Cap I.
Ce este economia
Foarte mulţi oameni consideră că teoria economică se referă cu prioritate la bani. Cu unele
amendamente acest lucru este adevărat.
Teoria economică prezintă o multitudine de puncte comune cu banii: ea evidenţiază suma de
bani cu care sunt plătiţi lucrătorii, cheltuielile necesare cumpărării anumitor bunuri, veniturile
firmelor, masa monetara existentă in economie, etc.
Dar, cu toate acestea, economia reprezintă mult mai mult decat studiul banilor. Ea se referă in
primul rând la 2 aspecte majore:
a)producţia de bunuri materiale şi servicii: transformarea input-urilor in output-uri de către
firme in scopul obţinerii unui profit sau al realizării unui alt obiectiv propus. În legătură cu acest
aspect, ştiinţa economică oferă răspunsuri la întrebări precum: cât produce economia naţională în total,
cât produce fiecare firmă în parte, ce tehnologii de producţie sunt utilizate, câţi lucrători sunt folosiţi.
b)consumul de bunuri materiale şi servicii: activitatea de utilizare a acestor bunuri şi servicii
pentru a satisface anumite nevoi (trebuinţe). Acest proces implică, în mod necesar, cumpărarea
bunurilor si serviciilor respective. Ca şi în primul caz, consumul este legat de raspunsul la unele
intrebări precum: cât de mari sunt cheltuielile populaţiei, cât anume se cumpără dintr-un anumit tip de
marfă, care sunt opţiunile consumatorilor, cum influenţează preţurile nivelul consumului.
Termenul “economic” este folosit cu înţelesuri diferite:
→”Economia ne invaţă că trebuie să ne comportăm raţional”
→”Economia României a crescut cu 2% în anul 2000”
→”A face economii este o acţiune înţeleaptă si prudentă”
În fiecare enunţ menţionat prin economie se înţelege altceva. În prima propoziţie acest termen
are sensul de ştiinţă sau de disciplină de invăţământ. În a doua propoziţie prin economie se înţelege
economia reală, activitatea economic efectivă, iar in a treia propoziţie are sens de economisirea unor
resurse (bani, alimente, energie, materii prime).
Termenul economic poate fi folosit cu înţelesul de ştiinţă economică sau economie reală.
1)Ştiinţa economică: în acest sens, economia este ştiinţa care studiază comportamentul
oamenilor în activitatea de producţie, de schimb şi de consum de bunuri şi servicii.
2)Economia reală: în acest sens economia este un ansamblu de instituţii şi activităţi de
producţie, de schimb şi de consum de bunuri şi servicii. (ex: economia naţională, economia României,
economia mondială).
Economia ca ştiinţă are drept obiect de studiu economia reală, adică activitatea desfăşurată în
întreprinderi. Principal funcţie a economiei este să explice fapte si fenomene legate de producţia, de
schimbul şi de consumul de bunuri şi servicii.
Economia formulează legi şi principii care sunt folosite nu numai pentru a explica, ci şi a
prognoza producerea unor fapte şi fenomene economice şi pentru a influenţa desfăşurarea lor.
Înţelegerea şi anticiparea unor fenomene precum şomajul, inflaţia sau criza economică
reprezintă premisele adoptării acelor măsuri care pot limita şi atenua consecinţele negative ale
acestora, contribuind chiar la depăşirea lor.
Economia ne este utilă pentru a afla cum putem produce bunuri cât mai multe şi cât mai
folositoare, cum putem să ne satisfacem cât mai bine nevoile de consum. Ea este deci o ştiinţă cu
utilitate practică dar pentru a putea şti cum să realizăm activităţile ecnomice trebuie mai întâi să le
înţelegem, să le analizăm mecanismele, să le descoperim legităţile şi regulile de funcţionare.
Analiza producţiei şi consumului nu acoperă insă întreaga problematică a ecnomiei. De aceea
este necesară evidenţierea problemei economice centrale şi anume problema rarităţii.
Atunci când oamenii sunt interesaţi dacă doresc să aibă mai mulţi bani, răspunsul va fi
inevitabil: “DA!”. Ei vor mai mulţi bani deoarece, numai aşa pot cumpăra mai multe bunuri şi servicii,
această doleanţă fiind valabilă pentru toţi semenii noştri, de la cei mai săraci la cei mai bogaţi.
Dorinţa oamenilor de a obtine cât mai mulţi bani, cu care să achiziţioneze cât mai multe bunuri
şi servicii evidențiază faptul că nevoile (trebuințele) sunt virtual nelimitate.
Cu toate acestea, intr-o anumită perioadă de timp, omenirea poate produce numai o cantitate
limitată de bunuri și servicii, deoarece dispune de o canitate limitată de resurse.
Noțiunea de raritate exprimă faptul că oamenii nu pot avea toate bunurile si serviciile pe care
le doresc.
Existența oamenilor depinde de bunurile și de serviciile produse pentru a fi consumate și in
ultimă instanță de resursele materiale și umane ce pot fi utilizate în activită țile economice. Dar
resursele se gasesc în cantități limitate. Raritatea resurselor ne obligă la discernământ si la un
comportament economic rațional.
Putem defini raritatea ca fiind excesul nevoilor umane peste ceea ce se poate produce la un
momentdat. Raritatea poate conduce către o temă majoră a știin ței economice: modul cum trebuie
distribuite resursele între diferiți indivizi, diferite regiuni sau țări ale lumii.
Oamenii trebuie să aleagă unele bunuri și servicii și să renun țe la altele. Cea mai bună
alternativă la care se renunță atunci când optează pentru o anumită întrebuin țare a resurselor reprezintă
costul de oportunitate a deciziei adoptate.
Deaorece orice alegere are un cost, oamenii trebuie sa opteze ra țional, cântărind avantajele și
dezavantajele, beneficiile și costurile.
O alegere este rațională dacă, de pe urma ei, se op țin beneficii mai mari decât costurile pe care
le implică.
Economia explică activitatea desfășurată atât la nivel microeconomic, cât și macroeconomic.
La nivel microeconomic este studiată activitatea firmelor și comportamentul indivizilor în
calitate de producători sau de consumatori.
La nivel macroeconomic este studiată economia reală ca întreg, ca ansamblu. Macroeconomia
operează cu idicatori care sunt analizați pe o perioadă mare de timp (ceea ce reprezintă cre ștere
economică).
1 2

Agenți economici
Activitata economică este rezultatul participării simultane și/sau succesive a numero și actori
care acționează individual și/sau în grup, realizând anumite opera ții sau acte economice care se
realizează prin bunuri economice. Acești actori sunt denumi ți agen ți economici.
La desfășurarea activității economice participă următoarele categorii de agen ți:
1) Întreprinderile
2) Organizații financiare
3) Gospodariile populației (menajele)
4) Administrațiile publice si private (statul)
1. Întreprinderile sunt unități de bază la nivelul cărora se desfă șoară activită țile de produc ție,
schimb și consum de bunuri și servicii.
Întreprinderile sunt specializate pe diferite domenii de activitate (agricole, industriale,
prestatoare de servicii etc.)
Ele au diferite dimensiuni și se află în diferite forme de proprietate.
După dimensiuni sunt : mici, mijlocii, mari și foarte mari.
După forma de proprietate sunt: privată, publică, mixtă.
Cele mai cunoscute forme de proprietate privată în cazul întreprinderilor (firmelor) sunt:
S.R.L., S.A. .
SRL- societate cu răspundere limitată
SA- societate pe acțiuni
Întreprinderile au multe caracteristici comune dintre care cele mai importante sunt:
→motivația activității lor o formează profitul care poate fi realizat numai dacă bunurile produse de ele
contribuie la satisfacerea trebuințelor. Altfel ele nu pot obține profit și î și vor înceta activitatea
(faliment).
→creează valoare care se adaugă celei avansate pentru cumpărarea de factori de produc ție necesare
pentru a-și realiza activitatea. Plusul de valoare care s-a creeat se nume ște valoare adăugată. Aceasta
formează izvorul profitului, salariilor și altor venituri. Pentru a- și realiza activitatea, fiecare
întreprindere își creează și dezvoltă un sistem de relații cu numerosi agen ți economici cu care trebuie
să fie în contact permanent sau periodic spre a- și asigura aprovizionarea, vânzarea produselor,
îndeplinirea unor obligații administrative, etc. Acest sistem de rela ții formează mediul economic al
întreprinderii.
2. Organizațiile financiare
Băncile sunt principalele instituții financiare, păstrează economiile popula ției si ale firmelor,
efectuează plăți și încasări pentru clien ții lor, acordă credit celor care au nevoie de resurse financiare
suplimentare.
3 4
Sumele încasate pentru serviciile prestate sunt folosite de bănci pentru sus ținerea propriilor
activități și constituirea profiturilor.
Societățile de asigurare: preiau riscurile populației și ale firmei în schimbul unor sume de bani
plătite periodic (prime de asigurare), despăgubind persoanele asigurate atunci când sunt victimele unor
accidente, boli, distrugeri, furturi de bunuri sau erori profesionale, manageriale, etc.
3. Menaje: cunoscute și sub denumirea de gospodării, reprezintă lumea consumatorilor. Ele
sunt forma de organizare în care se realizează existen ța oamenilor.
În acest sens distingem:
→menaj individual: format din ocupanții unei locuințe, indiferent de rela țiile ce-i reunesc.
→menaj colectiv: format din persoane care locuiesc împreună, precum oamenii dintr-un cămin de
pensionari, muncitori, nefamiliși, etc. care fac, suportă, diferite cheltuieli împreună, în comun.
Menajele sunt considerate unități de consum prin excelen ță.
4. Administrațiile (publice sau private) : sunt agen ți economici care produc bunuri sub forma
serviciilor necesare satisfacerii trebuințelor colective.
Există:
a)administrațiile publice precum: statul, ministerele, primăriile, prefecturile, armata, poli ția,
învățământul, sănătate, cultură, artă, etc. Acestea produc servicii corespunzătoare profilului lor și
percep taxe, impozite, sau alte contribuții băne ști (pentru asigurările sociale, de șomaj, etc.) potrivit
reglementărilor legale, utilizând fondurile astfel constituite în activită țile respective.
b)administrațiile private precum: organizații religioase, sindicate, partide politice, uniuni, funda ții,
asociații culturale și sportive, Crucea Roșie, care produc în principal servicii necomerciale pentru
populație și își asigură veniturile necesare funcționării din contribu ții voluntare.
Cap II. Proprietatea și inițiativa economică
Sistemul economic este un ansamblu de activități, institu ții, legi, valori și motiva ții în cadrul
cărora oamenii adoptă decizii economice.
Tipuri de sisteme economice
1)Sistem economic tradițional- a funcționat in Antichitate și Evul Mediu. Este un sistem
economic stabil care a evoluat sute și mii de ani fără schimbări tehnologice spectaculoase. În cadrul
acestui sistem se produce pentru autoconsum. Acest tip de economie func ționa prin troc.
2)Sisteme economice moderne- se caracterizează printr-un sistem de produc ție bazat pe
diviziunea accentuată a muncii și pe un schimb foarte dezvoltat.
Schimbul este scopul producției: Ca urmare a diviziunii muncii, producătorii s-au specializat,
fapt care permite valorificarea diferențelor de abilitate și de pregătire dintre indivizi. Astfel, eficien ța
utilizării resurselor umane a crescut.
Epoca modernă a fost insoțită de o dezvoltare rapidă a tehnicii, ceea ce a insemnat folosirea
unui număr tot mai mare de utilaje și mașini, înmulțirea fabricilor, a mijloacelor de transport și
comunicație, precum și a piețelor.
 Autoconsumul a fost restrâns la minim, menținându-se in zonele rurale sau slab dezvoltate.
Schimbul s-a dezvoltat foarte mult și s-a generalizat folosirea banilor.
În societățile moderne au funcționat 2 sisteme economice:
1)Economia de piață: numită și economia concuren țială sau capitalistă se bazează pe
proprietatea privată și pe dreptul proprietarului de a adopta decizii economice. Aceasta î și
fundamentează deciziile pe cerere și oferta de bunuri și servicii existente pe pia ță.
Economia de piață este o economie deschisă și se caracterizează prin:
-proprietate privată
-libertate economică
-concurență
-prețuri libere
-intervenția statului este limitată
-motivarea participanților la activitatea economică
2)Economia planificată: sau centralizată se bazează pe proprietatea statului, proprietatea
privată fiind desființată sau cel mult tolerată. Deciziile economice sunt luate în mod centralizat de
către organisme de stat cu atribuții de planificare. Acestea stabilesc ce, cât și cum trebuie produs și
consumat, agenții economici îndeplinind doar roluri de execu ție.
Planificarea centralizată poate elimina unele probleme cu care se confruntă economia de pia ță.
În locul deciziilor a milioane de indivizi, decizii care nu sunt întotdeauna în concordan ță cu interesele
societății ca întreg, guvernul poate dispune de o imagine de ansamblu asupra economiei na ționale. El
poate direcționa resursele de care dispune economia în concordan ță cu interesele și specificul na țional.
Rate înalte de creștere economică pot fi atinse în condi țiile în care guvernul orientează o parte
însemnată a resurselor către investiții. Șomajul poate fi mai bine controlat dacă guvernul planifică cu
atenție alocarea factorului muncă în concordanță cu cerin țele produc ției și cu nivelurile de calificare
ale forței de muncă. Venitul național poate fi distribuit mult mai echitabil și în concordan ță cu nevoile.
Consecințele defavorabile de ordin social sau al protec ției mediului datorate produc ției și consumului,
pot fi mai usor preîntâmpinate sau atenuate. O economie planificată poate atinge aceste obiective cu
costuri economice și sociale considerabile, deoarece:
→cu cât economia națională este mai dezvoltată cu atât planificarea completă atrage costuri
administrative mari și accentuarea birocrației;
→este dificil să se găsească stimulente care să determine lucrătorii și managerii să devină mai
productivi fără a diminua calitatea produselor lor;
→controlul complet asupra alocării resurselor conduce la pierderea libertă ții individuale (lucrătorii nu
pot alege unde să lucreze, consumatorii nu au prea multe op țiuni în legătură cu bunurile pe care le pot
cumpăra);
Proprietatea și formele sale
5 6
Proprietatea reprezintă o relație între oameni, un contract social cu privire la bunurile materiale,
spirituale, și de altă natură existente în societate sau ob ținute prin activitate economică. Această rela ție
relevă exercitarea unuia sau a tuturor atributelor proprietă ții.
Și anume:
-dreptul de utilizare
-dreptul de posesiune
-dreptul de dispoziție
-dreptul de uzufruct
Proprietarul se bucură de un bun care îi aparține în mod exclusiv și absolut însă în limitele
prevăzute de lege.
1.Dreptul de posesiune: relevă dreptul de a avea sau a de ține bunuri care constituie obiectul
proprietății.
2.Dreptul de utilizare asigură proprietarului dreptul de folosire a bunului aflat în proprietatea sa a șa
cum crede el că este mai bine pentru a- și realiza interesul.
3.Dreptul de dispoziție conferă proprietarului puterea de a înstrăina bunul ce-i apar ține.
4.Dreptul de uzufruct este dreptul proprietatului de a- și însu și și utiliza rodul unui bun (venitul unei
moșteniri, dobânda unui împrumut, recolta unui teren, etc.) .
Întotdeauna proprietatea se prezintă sub forma unită ții a doua elemente: obiectul și subiectul
proprietății.
Obiectul proprietății îl constituie bunurile, ceea ce este comun vieții economico-sociale.
Bunurile pot fi clasificate după mai multe criterii:
→după forma materială: obiecte stabile, servicii, informa ții;
→după profunzimea proceselor economice la care au fost supuse, bunurile pot fi: primare (desprinse
din natură), intermediare (aflate în diferite faze de prelucrare), finale;
→după modul de utilizare, bunurile pot fi: pentru consum, pentru produc ție;
→după modul în care circulă în cadrul economiei: - bunuri cu caracter de mărfuri
-bunuri care circulă fara a fi mărfuri
Cele dintâi circulă prin vânzare-cumpărare realizată în diferite variante, iar celelalte sub formă de
cadouri, donații, moșteniri, dotă (zestre), etc.
Subiectul proprietății îl formează agenții vieții economice. Astfel de subiec ți sunt indivizii ca
persoane fizice, familia, socio-grupurile și organizațiile (na ționale sau interna ționale).
Deciziile subiecțiilor proprietății induc operații de diferite feluri (vânzări, cumpărări,
închirieri, credite, etc.) prin care ei își concedează unii altora anumite drepturi specifice proprietă ții.
Socio-grupurile sunt constituite din indivizi reuni ți pe baza a cel pu țin 3 trăsături comune,
obiective care generează interese și comportamente similare pentru membrii grupului (ex: cooperative,
societăți pe acțiuni, etc.)

