Economia c

a știință
a deciziilor
Tema 1.
(4 ore)
 Unități de conținut
1.1Ce este economia?
1.2Penuria și costul de oportunitate, sau “Câ t te costă să
faci o alegere?”
1.3Întrebă rile fundamentale ale economiei.
 1.4Ramurile principale ale științei economice.
 1.5Fenomenele, procesele și legile economice.
 Termeni - cheie:
Nevoi umane
Penurie
Activitatea economică
Bunuri
Resurse economice
Raționalitate Economia naturală
Economia de schimb
Cost de oportunitate.
 1.Ce studiază ştiinţa
economică?

„Nu banii îți aduc siguranța.

Siguranța ți-o poate da doar un
bagaj valoros de cunoștințe,
experiență si abilită ți.
(Henry Ford)
 Ce studiază ştiinţa
economică?
Economia studiază modul în care societatea foloseşte
resursele limitate de care dispune pentru a produce
bunuri ce le distribuie membrilor săi în scopul
satisfacerii nevoilor pe care le au.
 Nevoile umane...
Existenţa şi dezvoltarea omului presupune satisfacerea
unor multiple nevoi. Ele apar sub formă de dorinţe și
aşteptări.
Definiție:  prin nevoi umane înţelegem un ansamblu de cerinţe
materiale, economice, sociale, spirituale, de mediu ecologic ale
vieţii şi activită ţii oamenilor (bunuri și servicii).
CARACTERISTICI :
- sunt nelimitate;
- au caracter dinamic;
- pot fi satisfă cute și se pot
regenera;
- au caracter concurențial;
- au caracter complimentar;
 Clasificarea nevoilor
dupa natura lor:
nevoi naturale
nevoi biologice - nevoia de hrana, de odihna, etc.
nevoi fiziologice
nevoi sociale - nevoia de a avea prieteni, nevoia de realizare profesionala, etc.
nevoi spirituale
nevoi psihologice
dupa subiectul care manifesta anumite nevoi:
nevoi individuale
nevoi de grup
nevoi sociale
dupa durata lor
o nevoi permanente
o nevoi periodice
dupa structura lor
 nevoi biologico-materiale (primare)
 superioare (elevate)
 tertiare (serviciile de care avem nevoie)
Piramida lui Abraham Maslow
 REFLECȚIE...
Nevoile umane reprezintă "resimţirea deficitului", necesitatea de
a deţine anumite obiecte, a fi parte a anumitor fenomene,
evenimente, sentimente. Deci, prin nevoi se subînţelege ceea ce
resimt oamenii, ceea de ce au nevoie pentru existenţă , formarea şi
manifestarea lor în societate. Nevoile sunt diverse: în lumina
solară şi alimente, securitate şi dragoste, stimă şi creaţie etc.

COMENTAȚI

Potrivit economistului englez A. Marshall, economia este un teatru în

care actori sunt înşişi spectatorii, iar efectul spectacolului depinde de
scenariul regizorului şi de jocul actorilor, adică a populaţiei.
După destinaţia sa, "spectacolul" economic trebuie să aibă drept
scop satisfacerea nevoilor umane.
Cu părere de rău, nu întotdeauna şi peste tot "jocul" economic este
reuşit pentru toţi cetăţenii ţării.
 Resursele economice
Definițe:
Resursele economice reprezintă totalitatea elementelor
pe care oamenii le folosesc în activitatea lor pentru a
obţine bunurile şi serviciile necesare satisfacerii
nevoilor sale.
 Clasificarea resurselor:
In funcție de natura lor:
• Resurse materiale (naturale si create de om): apa, calculatoarele, etc.
• Resurse umane, fara de care nici o activitate nu este posibila.
• Resurse informationale - sunt rezultatul activitatii de cercetare stiintifica.
In funcție de proveniența lor:
• Resurse primare: cuprind potentialul demografic si resursele naturale.
• Resurse derivate : painea, utilajele, experienta stiintifica, calculatoarele,
etc.
In funcție de durata folosirii lor:
• Resurse naturale epuizabile: resursele energetice (petrolul, carbunii, etc).
• Resurse naturale regenerabile : pamantul, apa, aerul, etc. 
După posibilitatea recuperă rii (refolosirii) lor în producție sau
consum:
• Resurse nerecuperabile: energia, combustibilul, etc.
• Resurse partial recuperabile: resursele biologice.
• Resurse recuperabile: materiile prime.
2.Penuria și costul de oportunitate,
sau “Cât te costă să faci o alegere?”
Co=-ΔY/ΔX

„Costul de oportunitate
reprezintă cea mai bună
alternativă la care s-a renunțat în
favoarea deciziei luate și mă soară
costul economic al alegerii.”
 Raționalitatea ...
Resursele de care dispune o ţară sau alta sunt limitate, la un
moment dat, fapt care acţionează restrictiv asupra activită ţii
economice; astfel, caracterul dinamic şi nelimitat al nevoilor se
loveşte de limitele fizice ale resurselor.

