul careia agentii
economici, în calitatea lor de cumparatori si vânzatori învata printr-un proces
continuu sa-si îmbunatateasca situatia si pozitia în cadrul pietei.
Concurenta reflecta un ansamblu de legaturi, relatii între actiunile subiective
ale întreprinzatorilor si necesitatile sociale obiective. Concurenta face posibil ca
mecanismul preturilor, al cererii si ofertei agentilor economici, sa produca ceea ce
trebuie si cât trebuie la costuri cât mai scazute si eficienta cât mai ridicata.
Mecanismul concurential stimuleaza, deci, progresul general.
Afectarea negativa a concurentei are consecinte nefaste atât asupra modului de
alocare si utilizare a resurselor economice cât si asupra calitatii vietii, consumatorii
având la dispozitie mai putine posibilitati de optiune privind diversitatea, calitatea si
preturile bunurilor si serviciilor.
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
Punerea în valoare a virtutilor concurentei, precum si prevenirea sau atenuarea
unor posibile efecte nedorite ale acesteia impun promovarea unor politici si legislatii

specifice, cuprinzând un ansamblu unitar de principii, norme si instrumente de actiune

pentru a asigura buna functionare a pietei, asezarea acesteia pe criterii competitive si
manifestarea sa ca pârghie esentiala de reglare a productiei sociale. În esenta, politica
de concurenta si legislatia care o concretizeaza au scopul:

- de a crea, dezvolta si consolida un mediu concurential normal;

- de a preveni manifestarea pe piata a unor practici anticoncurentiale, precum si
sesizarea si înlaturarea celor care nu au putut fi prevenite;
– de a preîntâmpina crearea unor structuri în economie generatoare de posibile
manifestari anticoncurentiale.

Având în vedere modalitatile posibile de distorsionare a concurentei pe piata,

politica si legislatia în domeniu vizeaza:
– acordurile restrictive si practicile concertate;
– abuzul de pozitie dominanta;
– concentrarile economice;
– ajutorul de stat.

LEGEA CONCURENŢEI

Concurenta se manifesta ca o lege economica specifica economiei de

schimb - aceasta lege exprima relatiile dintre producatori si dintre producatori si
consumatori.
Sfera de actiune a legii capata o mai mare amploare si însemnatate în
economia de piata si o restrângere a însemnatatii ei în economia planificata de tip
centralizat.
Legea concurentei îndeplineste o serie de functii:
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
• reprezinta motorul care pune în miscare ansamblul de legaturi dintre
capitalurile individuale si capitalul social prin conectarea producatorilor
individuali la productia sociala; respectiv fiecare producator individual

trebuie sa intre în legatura cu alti producatori individuali cu anumite legaturi

între vânzatori si cumparatori;

• concurenta asigura executarea cerintelor tuturor celorlalte legi economice,

producatorii facând eforturi deosebite pentru folosirea eficienta a resurselor
existente.

• concurenta transforma suma intereselor individuale în necesitati sociale,

asa încât agentii economici sa-si dispute suprematia pe baza calitatii,
competitivitatii si eficientei, manifestându-si astfel caracterul constructiv
al legii.

TIPURI DE CONCURENŢĂ

Concurenta perfecta sau pura, adica purificata de orice interventie

monopolista, presupune un asemenea raport de piata, încât toti vânzatorii
(producatorii) sunt capabili sa-si vânda toata productia, toate marfurile oferite la
pretul pietei fara a-l putea influenta hotarâtor, iar cumparatorii sa poata cumpara
ceea ce au nevoie si cât doresc la acelasi pret. în aceasta situatie pretul se stabileste
la un nivel care corespunde punctului de intersectie a curbelor cererii si ofertei
produsului respectiv.
Trasaturile principale a concurentei perfecte sunt:
a) Atomicitatea participantilor - care presupune un numar mare de
vânzatori si cumparatori pe piata, de marime si forta comparabile,
astfel ca nici unul sa nu poata exercita vreo actiune asupra cantitatii
de produse sau pretul de vânzare;
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
b) Fluidizarea pietei se manifesta atunci când cumparatorii în mod
liber pot sa-si aleaga furnizorii, iar producatorii pot intra sau iesi în
mod liber dintr-o piata anume, neexistând bariere

