TEORIA PRODUCATORULUI

I. Factorii de productie
II. Combinarea factorilor de productie
III. Analiza pe termen scurt. Legea randamentelor neproportionale
IV. Costuri de productie
V. Analiza pe termen lung. Economii si dezeconomii de scara.

I. FACTORII DE PRODUCTIE
Problema de reflectie: Ce s-ar intimpla daca societatea ar fi formata exclusiv din consumatori?

Productia proces de creare de bunuri, de creare a bogatiei

veriga importanta a satisfacerii nevoilor umane

Activitatea de productie = ansamblu de operatii de utilizare si transformare a factorilor de productie in vederea

atingerii functiei obiectiv a producatorului maximizarea profitului in conditiile minimizarii eforturilor.

Def: Factorii de productie = resurse (in actiune) atrase si utilizate in sist. economic (ca intrari ale productiei)
Precizare: Daca resursele sunt factori economici potentiali, factorii de productie sunt resurse in actiune.
A.Smith excludea serviciile din sfera productiei. Economia contemporana - NU.
J.B.Say la producerea bunurilor/serviciilor participa 3 factori de productie:
1. Munca
factori primari (originari)
2. Natura (pamantul)
3. Capitalul factor de productie derivat; rezulta din interactiunea primilor

1. MUNCA:

activitate specific umana

activitate constienta care antreneaza abilitatile fizice si intelectuale ale omului (implica atat consum de
energie fizica, cat si intelectuala) in vederea realizarii unui scop;
consta in transformarea resurselor economice in scopul obtinerii bunurilor materiale si serviciilor
e factorul primordial, activ si determinant al productiei
inafara de fact. de productie, munca e si:
o factor de circulatie (piata de munca)
o factor de repartitie (salariul)
o factor de consum (forta de munca se reface prin utilizarea bunurilor economice)

Evolutia muncii in diferite sisteme economice:

Munca s-a dezvoltat in interactiune cu ceilalti factori de productie, sub incidenta progresului tehnic. Astfel, in
structura muncii intervin o serie de modificari:
Sistemul
economic
primitiv
EFORT
FIZIC
preponde
ent (nu
complet)
MUNCA
SIMPLA
(repetitiv
a)

pe mas. evolutiei societatii, ponderea

efortului fizic in structura muncii scade

Sistemul
economic
postindustrial

EFORT
INTELECTUAL
preponderent

MUNCA
COMPLEXA
(creativa)

Consecintele extraeconomice ale acestor modificari in structura muncii au fost pozitive:

cresterea nivelului de instruire
cresterea calitatii si cantitatii informatiilor necesare fortei de munca
etc
Investitia in cunoastere, educatia in masa a cunoscut o expansiune rapida pe tot parcursul revolutiei industriale.
In societatea postindustriala, informatia a devenit simbolul bogatiei individului si societatii de aceea, in societatea
postindustriala, sectorul tertiar devine preponderent (sursa principala de producere a avutiei). De ex, in SUA, inca din
1960, lucratorii din sfera serviciilor i-au depasit numeric pe cei din sfera productiei materiale (nr "gulerelor albe" l-a depasit
pe cel al "gulerelor albastre").
Dezvoltarea factorului uman corelata cu progresul tehnic a determinat reducerea timpului de munca de la 24.4%
in 1800 11.1% in 2000) si cresterea timpului liber (de la 11.1% in 1800 la 43% in anii 2000)

2. NATURA

(ca factor de productie) vizeaza ansamblul resurselor terestre (si in viitor extraterestre) fizice, chimice,
biologice, antrenate in sistemul economic, in productia de bunuri si servicii.
inafara de factor de productie, natura e si:
o factor de circulatie (piata resurselor naturale)
o factor de repartitie (renta)
o factor de consum (bunurile economice destinate refacerii si mentinerii echilibrului ecologic)
resursele naturale cuprind:
o obiectele naturale (terenuri agricole, flora, fauna, minereurile subsolului, apa, aerul)
o resurse energetice (hidroenergia, energia eoliana, solara, combustibilii, fosili, uraniul, etc)
resursele naturale pot fi:
o regenerabile (sol, apa, resurse biologice, caldura solara, etc)
o neregenerabile (epuizabile) ( minereuri metalifere si nemetalifere, combustibilii fosili)