De aceea, resursele trebuie utilizate raţional, adică

obţinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate de
cheltuială .
Notă: mă rirea cantită ţii de bunuri şi servicii, corespunză tor
trebuinţelor, trebuie să apeleze preponderent nu la
sporirea volumului de resurse, ci la creşterea randamen-
tului folosirii lor.
Raționalitate economică...
Raționalitatea economică presupune că mijloacele
limitate să fie în așa fel utilizate încît rezultatele obtinute
sa fie maxime.

- realizarea cu mijloacele date a

MAXIM celor mai bune rezultate posibile.
Principiul
raționalită ții

MINIM - obținerea rezultatelor dorite cu

cele mai mici cheltuieli de
resurse.
Curba posibilităților de
producție
 REFLECȚIE...
O firmă poate produce calculatoare și laptopuri în următoarele variante:

Variante A B C D
Calculatoare 0 3 6 10
Laptopuri 10 8 6 0

Se cere:
a) Să se reprezinte grafic frontiera posibilităţilor de producţie.
Sarcini:
a) Să se determine costul de oportunitate dacă se trece din punctul A în punctul B?
Co(C)=-ΔLap/ΔCalc=-(8-10)/(3-0)=2/3

b) Să se determine costul de oportunitate dacă se trece din punctul D în punctul C?

Co(L) )=-ΔCalc/ΔLap=-(6-10)/(6-0)=4/6=2/3

c) Firma poate produce 6 calculatoare şi 7 laptopuri? Comentaţi.

Nu, pentru că această variantă de producției iese din frontiera posibilităților de producție.

d) Ce puteţi afirma despre combinaţia 3 calculatoare şi 5 laptopuri.

Firma poate produce această combinație de bunuri însă ea ar fi ineficientă, pentru că se află sub frontierea
posibilităților de producție.
3. Întrebările fundamentale ale
economiei.
CINE?

CE?

CUM?

CÂT?
Ștința economică răspunde la următoarele
probleme economice fundamentale:
- CE ȘI CÂT SĂ SE PRODUCĂ ? O asemenea intrebare se refera la
stabilirea bunurilor si serviciilor care sa se produca in vederea
satisfacerii nevoilor, precum si la cantitatile ce trebuie sa se
produca din fiecare bun sau serviciu. De exemplu, o natiune
trebuie sa decida la un moment daca produce bunuri civile si
bunuri militare si in ce cantitati.
- CUM SĂ SE PRODUCĂ ? Raspunsul la o asemenea intrebare
vizeaza alocarea resurselor intre sectoare, intre intreprinderile
unui sector precum si combinatia de factori de productie pentru
obtinerea bunurilor in cadrul unei intreprinderi.
- PENTRU CINE SĂ SE PRODUCĂ ? Aici este abordata problema
distributiei rezultatelor productiei intre membrii societatii.
4. Ramurile principale ale științei economice.
 Microeconomia
Microeconomia studiază problemele economice din
perspectiva entitatilor individuale ale unei societati
(gospodării individuale, firme, bănci, administraţii etc.) -
producatori și consumatori.
Microeconomia interpretează comportamentul
indivizilor consumatori și intreprinzatori care iau
decizii, se informeaza, isi aleg strategiile intre diferite
variante de actiune, comparand beneficiile si costurile
alternativelor disponibile.
 Mezoeconomia
Mezoeconomia constă din procesele, faptele,
actele şi comportamentele care se referă la
sectoarele de activitate economică (primar,
secundar, terţiar), la ramurile activită ţii economice
(industrie, agricultură , transport, unită ţile
administrativ-teritoriale).
 Macroeconomia
Macroeconomia studiază problemele economice din
perspectiva societă ții în ansamblu.
Economia este privita ca un întreg. Sunt analizate
performanța generală a economiei și modul cum
diferite sectoare sunt legate între ele.
Probleme precum valoarea totală a producției
naționale, capacitatea economiei de a furniza locuri
de muncă , modificarea puterii de cumpă rare a
monedei, relațiile cu alte economii etc.
De asemenea, sunt abordate unele dezechilibre
majore precum inflația și șomajul, în scopul
prevenirii lor.
 Mondoeconomia
Mondoeconomia constă din procesele, faptele, actele
şi comportamentele subiecţilor economici şi ale
comunită ţii internaţionale privite atâ t prin prisma
legă turilor economice dintre economiile naţionale, câ t
şi ca întreg considerat la scară planetară sau zonal-
internaţională
(rezolva probleme la nivel global: poluarea mediului,
problema ră zboaielor, subnutriția....).
Economia naturală
 Economia de schimb

Economia de schimb are urmă toarele tră să turi:

 Specializarea agenţilor economici în baza diviziunii sociale a muncii,

 Autonomia şi independenţa agenţilor economici,
 Oscilarea activită ţii economice în jurul pieţei,
 Bunurile economice îmbracă forma de marfă ,
 Tranzacţiile de piaţă .
5. Fenomenele, procesele și legile
economice.
Fenomenul economic reprezintă forma
exterioară a activită ţii economice, respectiv acele
aspecte şi acte economice, care apar şi se
manifestă la suprafaţa acestei activită ţi şi pot fi
cunoscute de oameni în mod direct (de ex.,
privatizarea).

