Recenzie la Avutia Natiunilor de Adam Smith

Marele economist Adam Smith, conisderat si parintele ecomiei a scris timp de 10 ani cea mai valoroasa si importanta carte despre dezvoltarea istorica a comertului si industriei in Europa. Lucrarea data a fost drept sura principala pentru multi economisti de mai tarziu, dar in primul rand a explicat coerent capitalismul si comertul liber. Un capitol important al acestei carti este despre diviziunea muncii. Principiul diviziunei muncii presupune o serie de imbunatatiri ale fortelor productive ale muncii adica abilitatea, priceperea si logica care sunt aplicate cu excelenta. In opinia lui Adam Smith, un lucru este efectuat la maxima calitate si rapiditate atunci cand munca este divizata. Drept exemplu intr-o manufactura a acelor cu gamalie, un singur om nu ar fi in stare sa produca mai mult de un singur ac pe zi. Nefiind acomodat cu toate mecanismele utilizate si procedeele in parte in producerea acului, munca lui e, practic, neeficienta. Dar daca aplicam principiul diviziunii muncii, nu numai ca intreaga munca este specializata, dar este si divizata corect. Astfel fiecare muncitor isi face treaba lui cu brio si se pricepe cel mai bine in domeiul lui : unul va trage sarma, altul o va indrepta, si un altul o va taia. Pana intr-un final acul cu gamalie va fi produs cu grija si ce conteaza mai mult, e cantitatea mare de ace pe care o va avea manufactura. In timp ce daca s-ar fi trudit fiecare in mod independent, fara ca cineva din ei sa poata efectua fiece tip de actiune, cu siguranta rezultatul avea sa fie dezavantajos si prost. Dupa cum a spus si autorul The labour is almost always in need of a great number of hands. De altfel, procedeul diviziunii muncii este efectuat de tarile care se bucura de un grad inalt al dezvoltarii industriale. Conform exemplului de mai sus, pot conclude ca diviziunea muncii prilejuieste in fiece meserie o crestere semnificativa a fortelor productive de munca. Cu toate acestea nu trebuie de profitat de diviziunea muncii incat s-o imparti prea mult si redusa la o simplitate a operatiunilor. Intr-o societate avansata fiece individ isi are propria munca si e imposibil ca un agricultor sa-si obtina roadele muncind de unul singur, de aceea are nevoie de mai multe brate de munca. Producerea oricarui obiect de manufactura sau a unui produs necesita mai multe perechi de maini. Fiecare muncitor isi are propria munca, asa cum tesatorul nu poate face lucrul fierarului, nici lemnarul nu poate fi brutar, etc. Este imposibil ca un singur om sa fie angajat in fiece domeniu si sa-l poata executa cu bine pe fiecare in parte. In agricultura munca dintr-o tara dezvoltata nu este intotdeauna mai productiva decat cea dintr-o tara saraca. Spre exemplu porumbul produs intr-o tara bogata nu va atinge nivelul de calitate ca cel al porumbului din tara mai putin dezvoltata. Astfel porumbul din Polonia este la fel de ieftin ca cel din Franta, indiferent de terenurile acesteia care sunt bine cultivate si ingrijite, si de progresul atins. In privinta porumbului, Smith il valoreaza extrem: In every state of society, in every stage of improvement, corn is the prodution of the human industry. Corn is a more accurate measure of value than any other commodity; is the common and the favourite vagetable food of the people, the principal part of the substinence of the labourer in a civilized world . The real value of gold and silver, depends much more upon the quantity of corn which they can purchase or command, or any other part of the rude produce of land. Corn- a more accurate measure of value than either silver, or perhaps, any other commodity. De aici usor fac concluzia ca indiferent ca o tara e saraca iar inferioritatea culturilor e vizibila, poate sa concureze liber cu un stat bogat in privinta calitatatii si pretului mic al porumbului, inclusiv si cu alte culturi care depind de