Valorificarea resurselor naturale in diferite sisteme economice:

a) Sistemele economice preindustriale (primitiv si agrar) exploateaza resurse naturale regenerabile f. variate si
dispersate:
sist. primitiv (culegatori, vinatori, pescari) omul apare preponderent consumator al roadelor naturii, insa, in
realitate, el produce instrumentele cu ajutorul carora obtine bunurile necesare. Culesul, vinatoarea, pescuitul
presupun efort si nu pot fi considerate simple acte de consum (ca respirarea aerului sau bautul apei de izvor).
sist. ec. agrar exploateaza terenul agricol (pt. cultivarea plantelor), lemnul padurilor (constructii, incalzit,
prepararea hranei), forta apei si a vintului (punerea in miscare a morilor, a corabiilor), forta animalelor de
tractiune (la pluguri, carute, etc). Aceste resurse se reproduc de la sine (sunt reproductibile/regenerabile)
b) Sist ec. industrial se bazeaza pe resurse naturale epuizabile, extrem de concentrate si nediversificate, surse de
poluare a mediului (zacaminte metalifere si combustibili fosili: carbune, petrol, gaze naturale)
c) Sist. ec. postindustrial exploreaza noi tipuri de resurse naturale si inlocuitori ecologici (energie solara, eoliana,
geotermala, energia valurilor, a mareelor). Se creeaza materiale absolut noi pt. a inlocui minereurile traditionale (fier
bauxita, nichel, cupru) si se extinde explorarea oceanului planetar.

PAMANTUL:
In sens restrins, pamantul se identifica cu FONDUL FUNCIAR (terenuri arabile, pasuni, fanete, vii, livezi, terenuri
forestiere, luciul apelor interioare, etc). Fondul funciar constituie baza productiei agricole si alimentare si a unei intregi
serii de materii prime. El are capacitatea de a-si regenera forta productiva daca e folosit RATIONAL.
in sist preindustrial, fondul funciar a fost exploatat extensiv, creand astfel posibilitatea regenerarii lui intr-un ritm
superior cresterii trebuintelor.
in sistemul economic industrial fondul funciar a fost exploatat intensiv, nerational; aceasta exploatare nerationala
impreuna cu factorii poluanti au diminuat capacitatea de autoregenerare a solului (transformarea in "deserturi" a
unor suprafete imense de pamant)
in sistemul postindustrial preocupare pt restabilirea echilibrului ecologic (care asigura supravietuirea omului)
utilizarea rationala a fondului funciar (ca fact. de productie), conservarea, depoluarea si prevenirea poluarii,
cresterea fertlitatii solului (ca fact. de consum); se arata necesitatea unei agriculturi ecologice care sa asigure
necesarul de hrana pentru populatie si, in acelasi timp, sa conserve mediul.

Una din cele mai drastice limitari cu care se confrunta activitatea economica (agentii economici) e dimensiunea si
calitatea suprafetei ce revine in medie/locuitor, care inregistreaza o tendinta de restringere.
Evaluarea valorii economice a pamantului (prin pret) se refera la cheltuielile de atragere a pamantului in circuitul
agricol (determinate de diferentele calitative dintre suprafetele de teren: fertilitate+pozitie), marimea rentei si, in general,
factorii care influenteaza cererea si oferta de pamant.