Procesul economic exprimă transformă rile

cantitative, structurale şi calitative în starea
activită ţii economice, care evidenţiază desfă şurarea
acestuia în timp şi spaţiu (de ex., creşterea preţurilor,
modificarea cererii sau a ofertei, creşterea
productivită ţii muncii etc).
 Legile economice
Legile economice se deosebesc şi de legile naturii:
a) legile economice funcţionează numai prin intermediul activită ţii
oamenilor (legea cererii, legea ofertei, legea concurenţei), pe câ nd legile
naturii nu depind de dorinţa sau conştiinţa oamenilor (de ex., legea atracţiei,
legea schimbului anotimpurilor etc.);
b) legile economice au caracter istoric. Ele apar la o anumită treaptă istorică
şi dispar odată cu schimbarea condiţiilor respective, pe câ nd legile naturii au
caracter etern şi universal şi acţionează indiferent de timp şi spaţiu.

Legile economice, la fel ca şi categoriile economice, pot fi divizate în trei

grupe mari:
 legile economice generale, comune tuturor modurilor de producţie
(de ex. legea economiei muncii);
 legile economice imanente numai unor moduri de producţie (de ex.
legea cererii);
 legile economice specifice numai modului de producţie respectiv
(de ex.legea acumulă rii de capital).
REFLECȚIE...
Elaborați un eseu structurat la tema:
„De la boabe la cana de cafea”
Nevoile îi obligă pe oameni sa-și producă cele
necesare;
Resursele constituie obiectul producției si apoi al
consumului;
A realiza o activitate economică înseamnă a
produce utilizînd resursele limitate;
Activitatea economică este opera unor autori
numiți agenți si unități economice;
Știința economică ae ca obiect de studiu activitatea
economică și comportamentele celor care o
realizează;
 Exerciţii – teste grilă
1. În funcţie de caracterul tridimensional al fiinţei umane, nevoile
pot fi clasificate:
a) nevoi primare, sociale, secundare;
b) nevoi fiziologice, sociale, raţionale;
c) nevoi fiziologice, sociale, secundare;
d) nevoi primare, sociale, complexe
2. Nevoia de calculator şi nevoia de imprimantă sunt considerate
nevoi:
a) complementare; c) dinamice;
b) concurente; d) regenerabile.
3. Potenţialul de creaţie ştiinţifică şi tehnică existent într-o ţară , la
un moment dat, face parte din categoria:

a) resurselor umane; c) resurselor naturale;

b) resurselor materiale; d) resurselor epuizabile.
 Exerciţii – teste grilă
4. Fondul funciar, forestier, cinegetic, apa şi aerul sunt resurse
naturale:
a) neregenerabile; c) epuizabile;
b) regenerabile; d) recuperabile.
5. Prin „raritatea resurselor” se înţelege că :
a) resursele sunt neregenerabile; c) resursele scad permanent;
b) resursele sunt insuficiente în raport d) resursele sunt epuizabile.
cu nevoile nelimitate;
6. Costul de oportunitate reprezintă :
a) costul celei mai bune alternative la care se renunţă , atunci câ nd se face o
alegere dintre mai multe variante posibile, în alocarea resurselor;

b) costul tuturor alternativelor la care se renunţă , atunci câ nd se face o alegere

între
mai multe variante posibile, în alocarea resurselor;

c) suma tuturor cheltuielilor de producţie necesare pentru obţinerea unui bun

economic.
 Exerciţii – teste grilă
7. Care din aprecierile de mai jos exprimă mai bine obiectul ştiinţei
economice

a) studiază comportamentul oamenilor în întreaga lor existenţă ;

b) fundamentează soluţiile economice pentru introducerea
eficientă a progresului tehnic;
c) dă soluţii şi ră spunsuri problemelor concrete cu care se
confruntă fiecare agent economic;
d) fundamentează administrarea resurselor limitate în vederea
realiză rii unui scop prevă zut.
 Referat:
Tema “Impactul progresului tehnic asupra limitelor resurselor”.
Recomandă ri:
Elevul trebuie să valorifice cunoştinţele acumulate pe parcursul acestui curs,
îmbinâ n dinstrumentele teoretice cu capacitatea de a formula fundamentat o
serie de idei personale.
Lungimea eseului nu va depă şi două pagini A4 şi va urmă ri formularea unor
opinii personale, coerente şi fundamentate cu referire la urmă toarele repere:
- ce înseamnă progresul tehnic pentru activitatea economică

- relaţia dintre raritatea resurselor şi progresul tehnic

- care credeţi că va fi locul şi rolul progresului tehnic în viitor

 BIBLIOGRAFIE:
1. Economie aplicată . Manual pentru elevi. Program
pentru liceu”, Junior Achievement Moldova, Chișină u,
2019;
2. Filip Nistor. Bazele economiei,
http://www.uuooidata.org/course/sns/sns10001/sns
10001_course_material.pdf
;
3. Ailenei D. “Economie. Manual pentru clasa a XI-a”,
București, 2007;
4. Dobrota N., Dicționar de economie, București, 2004;

Autor: Caracicovschi Lilia, CNC al ASEM