Proprietatea poate fi:
1.privată sau particulară
2.publică, al cărui proprietar este statul sau sunt unită țile administra țiilor publice centrale sau locale
din structura sa. Obiectul acestei activități îl formează bunurile care, potrivit legii sau prin natura lor,
sunt de uz sau de interes public.
Proprietatea publică poate constitui: domeniul public al statului și domeniul privat al statului.
Bunurile care formează domeniul public se caracterizează prin faptul că sunt inalienabile (nu
pot fi înstrăinate) și imprescriptibile (nu pot fi sechestrate, preluate spre despăgubire, etc.): bogă țiile
subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic, siturile istorice si arheologic, terenurile pentru
rezervații și parcuri naționale, terenurile pentru nevoile apărării, fâ șia de protec ție a frontierei de stat,
imobilele din punctele de frontieră, sedii ale ministerelor, primăriilor, unită ților de învă țământ de stat,
etc.
Bunurile care formează domeniul privat sunt bunurile care pot fi concesionate, închiriate,
înstrăinate, și cad sub incidența celor 4 caracteristici ale dreptului de proprietate.
Desigur pot exista si alte forme de proprietate, dar de cele mai multe ori, acestea reprezintă de
fapt modalități de combinare a formelor analizate.
Pluralismul formelor de proprietate generează competi ția dintre ele pentru men ținere și
afirmare tot mai puternică, ceea ce se realizează mai ales prin: reducerea cheltuielilor, ridicarea
calității, promovarea progresului tehnic și mărirea volumului produc ției de pe urma cărora în cele din
urmă este avantajat consumatorul. Tocmai în acest sens se spune că pluralismul formelor de
proprietate constituie o necesitate pentru orice economie modernă.
Cap II B. Libera inițiativă
Libera inițiativă este libertatea agenților economici de a ac ționa pentru realizarea propriilor
interese. Libertatea de acțiune este o caracteristică generală apreciabilă în mod egal tuturor agen ților
economici.
Fundamentul libertății de acțiune în economie îl reprezintă proprietatea pentru că aceasta este
sursă determinantă pentru interesele agenților economici și asigură totodata mijloacele necesare
înfăptuirii lor. De aceea libertatea de acțiune exprimă în primul rând exercitarea dreptului de a poseda
bunuri, de a utiliza, de a dispune de ele și de uzufructul lor.
Libera inițiativă cunoaște cea mai mare dezvoltare în condi țiile proprietă ții private.
Proprietatea este sursa profundă de motivații pentru orice agent economic concretizându-se în
inițiativă, stimulare, responsabilitate și competență.
În orice activitate și în orice țară în care proprietatea este depersonalizată prin formarea și
consolidarea monopolurilor sau prin măsuri dictatoriale, libera ini țiativă este îngrădită sau eliminată.
Ea încetează a mai fi sursă de eficiență și rentabilitate de împlinire a libertă ții fundamentale a omului.
Se produce înstrăinarea oamenilor de procesul economic și de rezultatele acestuia.
7 8
Libertatea economică are un anumit în țeles pentru fiecare dintre participan ții la activitatea
econmică.
Întreprinzătorii pot investi în domeniile de activitate pe care le stabilesc ei în și și, pot decide
ce, cât și cum să producă, respectând legile existente. Ei pot angaja lucrători, pot organiza produc ția si,
de asemenea, pot stabili prețurile produselor pe care le oferă pe pia ță.
Consumatorii au librtatea de a alege ce, cât și de la cine cumpără. Într-o economie de pia ță
consumatorul este suveran, întrucât în ultimă instan ță decizia cumpărătorului de a fabrica un bun sau
un altul depinde de opțiunile consumatorului. Producătorii sunt interesa ți să realizeze bunurile și
serviciile care se vând pe piață în scopul opținerii de profit.
Cap III. Comportamentul consumatorului
UTILITATEA ECONOMICĂ
Consumatorul este persoana care utilizează bunuri și servicii în scopul satisfacerii trebuin țelor
sale.
Consumul este o componentă a activității economice, iar consumatorul, ca agent economic,
este o ființă care trebuie să aibă un comportament con șient, bazat pe criterii de ra ționalitate și eficien ță
economică.
O parte din nevoi sunt satisfăcute pe seama bunurilor libere, iar alte trebuin țe se împlinesc
consumând bunurile economice insuficiente în raport nevoile, producerea și ob ținerea bunurilor
economice induc consumuri de resurse, cheltuieli. De aceea, aten ția consumatorului se centrează spre
bunurile economice față de care adoptă un anumit comportament. Prin comportamentul consmatorului
desemnăm raționamentele și reacțiile pe care la are în legătură cu alegerea (cumpărarea) și utilizarea
bunurilor economice. Unul dintre punctele de referință pentru comportamentul consumatorului îl
constituie utilitatea bunurilor economice.
Oamenii cumpără bunuri și servicii deoarece obțin o anumită satisfac ție în urma consumului
lor. Economiștii numesc această satisfacție utilitate. Aprecierea utilită ții economice este subiectivă.
Marimea utilității economice este apreciată în mod diferit de cumpărători diferi ți în func ție de
condițiile de loc și timp, de intensitatea nevoilor, etc.
Utilitatea economică: reprezintă satisfac ția pe care speră că o va ob ține un consumator dat, în
condiții determinate de loc și timp, prin folosirea unei cantită ți determinate dintr-un anumit bun
economic.
Utilitatea trebuie privită atât ca utilitate totală (Ut), cât și ca utilitate marginală (Umg).
Ut- reprezintă satisfacția totală resimțită de un consumator în urma consumării unui număr
oarecare de bucăți dintr-un bun.
Umg-reprezintă satisfacția suplimentară resimțită în urma consumării unei unită ți suplimentare
dintr-un bun, ceilalți factori rămânând constanți.
Până la un anumit nivel, cu cât consumul dintr-un bun este mai mare, cu atat mai ridicată va fi
și Ut aferentă lui. Cu toate acestea, fiecare unitate nou consumată dintr-un bun îi va aduce
cumpărătorului o satisfacție din ce in ce mai redusă. Cu alte cuvinte U mg scade atunci când consumul Întrucât consumatorul are un buget limitat, criteriul esențial după care î și va orienta alegerea îl
crește. Acest proces este cunoscut ca procesul U mg descrescânde. formează maximizarea satisfacției obținute pentru o unitate monetară cheltuită în vederea procurării

Intensitatea nevoii consumatorului se diminuează cu fiecare unitate consumată. bunurilor de care are nevoie.

Ex.: dacă un bun „x” este format din „n” unități atunci: Regula de maximizare a utilității

Ut=U1+U2+U3+.......+Un Utilitatea maximă se obține atunci când U mg obținută cu ultima unitate monetară cheltuită
pentru achiziționarea unui bun este aceeași cu U mg pe ultima unitate monetară cheltuită pentru orice alt
-variația (sporul) Ut bun.

-variația (sporul) cantității consemnate din bunul „x”

Ut=max

Pe măsură ce se consumă cantități suplimentare dintr-un bun, U t crește cu o rată

descrescătoare atinge o valoare maximă și apoi începe să scadă.
Umg descrește pe măsură ce crește consumul. Ea atinge valoarea „zero” atunci cand U t
este maximă, iar apoi, când Ut începe să scadă, capătă valori negative.
Umg se mai numește și utilitate adițională.
Am stabilit nivelul optim al consumului în cazul mai multor bunuri.
B. Alegerea consumatorului.
-Nivelul optim al consumului în cazul unui singur bun-
În procesul satisfacerii trebuințelor sale, consumatorul ca orice agent economic, trebuie să
Analiza preferințelor consumatorilor în funcție de veniturile pe care le de țin, porne ște de la
aleagă ținând cont de faptul că:
următoarele postulate:
→multitudinea trebuințelor pe care le resimte îl obligă să decidă pe care să le satisfacă, în ce ordine și
a) Consumatorul este o persoană rațională care caută pe baza sumei de care dispune să ob țină o
în ce proporție să stabilească o prioritate
satisfacție (U) cât mai mare în urma consumului (consumatorii doresc să- și maximizeze U t )
→întrebuințările alternative pe care le pot avea bunurile, caracterul complementar sau nu al acestora și
b) orice consumator are preferințe stricte în legatură cu anumite bunuri și servicii pe care le poate
substituibilitatea lor (în măsura în care există) îl determină să decidă pe care le preferă și în ce
obține de pe piață. Acest lucru presupune faptul că orice consumator cunoa ște exact utilitatea pe care i-
cantități.
o conferă fiecare unitate consumată dintr-un anumit bun.
Comportamentul consumatorului se subordonează unor cerin țe de ra ționalitate și eficien ță.
c) veniturile consumatorilor sunt limitate, limitarea veniturilor provenind din limitarea cantită ții de
Rațional este ca satisfacția resimțită de consumator în urma cheltuirii venitului de care dispune
factori de producție de care dispun menajele și pe care o pot vinde sectorului afaceri.
să fie cât mai mare. Satisfacția resimțită reprezintă efectele op ținute în urma consumului, iar venitul
d) orice bun sau serviciu are un anumit preț, necesitatea existen ței pre țului provenind din raritatea
cheltuit reprezintă eforturile depuse în vederea consumului.
bunurilor și serviciilor oferite în comparație cu cererea pentru acestea.
Eficiența consumului se exprimă sub forma raportului utilitate/preț.
Pentru a realiza o anumită comparație a utilită ții aferente consumului bunurilor, în condi țiile în
care cumpărătorul dispune de un venit limitat, se apelează la unită ți monetare
În acest caz U va fi exprimată de venitul pe care oamenii îl alocă pentru consumul lor. U mg va
Eficiența se măsoară prin utilitatea pe unitatea monetară cheltuită. apare ca acea sumă suplimentară de bani pe care o persoană este dispusă să o plătească pentru a ob ține
Modul de combinare în consu, a diferitelor cantități din bunurile x,y,z,..., pe care consumatorul o unitate în plus dintr-un anumit bun.
le-a preferat spre a obține o anumită satisfac ție formează programul de consum. Urmărind realizarea Apare, astfel, noțiunea de surplus al consumatorului, care poate fi surplus marginal sau total.
unui asemenea program, fiecare consumator î și va cheltui în mod specific venitul pe care îl posedă, Surplusul marginal al consumatorului reprezintă sporul (varia ția) de utilitate ob ținut din
astfel încât, în funcție de prețuri să achizi ționeze cantită ți mai mari sau mai mici din bunurile consumarea unei unități suplimentare dintr-un anumit bun, peste nivelul pre țului plătit:
x,y,z,...,pe care le-a preferat.

9 10

Surplusul total al consumatorului (STc) reprezintă sporul(variația) de Ut, obținut din consumul
unui anumit bun, peste suma de bani cheltuită în acest scop (peste venitul alocat consumului bunului)
P-prețul unitar
Q-cantitate consumată
-venit
Modul în care reacționează un consumator la modificarea pre țului unui anumit produs
reprezintă elasticitatea cererii în func ție de pre ț.
Elasticitatea cererii în funcție de preț se măsoară prin coeficientul de elasticitate: care se
calculează ca raport între modificarea procentuală sau relativă a cererii și modificarea procentuală sau
relativă a prețului.

Pe baza celor 2 componente prezentate, se poate defini alegerea consumatorului ra țional ca

fiind aceea care are ca finalitate maximizarea surplusului total al consumatorului.
Practic, consumatorii vor fi dispuși să cumpere noi unită ți dintr-un bun atât timp cât U mg >P. Cox=cerere inițială Pox=preț inițial
Cererea C1x=cerere finală Pox=preț final
Piața este locul unde se întâlnesc cumpărătorii și vânzătorii diferitelor bunuri și servicii. Cererea este:
Forme de piață: 1) elastică – atunci când variația procentuală a cantită ții cerute ( Q) este mai mare decât varia ția
→după obiectul tranzacției (piața bunurilor și serviciilor, piața monetară, financiară, a muncii, etc.) procentuală a prețului ( P)
→după dimensiune: locale, naționale, internaționale Q> P K ec/p>1
→după relațiile dintre cumpărători și vânzători: piețe pe care cumpărătorii și vânzătorii vin în contact Elasticitatea cererii este mai mare în cazul bunurilor pentru care consumatorii cheltuie o parte
direct sau piețe unde vânzătorii și cumpărătorii nu se cunosc niciodată (bursa de valori) mai mare din venit (ex. Televizor, calculator).
Cererea reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care consumatorii pot și sunt dispu și Se caracterizează prin aceea că modificarea pre țului unitar (cre șterea sau scăderea) determină
să o cumpere intr-o anumită perioadă de timp la diferite prețuri posibile. modificarea în sens contrat a cantității cerute. (dar mai intens)
Legea cererii: intre preț și cerere există o relație inversă. Daca ceilalți factori rămân 2) inelastică – atunci când variația procentuală a cantită ții cerute este mai mică decât varia ția
constanți atunci când prețul unui bun scade, cererea cre ște, și invers. procentuală a prețului. Se caracterizează prin aceea că modificarea pre țului unitar (cre șterea sau
Prețul este factorul cel mai imprtant care determină cantitatea în care va fi cumpărat un scăderea) determină modificarea în sens contrar a cantită ții cerute. (dar mai lent)
produs. Dar el nu este singurul factor. Alți factori: Q< P Kec/p <1
1) preferințele consumatorilor (moda); Cererea este inelastică (rigidă) pentru bunurile de striictă necesitate
2) veniturile și numărul consumatorilor; 3) unitară: atunci când variația procentuală a cantită ții cerute este egală cu varia ția procentuală a
3) prețul altor bunuri; prețului
2) Creșterea veniturilor consumatorilor este urmată în general de cre șterea cererii și invers.
Q= P Kec/p=1
Bunurile pentru care cererea crește, dacă veniturile cresc, sunt bunuri superioare
Se caracterizează prin aceea că modificarea prețului unitar determină modificarea în
Bunurile pentru care cererea scade, dacă veniturile cresc, sunt bunuri inferioare.
sens contrar a cantității cerute cu aceeași intensitate.
3)Prețul altor bunuri influențează și ele cererea. În raport cu un anumit bun pot exista: bunuri
Cunoașterea tipului de elasticitate a cererii în funcție de preț reprezintă o informa ție de
substituibile și bunuri complementare.
maximă importanță și pentru cumpărător, dar mai ales pentru vânzător.
Bunurile substituibile sunt acele bunuri care pot fi consumate unul în locul celuilalt. (zahăr=zaharină)
Bunurile complementare sunt bunurile care se consumă împreună(cerneală-stilou,tastatură-monitor) Astfel:
C →între prețul unui bun și cererea pentru bunurile care îl pot substitui există o rela ție directă →dacă cererea este elastică, scăderea prețului va determina creșterea încasărilor totale
→ între prețul unui bun și cererea pentru bunurile complementare lui există o rela ție inversă și invers;
Elasticitatea cererii -preț