3. CAPITALUL
(ca factor de productie) ans. bunurilor reproductibile ale unei activitati anterioare, utilizate in
producerea de bunuri materiale si servicii destinate vinzarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii de
profit.
Sinonime: bunuri-capital, bunuri instrumentale, bunuri investitionale, bunuri de productie, capital tehnic.
NB: K tehnic se diferentiaza de K financiar si de bunurile de consum.
Inafara de fact. de productie, K e si:
factor de circulatie (piata bunurilor de productie, piata monetara, piata titlurilor de valoare)
factor de repartitie (profitul, dobinda, dividendul)
factor de consum (utilizarea bunurilor si serviciilor pentru intretinerea, reparatia K tehnic)

In fct. de modul in care se consuma si se inlocuiesc in productie, componentele KT (K fizic, productiv,

net) pot fi impartite in:

A. K FIX parte a KT care participa la m.m. cicluri de productie, se consuma treptat si se inlocuiesc la intervale
mari de timp.
Structura KF:
masini
utilaje
echipament
cladiri
mijloace de transport
animale de munca si de reproducere
plantatii, etc
Consumul KF diminuarea treptata a calitatilor lui tehnice si economice. Ac. se manifesta prin fenomenul uzurii, care
imbraca 2 forme:
uzura fizica deprecierea treptata a KF ca urmare a folosirii lui in activitatea ec. sau ca urmare a actiunii
factorilor naturali.
uzura morala (Keynes o numea "involuntara") e determinata de progresul tehnic (masini cu
performante superioare celor aflate in functiune, uneori la preturi mai mici)
Uzura poate fi atenuata, dar nu inlaturata.
Pt. a recupara pierderile provenite din uzura KF se foloseste AMORTIZAREA. Cota de amortizare depinde de
cheltuielile de procurare a KF si de durata acestuia de fuctionare.

A KF

VKF
TA

RA KF

A KF
100
V KF

unde: Akf - amortizarea; Vkf - valoarea KF;

Ta - timpul de amortizare; RAKF - rata amortizarii

Pe seama sumelor astfel recuperate se constituie FONDUL DE AMORTIZARE pe care intreprinzatorii il folosesc
pt. inlocuirea echipamentelor scoase din functiune, pt. reparatii capitale, ameliorari si noi investitii.

Caracterul si mobilitatea KF sunt determinate de:

nivelul dezvoltarii economice

sistemul amortizarii practicat in economie
politicile in domeniul investitiilor

B. K circulant se consuma integral intr-un singur ciclu de productie si se inlocuieste dupa fiecare ciclu de
productie.
Structura capitalului circulant:
materii prime (MP)
materiale (MA)
apa tehnologica
energie (E)
semifabricate
produse in curs de executie, etc
Elementele KC pot fi recuperabile si refolosibile (materie prima, materiale de baza) sau nerecuperabile (energie,
combustibil).
KC are un caracter flexibil, elementele sale fiind poliutilizabile.
Evolutia K (instrumentelor de productie):
Progresul tehnico-stiintific a determinat o continua ameliorare a instrumentelor de munca:
sist. ec. primitiv instrum. de productie manuale, rudimentare (plugul de lemn, arcul cu sageata)
sist. ec. industrial banda de montaj, masini-unelte electromecanizate mari consumatoare de energie si materii
prime neregenerabile si surse de poluare.
sist. ec. postindustrial inventarea uneltelor automatizate, computerizate, in structura carora predomina
componentele informationale.
Informatia = resursa practic inepuizabila (daca un furnal nu poate fi folosit decit intr-un singur sistem
microeconomic, o informatie poate fi utilizata simultan in nenumarate sisteme care pot prelucra si genera multiple noi
informatii. Industriile postindustriale (electronica, ind. de fibre optice, aerospatiala, genetica) sunt modeste consumatoare
de materii prime si energie si sunt, totodata, nepoluante. De asem, in structura KC, ponderea elementelor nerecuperabile,
epuizabile, poluante, etc. scade in favoarea celor regenerabile, refolosibile si ecologice.