juridice sau institutionale la intrarea unor noi producatori pe piata unui

anumit produs;
c) Mobilitatea perfecta a factorilor de productie care presupune ca
factorii de productie munca si capitalul sunt orientati spre domeniile
care asigura profitul maxim posibil;
d) Omogenitatea produselor - conform careia produsele sunt
identice, astfel încât celor ce le cumpara sa le fie indiferent de la ce
producator obtin produsul;
e) Transparenta pietei - în sensul cunoasterii acesteia de catre toti
agentii economici. Concurenta poate fi considerata perfecta sau pura
daca aceste trasaturi sunt prezente simultan pe piata.
Concurenta imperfecta desemneaza acea situatie de piata când agentii
economici în calitatea lor de vânzatori sau cumparatori, pot sa influenteze prin
actiunile lor unilaterale cererea, oferta si marimea preturilor; în cazul concurentei
imperfecte, una sau mai multe din premisele ei sunt încalcate. Unele din conditiile
concurentei imperfecte: exista fie putini vânzatori si multi cumparatori, fie multi
vânzatori si putini cumparatori. Exista, deci, conditii pentru ca diferiti agenti
economici sa exercite un control efectiv asupra preturilor. Se considera ca
principalele forme de manifestare a concurentei imperfecte sunt:
Concurenta monopolista - se caracterizeaza prin faptul ca unul, doi sau
câtiva producatori (vânzatori), respectiv câtiva consumatori (cumparatori) dicteaza
conditiile lor în raporturile cu partenerii de piata.
1. Monopolul exprima acea situatie de piata când un singur
producator se confrunta cu un numar de consumatori (cumparatori).
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
2. Duopolul desemneaza situatia când doi producatori aduc pe piata
marfuri pentru o multitudine de cumparatori.
3. Oligopolul reflecta raportul dintre un numar mic de producatori si
un numar mare de consumatori. Caracteristicile esentiale ale
oligopolului sunt:
a) existenta unui numar redus de vânzatori, care detin
un segment important de piata.

b) diferentierea sau nu a produselor.

c) dificultati la intrarea în ramura.
d) controlul general asupra preturilor
4. Monopsonul reprezinta acea situatie concurentiala în care un
singur consumator se confrunta la piata cu un numar mare de
producatori. Exemplul cel mai des invocat este cel al statului care
este singurul achizitor al armamentului produs de mai multe firme.
5. Duopsonul - doi consumatori care concureaza cererea,

O forma speciala de concurenta este „monopolul bilateral” care exprima

situatia determinata când un singur producator se confrunta cu un singur consumator.
Situatiile de concurenta pot fi analizate si dupa alte criterii:

Dupa gradul de diferentiere a produsului:

1. concurenta omogena
2. concurenta eterogena
Dupa gradul de libertate la intrarea în ramura:
1. concurenta închisa
2. concurenta deschisa
Dupa variabila de actiune:
1. concurenta prin variatia pretului
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
2. concurenta prin variatia produsului
În conditiile actuale exista o diversitate de modalitati de concurenta, dintre
care cele mai importante sunt:

• anumita politica a vânzarilor mai bine zis de crestere a volumului acestora

prin publicitate, demonstratii de avantaje calitative.

• Masuri si politici de influentare a cererii mai ales din partea marilor

monopoluri prin informatii detaliate privind avantajele folosirii lui,
convingerea consumatorilor în mod direct.

• Intrarea si ramânerea într-o ramura, în afara unor obstacole obiective, care

tin de specificul ramurii; astazi firmele desfasoara o întreaga strategie
preventiva fata de concurentii potentiali prin: practicarea de preturi limita,
efectuarea de investitii masive, controlul sever al materiilor prime si al
echipamentelor.

• Stabilirea unor întelegeri între firmele dintr-o ramura, creându-se astfel

uniunile monopoliste indiferent de variante: cartel, trust, concern,
conglomerat
 Cartelul - uniune monopolista în care mai multe
întreprinderi producatoare de marfuri de acelasi fel se
înteleg asupra unor conditii comune de aprovizionare si
desfacere si care are ca scop limitarea concurentei si
dominarea pietei.
 Trustul presupune gruparea mai multor capitaluri sub
aceiasi conducere, participantii pierzându-si
independenta productiva si comerciala.
 Concernul este o întelegere oligopolista care cuprinde
întreprinderi din diferite ramuri, bazate pe criteriul
cooperarii, fie pe verticala, fie pe orizontala - din ramuri
complementare.
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
 Conglomeratul reprezinta forma cea mai complexa de
întelegere oligopolista care caracterizeaza tendinta de
diversificare a activitatii, permitând realizarea unui profit
mai mare pe mai multe piete, compensarea conjuncturilor
defavorabile.

În functie de modul de exercitare a concurentei prin instrumentele

economice dar si extraeconomice, concurenta poate fi:

• Concurenta loiala - prin folosirea nediscriminatorie a

pârghiilor economice în relatiile de vânzare-cumparare.