11 12
 →dacă cererea este inelastică, scăderea prețului determină scăderea încasărilor totale
și invers;
→dacă cererea este unitară, modificarea prețului nu afectează nivelul incasărilor
totale;
Modul în care consumatorii reacționează la modificarea venitului reprezintă
elasticitatea cererii în funcție de venit.
Oferta
Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun sau serviciu pe care producătorii pot și sunt dispu și să
o producă și să o vândă intr-o anumită perioadă de timp, în func ție de pre țurile existente.
Legea ofertei: între preț și ofertă există o relație directă .
Atunci când prețul unui bun scade, daca alte condiții nu se schimbă, cantitatea produsă scade,
iar când prețul crește, cantitatea produsă cre ște.
La prețurile mari producătorii vor produce și vor oferi spre vânzare mai multe produse decât
atunci când prețurile sunt mici. Acest fapt se explică prin aceea că pentru producător, un pre ț mai mare
înseamnă de fapt, un profit mai mare.
La fel ca și în cazul cererii, cantitatea în care va fi oferit un produs depinde de mai mul ți
factori. Prețul este așa cum am vazut, factorul cel mai important. Al ți factori:
1) prețurile resurselor de producție
2) condițiile tehnice de producție
3) prețurile celorlalte bunuri
4) numărul producătorilor
1) Prețurile resurselor de producție afectează costul produc ției: dacă pre țurile plătite de
producători pentru resursele pe care le utilizează sunt mai mari, costul produc ției va fi mare și oferta
scade. Și invers.
2) condițiile tehnice de producție influențează nivelul productivită ții. Înbunătă țirea lor
determină creșterea producției pe unitatea de resurse consumate, ceea ce, în condi țiile unor pre țuri date
ale resurselor de producție, înseamnă o reducere a costului și, deci, o cre ștere a ofertei.
3) Prețurile celorlalte bunuri influențează și ele oferta unui anumit produs. Producătorii sunt
atrași spre acele domenii de activitate în care pre țurile sunt mari. Cre șterea pre țurilor unor produse îi
13
poate determina pe producători să abandoneze domeniul lor de activitate și să ini țieze alte activită ți
mai profitabile. De exemplu, dacă prețul pantofilor cre ște, este posibil ca un producător de mănu și de
piele să se decidă să producă pantofi.
4) Dacă numărul producătorilor este mare, cantitatea oferită pe pia ță va fi mai mare, și invers.
Elasticitatea ofertei: modul în care proucătorii reac ționează la modificarea pre țului unui
anumit produs reprezintă elasticitatea ofertei în func ție de pre ț.
Cel mai important factor care influențează elasticitatea ofertei în func ție de pre ț este timpul. În timp,
reacția producătorilor la modificarea prețului este mai puternică, prin urmare, elasticitatea ofertei este
mai mare. Creșterea cantității în care un bun este oferit pe pia ță se petrece ca urmare a faptului că unii
producători renunță să mai producă bunurile ale căror pre țuri rămân acelea și și încep să producă
bunuri ale căror prețuri au crescut. Luarea unor astfel de decizii presupune timp.
Creșterea prețului unui bun determină creșterea cantită ții în care este oferit. Oferta are nevoie
de timp pentru a se adapta modficării prețului:
1. imediat după creșterea prețului oferta nu se modifică
2. pe termen scurt producția bunului respectiv se va realiza cu aceea și cantitate de factori de
producție, dar va crește intensitatea untilizării lor, ceea ce va determina o cre ștere a ofertei (utilizarea
capitalului fix).
3. pe termen lung, va crește cantitatea de factori de produc ție utiliza ți pentru produc ția bunului
respectiv și oferta va crește semnificativ.
IV. PRODUCĂTORUL. FACTORII DE PRODUCȚIE
Producătorul este persoana care utilizează resurse pentru a produce bunuri și servicii.
14
 Aceste bunuri și servicii sunt oferite de producător consumatorului. În acest sens , spunem că
producătorul este purtătorul ofertei.
Scopul producătorului este maximizarea profitului și de aceea firma are caracter comercial,
care se realizează prin acțiuni purtate concomitent în 2 sensuri:
→aprovizionare: asigurarea resurselor necesare, ceea ce reprezintă intrări (inputuri)
→vânzare de bunuri obținute din activitatea depusă, prin care trebuie sa- și recupereze cheltuielile
făcute și să obțină profit, ceea ce reprezintă ie șiri (outputuri).
Totalitatea elementelor de care firmele au nevoie pentru a produce bunuri economice poartă
numele de factori de producție.
Factorii de producție reprezintă resursele atrase și utilizate pentru a produce bunuri și servicii
Factorii de producție participă în activitatea economică atât cantitativ , cât și calitativ. Când
volumul producției sporește, în principal prin folosirea unei cantități mai mari de factori de produc ție,
creșterea economică realizată este de tip executiv. Dar dacă volumul produc ției spore ște, în principal
prin folosirea unor factori de producție de o mai bună calitate, cre șterea economică realizată este de tip
intensiv. Într-o economie de piață, economisirea și îmbunătă țirea factorilor de produc ție constituie
preocupări majore pentru orice producător.
Factorii de producție: -munca (resurse umane)
-resursele naturale
-capitalul: Kf,Kc
Munca și resursele naturale sunt factori de producție primari. Prin ace știa în țelegem acei
factori de producție care nu sunt rezultatul unor procese economice anterioare.
Munca reprezintă o activitate specific umană conștientă și cu o finalitate precisă. Munca poate
fi fizică și intelectuală.
Munca reprezintă factorul activ și determinant al produc ției, al activită ții economice în
general.
Resursele naturale:
-regenerabile
-neregenerabile
Capitalul este un factor de producție derivat.
Bunurile de capital sunt rezultatul unor activități economice anterioare și sunt utilizate pentru
a produce alte bunuri și servicii.
Se mai numesc și capitalul tehnic.
Capitalul: -fix
Uzura reprezintă deprecierea capitalului fix:
a) fizică
b) morală
Capitalul circulant este format din bunuri care participă la un singur proces economic în
cadrul căruia se consumă complet. (materii prime, materiale, combustibil, energie, apa, etc.)
K=Kc+Kf
COMBINAREA FACTORILOR DE PRODUCȚIE
Combinarea factorilor de producție este operația tehnico-economică de unire a factorilor de
producție în care cantitatea și calitatea fiecăruia sunt în func ție de bunurile ce urmează a fi produse, de
cantitatea acestora și de alți parametri, așa încât eficien ța lor să fie maximă.
Productivitatea unui factor de producție se calculează raportând produc ția obi șnuită la factorul
de producție respectiv. Aceasta este productivitatea medie (W) văzută ca rezultat exclusiv al unui
singur factor de producție.
L-munca(nr. de lucrători)
K-capitalul utilizat
Variația producției determinată de variația unui factor de produc ție, ceilal ți rămânând
constanți, reprezintă
productivitatea marginală.
Procesul de producție presupune combinarea celor doi factori de produc ție: munca și capitalul. În
condițiile în care capitalul rămâne constant, modificarea produc ției va fi determinată de varia ția
numărului de lucrători.
Pe măsură ce numărul lucrătorilor crește, cre ște și produc ția și productivitatea. Însă , datorită
faptului că a rămas constant capitalul utilizat, la un moment dat W mg începe să scadă, fapt care atrage
și scăderea producivității medii (W).
Corelația dintre variația productivității și variația factorilor de produc ție utiliza ți se exprimă
sub forma legii randamentelor descrescătoare.
Conform acestei legi, în condițiile tehnologice date, W mg va scădea progresiv, dacă ceilal ți

-circulant factori de producție rămân constanți. Deci, pe măsură ce cantitatea dintr-un factor de produc ție cre ște,

Capitalul fix este acea parte a capitalului formată din bunuri (clădiri, utilaje, instala ții, ma șini, creșterea producției se realizează tot mai lent.

etc.) care participă la mai multe activită ți de produc ție, se consumă treptat și se înlocuiesc după mai Dacă se reduce numărul lucrătorilor, pentru a mai diminua produc ția, este nevoie de capital

mulți ani de utilizare. În decursul activității economice, capitalul fix se consumă, dar este afectat și de suplimentar.

alte fenomene tehnico-economice și naturale care îi determină uzura.

15 16
Def.: Suplimetul de capital necesar pentru a putea reduce cantitatea de muncă cu o unitate, a șa încât Amortizarea reprezintă procesul economic de recuperare treptată a cheltuielilor făcute cu
producția să nu se modifice, reprezintă rata marginală de substituție (R mg s). ajutorul capitalului fix
Amortizarea se calculează raportând valoarea la care a fost achizi ționat capitalul fix la durata
lui de funcționare.

Producătorul trebuie să aleagă acea combinare a factorilor care permite să producă o anumită
cantitate de bunuri și servicii cu costuri cât mai mici. Rata anuală de amortizare se determină ca raport procentual între amortizarea anuală (A) și

Acest lucru se realizează atunci când: valoarea capitalului fix. (Kf)

Cap V. Costul producției Consumul capitalului circulant se exprimă prin valoarea capitalului circulant utilizat, care se regăse ște

Totalitatea cheltuielilor făcute de producător pentru producerea, depozitarea și vânzarea în întregime în valoarea produselor obținute.

bunurilor economice produse de el se nume ște costul producției. Totalitatea consumurilor de capital circulant impreună cu amortizarea capitalului fix formează

Ex: confecționarea unui costum de haine presupune efectuarea următoarelor cheltuieli: cheltuielile materiale de producție.

-materie primă (stofă) Cn=Kc+A

-materiale auxiliare (căptușeală, nasturi, ață, fermoare) Consumul factorului muncă poate fi exprimat fizic, prin timpul de muncă cheltuit pentru
-combustibil, energie obținerea unui bun economic și valoric sau monetar prin bunurile plătite de producător lucrătorilor
-amortizarea utilajelor pentru munca prestată (salarii) plus contribuțiile pentru asigurări sociale.
-salarii Consumul factorului natură (pământ) în activitatea economică este evident și semnificativ. Se
-alte cheltuieli (chirii, dobânzi, etc.) exprimă sub forma rentei, care reprezintă pre țul pământului.
Cheltuielile cu factorii de producție utilizați și consuma ți trebuie să se regăsească în pre țul de Costul de producție se obține însumând toate cheltuielile efectuate, atât cele materiale, cât și
vânzare al bunurilor economice, pentru a putea fi recuperate și astfel continuată activitatea economică. cele salariale: CT=Cm+Cs
Costul de producție al unui bun trebuie să fie mai mic decât pre țul de vânzare al bunului respectiv, K=Kf+Kc
pentru ca producătorul să obțină profit. Kconsumat=A+Kc
Această condiție îl determină pe producător să urmărească și să analizeze structura costului Înlocuind Cm cu Kconsumat →CT=A+Kc+Cs
producției.
Costurile producției: dată fiind diversitatea lor și din necesită ți practice privind programare,
Elemenetele de bază ale costului:
derulare și raționalitatea producției, sunt grupate pe categorii în func ție de diferite criterii:
a) cheltuieli materiale de producție;
I) Volumul producției
b) cheltuieli salariale;
1. cost fix
c) alte cheltuieli ( amenzi, penalizări, cheltuieli de protocol)
2. cost variabil
Cheltuieli materiale: materii prime, materiale auxiliare, combustibil, piesele de schimb,
3. cost total
energia, amortizarea, reparațiile, depozitarea, etc.
1. Costul fix include cheltuielile de producție conrespunzătoare consumului de factori care pe
Costul este expresia monetară a consumului de factori de produc ție.
termen scurt, nu depinde de volumul producției și rămân relativ neschimbate.
Producția bunurilor și serviciilor este un proces în care se consumă factorii de produc ție:
Componente: amortizarea Kf, chiriile, încălzirea, iluminatorul, salariile personalului
capital, muncă și resurse naturale.
administrativ, etc.
Consumul capitalului fix se exprimă sub forma amortizării.
17 18
 Dacă volumul producției este egal cu zero (0), CF are valoare pozitivă. prețul= costul+ profitul
2. Costul variabil include acele cheltuieli de producție corespunzătoare consumului de factori, Prețul se formează și în funcție de concurență.
care pe termen scurt evoluează în acela și sens cu modificarea produc ției. În condițiile economice de piață, costul unitar este și limita inferioară până la care poate coborî
Componentele: materii prime, materiale, combustibil, salariile lucrătorilor, etc. prețul de vânzare al unui bun economic, fără să pună în pericol activitatea agentului economic.
Dacă volumul producției este egal cu zero (0), CV este zero (0) PROFITUL
3. Costul total CT=CF+CV Profitul este excedentul încasărilor realizate peste costurile de fabrica ție și distribu ție a
II) Natura acțiunilor producătorilor care generează cheltuielile bunurilor obținute.
1. Costuri de fabricație (fixe, variabile, totale) Unitățile economice îl urmăresc sistematic, constituind motiva ția obiectivă a proprietarilor
2. Costuri de distribuție (fixe, variabile, totale) capitalului. Maximizarea profitului la nivelul unităților economice constituie criteriul cel mai
III) Unitatea de produs: important de apreciere a eficienței lor.
1. costul fix mediu sau unitar CFM Profitul brut se calculează ca diferenta dintre încasări totale și costuri totale.
2. costil variabil mediu CVM
3. costul total mediu CTM
4. costul marginal Cmg Pr= masa profitului
IT= încasări totale
CT= costuri totale
CA= cifra de afaceri
P= preț unitar
CTM= cost total mediu
Q=cantitatea vândută
Costul marginal este sporul de cheltuieli toale ( Q) cu o unitate.
Legea contabilității și codul fiscal din fiecare țară regelementează modalită țile specifice de
determinare a profitului și impozitului pe profit în diferite domenii.
După ce firma plătește impozitul și alte taxe pe profit, partea care rămâne este profit net. El are
ca destinații: investiții noi, constituirea de rezerve financiare, dividente.
Funcțiile profitului:
-îi motivează pe proprietarii de capital;
-stimulează inițiativa și acceptarea riscului din patea celor care îi urmăresc drept scop în ac țiunile lor;
-incită la creșterea eficienței
Producătorul calculează costul pentru a putea decide corect în legătură cu pre țul la care să vândă -este un criteriu în funcție de care se decide alocarea resurselor pentru activită ți și firme
produsele și cu nivelul producției. -este o sursă de finanțare directă sau indirectă
Principalele cai de reducere a costurilor utilizate de producător sunt: negocierea pre țului -asigură autofinanțarea.
factorilor de producție, reducerea stocurilor și diminuarea consumului de materiale, scăderea
cheltuielilor administrative, promovarea progresului tehnic, angajarea lucrătorilor cu calificare
superioară, motivarea și stimularea lurătorilor, asigurarea consi țiilor optime de muncă, etc. Mărimea profitului este variabilă de la firmă la firmă.
Bunurile și serviciile produse sunt vândute pe piață la un anumit preț. Încasând contravaloarea Producătorul își calculează profitul pentru a determina rentabilitatea activită ții pe care o
producției realizate, producătorul recuperează cheltuielile efectuate și poate continua produc ția. Pre țul desfășoară
trebuie să se situeze cel puțin la nivelul costului. Interesul producătorului este insă să ob țină profit și Rentabilitatea este capacitatea unei firme de a ob ține profit.
de aceea ca incerca să vânsă produsele la un pre ț mai mare decât costul. 1) Dacă încasările sunt egale cu cheltuielile, firma se situează la nivelul minim de rentabilitate
19 20
 IT=CT => Pr=0 (nu are profit) Piața este un fenomen care în viața de toate zilele poate fi întâlnită sub numeroase forme
2) IT<CT => Pr<0 (firma lucrează în pierdere) concrete.