sol si climat.Cateva exceptii sunt precum matasurile, laneturile, etc. Matasurile in Anglia sunt la un pret mai mare pentru ca nu sunt adecvate climei iar in Franta sunt mai bune si mai ieftine. Cresterea foarte mare a cantitatii de munca, e capabila sa o realizeze aceeasi oameni dat fiind existenta unor circumstante: obtinerea experientei de-a lungul timpului; economia timpului pierdut cu trecerea de la un tip de economie la altul; inventarea tehnologiilor si a masinariilor care usureaza munca si o realizeaza intr-un timp scurt. Voi incepe cu prima circumstanta- experinta muncitorului de-a lungul anilor. Diviziunea muncii reduce constant fiece activitate la o operatiune simpla. Pentru un muncitor, aceasta ocupatie fiind singura activitate pe care a avut-o in viata, evident ca acesta va avea abilitatea sa-si faca munca cel mai bine. Spre exemplu, daca il pui pe un fierar sa faca la maxima posibilitate cuie intr-o zi, acesta care nu facuse pana la acel moment cuie, in mod sigur va putea realiza un numar redus de cuie si acelea fiind la o calitate proasta. Dupa cum spune si scriitorul By reducing every mans business to some one simple operation- necessarily increases very much the dexterity of the work man. Si pe buna seama are dreptate pentru ca fiecare din noi trebuie sa faca ceea la ce se pricepe cel mai bine si, in acest mod, succesul si un bun salariu il va obtine. In aceeasi masura acest principiu se refera si la un stat. De exemplu Anglia este tara care exporta lana in cea mai mare cantitate si de o calitate superioara, ea trebuie sa se mentina pe pozitie si sa continuie sa produca lana pentru ca-I ofera venituri enorme si nu numai. O alta particularitate a diviziunii muncii, la fel de importanta, este avantajul obtinut prin economisirea timpului pierdut cu trecerea de la o munca la alta. Este foarte complicat si chiar imposibil sa treci de la o munca la alta, care se desfasoara in locuri diferite si necesita utilaje diverse. Daca ar fi ca un tesator de la sat sa se preocupe concomitent si cu agricultura, avand in posesia sa un teren, pierderea de timp ar fi considerabila. Mai mult decat posibil, acesta isi va neglija una din preocupatii dat fiind lipsa de timp si ingrijorarile pentru aceste doua munci. Prin urmare, indiferent de priceperea lui in tesatorie si agricultura, aceasta cauza reduce cu mult cantitatea care ar fi capabil sa o depuna si efectul acesteia ar fi nefavorabil. Ultima particularitate este cea a tehnologiilor utilizate in manufacturi care usureaza instantaneu munca si reduce considerabil timpul efectuarii a acelui produs/obiect/materie. Este interesant faptul ca inventia acestor masinarii a fost posibila datorita diviziunii muncii. O mare parte a masinilor inventate si apoi utilizate in manufacturi au fost create de catre oamenii de rand, care, fiind angajati la operatiuni simple au cautat solutii in a-si usura propria munca. Ca urmare a diviziunii muncii, intreaga atentie a fiecarui muncitor se focalizeaza la acel obiect, si e firesc ca un muncitor sa gaseasca o cale prin care sa-si usureze propria munca. Inventia acestor mici tehnologii a inlesnit si a grabit partea de munca a fiecaruia. Dar cu siguranta nu toate inventiile apartin muncitorilor din manufacturi. Multe imbunatatiri au fost realizate de dibacia celor care erau specializati in fabricarea masinilor, atunci cand isi doreau un venit din acea masina inventata. Iar altele au fost realizate de catre filosofi sau oameni ai speculatiei, care trebuiau sa analizeze fiece lucru, de aceea puteau sa inventeze ceva pentru ca erau experti in domeniu. Fiecare individ devine priceput in domeniul lui, atunci cand este depusa multa straduinta si munca, si efectul este unul infloritor.