Celor 3 categorii de factori de productie li se pot adauga un al 4-lea factor intreprinderea sau
antreprenoriatul actiunea de organizare a celorlalti factori de productie de catre intreprinzator. El e cel care decide ce
bunuri sa se produca si ce cantitati de factori sunt necesari. Intreprinzatorul isi asuma riscurile productiei, aceasta
necesitind costuri inainte de a obtine venituri din vinzarea produselor obtinute.
Un rol deosebit de important pt. succesul intreprinderii il are pregatirea manageriala a intreprinzatorului.
In paralel cu factorii de productie cunoscuti isi fac aparitia noi factori de productie (pe linga cei primari si
derivati) NEOFACTORI (cu calitati si performante deosebite): progresul tehnic, inovatia, resursele informationale,
managementul, marketingul, etc.

II. COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCTIE

Intreprinzatorii, pt a-si atinge scopul (obtinerea unui profit cit mai mare posibil) combina factorii de productie si
aleg varianta cea mai favorabila. Pe linga a raspunde la intrebarile: "Ce sa produca?, Cit sa produca?", intreprinzatorul
trebuie sa raspunda si la intrebarea "Cum sa produca?". Acesta trebuie sa ia in calcul resursele de care dispune,
capacitatile tehnice ale intreprinderii, priceperea organizatorica si potentialul de inovare al intreprinzatorului.

Combinarea factorilor de productie = mod specific de reunire a fact. de prod. atit sub aspect cantitativ,
cit si sub aspect structural-calitativ, atit dpdv tehnic, cit si dpdv economic.

Dpdv tehnic combinarea fact. de prod. e specifica fiecarui proces de productie. Ex: obtinerea unui bun
presupune unirea factorului munca (de o anumita structura si de o anumita calificare) cu elemente de K tehnic
(masini, instalatii, MP, MA) specifice domeniului respectiv.

Dpdv. economic combinarea fact. de prod. se realizeaza in conditiile minimizarii costurilor de productie si,
respectiv, a maximizarii profitului se adopta acea varianta de combinare ce asigura eficienta economica
maxim posibila in conditiile date.

In combinarea factorilor de productie, intreprinzatorul porneste de la urmatoarele premise:

caracterul limitat al factorilor supusi combinarii intreprinzatorul are la dispozitie un volum dat de factori
de productie in limitele caruia trebuie sa realizeze volumul proiectat al productiei;
caracteristicile factorilor de productie si concordanta lor cu specificul activitatii proiectate:
divizibilitatea (posibilitatea de fractionare) Ex: fact. munca se poate divide in unitati omogene de timp
de munca (ore/zile), in numar de salariati de o anumita calificare; pt. unii factori de prod. (o centrala
electrica. de ex) e imposibila sau dificila divizarea;
diversitatea factori de prod. care fac parte din aceeasi categorie, insa sunt diferiti k randament, design,
pregatire, abilitate, etc;
compatibilitatea posibilitatea practica de a combina in proportii determinate factorii de productie.
adaptabilitatea posibilitatea de asociere a unei singure fractiuni dintr-un factor cu o cantitate din alt
factor; Ex: pe o suprafata de pamant (P) pot lucra unul sau mai multi muncitori (L);
complementaritatea posibilitatea de a combina o cantitate anumita dintr-un factor cu o camtitate fixa
dintr-un alt factor;
substituibilitatea/intersanjabilitatea posibilitatea de inlocuire a unei cantitati dintr-un anumit fact. de
prod. cu o cantitate determinata dintr-un alt factor de productie pt. a mentine volumul de activitate.
conjunctura pietelor factorilor de productie (a capitalului, a muncii) de care depind conditiile de
aprovizionare si pretul de procurare.

FUNCTIA DE PRODUCTIE
Legatura dintre factorii de productie ce se consuma si rezultatele ce se obtin poate fi exprimata matematic printr-o
functie de productie. Functia de productie releva intr-o expresie matematica comportamentul producatorului in legatura cu
alegerea tehnologiilor de fabricatie care asigura maximum de bunuri (rezultate) la fiecare unitate de factori consumata.
Presupunind k un intreprinzator foloseste factorii de productie K si L pt. obtinerea unei anumite cantitati (Q) dintrun bun X functia de productie ia forma:
Q= f (K,L)
Dupa modul de asociere a factorilor, exista:
a) functia de productie cu un singur factor variabil (pe term. scurt)
ex: Q=f(K,L) unde K=factor fix; L=factor variabil
b) functia de productie cu 2 sau mai multi factori variabili (pe term. lung)
ex: Q=f(K,L) unde K,L=factori variabili