3) IT>CT => Pr>0 (firma obține profit) Cele mai vizibile forme de piață sunt magazinele, piețele agroalimentare, restaurantele,
cafenelele, barurile, cofatăriile.
Gradul de rentabilitate se exprimă prin rata profitului, care este raportul procentual dintre Tot piețe sunt și bursele de valori, bursele de mărfuri, licita țiile organizate.
profit și încasări, capitalul investit sau costuri. Între formele de piață există diferențe privind :
-obiectul tranzacției (piața bunurilor și serviciilor, pia ța monetară, pia ța muncii)
-dimensiunea (piețe locale, naționale, internaționale)
-relațiile dintre cumparători și vânzători (pie țe pe care vânzătorii și cumpărătorii vin în contact direct
sau piețe pe care vânzătorii și cumpărătorii nu se cunosc unii cu ceilal ți și nu vin niciodată în contact
IT = CA = cifra de afaceri direct).
Piața relevă pulsul vieții economice și al mersului economiei unei țări. Starea pie ței la un
anumit moment dat este rezultatul modului în care a evoluat economia și poate fi interpretată pe baza
Profitul diferă de la un producător la altul, în funcție de anumi ți factori. caracteristicilor variabilelor sale.
Profitul total se compune din profit normal și profit suplimentar. Profitul normal este câ știgul Piața este un fenomen economic complex, o sinteză pentru multiple ipostaze și accep ții.
minim care îl motivează pe întrerinzător să- și desfă șoare activitatea într-un anumit domeniu. Profitul Fiecare accepție este corectă, dar par țială; sensul profund al pie ței poate fi definit numai prin
suplimentar este profitul obținut de întreprinzătorii care reu șesc să producă cu costuri mai mici decât considerarea tuturor necesităților în unitățile lor.
ceilalți producători, datorită faptului că dispune de condi ții tehnice și organizatorice superioare. Se mai 1. Piața este spațiul economic în care se pozi ționează toți agen ții economici care în ac țiunile
numește și profit de monopol. lor cooperează și totodată se concurează.
Factorii care influențează mărimea profitului: 2. Piața este locul de întâlnire al agenților economici (cumpărători și vânzători) unde fiecare
1. prețul și costul își exprimă cererea și oferta. Această întâlnire poate fi fizică „fa ță în fa ță”, sau poate fi intermediată de
2.volumul, structura și calitatea produselor mijloace moderne de comunicare: telefon, fax, coresponden ță, internet, cataloage, etc.
3. viteza de rotație a banilor 3. Piața este cadrul de formare a pre țului la care sunt tranzac ționate bunurile marfare și în
4. mărimea salariilor, a rentei și a dobânzii funcție de care agenții economici se orientează ce și cât să producă și să cumpere.
Agentul economic care obține profit suplimentar îl ob ține și pe cel normal; reciproca nu este Funcțiile pieței
neaparat valabilă. 1. Funcția de informare cu privire la ceea ce trebuie să se producă, pre țul, cantitatea, calitatea, etc.
Mărimea profitului poate fi sursa a doua componente: 2. Funcția de verificare și confirmare a comportamentelor și deciziilor luate de agen ții economici.
-profitul legitim 3. Funcția de comunicare între producție și consum.
-profitul nelegitim 4. Funcția de distribuire a resurselor pe activități economice după importan ța acestora pentru existen ța
Profitul legitim este un venit meritat, care se obține de firmă, ca urmare a utilizării eficiente a și progresul societății.
factorilor de producție. Orice piață poate fi definită, caracterizată și cunoscută în vederea unei mai bune orientări a
Profitul nelegitim este un venit nemeritat, obținut ca urmare a unor economii nejustificate sau agenților economici prin urmărirea variabilelor sale:
a unor situații care nu țin de activitatea legală a firmei. -obiectul tranzacției;
Falimentul unei firme apare atunci când acesta nu are nici o posibilitate de continuare a -cererea;
afacerii. Aceasta înseamnă ca IT din vânzarea bunurilor economice nu-i permit cumpărarea de noi -oferta;
factori de producție. -prețul;
Cap VI. PIAȚA. MECANISMUL CONCURENȚIAL -concurența;
PIAȚA. PREȚUL
21 22
 Tranzacționarea fiecărui bun marfar are loc la un anumit pre ț diferen țiat în timp, spa țiu și de la
un agent la altul. Într-un sistem concurențial pre țul se formează în mod liber în func ție de raportul
dintre cerere și ofertă. El apare ca fiind determinat de pia ță, ca rezultantă a confruntării numeroaselor
cereri și oferte individuale.
Cererea și oferta modificându-se, determină schimbarea pre țului.
Producătorul calculează costul, pentru a putea decide corect în legătură cu pre țul la care să
vândă produsele și cu nivelul producției.
Bunurile și serviciile produse sunt vândute pe pieță la un anumit preț. Încasând contavaloarea
producției realizate, producătorul recuperează cheltuielile efectuate și poate continua produc ția. Pre țul
trebuie să se situeze cel puțin la nivelul costului. Interesul producătorului este insă să ob țină profit și
de aceea va incerca să vândă produsele la un preț mai mare decât costul.
Prețul de echilibru este cel la care se realizează cel mai mare volum de tranzac ții pe pia ță și
căruia îi corespunde cantitatea de echilibru.
La prețuri diferite de prețul de echilibru, cererea și oferta exprimate pe pia ță nu concordă și
apare după caz: exces de cerere sau ofertă.
Pe o piață în care concurența este normală, pre țurile pie ței tind spre echilibru. De exemplu
dacă pe piață s-ar practica un preț mai mare decât pre țul de echilibru cererea ar scadea. Oferta ar fi
superioară cererii ceea ce ar accentua concuren ța dintre ofertan ți, pre țurile vor scădea, unii producători
se vor retrage de pe piață și oferta se va diminua. Paralel cu reducerea pre țului pe pia ță vor fi atra și noi
agenți ai cererii, ceea ce tinde spre întoarcerea la situa ția de echilibru.
Un preț mai mic decât cel de echilibru generează comportamente opuse celor descrise mai
înainte. În practică o asemenea evoluție se înregistrează în timp și ca tendin ță.
Importanța prețului de echilibru
1) relevă condițiile economice recunoscute ca normale pentru producerea și consumul unui bun la un
moment dat.
2) minimizează riscul când activitatea producătorilor și consumatorilor se desfă șoară la nivelul
prețului de echilibru.
3) la acest nivel de preț cererea și oferta tind să se apropie sau chiar să fie egale.
4) interesele producătorilor și consumatorilor sunt mai bine satisfăcute când se ac ționează pe baza
prețului de echilibru.
Prețul de echilibru este dinamic, se modifică în timp sub inciden ța a numero și factori, de
exemplu dacă veniturile cumpărătorilor sau numărul cumpărătorilor ar cre ște, va cre ște și cererea, iar
echilibrul se va forma la un preț și o cantitate superioare. Dar situa ția poate evolua și invers.
Guvernele, autoritățile publice intervin adesea asupra pre țurilor atât direct (fixând anumite
niveluri sau plafoane de preț) , cât mai ales indirect. În acest ultim caz ele adoptă diferite măsuri de
politică economică prin care acționează după caz în direcția stimulării sau reducerii cererii sau ofertei.
De exemplu statul poate acționa asupra cererii facând achizi ții din acel bun sau modificând veniturile
23
unor categorii de consumatori (pensionari, bugetari). În felul acesta cererea va cre ște și probabil și
nivelul prețurilor de echilibru.
Dacă se conturează o ofertă insuficientă care ar putea genera situa ții de lipsă și cre șterea
exagerată a prețurilor, guvernul poate acorda unele prime producătorilor pentru sporirea produc ției sau
poate reduce unele taxe de import, facilitând, pentru o perioadă, cre șterea importurilor și asigurarea
ofertei.
Mecanismul concurențial
Producătorii și consumatorii care acționează pe aceea și pia ță intră în competi ție unii cu ceilal ți
deoarece fiecare își urmarește propriile interese.
Nevoia de a-și satisface interesele personale îi determină pe agen ții economici să se „caute”
reciproc, să colaboreze, să-și cunoască și să- și realizeze obiectivele.
Faptul că interesele fiecăruia sunt specifice , dar nu pot fi realizate decât prin intermediul
relațiilor cu ceilalți, face din aceste rela ții baza mecanismului concuren țial.
Agenții economici sunt într-o competiție permanentă pentru a- și găsi parteneri de interese și a
dezvolta relațiile adecvate realizării lor.
Concurența este atât o competiție, cât și o cooperare în care fiecare ac ționează din interes
propriu.
Concurența semnifică o rivalitate între participanții la actul de vânzare-cumpărare, un raport
de forțe între aceștia, o opoziție care este vizibilă mai ales pe pie țele factorilor de produc ție și a
bunurilor de consum.
Acest tip de relații între agenții care ac ționează pe pia ță pentru a- și realiza propriile interese,
așa încât libertatea niciunuia dintre ei sa nu fie stabilă, poartă denumirea de concuren ță.
În cadrul luptei de concurență, firmele utilizează o multitudine de instrumente și mijloace.
Acestea se împart în 2 categorii:
1. instrumente economice: reducerea costurilor sub cele ale concuren ților, reducerea pre țului de
vânzare, creșterea calității bunurilor și serviciilor, acordarea de diferite facilită ți clien ților, etc.
2. instrumente extraeconomice: furnizarea de informa ții pentru to ți clien ții, sponsorizarea unor ac țiuni
sociale de interes local sau național, presiuni morale în caz de criza, etc.
În funcție de instrumentele folosite în cadrul luptei de concuren ță, aceasta este departajată în
loială și neloială.
Când se desfășoară cu respectarea regulilor și mijloacelor considerate corecte și recunoscute
ca atare , prin reglementări în vigoare, concurența este loială.
Când se desfășoară cu mijloace și prin acțiuni contrare comerciale legale, concuren ța este
neloială. Aceasta îi favorizează în mod artificial pe unii agen ți economici care ob țin avantaje
nemeritate în dauna altora. Cei care apelează la asemenea practici încalcă legea și pot fi ac ționa ți în
justiție la sesizarea celor prejudiciați sau a organismelor abilitate să supravegheze concuren ța.
24
 Funcțiile concurenței
→stimulează progresul tehnic
→incită agenții economici la inițiativă, creativitate
→diferențiază agenții economici: îi avantajează pe cei abili, competen ți și întreprinzatori
→conduce în mod natural la reducerea costurilor unitare, la diferen țierea ofertei, la reducerea
prețurilor de vânzare.
Acestea sunt acțiuni care în ultimă instanță îl avantajează pe cumpărător.
Teoria economică analizează 4 tipuri distincte de concuren ță.
1. concurență perfectă (modelul teoretic)
2. concurență de monopol
3. concurență monopolistică concurența imperfectă
4. concurențăde oligopol
1. Concurența perfectă (pură)
Piața cu concurența perfectă se întalnește rarepri în realitate. Ea este mai degrabă modelul
teoretic utilizat pentru a identifica structura pie țelor reale și pentru a în țelege modul în care acestea
funcționează. Bursele de mărfuri și cele de valori, precum și pia ța schimburilor valutare sunt printre
cele mai aproppiate de modelul concurenței perfecte.
Prezintă următoarele caracteristici:
1) numar foarte mare de firme producătoare: aceste firme sunt independente și oferă produsele lor pe o
piață extrem de bine organizată.
2) standardizarea (omogenitatea) produselor: această caracteristică îl face pe cumpărător să devină
indiferent față de producătorul de la care va cumpăra marfa pe care o dore ște, la un pre ț dat (sunt
nediferențiate din punct de vedere calitativ, fiecare reprezentând un substitut pentru toate celelalte)
3)imposibilitatea influențării prețului: datorită numărului mare de producători, cantitatea de bunuri și
servicii oferite de fiecare în parte sunt mici, a șa încât varia ția acestora nu influen țează practic varia ția
ofertei totale și prin urmare, nici prețul
4) accesul pe piață este liber: fară obstacole de natură juridică, tehnologică sau financiară. O firmă
intră pe piață dacă vinde la un preț cel puțin egal cu costul și rămâne dacă ob ține un profit normal. În
caz contrar iese de pe piață;
5) perfecta elasticitate: adaptarea fară restric ții a ofertei l nivelul cererii și invers;
6) transparența perfectă: posibilitatea obținerii de către orice firmă a tuturor informa țiilor necesare în
legatură cu cantitatea, calitatea, sau prețul de pe pia ță a unui anumit bun;
Pe o perioadă reusă de timp, firmele concurente dispun de o capacitate de produc ție fixă și î și
maximizează profitul sau își minimizează pierderile prin modificarea nivelelului produc ției lor, ca
urmare a schimbării cantității de input-uri pe care le utilizează.
25
Orice firmă va fi interesată să găseacă acel nivel al produc ției care să permită maximizarea
profitlui său. În acest scop firma poate compara venitul său total cu costul total de produc ție sau
venitul său marginal cu costul marginal.
Pentru că pe această piață, agenții economici implica ți nu pot influen ța prin ac țiuni individuale
cererea, oferta și prețul, acesta din urmă se formează ca expersie a raportului cerere-ofertă pe pia ță,
ceea ce înseamnă că prețul este „dat” sau „impus” de pia ță, apare drept ceva obiectiv.
Piața cu concurență perfectă tinde în mod natural spre echilibru, spre o situa ție în care
cantitățile oferite sunt egale cu cele cerute și la care se ajunge prin oscila țiile pre țului. Echilibrul pe
piața unui bun este întotdeauna dinamic.
Pe termen lung, dacă prețul de vânzare este mai mare decât costul mediu, noi firme vor intra
pe piață, în dorința de a obține profit. Ca urmare, va cre ște oferta până în momentul în care pre țul va
egala costul mediu (profit normal).
În situația în care prețul este mai mic decât costul mediu, multe firme vor părăsi pia ța, se va
diminua oferta, prețul revenind la un nivel egal cu cel al cosului mediu.
Intrarea și ieșiea de firme implică faptul că, pe termen lung, profitul total al fiecărei firme va fi
egal cu profitul normal, iar costul mediu este egal cu venitul mediu.
Piața cu concurența imperfectă
2.Concurența monopolistică- reprezintă acea situație de piață în care un număr relativ
mare de producători oferă bunuri similare, dar nu identice, cumpărătorilor.
Deosebirea față de piața cu concurență perfectă este evidentă: dacă în cazul concuren ței
perfecte, există o multitudine de firme producătoare ale aceluia și bun (sute, poate mii), concuren ța
monopolistică se referă la maximum cateva zeci de firme.
Concurența monopolistică se caracterizează prin :
1) fiecare firmă deține o pondere foarte mică din pia ța totală și are , deci, o mică posibilitate de a
controla prețul pe piață;
2) numărul relativ mare de firme;
3) independența firmelor: fiecare firmă adoptă acea politică pe care o consideră cea mai avantajoasă
pentru ea. Relațiile firmelor rivale pot fi ignorate, deoarece ponderea fiecarei firme pe pia ță este
redusă, ele neputând influența prețul sau oferta pe pia ță;
4) diferențierea produselor (produse neomogene): se realizează în func ție de calitate, serviciile
aferente bunului cumpărat (garanție, consultanță, transport, instalare), localizarea lor în unită ți
(deschise amplasate în principalele loca ții, pe șosele, în gări, aeroporturi), și modul de prezentare,
amplasare și împachetare a bunului cumpărat;
5) producătorii nu controlează prețul: concurența se desfă șoară la nivel de calitate și reclamă;
6) accesul relativ ușor pe piață: intrarea pe pia ță a unei noi firme necesită efectuarea de cheltuieli de
către aceasta pentru a obține tehnologia necesară ob ținerii unor produse similare cu cele aflate pe pia ță
.
Pentru a se impune pe piață și a-și atrage clienții, producătorii adoptă diferite strategii:
26
1) reduc prețul (pentru a reduce prețul mai întâi trebuie să reducă cheltuielile , costurile)
2) oferă produse de calitate: pentru bunuri de calitate, cumpărătorii sunt dispu și să plătească chiar
prețuri mai mari, deoarece și eficiența consumului este mai mare.
3) asigură facilități consumatorilor: locuri de parcare, carucioare, locuri de depozitare a bagajelor,
locuri de joacă pentru copii, etc. politețea vânzătorilor, stilul magazinului, reputa ția firmei, sunt , de
asemenea factori care influențează opțiunile multor cumpărători.
4) își fac reclamă: scopul reclamei este să convingă cumpărătorul de utilitatea și superioritatea unui
anumit produs și să-l determine să-l cumpere.
Firmele cheltuie sume impresionant de mari pentru a- și promova produsele pe pia ță. Aceste
cheltuieli au crescut pe măsură ce concuren ța s-a accentuat.
Putem vorbi de 2 strategii:
1. Strategia cosului: a fost utilizată pe scară largă de firmele japoneze, care s-au impus pe pia ța
internațională datorită faptului că au oferit produse ieftine.
2. Strategia calității: a fost folosită de de firmele de autoturisme, care au câ știgat încrederea
cumpărătorilor cu produse ireproșabile.
3.Concurența oligopol
Oligopol reprezintă situația în care pe piață există câteva firme de dimensiuni mari, care
produc bunuri omogene sau diferențiate.
Oligopolul poate fi omogen sau diferențiat, atunci când firmele produc bunuri standardizate
sau diferențiate.
Firmele care produc bunuri standardizate își desfășoară activitatea mai ales în îndustriile
oțelului, aluminiului, materiale neferoase, mineritului, etc. cele care realizează produse diferen țiate
acționează în industria automobilelor, detergenților, țigărilor, etc.
O caracteristică importantă a oligopolului o constituie concentrarea. În general când cele mai
mari 4 firme dintr-un domeniu dețin 40% din piață, avem o situație de oligopol.
În cele mai multe cazuri, concurența între firmele oligopoliste se desfă șoară pe baza metodelor
de marketing, care diferă considerabil de la un domeniu de activitate la altul.
În relațiile reciproce, firmele de oligopol pot să desfă șoare o concuren ță violentă sau
procedează la realizarea unor înțelegeri de tip cartel sau trust privind fixarea nivelului produc ției și al
prețurilor , modul de modificare a lor, împărțirea pie țelor.
Când intervin asemenea înțelegeri, se reduce rolul concuren ței prin pre ț: dar aceasta se
desfășoară prin alte mijloace ca publicitatea, acordarea de avantaje cumpărătorilor, garan ții
postvânzare cu scopul atragerii unei clientele cât mai numeroase, stabile și cu for ță economică
ridicată.
În legislația română sunt interzise aceste în țelegeri dacă limitează concuren ța, distorsionează
piața și afectează bunăstarea consumatorului.
Caracteristicile fundamentale ale oligopolului sunt:
27
1) accesul pe piață este dificil: firmele existente sunt deosebit de eficiente și au o capacitate
competitivă mare, performanțele pe care alte firme nu reu șesc să le egaleze. Principalele obstacole
sunt de natură economică și tehnologică.
Piața de oligopol reprezintă principala formă de piață în țările dezvoltate din punct de vedere
economic. Toate bunurile care definesc civiliza ția contemporană sunt tranzac ționate pe pie țe de tip
oligopol.
4. Concurența de tip monopol
Reprezintă acea situație de piață în care o singură firmă de ține produc ția unui anumit bun
pentru care nu există înlocuitor.
Principalele caracteristici:
1) existența unui singur vânzător;
2) lipsa înlocuitorilor pentru bunul respectiv, pentru consumator nu există alternative. El trebuie să
cumpere bunul de la monopol sau să renunțe la consumul acelui bun;
3) producătorul impune prețul: deoarece are controlul absolut asupra cantită ții în care produsul este
oferit pe piață, iar consumatorii nu au alternative;
4) accesul pe piață este foarte dificil: un monopol nu are competitori direc ți și indirec ți pe pia ța pe care
o domină deoarece el dispune de o serie de bariere de ordin : economic, tehnologic,legal, etc. și
practic, blochează în totalitate accesul unei noi firme pe pia ță.
În condiții de monopol, practic nu există concurență, iar interesele consumatorilor pot fi
afectate.
Gradul de satisfacere a trebuințelor se va diminua. În acela și timp reducerea cantită ții de
bunuri și servicii vândute pe piață, dincolo de o anumită limită, are ca efect scăderea profitului. Așa se
explică faptul că monopolurile nu pot mări pre țul prea mult, ci vor căuta acel pre ț la care să poată
vinde bunurile și serviciile produse în cantitatea la care profitul să fie maxim.
Statul trebuie să intervină și să apere interesele consumatorilor, prin măsuri care să limiteze
puterea monopolurior și să mențină concurența.
Alături de piețele pe care producătorii fixează sau influen țează pre țul, există și pie țe pe care
prețul este fixat sau influențat de cumpărător.
Când bunurile marfare de un anumit gen sunt achizi ționate de un singur cumpărător, iar oferta
provine de la un număr mare de producători , fiecare având o for ță economică redusă, pia ța se nume ște
monopsonică sau de monopson.
În această situație, prețul este fixat sau influen țat de cumpărătpr datorită pozi ției exclusive și
forței economice ridicate de care dispune.
În România, de exemplu, producția de tutun brut provine de la zeci de mii de producători
agricoli dar este achiziționata în cea mai mare parte de o singură societate care îi asigură func ționarea.
Deci piața acestui produs are caracteristici de monopson.
Alteori, se întâlnesc piețe de tip oligopson, în care sunt câ țiva cumăpărători cu for ță
economico- financiară ridicată, iar oferta provine de la numero și producători autoriza ți.
28
 Și în acest caz prețul este fixat sau influen țat de cumpărători. De exemplu, pia ța semin țelui de
floarea-soarelui pentru ulei sau a legumelor și fructelor pentru conserve ori a cerealelor pentru export,
pentru care cumpărătorii sunt câțiva, puternici, iar ofertan ții- zecile de mii de producători agricoli, cu
forță economică scăzută.
Pe aceste tipuri de piață producătorul este cel dezavantajat, cumpărătorul fiind cel care î și
impune condițiile.
Cap VII . Piața monetară. Banii
Economia de piață funcționează ca un sistem de piețe care se condi ționează reciproc. Una dintre
acestea este piața monetară, în cadrul căreia se efectuează tranzac ții cu bani, se face comer ț cu bani.
Banii sau moneda reprezintă avansul mijloacelor de plată utiliza ți ăn tranzac ții.
Banii sunt un intermediar în actele de schimb, etalon al valorii și mijloc de păstrare a valorii.
Funcții ale banilor:
1) Banii → mijloc de schimb
Apariția banilor se datorează, în primul rând schimbului .
Schimbul direct de bunuri și de servicii (trocul) prezintă un inconvenient fundamental:
necesitatea ca trebuințele și dorințele persoanelor implicate în tranzac ții să coincidă. Cum aceasta nu
se realizează decât întâmplător, bunurile pot fi schimbate direct doar cu dificultate.
Apariția banilor a tronul în două tranzacții separate: vânzare( schimbul bunurilor pe bani) și
cumpărare (schimbul banilor pe bunuri și servicii). Vânzătorii unui anumit bun vor accepta să
primească banii în schimbul bunului respectiv, deoarece îi pot folosi pentru cumpărarea oricăror altor
bunuri și servicii de care au nevoie.
Intermedierea schimbului reprezintă însăși ra țiuniea de a fi a banilor.
2) Banii → etalon al valorii
Oamenii folosesc banii ca etalon pentru a măsura valoarea unor bunuri eterogene. În condi țiile
în care există o unitate monetară, valoarea unui bun nu mai trebuie exprimată în raport cu toate
celelalte bunuri pe care poate fi schimbat, ci doar în bani, sub forma pre țului cerut de vânzator.
Banii sunt utilizați pentru a exprima valoarea producției realizate, a tranzac țiilor sau a
datoriilor de orice fel.
Totodată ei sunt și mijlocul de plată prin care se strâng obliga țiile economice asumate la un
moment dat (credite, impozite, salarii, etc.)
3) Banii→ rezervă de valoare
Banii reprezintă un mijloc de păstrare a valorii și de acumulare. Ei pot fi economisi ți în
prezent pentru a fi utilizați în viitor. Sumele de bani depozitate în bănci sunt păstrate la dispozi ția
deponentului diferite perioade de timp și pot fi folosite pentru achizi ționarea de bunuri și servicii
atunci când posesorul lor are nevoie.
De regulă banii sunt depozitați în bănci pe termen scurt, deoarece cu timpul valoarea lor poate
să scadă. Pe termen lung, se recomandă plasarea banilor în alte instrumente de valoare, care o
conservă mai bine.
29
De la apariție și până în prezent banii au evoluat luând succesiv mai multe forme.
Pentru mijloacele de plată moderne se numără și moneda de cont sau banii scripturali, care
sunt aflați în conturile bancare și care pot fi transfera ți la ordin, dintr-un cont în altul.
În prezent, noțiunea generică de bani (monedă) desemnează moneda metalică, bancnotele,
moneda scripturală și alte instrumente legale având forme și denumiri specifice, diferite de la țară la
țară, care sunt general acceptate ca mijloace pentru schimburi și plă ți într-un spa țiu economic dat.
Pentru a-și ăndeplini funcțiile, banii trebuie să existe în societate, adică să fie crea ți și pu și în
circulație într-o anumită cantitate.
Suma de bani aflată în circulație la un moment dat într-o economie și apar ținând diferi ților
agenți economici reprezintă masa monetară.
Aceasta este formată din:
1) moneda efectivă sau banii numerar (bancnote și moneda divizionară)
2) moneda de cont sau banii scripturali (căr ți de credit)
Folosirea banilor de cont s-a extins foarte mult datorită avantajelor pe care le prezintă: plă țile
se efectuează rapid în condiții de siguranță și cu costuri reduse. În plus se transformă în numerar prin
retragerea sumelor corespunzătoare din cont, după cum și invers, banii numerar se transformă în bani
scripturali dacă sunt dispuși în cont.
Mărimea masei monetare este determinată de nevoile de bani pe care le geneează tranzac țiile
din economie și în special de volumul bunurilor marfare, pre țurile lor și viteza de rota ție a banilor.
Masa monetară se exprima prin:
P- prețul
Y- cantiitatea bunurilor supuse tranzacțiilor
V-viteza de rotație a banilor
Piața monetară se află în echilibru atunci când oferta de bani este egală cu cererea de bani:
MV= PY
MV- oferta de bani din economie
PY –cererea de bani
De aici rezultă că masa monetară este direct propor țională cu valoarea tranzac țiilor, în deosebi
cu valoarea bunurilor și serviciilor oferite spre vânzare, și invers propor țională cu viteza de rota ție a
banilor.
Piața monetară
=Băncile și Dobânda=
Băncile sunt instituții financiare care atrag banii disponibili de la populație, păstrându-i
sub formă de depozite și acordă credite celor care au nevoie de resurse financiare suplimentare.
30
 În condițiile economiei contemporane, băncile, instituțiile financiare și societă țile de asigurări a) Sistemul Federal de Rezervă (SFR);
reprezintă un agent economic privat, public sau mixt care îndepline ște rolul de intermediar financiar b) bănci comerciale (aprox. 15000);
între ceilalți agenți economici, gestionează intrumentele monetare ale unei țări. c) Instituții de asigurare și credit;
Orice instituție bancară îndeplinește 3 categorii de funcții: d) Fundații de ajutor reciproc pe piața monetară ;
1. Funcții active În cadrul sistemului bancar din România își desfășoară activitatea:
2. Funcții pasive - BNR;
3. Funcții macroeconomice - băncile comerciale;
1. Funcțiile active constau în: - casele de economii (CEC);
-acordarea de împrumuturi ; - Casa de Ajutor Reciproc (CAR);
-gestionarea conturilor deponenților; - Cooperativele de credit ;
-organizarea înființării de S.C. și plasarea titlurilor de valoare ale acestora; - Casele de pensii;
2. Funcțiile pasive constau în: - Societățile de asigurare;
-primirea spre păstrare a economiilor popula ției; - Trezoreria;
-primire de depuneri ale unor clienți pentru a executa din ele diferite plă ți la ordinele acestora; Casele de economii (CEC) – sunt intermediari financiari care colectează economiile popula ției
-conducerea operațiunilor de casă ale unităților care solicită acest lucru; prin depuneri la vedere și pe termen scurt, pe care le depun, la rândul lor, la băncile comerciale de la
3. Functiile macroeconomice constau în: care încasează dobânzi.
-coordonarea emisiunii de monedă și retragerea ei; Casa de ajutor reciproc (CAR) – deține fonduri constituite din plata ratelor lunare de către
-intermdiere financiară la nivelul economiei na ționale (orientarea economiilor popula ției și ale membrii aderenți.
agenților economici spre obiective economice de importan ță majoră); Pe baza acestor fonduri acordă credite membrilor în funcție de mărimea depozitului pe care îl
-restricționare a creditului (condiții puse doritorilor de împrumuturi pentru reducerea riscului); dețin. Pentru creditele acordate, CAR percepe o anumită dobândă de obicei mai mică decât cea de pe
-crearea puterii de cumpărare adiționale (transformarea depunerilor la vedere în credite pe termen piața financiară.
lung); Trezoreria reprezintă statul în calitate de debitor și de creditor. Ea colectează taxele și
-selecționarea proiectelor care vor fi susținute prin credite; impozitele și plătește în contul administrației publice.
Sistemul bancar cuprinde 3 categorii de instituții: Dobânda
a) banca de emisiune Băncile intermediază întâlnirea cererii cu oferta de monedă.
b) banca comercială Agenții economici care înregistrează surplusuri temporare de bani (de lichidită ți), adică
c) societăți comerciale și de asigurări economisesc, sunt interesați să le transforme în depozite bancare pentru care beneficiază de dobânzi,
a) Banca de emisiune ( banca centrală) prezintă următoarele atribu ții plătite de bănci, numite dobănzi pasive.
-emite bilete de bancă (bancnote); Cei care înregistrează deficite temporare de lichidită ți se împrumută mai ales la bănci. Ei sunt
-crează și gestionează puterea de plată în țară; debitori (datornici) care plătesc dobânzi (pentru dreptul de a folosi lichidită ți care nu le apar țin),
-regularizează volumul și costul creditului; încasate de creditori (cei care acodră credite) sub formă de dobânzi active.
-conlucrează cu trezoreria pentru a conduce programul de împrumut al guvernului; Datorită activităților de intermediere realizate de bănci, depozitele individuale mici pot finan ța
-conduce politica monetară și valutară a țării; investiții mari.
-menține stabilitatea monetară și asigură func ționalitatea sistemului bancar; Intermedierea financiară permite băncilor să ob țină profit. Ele plătesc deponen ților dobândă și,
b) Banca comercială furnizează bani celorlal ți agen ți economici persoane fizice și/sau juridice. în același timp, percep dobândă pentru creditele acordate. Dobânda percepută este mai mare decât cea
Activitatea acestui tip de bancă se desfășoară pe baza resurselor băne ști atrase și a capitalului plătită astfel încât banca să realizeze un câ știg. Băncile ob țin venituri și din comisioanele și tarifele
propriu al băncii. percepute pentru serviciile pe care le oferă clienților.
Cel mai complex sistem bancar financiar este cel din SUA. Acesta cuprinde:

31 32
 Dobânda este suma de bani plătită pentru un credit solicitat. Ea apare ca diferență între Piața monetară reacționează în direcția creșterii volumului masei băne ști în func ție de
suma datorată băncii și suma împrumutată. mai multe împrejurări:
Dobânda reprezintă prețul creditului și este privită: 1) creșterea volumului valoric al bunurilor marfare indiferent că provin din produc ția internă sau din
a) ca mărime relativă, ca procet perceput la creditul de 100 de unită ți monetare pe timp de un an; se import.
numește rata dobânzii (dI) 2) acoperirea deficitului bugetului de stat: prin interven ția băncii centrale la sesizarea trezoreriei, care
b) ca mărime absolută, ca sumă totală care se cuvine pentru creditul de o anumită mărime, numită este casieria statului. Dacă din diferite motive veniturile statului se dovedesc a fi insuficiente în raport
masa dobânzii (D) cu cheltuielile prevăzute, trebuie completate, iar o asemenea ocazie prilejuie ște cre șterea masei
D=S*dI*n monetare.
D-masa dobânzii 3) scăderea vitezei de rotație a banilor: vânzarea unui anumit volum de bunuri economice aduse pe
S-suma împrumutată sau creditul piață în condițiile în care viteza de circulație a banilor scade, atrage în mod inevitabil cre șterea masei
I
d - rata dobânzii monetare.
n- timpul (în ani) 4) convertibilitatea monedelor străine în monedă națională: monedele străine, de și sunt convertibile,
Aceasta reprezintă dobânda simplă care se achită lunar, semestrial, anual. nu circulă în interiorul altor țări, nu se substituie monedelor na ționale ale acestora. Când banca
Dobânda compusă se bazează pe capitalizarea dobânzii. Aceasta înseamnă că dobânda aferentă centrală sau alte bănci achiziționează monede străine de la de ținătorii acestora, plătesc cu monedă
perioadei t0-t1 se capitalizează (se adaugă sume inițiale) astfel că aduce la rândul ei dobânda din națională, ceea ce implică punerea în circulație a unor noi cantită ți de monedă, care sporesc masa
intervalul t1-t2 ș.a.m.d. monetară.
D= Sf-S0 5) reținerea de către anumiți agenți economici, în deosebi de către popula ție și întreprinderi, sub formă
Sf=S0(1+dI)n => D= S0(1+dI)n- S0 => D= S0[(1+dI)n- 1] de „rezervă” a unor sume mai mari sau mai mici în nunerar, care nu se depun la bănci sau alte institu ții
Sf- suma finală financiar-bancare ci sunt practic retrase din circula ția bancară. Ace ști bani rămân în afara circula ției
S0-suma inițială pentru că nu se cheltuiesc rareori poate chiar după ani, constituind adevărate depozite în afara
dI- rata dobânzii sistemului financiar bancar. Pentru ca activitatea economică să nu fie afectată, masa monetară trebuie
n- timp (în ani) să fie completată corespunzător mărimii veniturilor transformate de unii agen ți economici în
Rata dobânzii se modifică în funcție de o serie de factori: cererea și oferta de credite, riscurile „rezerve”.
pe care le presupune acordarea creditului, starea economiei. Creșterea masei monetare se asigură în principal prin următoarele operațiuni:
În general rata dobânzii este mare atunci când cererea de credite și riscurile sunt mari, iar 1) Acordarea de credite: sursa creditelor o formează capitalul propriu al băncilor și sumele
economia parcurge perioade dificile. temporar disponibile, excedentele sau disponobilitățile agenților economici mobilizate prin sistemul
Relația dintre rata dobânzii și rata inflației induce în mod necesar distan ța dintre dobânda financiar –bancar.
nominală (dIn) și dobânda reală (dIr). Creșterea masei monetare prin acordarea de credite se poate realiza de către banca centrală și
Dobânda nominală (dIn)este cea afișată la sediul băncii și pe site-ul de internet al oricărei de către orice altă bancă.
bănci. Acordarea de credite de către banca centrală statului și celorlalte bănci de către celelalte bănci
Dobânda reală (dIr) este dobânda care elimină rata inflației. firmelor, administrațiilor și menajelor reprezintă principala cale prin care spore ște masa monetară.
dIr = dIn-i i-rata inflației 2) Emisiunea monetară: efectuată de către banca centrală (na țională)atunci când
=Reglarea masei monetare= disponibilitățile bănești sunt insuficiente pentru a acoperi solicitările de credite provenite de la
Prin operațiunile care au loc pe piața monetară este reglată cantitatea de monedă solicitată de celelalte bănci și de la administrația centrală și se apreciază că acestea trebuie satisfăcute. Emisiunea
desfășurarea activităților economice și social-culturale din cadrul unei țări. monetară efectuată de banca centrală contribuie la cre șterea masei monetare tot prin intermediul
Masa monetară se extinde sau se contractă în funcție de situa țiile concrete din economie, prin creditelor: banii emiși sunt puși la dispoziția solicitanților (alte bănci și administra ția centrală a
mijlocirea pieței monetare. statului) sub formă de credite.