• Concurenta neloiala - care consta în folosirea unor

instrumente proprii, a unor instrumente extraeconomice de
patrundere si mentinere pe piata în vederea obtinerii de
profit maxim.
Intrând în concurenta, agentii economici urmaresc sa obtina o pozitie mai
buna fata de ceilalti, promovând strategii comerciale numite si strategii
anticoncurentiale:

• Strategia efortului concentrat - prin concentrarea

efortului într-un scop unic al ofertei.

• Strategia elitei - este efortul pe care îl face un agent

economic de a aduce pe piata exclusiv produse de exceptie.

Strategia costurilor - prin efortul producatorilor de a practica preturi mici din

costuri mici.
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

- STUDIU DE CAZ -

MANIFESTAREA
CONCURENŢEI ÎN
ROMÂNIA

ROLUL STATULUI
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor

În economia de piaţă, forma modernă de organizare a activităţii economice,

agentii economici acţionează în mod liber, pe baza proprietăţii private şi în
concordanţă cu legea cererii şi oferta. Între agenţii economici care produc acelasi tip
de mărfuri sau servicii există o luptă permanentă în scopul atragerii clientelei pentru
mărfurile şi serviciile oferite pe piaţă. Deci, o componentă intrisecă a economiei de
piaţă o constituie libera competiţie, concurenţa între agenţii economici.

Având în vedere rolul pozitiv, stimulativ, pe care îl are concurenţa în

activitatea economică, dreptul trebuie să instituie cadrul juridic necesar pentru
manifestarea acesteia. În acest sens, însăşi Constituţia României prevede că statul
trebuie să asigure ”libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului
favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie”.

În economia de piaţă, exercitarea concurenţei constituie un drept al oricărui

agent economic. Ca orice drept cunoscut şi protejat de lege, dreptul la concurenţă
trebuie exercitat cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi
agenţi economici şi cu respectarea legii şi a bunelor moravuri.

Practica de pretutindeni demonstreaza ca omul de afaceri autonom, desi – în

principiu – recunoaste rolul pozitiv al concurentei si este adeptul liberei initiative, în
strategiile comerciale care le promoveaza este tentat adesea, si uneori reuseste, sa
limiteze concurenta în domeniul sau, motivat fiind de faptul ca lipsa concurentei reale
pe piata pe care opereaza îi simplifica problemele cu care se poate confrunta sau, cel
putin, faciliteaza solutionarea lor.
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
Aceasta constatare evidentiaza necesitatea indubitabila a existentei unui cadru
normativ adecvat care, prin continut si modalitati de actiune, sa garanteze libera
initiativa a întreprinzatorilor, autonomia reala a acestora si desfasurarea nestingherita
a concurentei.

În tara noastra cadrul juridic de reglementare a concurentei, armonizat deplin

cu normele comunitare în domeniu, este asigurat de Legea concurentei nr. 21/1996,
cu completarile si modificarile ulterioare, republicata în Monitorul Oficial nr. 742 din
16 august 2005, precum si legislatia secundara (regulamente si instructiuni) emisa în
aplicarea acesteia.

Totodata, în România, ca tara membra a Uniunii Europene, sunt întrutotul si

pe deplin aplicabile si reglementarile comunitare în domeniu, între care mentionam
doar prevederile Tratatelor de instituire si, respectiv, functionare a Uniunii Europene,
care reprezinta legislatia primara precum si „Regulamentul Consiliului (CE) nr.
1/2003 de punere în aplicare a regulilor de concurenta prevazute de art. 81 si 82 din
Tratat”.

Facem precizarea ca în materia concurentei legislatia comunitara este

prevalenta în raport cu legislatia nationala precum si faptul ca, prin Regulamentul
susmentionat, autoritatile de concurenta nationale ale statelor membre au fost învestite
cu competenta necesara pentru aplicarea prevederilor specifice din Tratat.

În prezent, mediul de afaceri din România este beneficiarul unui climat

concurenţial normal. Legislaţia naţională în domeniu este integral armonizată cu
acquis-ul comunitar, iar Consiliul Concurenţei, o instituţie solidă şi independentă, este
un arbitru echidistant ce aplică în mod unitar regulile relevante.
Legea concurenţei are drept scop protecţia, menţinerea şi stimularea
concurenţei şi a unui mediu concurenţial normal în scopul protejării consumatorilor,
sens în care interzice înţelegerile anticoncurenţiale dintre agenţii economici, abuzul de
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
poziţie dominantă şi concentrările economice care ar putea conduce la înlăturarea,
restrângerea sau denaturarea semnificativă a concurenţei.
În domeniul antitrust, autoritatea română de concurenţă s-a făcut în special
remarcată printr-o prezenţă activă pe piaţă, ceea ce a permis aplicarea de amenzi
substanţiale, deschiderea a numeroase investigaţii din proprie iniţiativă şi realizarea de
inspecţii inopinate care să permită instituţiei să culeagă probele necesare soluţionării
cazurilor dificile.