III. ANALIZA PE TERMEN SCURT.

LEGEA RANDAMENTELOR DESCRESCATOARE
Productivitatea

(W)

reflecta

rodnicia,

randamentul

factorilor

de

productie

la

nivel

microeconomic/macroeconomic.
W poate fi exprimata in:

unitati fizice (u.f.) sau unitati monetare (u.m.)

in perioada de baza (To) sau in perioada curenta (T1)
global (pe ansamblul factorilor de productie) sau partial (pe fiecare factor)

DEF: Productivitatea/randamentul factorilor de productie constituie expresia sintetica a eficientei utilizarii

factorilor de productie. Aceasta poate fi determinata la nivel de firma, ramura economica si economie nationala.
Cit de mare e productivitatea/randamentul
PRODUCTIVITATII.

factorilor

de

productie

se

apreciaza

cu

ajutorul

NIVELULUI

Q
Fi

unde:

W - nivelul productivitatii
Q - volumul bunurilor obtinute de producator (exprimata in kg, buc, m, u.m. etc.)
F - factorii de productie utilizati (exprimati si ei in variate unitati de masura - vezi mai sus)
i - 1,2,3,4,....n numarul factorilor de productie utilizati
Pt. producator/firma, cresterea productivitatii inseamna cresterea eficientei (obtinerea unor rezultate mai bune cu
aceeasi factori de productie sau cu unul mai putin). Aceasta are o importante economica deosebita pt ca:
- se reduce costul total mediu (unitar);
- creste competitivitatea firmei;
- posesorii factorilor de productie isi sporesc veniturile;
Cresterea productivitatii e importanta pentru economia nationala deoarece:
- se produce mai multa bogatie cu aceeasi volum de factori de productie;
- se reduce tensiunea nevoi-resurse;
- cresterea standardului de viata al populatiei;
- cresterea competitivitatii interne si externe a produselor nationale;
- permite reducerea timpului de munca si cresterea timpului liber pt populatie;
- se asigura stabilitatea economica si se diminueaza riscul inflatiei;
- se poate mari salariul fara a genera inflatie;
- se pot diminua preturile si se poate mari salariul;
Factorii care influenteaza nivelul si evolutia productivitatii:
- calitatea factorilor de productie utilizati;
- abilitatile intreprinzatorului;
- calitatea organizarii si managementului activitatii economice;
- motivatia economica a posesorilor factorilor de productie;
- conditiile naturale;
- climat politic si social existent;

Productivitatea partiala este cea a unui factor de productie considerat a fi la originea productiei si a modificarii
acesteia (ceilalti factori fiind constanti).
Productivitatea globala exprima eficienta agregata a tuturor factorilor de productie implicati in obtinerea unui
rezultat.
Nivelul ambelor forme de productivitate (partiala si globala) se exprima in productivitatea medie si
productivitatea marginala.
I. PRODUCTIVITATEA MEDIE
1. Productivitatea medie a muncii ( W L ) eficacitatea medie cu care e consumat factorul munca.

WL

Q
L

unde: Q - productia totala; L - munca (exprimata in nr. de salariati, ore munca, etc)

2. Productivitatea medie a capitalului ( W K ) eficacitatea medie cu care e utilizat factorul capital.

WK

Q
K

unde: Q - rezultatul (productia) obtinut intr-o anumita perioada; K - capitalul tehnic utilizat.