33 34
 Sursa acestor credite nu o reprezintă disponibilită țile băne ști ale altor agen ți economici, ci
emisiunea de bani.

3) Schimbul valutar al monedelor străine convertibile pe moneda na țională, schimb efectuat în

principal de bănci. În ultimă instanță, oferta de monedă străină convertibilă este achizi ționată la banca
centrală, care cedează moneda națională la un pre ț (curs) convenabil.
Împrejurări care determină restrângerea masei monetare:
1. diminuarea volumului valoric al bunurilor marfare din economie, indiferent că provin din activitatea
proprie sau din import. Aceasta face ca o parte din masa monetară aflată în circula ție să devină în
exces pentru a nu provoca inflație sau alte efecte negative, ea trebuie retrasă din circula ție.
2. excedentul bugetar: dacă din diferite motive bugetul statului se incheie cu venituri mai mari decât
cheltuieli, excedentul rămâne neutilizat în contul trezoreriei până când parlamentul stabile ște prin lege
destinația sa. În acest interval, suma reprezentând excedentul este în afara circula ției, ceea ce
echivalează cu diminuarea masei monetare.
3. creșterea vitezei de rotație a banilor
4. comvertibilitatea monedei naționale pe alte monede, operațiune prin care banca centrală și alte bănci
oferă monede srăine convertibile și solicită în schimb monedă națională. Cantită țile de monedă
națională concentrate în ultimă instanță la banca centrală echivalează cu restrângerea masei monetare
aflate în circulație.
Restrângerea masei monetare se realizează prin diferite opera țiuni specifice de tehnică bancară
precum:
1. limitarea creditului: fie sub forma unei sume maxime ce nu trebuie depă șită, fie prin stabilirea unui
cuantum din disponibilitățile bănești ale băncilor.
2. rambursarea creditelor: primite anterior, în special de banca centrală, de către administra ția centrală
și celelalte bănci.
3. schimbul valutar al monedei naționale pe alte monede convertibile, opera țiune în care în ultimă
instanță, banca centrală vinde monede străine convertibile și cumpără monedă na țională, pe care o
„retrage” din circulație.
Reglarea masei monetare se face de către bănci în func ție de starea economiei și trebuie să
stimuleze afacerile, fără a genera infla ție sau defla ție.

35
 PRODUCTIVITATEA COSTUL
ொ ‫ ܨܥ = ܶܥ‬൅ ‫ܸܥ‬ CT=COSTUL TOTAL
ܹ=
ி௉
W=PRODUCTIVITATEA
CF= COSTUL FIX
L= MUNCA
CV= COSTUL VARIABIL
L K P K= CAPITAL
P=PAMÂNTUL
COSTURI MEDII (UNITARE)
஼ி
ொ ொ ொ ‫= ܯܨܥ‬ CT=COSTUL TOTAL
ܹ௠௅ = ; ܹ௠௄ = ; ܹ௠௉ = ; ொ
௅ ௄ ௉ CF= COSTUL FIX
஼௏
‫= ܯܸܥ‬ CV= COSTUL VARIABIL
ொ

Productivități medii ‫ ܨܥ ܶܥ‬൅ ‫ܸܥ ܨܥ ܸܥ‬

‫= ܯܶܥ‬ = = ൅ = ‫ ܯܨܥ‬൅ ‫ܯܸܥ‬
∆ܳ ∆ܳ ∆ܳ ܳ ܳ ܳ ܳ
ܹ௠௚௅ = ; ܹ௠௚௄ = ; ܹ௠௚௉ = ;
∆‫ܮ‬ ∆‫ܭ‬ ∆ܲ
CT
Productivități marginale

CHELTUIELI CHELTUIELI
MATERIALE SALARIALE

COSTURI CAPITAL SALARII

VARIABILE CIRCULANT DIRECTE ALTE TIPURI
DE SALARII

COSTURI FIXE AMORTIZARE SALARII

INDIRECTE

COSTUL MARGINAL
∆‫ܶܥ ܶܥ‬ଵ െ ‫ܶܥ‬଴ ‫ܨܥ‬ଵ ൅ ‫ܸܥ‬ଵ െ ‫ܨܥ‬଴ െ ‫ܸܥ‬଴
‫= ݃݉ܥ‬ = =
∆ܳ ܳଵ െ ܳ଴ ܳଵ െ ܳ଴
ࡰ࡭ࡾ
‫ܨܥ‬ଵ = ‫ܨܥ‬଴
PRIN URMARE
‫ܸܥ‬ଵ = ‫ܸܥ‬଴ ∆‫ܸܥ‬
‫ܥ‬௠௚ = =
ܳଵ െ ܳ଴ ∆ܳ
 PROFITUL PIAȚA MONETARĂ
M = MASA MONETARĂ
‫ ܶܥ = ܣܥ‬൅ ܴܲ = (‫ ܨܥ‬൅ ‫ )ܸܥ‬൅ ܴܲ ܲ×ܳ
‫=ܯ‬ P = PREȚ
ܸ
Q = CANTITATE DE BUNURI ȘI
CA=CIFRĂ DE AFACERI (ÎNCASĂRI) ܲ×ܶ SERVICII
ܴܲ ‫=ܯ‬
ܴ௣௥ൗ = × 100 Rpr= RATA PROFITULUI ܸ
஼் ‫ܶܥ‬ T = NUMĂR DE TRANZACȚII
ܲ×ܳെ‫ܥ‬൅ܵ
ܴܲ ‫=ܯ‬ C = MĂRFURI VÂNDUTE PE
ܴ௣௥ൗ = × 100 ܸ CREDIT
஼஺ ‫ܣܥ‬
ூ ଵ ூெ S = PLĂȚI AJUNSE LA SCADENȚĂ
ܴܲ ܲ‫= ܤܥ‬ ‫ܫ‬௉஼஻ = × 100 ‫ܫ‬௉஼஻ = × 100
௉ ூ௉ ூ௉
ܴ௣௥ൗ = × 100 PCB = PUTERE DE CUMPĂRARE A
௖௔௣௜௧௔௟ ௨௧௜௟௜௭௔௧ ‫ܶܣܼܫܮܫܷܶ ܮܣܶܫܲܣܥ‬ DOBÂNDA BANILOR

CAPITALUL 1. Dobânda simplă D= DOBÂNDA

CAPITAL FIX ‫݀ × ܿ = ܦ‬′ × ݊ d’= RATA DOBÂNZII

NEAMORTIZAT n =3 luni =
ଷ
CAPITAL FIX ଵଶ
ଽ଴
n = 90 zile =
ଷ଺଴
CAPITAL FIX 2. Dobânda compusă Sn = suma finală

CAPITAL AMORTIZAT S0 = C = suma inițială

ܵ௡ = ܵ଴ (1 ൅ ݀ᇱ )௡ ; ܵ௡ െ ܵ଴ = ‫ܦ‬
UTILIZAT
Dobânda reală = dobânda nominală – rata inflației Dî = dobânda încasată
CAPITAL CAPITAL
CIRCULANT CONSUMAT Dî – Dp = câștig bancar Dp = dobânda plătită

Câștig bancar – cheltuieli administrative = profit bancar

AMORTIZAREA
SALARIUL
SR= SALARIUL REAL
‫ܰܵܫ‬
‫= ܴܵܫ‬ × 100 SN = SALARIUL NOMINAL
Aa= AMORTIZARE ANUALĂ ‫ܲܫ‬
ܸ‫ܺܫܨ ܮܣܶܫܲܣܥ ܧܴܣܱܮܣ‬
‫ܣ‬௔ = Ra= RATA AMORTIZĂRII
ܶ‫ܧܴܣܼܴܱܶܯܣ ܧܦ ܰܧܯܴܧ‬
ACȚIUNI / OBLIGAȚIUNI
‫ܣ‬௔ D= VENITUL ADUS DE UN TITLU DE VALOARE
ܴ௔ = × 100 ‫ܦ‬
ܶ‫ܧܴܣܼܴܱܶܯܣ ܧܦ ܰܧܯܴܧ‬ ܿ‫= ݈ݑݏݎݑ‬ d’ = RATA DOBÂNZII
݀′
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie
Proba E/F Proba E/F

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore. ♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.