Ca urmare a diviziunii muncii sunt usor vizibile efectele benefice care au o influenta pozitiva asupra paturilor sociale ale statului. Intr-o societate bine guvernata, extinderea bogatiei trebuie sa o simta pana si cei mai nevoiasi oameni. Daca ar fi sa examinam toate partile diferite la imbracamintei si mobilei din casele indivizilor, incaltarile care le poarta, imbracamintea, toate celelalte ustensile care omul le foloseste zi de zi , realizam ca in fiece lucru oricat de marunt ar fi, s-a depus o munca considerabila intru realizarea acestuia cu succes. Se intelege usor ca toate cunostintele si munca necesara pentru pregatirea fiecarui obiect/inventie au avut drept scop usurarea muncii individului si confortul in sine. Si daca e sa ne gandim la varietatea muncii depuse pentru fiecare din ele, ne vom da seama ca fara ajutorul si cooperarea muncitorilor, un om simplu dintr-o tara civilizata nu ar putea fi aprovizionata nici macar cu minimul necesar pentru un simplu mod de viata. Ideea diviziunii muncii nu a izvorat in urma unei ideologii sau intelepciuni umane, ci a avut un proces indelungat, treptat si lent. Diviziunea muncii mai curand e consecinta necesara in urma trocului, schimbului de bunuri pentru un altul. The most dissimilar geniuses are of use to one another; the different produces of their respective talents, by the general disposition to truck, barter, and exchange, being brought; were every man may purchase whatever part of the produce of other mens talents he has occasion for. Intr-o societate civilizata omul are nevoie tot timpul de cooperare si de ajutorul celorlalti indivizi. Acest fapt este comun tuturor oamenilor si nu se intalneste la nici o alta specie de animale. Iar cooperarea se realizeaza in modul urmator: ofera-mi si te voi rasplati. Acesta este sensul oricarei oferte si doar prin reciprocitatea dintre doi indivizi, grupuri, tari se obtin acele servicii de care ai nevoie. E cazul sa fim realisti si sa nu ne asteptam de la bunavointa oamenilor care ne servesc sau ne ofera ceva, ci trebuie sa ne gandim la grija lor pentru propriul interes. Doar in asa mod vom sesiza pe buna dreptate acel schimb de bunuri si cum trebuie sa cooperam cu cealalta persoana. Majoritatea lucrurilor care le necesita un om in diferite ipostaze sunt furnizate in acelasi mod ca si cele care le sunt necesare altor oameni, adica prin aranjament, achizitie sau schimb. Prin acestea trei obtinem unul de la celalalt cea mai mare parte a acestor bune servicii de care avem nevoie fiecare. Pentru a explica mai bine acest proces, voi lua drept exemplu un trib de vanatori. Unul dintre acestia face cu mare succes sageti si arcuri si, evident, le face foarte bine. Aceste unelte el le schimba cu vanatorii pentru carne, si in acest mod el poate obtine chiar mai multa carne fara a merge la vanatoare. Deci fabricarea arcurilor si sagetilor devine munca lui principala si chiar o sursa de existenta. In acest mod fiecare individ intr-o comunitate, societate sau intr-un trib devine util si isi are rolul, si locul sau specific fiindu-le de folos vecinilor sai, care il recompenseaza in aceeasi masura. Certitudinea capacitatii de a schimba tot surplusul rezultat din munca lui pentru celelalte parti ale surplusului rezultat din munca vecinilor sai de care si el are nevoie, incurajeaza fiece om sa se dedice cu mult patos ocupatiei la care se pricepe cel mai bine si sa perfectioneze inzestrarea care i-a fost daruita printr-o experienta continua. Diferenta dintre inzestrarile naturale ale oamenilor este cu mult mai mica decat ne-am fi inchipuit. De fapt ceea ce-I deosebeste pe oameni nu este diferenta darului ci se datoreaza efectului diviziunii muncii. Neasemanarea darurilor intre oameni este o chestie pozitiva si de folos intr-o societate, diferitele produse ale acelor inzestrari supuse acelor principii de a schimba, a cumpara sau a vinde va conduce spre bunastare comunitatii. Cum mentionasem si mai sus, puterea de schimb este cea care sta la baza diviziunii muncii, iar masura acestei diviziuni este mereu limitata de marimea pietei. Daca piata e

