Sunteți pe pagina 1din 12

ECONOMIA ŞI

MARKETINGUL
SĂNĂTĂŢII

21 Februarie 2019
BIBLIOGRAFIE MININALĂ

CURS
1. Marinescu Gabriela, Petrescu Gheorghe, Boldureanu
Daniel, Constantin Alexandru, Micro şi
macroeconomie, Editura “Gr. T. Popa” Iași, 2009

2. Marinescu Gabriela, Petrescu Gheorghe, Boldureanu


Daniel, Constantin Alexandru, Marketing, Ediția a II
a, Editura “Gr. T. Popa” Iași, 2012

LUCRĂRI PRACTICE

2. Boldureanu Daniel, Economia și marketingul


sănătății. Caiet de lucrări practice, Editura “Gr. T.
Popa” Iași, 2012
1. ECONOMIA ŞI MARKETINGUL
SĂNĂTĂŢII

1.1. ŞTIINŢA ECONOMICĂ ŞI IMPORTANŢA


CUNOAŞTERII EI

1.2. FACTORII DE PRODUCŢIE

1.2.1. MUNCA
1.2.2. NATURA (PĂMÂNTUL)
1.2.3. CAPITALUL
.
1.1. ŞTIINŢA ECONOMICĂ ŞI IMPORTANŢA
CUNOAŞTERII EI

Economie provine din limba greacă:


- „oihos”, înseamnă casă, cetate.
- „nomos”, înseamnă ordine, principiu, regulă.

- ECONOMIE – “ regulile administrării casei, societăţii ”

ECONOMIA se bazează pe relaţia

NEVOI - RESURSE

Satisfacerea amplelor nevoi ale indivizilor în epoca


contemporană presupune consumul de bunuri şi
servicii, adică a resurselor economice.
Nevoile umane ce trebuie satisfăcute, în primul rând cele
fiziologice (hrană, echiparea organismului etc.), dar şi cele
sociale cum ar fi: instruirea indivizilor, îngrijirea sănătăţii,
petrecerea timpului liber şi altele.

Nevoile umane constituie cerinţele indivizilor de a poseda şi


utiliza bunuri şi servicii care sunt nevoi reale în funcţie de
condiţiile mediului din momentul respectiv.

Nevoile umane sunt: fiziologice şi spirituale.

Satisfacerea intereselor economice presupune consumul de


resurse economice într-o anumită structură şi de o anumită
calitate.

Resursele economice constituie ansamblul elementelor ce


sunt atrase şi folosite în vederea producerii de bunuri şi
servicii necesare existenţei.
ECONOMIA se bazează pe relaţia

NEVOI - RESURSE

Satisfacerea amplelor nevoi ale indivizilor în epoca


contemporană presupune consumul de bunuri şi
servicii, adică a resurselor economice.
1.2. FACTORII DE PRODUCŢIE
Satisfacerea amplelor nevoi ale indivizilor în epoca
contemporană presupune consumul de bunuri şi servicii,
adică a resurselor economice.
Acele resurse ce sunt disponibile, atrase şi folosite în
activităţile de producţie constituie factorii de producţie.
A. După forma lor distingem resurse materiale şi nemateriale.
- materiale sunt formate din construcţii, terenuri, utilaje,
substanţe minerale
- nemateriale vizează în principal sfera serviciilor.
B. După gradul lor de prelucrare deosebim:
- resurse primare (potenţialul uman, cel de resurse
naturale)
- resurse derivate care rezultă din intervenţia omului asupra
resurselor primare (echipamente, informaţii şi altele);
C. După capacitatea de a se reface distingem
- resurse reproductibile şi
- nereproductibile.
1.2.1. MUNCA

Munca constituie un factor primar al producţiei şi reprezintă


activitatea proprie a individului, fizică şi / sau intelectuală prin care
aceasta îşi foloseşte aptitudinile, cunoştinţele şi experienţa de
producţie, folosind anumite instrumente în vederea desfăşurării
unor activităţi pentru producerea bunurilor şi serviciilor necesare
satisfacerii trebuinţelor curente şi a celor viitoare.
Munca constituie elementul central prin care indivizii se disting
de restul vieţuitoarelor care ar putea fi utile prin activitatea lor, dar
nu muncesc în sensul uman sau gândesc atunci când întreprind o
acţiune din experienţa acumulată sau la comanda omului.
Resursele umane se compun din:
- populaţia ocupată, inclusiv cea cuprinsă în gospodăria casnică;
- persoanele în vârstă de muncă, dar care sunt în şcoli, în armată.

Indiferent de gradul de automatizare, robotizare, cibernetizare şi


informatizare a activităţilor, locul omului se schimbă în cadrul
tuturor acţiunilor, dar factorul uman rămâne cel mai important.
1.2.2. NATURA (PĂMÂNTUL)
Natura (pământul) este al doilea factor originar al producţiei şi
acestea include toate resursele ce se găsesc în natură şi
sunt sau ar putea fi folosite la producerea de bunuri şi
servicii.
Contează mai întâi acea parte a pământului ce asigură
mijloacele de subzistenţă pentru vieţuitoarele globului, deci
pământul este principalul factor de producţie pentru
agricultură.
Apoi ne interesează şi substanţele minerale utile ce sunt în
subsolul pământului şi care prin prelucrare asigură mijloacele
de muncă necesare tuturor lucrătorilor din sfera productivă şi
neproductivă.
Este de remarcat importanţa apei prezentă în toate procesele
de muncă şi ale altor resurse minerale ce asigură energia şi
alţi suporţi necesari producţiei.
De asemenea, celelalte resurse: forţa vântului, mareele,
lemnul, animalele etc.
1.2.3. CAPITALUL

Activităţile economice şi sociale presupun şi utilizarea unor


mijloace materiale mai ales, dar şi a unora financiare .
Faţă de muncă şi pământ ce sunt factori primari ai producţiei,
bunurile ce sunt capital constituie factori secundari, ce
rezultă din procese de producţie desfăşurate anterior.
Capitalul ca factor de producţie nu se confundă cu forma de
bani a acestuia.

După modul în care se consumă, se înlocuieşte şi participă la


procesele de muncă capitalul poate fi:

- capital fix şi
- capital circulant.
Capitalul fix reprezintă acea parte a capitalului tehnic
format din bunuri ce sunt folosite în activităţile desfăşurate
pe perioade îndelungate de timp, în mai multe cicluri de
producţie, se consumă treptat şi se înlocuiesc după mai mulţi
ani de utilizare.

La rândul lor capitalurile fixe se împart în:


- construcţii: clădiri, hale şi instalaţii, unităţi comerciale,
infrastructura din toate ramurile şi activităţile productive şi
sociale;
- echipamente de producţie sau folosite la executarea unor
activităţi;
- altele.
Capitalul circulant este acea parte a capitalului productiv care
se consumă în totalitate în decursul unui proces de producţie
şi care trebuie procurat şi înlocuit cu fiecare nou circuit
economic.

În cadrul capitalului circulant distingem:


- materiile prime şi materialele de bază şi auxiliare;
- energia;
- apa;
- combustibilii;
- semifabricatele;
- altele.