Varianta 1 Varianta 2
Subiectul I (30 puncte) Subiectul I (30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare. A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare.
1. Utilitatea economică desemnează capacitatea unui bun de a satisface o anumită 1. Nevoia de îmbrăcăminte reprezintă o nevoie superioară.
trebuintă. 2. Dacă cererea devansează oferta atunci se va mări producţia.
2. Venitul cumpărătorilor este unul din factorii care influenţează cererea. 3. Piaţa de oligopol se caracterizează printr-un număr mic de producători care
3. Activitatea de consum este considerată a fi raţională dacă sunt satisfăcute toate concentrează oferta pieţei.
nevoile. 4. Prin definiţie, piaţa este spaţiul economic în care acţionează agenţii economici în
4. La bursa de mărfuri se tranzacţionează mărfuri neomogene. calitate de vânzători-cumpărători.
5. În cazul unui bun cu cerere elastică, creşterea vânzărilor este posibilă prin reducerea 5. În economia de piaţă, preţul bunurilor şi serviciilor se formează în funcţie de raportul
preţului unitar al bunului economic. cerere-ofertă.
6. Diminuarea risipei înlătură caracterul limitat al resurselor. 6. Creşterea impozitelor stabilite de guvern pentru un anumit bun încurajează firmele
7. Firma care produce bunurile A şi B îşi utilizează deplin resursele limitate, la nivelul care vor produce acel bun.
maxim de eficienţă, numai atunci când producerea unei cantităţi suplimentare din 7. Dacă o creştere a preţului bunului A conduce la creşterea cererii lui B, atunci A şi B
bunul A, respectiv din bunul B se realizează prin nerespectarea condiţiilor tehnice de sunt bunuri complementare.
producţie.
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi
notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. 6 puncte
că enunţul este fals. 6 puncte b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al
c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să devină adevărat. 10 puncte
devină adevărat. 10 puncte
B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:
B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal:
Cantitate cerută Cantitate cerută
Preţ Cantitate oferită
Cantitate cerută Cantitate cerută (buc.) (buc.)
Preţ Cantitate oferită (u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.) Situaţia A Situaţia B
(u.m./buc.) (buc.)
Situaţia A Situaţia B 3 300
1 100 2 200
2 200 1 100
3 300
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ- cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii veniturilor
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii veniturilor consumatorilor cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte
consumatorilor cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de “Situaţia A”. 4 puncte
“Situaţia A”. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie
Proba E/F Proba E/F

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore. ♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.

Varianta 3 Varianta 4
Subiectul I (30 puncte) Subiectul I (30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare. A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare.
1. Piaţa este principalul canal de comunicaţie între producţie şi consum, ca domenii 1. Activităţile economice desfăşurate de indivizi sunt determinate de necesitatea satisfacerii
fundamentale ale activităţii economice. trebuinţelor.
2. Excesul de cerere pentru un anumit bun atrage pe piaţă tot mai mulţi producători ai 2. Timpul cheltuit în activitatea economică pentru producerea de bunuri este considerat
acelui bun. a fi o resursă recuperabilă.
3. Nevoile culturale sunt trebuinţe elementare. 3. Nevoile biologice sunt trebuinţe elevate.
4. Libera intrare pe piaţă/ieşire de pe piaţă a oricǎrui bun este o trăsătură a pieţei cu 4. Ca spaţiu economic, piaţa are şi o determinare fizică.
concurentă perfectă. 5. Concurenţa se manifestă în orice tip de economie.
5. Raţionalitatea economică semnifică întotdeauna utilizarea, în procesul de producţie, a 6. Piaţa autoturismelor de teren este o piaţă de oligopol.
unui volum cât mai mic de resurse. 7. Cheltuielile consumatorului au ca sursă exclusivă profiturile întreprinderilor.
6. În cazul unui bun cu cerere elastică, creşterea vânzărilor este posibilă prin scăderea
preţului acelui bun. a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi
7. Costul real al alegerilor este egal cu cea mai bună alternativă satisfăcută, dacă notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi
resursele ar fi nelimitate. că enunţul este fals. 6 puncte
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al
notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
că enunţul este fals. 6 puncte devină adevărat. 10 puncte
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al B. Transcrieţi tabelul de mai jos:
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
devină adevărat. 10 puncte Cantitate oferită Cantitate oferită
Preţ Cantitate cerută
(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
B. Transcrieţi tabelul de mai jos referitor la piaţa unui bun normal: Situaţia A Situaţia B
1 300
Cantitate cerută Cantitate cerută 2 200
Preţ Cantitate oferită
(buc.) (buc.) 3 100
(u.m./buc.) (buc.)
Situaţia A Situaţia B
3 300 a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
2 200 cantitatea oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile în care
1 100 capacităţile de producţie ale producătorilor cresc cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”.
6 puncte
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ- b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii veniturilor să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
consumatorilor cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”. 6 puncte “Situaţia A”. 4 puncte
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
“Situaţia A”. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie
Proba E/F Proba E/F

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore. ♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.

Varianta 5 Varianta 6
Subiectul I (30 puncte) Subiectul I (30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare. A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare.
1. În activitatea economică, agenţii economici consumatori sunt reprezentaţi de menaje. 1. Nivelul ridicat al preţurilor unor bunuri stimulează producătorii acelor bunuri.
2. În categoria serviciilor sunt incluse: educaţia, asistenţa medicală, comunicaţiile. 2. Într-o economie, unul dintre indicatorii nivelului de trai este gradul de satisfacere a
3. Pe piaţă se formează preţul la care se vând şi se cumpără bunurile economice. cererii.
4. Între nivelul ofertei şi nivelul subvenţiilor exista o relaţie de sens contrar. 3. Doar bursele de mărfuri, nu şi cele de valori, constituie o formă de piaţă.
5. Cererea reprezintă o pârghie care reglementează activitatea economică în economia 4. Consumarea unui bun este precedată întotdeauna de cumpărarea sa.
de piaţă. 5. Concurenţa perfectă caracterizează realitatea economică din ţările cu o economie de
6. Satisfacţia totală, resimţită de un consumator pe măsură ce acesta consumă continuu piaţă modernă.
anumite cantităţi dintr-un bun, va creste dacă utilitatea marginală a fiecărei cantităţi 6. Dacă la un moment dat oferta este insuficientă în raport cu cererea, atunci acest fapt
adiţionale este pozitivă. poate determina statul să acorde anumite facilităţi producătorilor.
7. Costul de opţiune are o tendinţă de evoluţie ciclică în condiţiile în care resursele 7. La bursa de mărfuri se tranzacţionează bunuri libere.
limitate sunt alocate pentru a satisface nevoi nelimitate.
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi
notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi că enunţul este fals. 6 puncte
că enunţul este fals. 6 puncte b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al
c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să devină adevărat. 10 puncte
devină adevărat. 10 puncte
B. Transcrieţi tabelul de mai jos:
B. Transcrieţi tabelul de mai jos:
Cantitate cerută Cantitate cerută
Preţ Cantitate oferită
Cantitate oferită Cantitate oferită (buc.) (buc.)
Preţ Cantitate cerută (u.m./buc.) (buc.)
(buc.) (buc.) Situaţia A Situaţia B
(u.m./buc.) (buc.)
Situaţia A Situaţia B 1 100
1 300 2 200
2 200 3 300
3 100
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ- cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii intensităţii
cantitatea oferită şi să evidenţieze evoluţia ofertei în “Situaţia B”, în condiţiile în care nevoilor consumatorilor. 6 puncte
capacităţile de producţie ale producătorilor scad cu 10% faţă de cele din “Situaţia A”. b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
6 puncte să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât “Situaţia A”. 4 puncte
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
“Situaţia A”. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie
Proba E/F Proba E/F

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore. ♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.

Varianta 7 Varianta 8
Subiectul I (30 puncte) Subiectul I (30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare. A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare.
1. În aceeaşi tranzacţie, agenţii economici îndeplinesc simultan atât rolul de cumpărător, 1. Piaţa cu concurenţa perfectă monopsonică este o formă a concurenţei perfecte.
cât şi pe cel de vânzător. 2. Utilitatea economică a unui bun este aceeaşi pentru orice consumator.
2. Transparenţa perfectă este o trăsătură a pieţei cu concurenţă perfectă. 3. Cererea de bunuri de consum creşte atunci când veniturile menajelor cresc.
3. Cererea reprezintă cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată în funcţie 4. Nevoile de aer, apă şi hrană, reprezintă nevoi organice.
de preţ, într-o perioadă de timp. 5. Mobilurile care îi determină pe oameni să desfăşoare activităţi economice sunt
4. În situaţia în care cantitatea consumată continuu dintr-un bun economic creşte, atunci raporturile de interese.
utilitatea totală creşte, iar utilitatea marginală descreşte. 6. În situaţia în care autorităţile fixează un nivel al preţului inferior celui de echilibru,
5. Costul de opţiune reflectă valoarea celei mai proaste alternative la care se renunţă. ofertanţii vor reduce cantitatea oferită.
6. Resursele regenerabile devin nelimitate. 7. Cererea pentru un bun este influenţată direct de nivelul costului mediu.
7. Oferta unui produs este concentrată în mâinile unui singur producător, pe o piaţa de
tip oligopson. a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi
notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi
a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi că enunţul este fals. 6 puncte
notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
că enunţul este fals. 6 puncte c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al devină adevărat. 10 puncte
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
devină adevărat. 10 puncte B. Transcrieţi tabelul de mai jos:

B. Transcrieţi tabelul de mai jos: Cantitate cerută Cantitate cerută

Preţ Cantitate oferită
(buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.)
Cantitate cerută Cantitate cerută Situaţia A Situaţia B
Preţ Cantitate oferită
(buc.) (buc.) 1 100
(u.m./buc.) (buc.)
Situaţia A Situaţia B 2 200
1 100 3 300
2 200
3 300 a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii numărului
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ- de consumatori cu 10% faţă de cel din “Situaţia A”. 6 puncte
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile creşterii intensităţii b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
nevoilor consumatorilor. 6 puncte să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât “Situaţia A”. 4 puncte
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
“Situaţia A”. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie
Proba E/F Proba E/F

♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu. ♦ Toate subiectele sunt obligatorii. Se acordă 10 puncte din oficiu.
♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore. ♦ Timpul efectiv de lucru este de 3 ore.

Varianta 9 Varianta 10
Subiectul I (30 puncte) Subiectul I (30 puncte)
A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare. A. Citiţi cu atenţie enunţurile următoare.
1. Motivaţia oricărei activităţi economice o constituie satisfacerea trebuinţelor. 1. Piaţa de monopol este o formă a concurenţei perfecte.
2. Oferta reprezintă cantitatea dintr-un bun economic furnizat pe piaţă spre vânzare, la 2. Pe piaţa de tip monopson nu există decât un singur vânzător care satisface cererea a
un anumit pret, într-o anumită perioadă. numeroşi cumpărători.
3. Costul alternativ exprimă costul real al alegerilor pe care le facem, în condiţiile unor 3. Dacă resursele cresc, atunci gradul de satisfacere a nevoilor scade.
resurse limitate pentru a satisface nevoi nelimitate. 4. O activitate economică eficientă maximizează satisfacerea trebuinţelor cu resurse
4. Baza utilităţii generale a unui bun o reprezintă intensitatea nevoilor consumatorului. date.
5. Spre deosebire de piaţa monopolistică, piaţa de oligopol se caracterizeaza prin câţiva 5. Când scad salariile pe care consumatorii le primesc, va scădea şi cererea pe care
vânzători. aceştia o manifestă pentru bunurile de folosinţă îndelungată.
6. Cererea reprezintă doar o parte din cantitatea de bunuri şi servicii de care au nevoie 6. Utilitatea marginală a unei doze (cantităţi) consumate dintr-un bun este întotdeauna
oamenii. mai mică decât cea a celei anterioare.
7. Atomicitatea perfectă exprimă capacitatea factorilor de producţie de a se deplasa 7. Când nivelul producţiei este optim, costul marginal are aceeaşi valoare cu costul de
liber şi oricând de la o formă la alta, de la o piaţă la alta. oportunitate.

a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi a) Pentru fiecare dintre enunţurile de la 1 la 6, scrieţi cifra corespunzătoare enunţului şi
notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi notaţi în dreptul ei litera A, dacă apreciaţi că enunţul este adevărat, sau F, dacă apreciaţi
că enunţul este fals. 6 puncte că enunţul este fals. 6 puncte
b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte b) Pentru enunţurile 5 şi 6, justificaţi succint alegerea făcută la punctul a). 4 puncte
c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al c) Pentru enunţul 7, transcrieţi cuvântul/sintagma care determină caracterul eronat al
enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să enunţului, realizând totodată şi înlocuirea cuvântului/sintagmei, astfel încât enunţul să
devină adevărat. 10 puncte devină adevărat. 10 puncte

B. Transcrieţi tabelul de mai jos: B. Transcrieţi tabelul de mai jos, referitor la cererea pentru un bun:

Cantitate cerută Cantitate cerută Cantitate cerută Cantitate cerută

Preţ Cantitate oferită Preţ Cantitate oferită
(buc.) (buc.) (buc.) (buc.)
(u.m./buc.) (buc.) (u.m./buc.) (buc.)
Situaţia A Situaţia B Situaţia A Situaţia B
1 100 1 100
2 200 2 200
3 300 3 300