mica atunci nimeni nu si-ar dedica intreaga viata doar unei activitati, din simplul motiv ca populatia e mica si atunci exista pericolul ca surplusul produs prin munca sa sa nu-l poata schimba cu surplusul din productia rezultata din munca altor oameni. De altfel exista anumite activitati care nu pot fi desfasurate decat in orasele mari si nicidecum in sate. Unui portar i-ar veni foarte greu sa-si gaseasca un loc de munca intr-un sat. Iar in unele comunitati izolate si in satucurile mici fiecare agricultor sau fermier trebuie sa exercite orice tip de munca pentru a-si putea intretine familia. Pretutindeni oamenii de la sate sunt nevoiti sa se ocupe si sa se priceapa in toate ramurile industriei care sunt necesare. Familiile raspandite care traiesc la o oarecare distanta una fata de alta trebuie sa invete in mod independent sa faca o sumedenie de lucruri si produse mici pentru care tarile dezvoltate ar chema in ajutor diferiti mesteri. Nu in zadar se spune ca munca la sat nu se termina niciodata si ca un taran trebuie sa se priceapa in toate, in orice activitate, adica sa se ocupe de toate ramurile din industrie. Aici se adauga un dezavantaj, unui fabricant de cuie i-ar veni foarte de greu sa se ocupe de vanzarea cuielor, dat fiind faptul ca populatia e la un numar foarte mic. O piata mult mai larga s-ar realiza prin intermediul transportului de apa, care poate imbunatati orice tip de industrie. Avantajele care le aduce cu sine transportul de apa sunt nu doar pe plan extern dar imbunatateste si zonele din interior . Spre exemplu comertul dintre doua orase se realizeaza mult mai simplu, rapid, econom si comod in baza transportului pe apa decat cel terestru. Transportul terestru presupune o perioada mult mai indelungata de timp in care produsele sa ajunga la locul de destinatie, precum si plata intretinerii e mai mare, dar si ingrijirea cailor e o munca obositoare. Desigur, daca intre aceste doua orase nar fi existat un alt tip de transport decat cel terestru, comertul dintre ele ar fi foarte mic si chiar economia dintre acestea doua ar fi la un nivel mai scazut. Intre locurile indepartate ale lumii comertul ar fi scazut sau chiar avea sa fie inexistent. Astfel transportul marin deschide in intreaga lume o piata care avea produse ale muncii de orice fel, iar mestesugurile si industria ajung la o treapta cu mai multe posibilitati. Prin urmare, densitatea populatiilor a fost mereu mai mare fie la tarmuri sau fie pe malurile raurilor navigabile si intotdeauna imbunatatirea venea ulterior progreselor care se realizau. Spre exemplu, primele asezari civilizate s-au facut pe coastele Marii Mediteraneene Grecia Antica. Desi n-au fost ei primii navigatori, au atins un nivel inalt al economiei si chiar se pot considera civilizatii bogate nu doar din punct de vedere economic, dar si cultural, spiritual. Dar cei mai curajosi, abili navigatori si constructori de nave ai acelor vreme, au fost fenicienii si cartaginezii. Si inca multa vreme acestea au fost singurele popoare care au descoperit intinderele marii. Egiptul Antic a fost, deasemenea, statul care a putut sa profite cu mult folos de faptul ca se margineste cu Marea Mediterana si ca prin aceasta civilizatie trece cel mai mare rau din lume, Nil. Dupa realizarea unor imbunatatiri, comunicarea pe apa s-a realizat intre toate orasele si satele Egiptului. Profitul in baza navigatiei interne a format una din principalele cauze ale progresului civilizatiei egiptene, tinand cont ca avea pamanturi sarace dar prin intermediul irigatiei au putut sa se ocupe usor cu agricultura. Acelasi succes in agricultura si mestesuguri au avut si alte civilizatii antice precum: Mesopotamia cu raurile Tigru si Eufrat, India de Vest cu raul Gange sau Olanda cu raurile Rhin si Meuse. Este surprinzator faptul ca aceste civilizatii nu si-au extins comertul in plan extern, dar l-au mentinut interiorul lor si au profitat din plin de aceasta.

Mai este un lucru important in privinta raurilor, daca acestea nu este impart in mai multe brate care sa aiba o legatura cu alte teritorii pana la gura de varsare, atunci isi mai pierde din insemnatate iar profitul e redus. Prin principiul diviziunii muncii, majoritatea produselor sau a lucrurilor necesare pot fi obtinute prin schimbul surplusului de produse ale activitatii fiecaruia. Drept exemplu un muncitor avea mai mult surplus dintr-o marfa decat avea un altul din marfa lui. Astfel acestia doi fac liber schimbul de marfuri obtinand fiecare un avantaj in folosul lui. De aici fiecare individ devine , mai mult sau mai putin,un comerciant, in acest mod societatea se dezvolta si creste in sine, ajungand sa fie una comerciala. Insa as putea spune ca aici apare si un mic obstacol intre comercianti. Un exemplu ar fi daca macelarul are mai multa carne si acest surplus el ar dori sa-l schimbe cu un alt bun. Berarul si cu brutarul ar dori sa faca schimb insa acestia n-au ce-i oferi in schimb macelarului, de aceea este important ca orice comerciant sa produca atat incat sa-si permita un schimb de bunuri. De-a lungul timpului diferite societati timpurii utilizau instrumente neobisnuite de schimb. Labour is the real measure of the exchangeable value of all commodities. Also labour was the first price, the original purchase money that was paid for all money. Spre exemplu un instrument de schimb erau vitele, in Abisinia sarea era instrumentul obisnuit pentru comert, iar pe coastele Indiei sa foloseau un anumit tip de scoici, in Virginia era tutunul, in coloniile din vestul Indiei se folosea zaharul, iar in unele regiuni pieile de animal. Totusi, cel mai flexibil instrument de schimb cu timpul devenise metalul . Aceasta are mai multe explicatii : metalele rezistau in timp si puteau fi pastrate, nu se deteriorau usor, pot fi impartite cu usurinta, si care le face potrivite pentru schimb si circulatie. Natiunile au folosit diferite metale in scopul schimbului cat mai flexibil dar cel mai des folosite este fierul. Pentru spartani acesta este instrumentul de schimb, pentru romani este arama, iar pentru natiunile bogate sunt caracteristice aurul si argintul. La inceput astfel de matale erau folosite in lingouri brute si cantarite la balante, prin urmare, in acea vreme acestea jucau rolul banilor. Folosirea acestor lingouri are doua dezavantaje foarte mari: cum am mai spus apare problema in cantarirea acestora si al doilea neajuns e verificarea lor care era foarte grea. Cele mai mari dificultitati crea aurul care necesita scrupolozitate si atentie sporita.Gold in coin is more convenient than gold in bullion. Si apoi era destul de stupid ca de fiece data un sarac sa mearga sa cantareasca un banut. Iar partea cea mai rea era ca oamenii erau supusi mai tot timpul unor fraude,amagiri si inselatorii. Pentru prevenirea acestor abuzuri si pentru a usura acest procedeu al schimbului, si a dezvolta cu succes comertul, era necesar ca in tarile ce inregistrau progrese sa puna o stanta publica pe acele cantitati de metale. The money of any particular country is, at any particular time and place, more or less an accurate measure or value, according as the current coin is more or less exactly agreeable to its standard, or contains more or less exactly the precise quantity of pure gold or pure silver which it ought to contain. Dificultatea si neajunsul cantaririi exacte a acelor metale a prilejuit instituirea monedei. Iar stanta acoperind ambele fete, certifica nu doar puritatea dar si greutatea exacta a metalului. Astfel monedele erau primite cu bucata , eliminand procedeul plictisitor si anevoios al cantaririi acestuia. Totusi la origine denominatiile monedelor exprimau greutatea de metal continut. Cu timpul moneda evoluase mult incat printii si suveranii prin avaritia lor, au diminuat semnificativ cantitatea de metal continuta la inceput in monede. Money is the exact measure of the real exchangeable value of all comodities. Iar prin acele actiuni defavorizante acestia au reusit sa-si plateasca datoriile si sa-si indeplineasca

angajamentele cu o cantitate de argint mai mica decat cea de care aveau nevoie de fapt. Tuturor datornicilor de stat le priia acest lucru platind aceeasi suma nominala din moneda noua si devalorizata ceea ce imprumutasera in trecut. Astfel de actiuni s-au demonstarat a fi mereu favorabile datornicului si mai putin creditorului creand in societate mai multe probleme si calamitati economice. In acest mod banii devenisera in toate tarile, nu doar o simpla valuta de schimb dar un instrument universal si deosebit de important prin intermediul caruia se realizeaza comertul si sunt vandute/cumparate bunuri de toate felurile. Intr-o societate civilizata unul din cele mai bune tipuri de comert e cel realizat intre o regiune rurala si cea urbana. Schimbul de produse brute in baza celor manufacturate din oras reprezinta un schimb de produse ideal intre doua tipuri de comunitati. In acest mod orasul rasplateste rezervele trimitand o particica din produsele manufacturate. Astfel castigurile ambelor parti sunt reciproce si benefice pentru intreaga societate . In acest caz, diviziunea muncii este avantajoasa pentru toate persoanele angajate in diversele domenii. In the price of commodities, therefore, the profits of stock constitute a component part altogether different from the wages of labour, and regulated by quite different principles. Orasul permite celor din zona rurala sa realizeze o piata pentru surplusul de productie si locuitorii din sate pot face schimb si obtin produsele trebuincioase lor. Se creaza o marime direct proportionala: cu cat numarul locuitorilor e mai mare si veniturile le sunt in crestere, cu atat mai mult se extinde piata celor de la tara, iar daca piata este mai mare avantajul revine fiecaruia. In the society were annualy to employ all the labour would increase greatly every year, so the produce of every succeeding year would be vastly greater value than that of the foregoing. Cultivarea si progresul zonei rurale, care asigura subzistenta, trebuie sa fie in mare masura anterioara cresterii oraselor, acestea oferid mijloace ce tin de confort si lux. Orasul este acea piata permanenta, unde taranii isi schimb produsele pe obiectele de manufactura. Acest comert ofera echilibru in necesitatea produselor indivizilor de la sate si orase. Cantitatea de munca finita oferita de oraseni catre locuitorii de la tara, este pusa in mod necesar in balanta cu cea a materialelor si proviziilor pe care le cumpara de la acestia. Astfel nici activitatile si nici subzistenta lor nu pot creste altfel decat proportional cu cresterea cererii de munca finita venite din partea mediului rural. In acest caz se poate produce o cerere mai mare odata cu extinderea si imbunatatirea culturilor. Doar surplusul din zona rurala, adica ceea ce depaseste nevoile pentru subzistenta cultivatorilor, asigura subzistenta orasului, ceea ce inseamna ca va creste doar odata cu acel surplus. Aceasta proportie si acest mod al schimbului de bunuri a prilejuit variatiei considerabile progresului belsugului in timpuri diferite si in natiuni diferite. Adam Smith sustine ideea precum capitalul proprietarului de pamanturi pare sa fie cea mai sigura si placuta indeletnicire dintre cele umane, astfel avutia unui agricultor este mai putin pandita de accidente decat cea a negustorului, care are adesea parte de pierderi majore si nedreptate . Autorul mai spune cum ca destinul initial al omului a fost cultivarea terenului. Precum capitalul proprietarului de terenuri este mai sigur decat cel al mestesugarului dat fiind faptul ca acel teren e mereu sub supravegerea lui, astfel capitalul mestesugarului este mai sigur decat al celuia care face comert extern. Dintotdeauna surplusul de materie bruta e

necesar sa-l trimiti peste hotare pentru a nu se pierde si in scopul de a-l schimba pe lucruri necesare in statul respectiv. Despre pretul natural si cel de piata, Adam Smith spune: The market price of every particular commodity is regulated by the proportion between the quantity which is actually brought to market, and the demand of those who are willing to pay the natural price of the commodity, or the whole value of the rent, labour, and profit, which must be paid in order to bring it thither. De altfel, acesta da o definitie pretului natural: When the price of any commodity is neither more nor less than what is sufficient to pay the rent of the land, the wages of the labour, and the profits of the stock employed in raising , preparing, and bringing it to market, the comodity is the sold for what may be called its natural price. Dat fiind faptul ca aceasta carte a fost scrisa timp de 10 ani cred ca impune de la sine un respect mare pentru toate teoria economica care o face Adam Smith. Se defineste usor avutia natiunii raportata la bunurile de schimb. Cartea data reprezinta o maturitate proeminenta a economiei care defineste in amanunt fiecare principiu al economiei, incepand cu diviziunea muncii si finisand cu cea de valoarea banului. Smith sustine necesitatea liberului schimb ca ceva vital, altfel un stat s-ar confrunta cu lipsa majora de careva bunuri sau ar avea un surplus de produse intr-un oarecare domeniu, si nu in utimul plan s-ar lupta cu nivelul redus al progresului economic si cu o teribila dezvoltare a comertului. Astfel consider ca pentru a intelege economia trebuie sa studiezi bazele ei, adica sa citesti Avutia natiunilor, care ofera importante teorii ale bazei economiei.