Trebuie spus faptul că de la momentul înfiinţării şi până în prezent, autoritatea

de concurenţă a adoptat peste 3000 de decizii în materie de antitrust, aplicând în toată
această perioadă amenzi în valoare de aproximativ 80 de milioane de euro.
În plus, Consiliul Concurenţei a reuşit să gestioneza cazuri dificile precum
cel în care a fost implicat cea mai importantă companie din domeniul telefoniei fixe
din România, cazul privind firmele producătoare de ciment sau cel referitor la anumiţi
operatori de cablu ş.a.m.d
Aceste evoluţii au determinat Comisia Europeană să recunoască, chiar în
Raportul de ţară din 2001, faptul că autoritatea română de concurenţă aplică la
parametri satisfăcători regulile comunitare în domeniul antitrust, în timp ce
confirmarea capacităţii de a implementa de o manieră corespunzătoare legislaţia în
domeniul ajutorului de stat a venit odată cu Raportul de ţară din mai 2006.

Consiliul Concurenţei

Existenta unor reglementari în domeniul concurentei, oricât de riguroase si

cuprinzatoare ar fi acestea, nu pot garanta prin sine însasi functionalitatea economiei
de piata, prevenind orice manifestare care ar putea avea drept scop sau efect
împiedicarea, restrictionarea sau distorsionarea concurentei si afectarea climatului
concurential. Prin urmare, se impune cu necesitate existenta unei institutii, a unei
autoritati învestite prin lege pentru a veghea la respectarea regulilor specifice.
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
În România acest rol revine Consiliului Concurentei, conceput sa functioneze
ca autoritate administrativa autonoma în domeniul concurentei. Modul de organizare,
obiectivele, competentele, atributiile si procedurile sale de lucru, inclusiv masurile pe
care le poate dispune si sanctiunile pe care le poate aplica celor vinovati de încalcarea
prevederilor legislatiei în domeniul de competenta sunt precizate în Legea concurentei
nr. 21/1996, republicata (Capitolele IV – VI, art. 16-62) si legislatia secundara emisa
în aplicarea acesteia.

Consiliul Concurentei reprezinta o institutie care, prin misiunea si rolul

specific, se situeaza în rândul autoritatilor nationale de prim rang, fiind chemata sa
asigure buna functionare a mecanismelor pietei. În acest scop, Consiliul
Concurentei:
– vegheaza la respectarea „regulilor jocului pe piata”;
– sanctioneaza devierile de la un comportament concurential normal;
– promoveaza cultura concurentei;
– îsi consolideaza pozitia „de arbitru” fata de toti actorii mediului economic.

Actiunile desfasurate de Consiliul Concurentei în exercitarea rolului sau

specific au o dubla dimensiune: una preventiva si una corectiva.

Dimensiunea preventiva consta în monitorizarea pietelor si supravegherea

comportamentului agentilor economici astfel încât prin interventiile sale sa evite
denaturarea în mod semnificativ a concurentei pe piata si în implicarea activa în
procesul legislativ putându-se opune adoptarii oricaror reglementari juridice care
contin prevederi anticoncurentiale.

Dimensiunea corectiva este data de masurile adoptate pentru restabilirea si

mentinerea unui mediu concurential eficient, atât prin înlaturarea practicilor care
prejudiciaza concurenta promovate de unii agenti economici, asociatii de agenti
economici si/sau autoritati cât si prin identificarea prevederilor din actele normative
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor
si/sau administrative care au sau pot avea efecte negative asupra competitiei si
interventia directa pentru corectarea sau eliminarea lor.

BIBLIOGRAFIE
• Constantin Bilăuş, inspector de concurenţă superior,
“Concurenţa economică.Baza juridică şi instituţională de
reglementare”

• Alexe Gavrilă, Vicepreşedinte al Consiliului Concurenţei,

“10 ani de concurenţă în România. Rezultate şi provocări”

• Andreea Vass, Institutul de economie natională

WEBOGRAFIE
• www.scritube.com

• www.euroavocatura.ro
 Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava
Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Economia Comerţului, Turismului şi Serviciilor