a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
cantitate cerută şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile scăderii numărului
de consumatori cu 10% faţă de cel din “Situaţia A”. 6 puncte
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
“Situaţia A”. 4 puncte
a) Completaţi tabelul, utilizând valori fictive, astfel încât acestea să respecte corelaţia preţ-
cantitate cerută din acest bun şi să evidenţieze evoluţia cererii în “Situaţia B”, în condiţiile în
care, faţă de situaţia A ,au crescut preţurilor unor substituenţi ai bunului respectiv. 6 puncte
b) Reprezentaţi grafic, în acelaşi sistem de axe, curbele (liniile) cererii şi ofertei, astfel încât
să ilustraţi modificarea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru în “Situaţia B” faţă de
“Situaţia A”. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 1 Varianta 2
Subiectul II (30 puncte) Subiectul II (30 puncte)
O firmă realizează o producţie de 1200 buc., costul total este 18.000 u.m, iar costurile În luna mai, cifra de afaceri a unei firme este de 42 mil. u.m., iar producţia este de 3500 buc.
variabile reprezintă 70% din costul total. Ştiind că rata profitului, la cost, este de 10%, pe Faţă de luna aprilie, numărul salariaţilor creşte cu 20, devenind 70, iar producţia
baza datelor de mai sus: înregistrează o creştere cu 250%.
a) Precizaţi valoarea cheltuielilor de producţie. 4 puncte Pe baza datelor de mai sus:
b) Calculaţi explicit valoarea costurilor fixe. 6 puncte a) Precizaţi venitul total al firmei în luna mai. 4 puncte
c) Calculaţi preţul de vânzare şi rata profitului, la cifra de afaceri, scriind formulele de b) Calculaţi explicit modificarea procentuală a numărului lucrătorilor în luna mai faţă de
calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte luna aprilie. 6 puncte
d) Comparaţi explicit rata profitului la costuri cu rata profitului la încasări, în condiţiile c) Calculaţi productivitatea marginală şi productivitatea medie a muncii în luna mai,
date în enunţ. 6 puncte scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte
e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate prin care d) Comparaţi explicit nivelul productivităţii marginale cu cel al productivităţii medii a lunii
producătorul acţionează în situaţia în care se majorează preţurile materiilor prime şi doreşte mai. 6 puncte
menţinerea constantă a nivelului profitului. 4 puncte e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate prin care
Notă: Calculele se efectuează reţinând primele două zecimale. producătorul acţionează în situaţia în care doreşte motivarea salariaţilor săi pentru creşterea
productivităţii. 4 puncte
Notă: Calculele se efectuează reţinând primele două zecimale.
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 3 Varianta 4
Subiectul II (30 puncte) Subiectul II (30 puncte)
În anul 2007, o firmă realizează o producţie de 4000 buc., având următoarele costuri: O firmă care produce într-un an 50 buc. dintr-un bun X, dispune de un capital tehnic de 4000
- materii prime şi materiale, 9000 u.m., u.m., din care 75% reprezintă capitalul fix. Durata amortizării capitalului fix este de 60 de luni.
- combustibili pentru producţie, 600 u.m., Cheltuielile cu combustibilul şi energia electrică pentru încălzirea şi iluminatul unităţii sunt de
- energie electrică pentru iluminatul şi încălzirea unităţii 400 u.m., 500 u.m., cheltuielile salariale totale sunt de 2000 u.m., iar cheltuielile cu salariile
- salarii directe 1000 u.m. şi salarii indirecte 1400 u.m., personalului direct implicat în producţie sunt de 1500 u.m. Pe baza datelor de mai sus:
- amortizare 2000 u.m., a) Precizaţi valoarea capitalului utilizat. 4 puncte
- durata de funcţionare a utilajelor 10 ani. b) Calculaţi explicit consumul anual de capital fix. 6 puncte
În anul 2008 producţia se modifică proporţional cu costurile variabile, ambele crescând cu c) Calculaţi, pentru anul următor, costul total al producţiei şi costul fix mediu, scriind
10%, iar preţul de vânzare rămâne constant, la valoarea de 5 u.m./buc. formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate, ştiind că firma şi-a dublat producţia.
Pe baza datelor de mai sus: 10 puncte
a) Precizaţi cheltuielile pentru personalul administrativ. 4 puncte d) Comparaţi explicit nivelul cheltuielilor salariale totale cu nivelul cheltuielilor indirecte ale
b) Calculaţi explicit valoarea capitalului circulant în 2007. 6 puncte firmei. 6 puncte
c) Calculaţi costul variabil mediu în 2007 şi masa profitului în 2008, scriind formulele de e) Precizaţi o consecinţă a scăderii amortizării pe unitatea de produs. 4 puncte
calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte
d) Explicaţi succint modificarea cifrei de afaceri în anul 2008 faţă de anul precedent,
menţionând totodată şi sensul modificării. 6 puncte
e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, un motiv care a stat la baza
deciziei producătorului de a creşte producţia la 4400 de bucăţi. 4 puncte
Notă: Calculele se efectuează reţinând prima zecimală.
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 5 Varianta 6
Subiectul II (30 puncte) Subiectul II (30 puncte)
Prin vânzarea integrală a cantităţii produse, la preţul unitar de 90 u.m./buc, un agent În anul 2006, o firmă produce 500 buc. din bunul X, la un cost de producţie de 250.000 u.m.
economic a obţinut în anul 2007 un venit total de 450.000 u.m. Costurile fixe au fost de Costurile fixe reprezintă 30% din costul total. În anul 2007, producţia creşte cu 200 buc., iar
50.000 u.m., iar costurile variabile medii au fost de 50 u.m./buc. În anul 2008, creşterea costul de producţie devine 350.000 u.m. Pe baza datelor de mai sus:
producţiei realizate şi vândute cu 25% a generat o creştere proporţională a costurilor a) Precizaţi costul total în anul 2007. 4 puncte
variabile, dar preţul unitar nu s-a modificat. Pe baza datelor de mai sus: b) Calculaţi explicit costul fix în anul 2007. 6 puncte
a) Precizaţi cifra de afaceri în anul 2007. 4 puncte c) Calculaţi costul variabil în anul 2007 şi costul marginal al firmei, scriind formulele de
b) Calculaţi explicit cantitatea de produse realizată în anul 2007. 6 puncte calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte
c) Calculaţi rata profitului, la cost, în anul 2007 şi profitul obţinut în anul 2008, scriind d) Explicaţi succint modificarea costurilor variabile ale firmei, în anul 2007 cu cele din
formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte anul 2006, menţionând totodată şi sensul modificării. 6 puncte
d) Comparaţi explicit nivelul costului total unitar din anul 2007 cu nivelul costului total unitar e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate de scădere a
din anul 2008. 6 puncte costului variabil unitar în anul 2007, faţă de anul 2006. 4 puncte
e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate de diminuare a
ponderii cheltuielilor materiale în cheltuielile totale de producţie. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 7 Varianta 8
Subiectul II (30 puncte) Subiectul II (30 puncte)
O firmă obţine, într-un ciclu de producţie care durează 3 luni, 1000 de bunuri. Preţul de O producţie de 2500 buc. este realizată în T0 de 20 de salariaţi, cu costuri de producţie de
vânzare al unei unităţi de produs este de 40.000 u.m. Pentru obţinerea producţiei respective se 25.000 u.m. şi costuri variabile de 15.000 u.m. În perioada următoare, T1, productivitatea
utilizează un capital total de 100 mil. u.m., din care 80% capital fix, iar 20% din capitalul medie a muncii creşte cu 10%, antrenând o creştere a producţiei proporţională cu cea a
circulant este folosit pentru întreţinerea secţiilor de producţie. Cota anuală de amortizare este costurilor variabile, dar superioară creşterii salariilor, în condiţiile în care numărul salariaţilor
de 20%, iar valoarea cheltuielilor salariale pentru fiecare ciclu de producţie se ridică la 10 mil. a rămas neschimbat. Pe baza datelor de mai sus:
u.m. (2 mil. dintre acestea sunt salarii ale personalului administrativ). Pe baza datelor de mai a) Precizaţi valoarea costului total în momentul T0. 4 puncte
sus: b) Calculaţi explicit productivitatea muncii în T1. 6 puncte
a) Precizaţi valoarea capitalului utilizat. 4 puncte c) Calculaţi costul marginal şi modificarea absolută a productivităţii muncii, scriind
b) Calculaţi explicit valoarea capitalului fix. 6 puncte formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte
c) Calculaţi mărimea costurilor variabile totale pe an şi rata profitului, la încasările d) Comparaţi explicit dinamica productivităţii muncii cu dinamica cheltuielilor salariale pe
obţinute de firmă într-un an, scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate. unitatea de produs, în condiţiile date în enunţ. 6 puncte
10 puncte e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate de creştere a
d) Comparaţi explicit nivelul cheltuielilor materiale fixe anuale cu nivelul cheltuielilor productivităţii muncii, în condiţiile în care numărul salariaţilor ar rămâne neschimbat. 4 puncte
variabile totale anuale, în condiţiile date în enunţ. 6 puncte Notă: Calculele se efectuează reţinând prima zecimală.
e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate pe care o poate
adopta întreprinzătorul pentru a mări în viitor rata profitului, calculată la încasările obţinute.
4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 9 Varianta 10
Subiectul II (30 puncte) Subiectul II (30 puncte)
O firmă produce, în T0, 5000 buc. dintr-un bun, la un cost total de 100.000 u.m. şi la un nivel Capitalul utilizat al unei firme este de 15 milioane u.m., iar cota de amortizare a capitalului fix
al salariilor de 20% din costul total. Firma vinde întreaga producţie la preţul de 40 u.m/buc. În este de 10% pe an. Capitalul circulant reprezintă 1/3 din capitalul utilizat, cheltuielile salariale
T1, păstrând nivelul producţiei, cheltuielile materiale cresc cu 10%, ceea ce determină o sunt de 2 milioane u.m., din care 75% sunt salariile personalului direct productiv, iar volumul
creştere a preţului de vânzare cu 5%. Salariul nominal rămâne constant, iar producătorul nu producţiei este de 10.000 bucăţi. În perioada T0-T1, creşterea producţiei cu 20% antrenează
concediază şi nu angajează lucrători. Pe baza datelor de mai sus: modificarea direct proporţională a capitalului circulant şi cu 30% a cheltuielilor salariale
a) Precizaţi valoarea cheltuielilor de producţie în T0. . 4 puncte variabile. Pe baza datelor de mai sus:
b) Calculaţi explicit valoarea costului total în T1. 6 puncte a) Precizaţi valoarea capitalului tehnic în T0. . 4 puncte
c) Calculaţi, pentru T0, valoarea absolută a profitului şi rata profitului, la cifra de afaceri, b) Calculaţi explicit valoarea capitalului circulant în T0. 6 puncte
scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte c) Calculaţi, pentru T1, valoarea capitalului circulant şi cheltuielile salariale variabile,
d) Comparaţi explicit, pentru T1, rata profitului, calculată la costul total cu rata profitului, scriind formulele de calcul şi explicitând simbolurile utilizate. 10 puncte
calculată la cifra de afaceri. 6 puncte d) Explicaţi succint relaţia dintre cota anuală de amortizare şi nivelul cheltuielilor
e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o soluţie pe care o poate materiale anuale, în cazul în care capitalul fix nu se amortizează cu valori anuale egale.
adopta producătorul pentru diminuarea cheltuielilor materiale. 4 puncte 6 puncte
e) Precizaţi, din perspectiva asigurării eficienţei economice, o modalitate de reducere a
cheltuielilor cu amortizarea pe unitatea de produs. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 1 Varianta 2
Subiectul III (30 puncte) Subiectul III (30 puncte)
Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe: Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de productivitate. 4 puncte 1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de combinare a factorilor de producţie.
2. Enumeraţi două tipuri de acţiuni, ca titluri de valoare. 6 puncte 4 puncte
3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii proprietate privată şi libertate de 2. Enumeraţi două categorii de agenţi economici intermediari care asigură întâlnirea
acţiune a agenţilor economici, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 purtătorilor cererii cu cei ai ofertei de monedă. 6 puncte
rând), în care să îi utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte 3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii proprietate privată şi economie de
4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea piaţă, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi
relativă a salariului real, atunci când salariul nominal creşte mai încet decât sporirea utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte
preţurilor bunurilor de consum, în condiţiile creşterii anterioare a preţurilor bunurilor 4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea
de producţie cu 15%. 6 puncte relativă a puterii de cumpărare a salariului nominal, atunci când salariul obţinut de către
5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia bursa de valori este un barometru extrem angajat creşte mai rapid decât sporesc preţurile bunurilor de consum. 6 puncte
de sensibil al stării economiei. 4 puncte 5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia bursa de valori constituie unul dintre
circuitele de finanţare a activitătii economice. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 3 Varianta 4
Subiectul III (30 puncte) Subiectul III (30 puncte)
Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe: Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de proprietate. 4 puncte 1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de piaţa capitalurilor. 4 puncte
2. Enumeraţi doi factori care influenţează mărimea salariului. 6 puncte 2. Enumeraţi doi factori care determină creşterea masei monetare. 6 puncte
3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii rata inflaţiei şi cursul unui titlu de 3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii operaţii bursiere la vedere şi operaţii
valoare, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi bursiere la termen, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în
utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte care să îi utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte
4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi variaţia 4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea
procentuală a ratei dobânzii reale, dacă, în condiţiile în care rata inflaţiei nu se procentuală a necesarului de masă monetară, în situaţia în care preţul scade mai încet
modifică, creşte rata dobânzii nominale. 6 puncte decât viteza de rotaţie a banilor, celelalte condiţii rămânând constante. 6 puncte
5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia capitalul utilizat în activitatea economică 5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia munca este factorul activ, determinant al
este un factor de producţie derivat. 4 puncte producţiei. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 5 Varianta 6
Subiectul III (30 puncte) Subiectul III (30 puncte)
Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe: Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de productivitate a muncii. 4 puncte 1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de piaţă secundară a capitalurilor. 4 puncte
2. Enumeraţi două drepturi patrimoniale ale acţionarilor. 6 puncte 2. Enumeraţi două categorii de agenţi economici purtători ai cererii de monedă. 6 puncte
3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii bursă de valori şi economie de piaţă, 3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii integrare economică şi Uniune
redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi utilizaţi în Europeană, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să
sensul specific economiei. 10 puncte îi utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte
4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea în 4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea
puncte procentuale a ratei dobânzii dacă valoarea creditului se dublează, iar masa absolută a cursului unei obligaţiuni atunci când rata dobânzii la depozite creşte cu
dobânzii sporeşte de 1,25 ori. 6 puncte 25%. 6 puncte
5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia acordarea creditelor se face, de regulă, 5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia salariul se stabileste pe baza raportului
pe baza unor garanţii şi a bonităţii financiare a debitorului. 4 puncte dintre cererea şi oferta de muncă. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 7 Varianta 8
Subiectul III (30 puncte) Subiectul III (30 puncte)
Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe: Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de dobândă activă. 4 puncte 1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de piaţă monetară. 4 puncte
2. Enumeraţi două tipuri de operaţii care se realizează pe piata monetară în funcţie de 2. Enumeraţi două tipuri de proprietate. 6 puncte
complexitatea relaţiilor dintre agenţii economici. 6 puncte 3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii piaţă primară a capitalurilor şi piaţă
3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii muncă, ca factor de producţie şi salariu, secundară a capitalurilor, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1
redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi utilizaţi în rând), în care să îi utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte
sensul specific economiei. 10 puncte 4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea
4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea procentuală a salariului nominal, dacă salariul real rămâne constant, iar preţurile
absolută a dividendului obţinut de un acţionar, dacă rata dobânzii se înjumătăţeşte, bunurilor de consum cresc. 6 puncte
iar cursul acţiunii se triplează. 6 puncte 5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia zona de liber schimb este o formă de
5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia cererea şi oferta de muncă sunt integrare economică. 4 puncte
perisabile. 4 puncte
 Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului – Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar

EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008 EXAMENUL DE BACALAUREAT – 2008

Probă scrisă la Economie Probă scrisă la Economie

Varianta 9 Varianta 10
Subiectul III (30 puncte) Subiectul III (30 puncte)
Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe: Răspundeţi la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de integrare economică. 4 puncte 1. Precizaţi conţinutul economic al noţiunii de acţiune, ca titlu de valoare. 4 puncte
2. Enumeraţi două forme ale uzurii capitalului fix. 6 puncte 2. Enumeraţi doi factori care determină combinarea factorilor de producţie. 6 puncte
3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii muncă şi natură, ca factori de 3. Evidenţiati o corelaţie existentă între termenii muncă şi capital, ca factori de
producţie, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi producţie, redactând un text coerent, de o jumătate de pagină (±1 rând), în care să îi
utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte utilizaţi în sensul specific economiei. 10 puncte
4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea 4. Construiţi un exemplu simplu, cu valori numerice, prin care să ilustraţi modificarea în
procentuală a puterii de cumpărare a unei unităţi monetare, în condiţiile creşterii procente a ponderii scripturalului în masa monetară, dacă s-a constituit un depozit
preţurilor. 6 puncte bancar de 5000 u.m. 6 puncte
5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia pe piaţa primară a capitalurilor, preţul titlurilor 5. Argumentaţi succint afirmaţia potrivit căreia întreprinzătorul proprietar care angajează
care se tranzacţionează este, în general, egal cu valoarea lor nominală. 4 puncte salariaţi înstrăinează dreptul de utilizare şi, parţial, şi pe cel de uzufruct al proprietăţii
sale. 4 puncte