3. Productivitatea medie a pamintului ( W P ) eficacitatea medie cu care e utilizat factorul pamint.

WP

Q
P

unde: Q - productia/efectul util obtinut; P - suprafata totala de teren folosita pentru obtinerea productiei

respective;
4. Productivitatea medie globala ( W g ) eficienta agregata a factorilor de productie

Wg

Q
LKP

valorica)

unde: Q - efectul util obtinut; L+K+P= totalul factorilor de productie utilizati (evaluati in expresie

II. PRODUCTIVITATE MARGINALA exprima variatia rezultatelor obtinute prin modificarea cu o unitate a unui,
mai multora sau a tuturor factorilor de productie.
1. Productivitate marginala a muncii ( Wmg L ) eficienta ultimei unitati de munca implicate in activitatea economica.

WmgL

Q
unde: Q - variatia absoluta a rezultatelor obtinute; L - variatia cantitatii de munca utilizate;
L

2. Productivitatea marginala a capitalului ( Wmg K ) eficienta ultimei unitati de capital atrasa si utilizata in activitatea
economica.

WmgK

Q
K

unde:

Q - variatia absoluta a rezultatelor; K - variatia absoluta a capitalului tehnic utilizat;

3. Productivitatea marginala a pamintului ( Wmg P ) randamentul ultimei unitati de teren (ha, ar, mp) atrase in
activitatea economica.

WmgP

Q
P

unde:

Q - variatia absoluta a productiei; P - variatia absoluta a suprafetei de teren;

4. Productivitatea globala marginala ( Wmg G ) exprima eficienta ultimei unitati din toti factorii de productie utilizati in
activitatea economica.

Wmg

Q
L K P

Dinamica productivitatii se poate exprima in:

marimi absolute: W = W1 - Wo
marimi relative: IW = W1/Wo x 100

DINAMICA EFICIENTEI COMBINARII FACTORILOR DE PRODUCTIE PE TERMEN SCURT se exprima

prin Legea randamentelor neproportionale (legea productivitatii marginale descrescande sau legea diminuarii
veniturilor)
Ex. manual:
Q=f(P,L) unde P=factor fix (10 ha), L= factor variabil (nr. lucratori)
P
(ha)
10
10
10
10
10
10
10
10
10
10

L
(nr.
lucrat)
0
1
2
3
4
5
6
7
8
9

Q sau PT
(tone)

W sau PM
(tone/L)

0
10
26
45
60
70
78
78
72
63

0
10
13
15
15
14
13
11.1
9
7

Wmg sau
Pmg
(tone/L)
10
16
19
15
10
8
0
-6
-9

Stadii

II

III

90
Stadiul I

80

Stadiul II

Stadiul III

70

60
Q, W, Wmg

50
40
30
20

10
Wmg

0
-10

-20
L

Interpretarea graficului:

Stadiul I zona economica extensiva (un volum mai redus din factorul de productie variabil L). Se remarca:
o o crestere rapida a Q, W si Wmg
o W<Wmg

Stadiul II zona economica intensiva (volum mai ridicat al factorului de productie variabil L). Se remarca:
o Q creste, insa tot mai lent
o stadiul se delimiteaza incepand cu L=4 la acest nivel W=Wmg (la acest nivel W=maxima) si
terminind cu momentul in care Wmg=0 (L=7), punct in care Q=maxima.
o Wmg scade, W scade

Stadiul III zona neeconomica pt. k prin cresterea factorului variabil L (angajarea inca a unui lucrator) se reduce
Q, W scade, iar Wmg <0.

Unitatea economica produce eficient in stadiul II.

Legea randamentelor neproportionale (legea Wmg descrescatoare) atunci cind se utilizeaza un
factor de productie fix (P), iar cantitatea factorului flexibil (variabil) creste, Wmg (Pmg) creste pana la un
anumit nivel al factorului de productie utilizat, dupa care incepe sa scada. Pornind de la acest punct, Q
(PT) continua sa creasca, dar din ce-n ce mai lent, apoi scade.

Dpdv. tehnic, varianta optima de combinare se realizeaza numai in al 2-lea stadiu al productiei.
Dpdv.
financiar, varianta optima va fi acea combinatie tehnica din interiorul stadiului al II-lea al Q care indeplineste
conditia:

Wmg P Wmg L

PP
PL

Sa vedem de ce: