Universitatea “Constantin Brâncoveanu“ din Pitești

Facultatea de Management Marketing în afaceri Economice – Rm. Vâlcea

Munca - factorul activ și determinant al producției

Mecu Ana-Maria

Contabilitate si informatică de gestiune / Anul 1

1
 Cuprins:

I. Factorii de producție........................................................................................3
II. Munca..............................................................................................................3
a. Cum a apărut munca și dezvoltarea acesteia?..................................................4
b. Perfecționarea organizării muncii în România ca urmare a influențelor
școlilor europene..............................................................................................5
c. Munca în lumea contemporană........................................................................7
III. Pământul..........................................................................................................7
IV. Capitalul...........................................................................................................8

Bibliografie.................................................................................................................9

2
 I. Factorii de producție

Producția reprezintă activitatea de combinare a factorilor de producție (resursele

economice) și de transformare a acestora în bunuri materiale și servicii.

Per ansamblu producția se referă la toate activitățile care sunt în legătură, directă
sau indirectă, cu producerea de bunuri economice, activitatea care se desfașoară în
cadrul realizării de bunuri și implică atragerea și utilizarea a mii si mii de feluri și
forme de resurse economice.

În economia clasică producerea de bunuri si servicii este clasificată de către

Economistul francez J.B Say în trei mari categorii fundamentale, denumite factori
de producție, și anume:

o munca
o pământul (inclusiv resursele naturale)
o capitalul

Oamenii cu aptitudinile si deprinderile lor, cu experienta si cunoștiințele dobandite

sunt producătorii tuturor bunurilor economice.

II. Munca

Munca reprezintă un factor primar și are rol principal în producția de bunuri și

servicii. Orice efort uman este recompensat în formă banească. Iar numai prin
activitatea oamenilor, resursele naturale pot fi utilizate în producție. Fiecare națiune
depinde de muncă. Scopul final al producției de bunuri fiind satisfacerea

3
trebuințelor de consum ale populației, creșterea capacitații de muncă și pe această
bază, a productivitații muncii.

Capitalul uman reprezintă capacitatea oamenilor de a produce in mod eficient

bunuri materiale si servicii prin adunarea de cunoștințe profesionale, deprinderi și
abilități, care pot conduce o persoană la sporirea capacităților sale creative si,
implicit a veniturilor pe care le va obține în viitor.

Dimensiunile capitalului uman sunt date de gradul de educație generală și

profesională, de sănătate și mobilitate a forței de muncă. Rolul determinant în
dezvoltarea economică a orcărei societăți îl are capitalul uman. Formarea și
dezvoltarea capitalului uman se asigură prin investiții economice, care poartă
denumirea de investiții în capital uman.

Populația este condiționată de: natalitate, mortalitate, structura populației pe grupe

de varstă si sex, evoluția demografică anterioară. Dar și de factori economici/socio-
culturali: capacitate economică de a crea noi locuri de muncă, de a asigura un
echilibru stabil si de durata între cerere si oferta de munca, durata de școlarizare,
statutul social și migratia.

a. Cum a apărut munca și dezvoltarea acesteia?

Pentru a analiza conceptul de muncă este importantă cunoaşterea sensului muncii

de-a lungul istoriei, de la începutul evoluţiei omenirii.

În trecutul îndepărtat obținerea de hrană era o luptă pentru supraviețuire într-un

mediu neprielnic. Munca oamenilor presupunea vânătoarea, culesul și pescuitul iar
pe urmă oamenii au trecut la cultivarea plantelor şi creşterea animalelor.

4
 Prin practicarea agriculturii oamenii au devenit producători iar pe măsura creării
unor unelte specializate aceștia au reuşit să producă mai multe bunuri decât erau
necesare pentru consumul curent, de unde producatorii au învățat să economisească
iar treptat a devenit o trăsătură a activităţii umane. Pe temelia acestor procese
îndelungate, apare schimbul numit și troc, acesta se realiza între persoanele care
aveau nevoie fiecare de bunul celuilalt. Pentru a simplifica schimburile, tot mai
bogate şi din ce în ce mai voluminoase, au fost create instrumentele necesare –
banii.

Între timp societatea s-a divizat în mai multe clase sociale:

o clasa socială de jos era constituită din lucrători, aceștia depuneau munca cea mai
dificilă
o clasa socială de sus reprezentată de nobili, aceștia luau decizii, comandau sau se
ocupau de activități recreative

În decursul secolelor munca a evoluat, omul a învațat să inoveze iar procedeele de

lucru manufacturiere, preluate de la meșteșugari, constituiau o practică socială
stabilă cu evoluție lentă, au fost înlocuite cu mașinismul. În acest proces mecanizat
muncitorului îi revine rolul de supraveghere, reglare și alimentare a mașinăriilor
dar și control calității acestora. Revoluția industrială a avut ca efect creșterea
producției, dezvoltarea orașelor și a științei.

Organizatorii producției au devenit destul de preocupați de:

o identificarea volumului de muncă necesar pentru efectuarea unui produs;

o timpul adecvat pentru realizarea unor cantități de produse care trebuie să fie
obținute într-un anumit interval, în condiții tehnico-organizatorice;

o stabilirea stocului esențial de materie primă, combustibil etc. utilizată

pentru obținerea unui produs;
5
Aceste preocupări au devenit esențiale în epoca premergătoare și pregătitoare a
revoluției industriale.

b. Perfecționarea organizării muncii în România ca urmare a influențelor

școlilor europene

În spațiul românesc revoluția industrială s-a desfășurat mult mai târziu decât în
Anglia, Franța, Germania și SUA, începând abia în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea, după Unirea Principatelor din 1859, când s-au pus bazele industriei
capitaliste în România prin dezvoltarea ramurilor industriei: minerit, metalurgie,
transport și construcții de mașini.

După primul război mondial, ideile organizării raționale ale muncii au trecut
oceanul si au constituit punctul de plecare pentru dezvoltarea diferitelor școli
europene.

Perfecționarea organizării muncii în România, ca urmare a influenței școlilor

europene s-a manifestat prin activitatea unor compartimente specializate pentru
normarea muncii și pentru pregătirea lucrului. Cele mai mari întreprinderi din
industria României sunt: Uzinele și Domeniile Reșița, Uzinele Malaxa,
Întreprinderea Vulcan, Uzinele Astra Romană sau Întreprinderea de Avioane
Romane, precum și atelierele de Reparații Locomotive și Vagoane ale Căilor Ferate
Romane. Amintim și despre Institutul Român de Organizare a Muncii înființat în
1929, a cărui activitate de propagandă științifică prin buletine informative si printr-
o bibliotecă bine asortată cu caracter de largă accesibilitate pentru cei interesați, a
adus o contribuție utilă la răspândirea ideilor organizării științifice a producției și a
muncii în industria țării noastre.

6
 c. Munca în lumea contemporană

În lumea contemporană munca se desfăşoară în mii şi mii de feluri în cadrul unor

structuri socioeconomice din ce în ce mai complexe. Creșterea nivelului pregătirii
profesionale capată o importanță fundamentală pentru formarea potențialului de
muncă si valorificarea lui, școala cu diferitele sale trepte, profiluri si specializări
are un rol hotărâtor.

Totodata, progresul științei si tehnicii, amplificarea continuă a complexitătii

proceselor de producție, cunoștințele acumulate in perioada pregătitoare inițială,
impun in mod necesar perfecționarea pregătirii profesionale a populației ocupate.

III. Pământul

Pământul, exact ca și munca reprezintă un factor de producție primar, originar ce

cuprinde suprafața de pământ și resursele naturale. Acest factor este un dar al
naturii și, spre deosebire de ceilalți doi factori are o serie de particularitătii:

o Pământul nu poate fi substituit- În agricultură pământul reprezintă factorul de

producție, care, prin proprietățile și însușirile sale naturale, asigură obținerea de
bunuri economice. El este sursa principală de substanțe nutritive pentru floră și
faună, principalul rezervor de resurse energetice și de materii prime. Toate aceste
însușiri nu pot fi înlocuite de nici un alt factor de producție.
o Pământul nu poate fi reprodus de om, deci este ireproductibil
o Pământul este imobil- Aceasta particularitate constituie dependența proceselor de
producție de un anumit loc.

7
 o Pământul are un caracter extrem de limitat- Acesta este cel mai restrictiv factor
de producție deoarece oferta lui este fixă la nivelul economiei naționale și asigură
spațiul de desfășurare a întregii activități economice.

IV. Capitalul

Capitalul ca factor de producție reprezintă ansamblul bunurilor produse prin

muncă și utilizate pentru obținerea altor bunuri și/ sau servicii economice destinate
vânzării-cumpărării.

Bunurile de capital sunt alcătuite din capital circulant și capital fix:

Capital circulant format din materii prime și materiale, combustibile etc. având
drept specific participarea la un singur ciclu de producție cu recuperarea integrală a
valorii prin bunurile realizate.

Capital fix (unelte, mașini, clădiri, calculatoare, utilaje, instalații, echipamente de

protecție)- Participă la mai multe procese de producție, se depreciază treptat și își
recuperează valuarea în timp prin bunurile realizate.

8
 Bobliografie:

1. Constantin Gogoneață și Basarab Gogoneață; Manual

Microeconomie ;Editura Economică 1999
2. Mendelsohn W. ; Microeconomia Muncii; Editura Științifică și
Enciclopedică; București 1981
3. Mirela Ionela ACELEANU; Munca: statutul social şi rolul muncii de-
a lungul istoriei–din Antichitate până în Epoca modernă
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Capital_(economie)
5. https://www.referatele.com/referate/economie/online12/MUNCA-
factor-activ-si-determinant-al-productiei-referatele-com.php
6. https://www.stiucum.com/management/managementul-resurselor-
umane/Capitalul-uman-forta-fundament45829.php
7. https://microinvest.md/educatie_financiara/din-istoria-banilor-
curiozitati-despre-monede-si-bancnote/
8. https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_industrial%C4%83