Suport seminar

1. Masa Monetară

Definiţie:

Masa monetară reprezintă cantitatea totală de bani din economie. Banii

reprezintă:
 datorii ale sistemului bancar faţă de sistemul nebancar;
 creanţe ale sistemului nebancar faţă de sistemul bancar.

Pentru măsurarea cantităţii de bani din economie se folosesc agregatele

monetare: M1 - masa monetară în sens restrâns, M2 - masa monetară intermediară,
M 3 - masa monetară în sens larg.

Agregatul reprezentativ al masei monetare este M3, folosit de BCE şi

statele membre ale UE, inclusiv România din anul 2007.

Structura masei monetare

M M M
Datorii ale sistemului bancar 1 2 3

1. Numerar în circulaţie X X X
2. Depozite overnight X X X
3. Depozite cu durata iniţială de până la 2 ani inclusiv X X
4. Depozite cu preaviz mai mic sau egal cu 3 luni X X
5. Împrumuturi din operaţiuni repo X
6. Unităţi (acţiuni) ale fondurilor de piaţă monetară X
7. Titluri de valoare negociabile emise cu maturitatea de X
până la 2 ani inclusiv
Sursa: BCE, BNR

1. Numerar în circulaţie (monede şi bancnote în circulaţie); numerarul aflat în

casieriile Instituţiilor Financiar Monetare (IFM) (bănci şi alte instituţii financiare)
nu este inclus în această categorie.
2. Depozite overnight (care se pot converti imediat în numerar): depozite la
vedere, conturi curente.
3. Depozite cu durata iniţială de până la 2 ani inclusiv (depozite la termen cu
maturitatea de cel mult 2 ani).
4. Depozite cu preaviz mai mic sau egal cu 3 luni (depozite care pot fi retrase
doar în cazul în care se notifică banca cu cel mult 3 luni înainte).
5. Împrumuturi din operaţiuni repo (acorduri de împrumut între Banca Centrală
şi băncile din sistem).
6. Unitaţi ale fondurilor de piaţă monetară (titluri emise de fondurile de piaţă
monetară în schimbul sumelor de bani cedate de investitori).
7. Titluri de valoare negociabile cu maturitatea de până la 2 ani (instrumente
ale pieţei monetare prin care sistemul bancar se îndatorează faţă de sistemul
nebancar: certificate de depozit).

1
 Baza monetară reprezintă cantitatea de bani controlată direct de Banca Centrală,
prin intermediul instrumentelor de politică monetară de care dispune. Elementele bazei
monetare sunt:

Baza monetară (M0) = numerar în circulaţie + numerar în casieriile

Instituţiilor Financiare Monetare + conturi şi depozite ale băncilor la Banca
Centrală

Legătura dintre agregatele monetare şi baza monetară se realizează prin

multiplicatorul monetar.
2. Multiplicatorul monetar

Multiplicatorul bazei monetare/multiplicatorul monetar:

 reprezinta raportul dintre agregatul M1 sau M2 sau M3 şi Baza monetară;
 arată cu cât se modifică masa monetară dacă baza monetară s-a modificat cu o
unitate.
M2 M3
m1  M1 , m2  , m3 
M0 M0 M0

2.1. Deducerea unei formule pentru multiplicatorul monetar

pornind de la procesul de multiplicare a banilor

Notaţii:

N
n= , coeficient de preferință pentru numerar sau coeficientul de fugă;
M

ER
e= , raportul exces de rezervă (ER);
D
RMO
rRMO= , rata rezervei minime obligatorii;
D
unde: N = numerar
M= masa monetară totală
D = depozite atrase de bănci comerciale
RMO = rezerva minimă obligatorie

2
 Multiplicatorul monetar este:

1
m=
rRMO + n - rRMO * n
În cazul în care banca decide să păstreze și un exces de rezerve la banca centrală
în afara rezervelor minime obligatorii (e  0), formula multiplicatorului devine:

1
m=
(rRMO+e)+n-(rRMO +e)*n

Pe baza unui depozit iniţial D, poate fi creată în economie o sumă totală de bani în
valoare de:

D*1

rRMO + n - rRMO * n

Potențialul de creditare a economiei poate fi reflectat prin următoarea formulă:

D(1- rRMO)*1

rRMO + n - rRMO * n

2.2. Deducerea unei formule pentru multiplicatorul monetar

pornind de la structura agregatelor monetare

Din totalitatea masei monetare se consideră că o proporţie constantă este păstrată ca

numerar, iar restul se întoarce în sistemul bancar sub formă de depozite.

Masa monetară: M = N + D
Baza monetară: M0 = N + R = N + RMO + ER,

unde:
R = rezervele păstrate de băncile comerciale la banca centrală, care sunt formate din
RMO (rezerva minimă obligatorie) şi ER (excesul de rezerve). Numerarul din casieriile
IFM se consideră ca fiind neglijabil.

Formula multiplicatorul devine:

3
 3. Teoria cantitativă a banilor

Influenţa modificării masei monetare asupra altor variabile – teoria cantitativă a banilor:
M  v  P Y (Irving Fisher),

unde: M = masa monetară; P = nivelul preţurilor; v = viteza de rotaţie a banilor; Y =

volumul de bunuri şi servicii tranzacţionate într-o economie (măsurat prin PIB real);

 Banca Centrală Europeană susţine că modificarea cantităţii de bani din economie

se reflectă pe termen lung în evoluţia preţurilor, dar nu şi în evoluţia unor
variabile reale, precum PIB sau rata şomajului.

Δ%M + Δ%ʋ = π + Δ%Y

Obiectivul BCE este să menţină rata inflaţiei în jur de 2%.

APLICAŢII:

1. Se cunosc următoarele active financiare:

- depozite cu maturitate iniţială de până la 2 ani = 65000 um;
- împrumuturi din operaţiuni repo = 1750 um;
- numerar în circulaţie = 35000 um;
- numerar în casieriile instiţutiilor financiar monetare = 13800um;
- disponibiltăţi în conturile curente = 27000 um;
- depozite la vedere = 13700 um;
- unităţi ale fondurilor monetare = 3400um;
- credite acordate = 86000 um;
- valoarea acţiunilor tranzacţionate =125000 um;
- depozite cu scadenţa la 2 ani = 32000 um;
- titluri de stat = 11780 um;
- depozite cu preaviz de până la 3 luni = 5700 um.

Cerinţă: Determinaţi agregatele masei monetare potrivit definiţiei BCE.

2. Se consideră următoarele active financiare. Care dintre activele de mai jos

reprezintă bani conform definiției masei monetare în sens larg la nivelul Uniunii
Europene?

a) depozite cu o maturitate de până la 2 ani;

b) împrumuturi din operațiuni repo;
c) Numerar în circulație;
d) Disponibilități în conturi curente;
e) Numerar în casieriile IFM;
f) Depozite la vedere;
g) Unități ale fondurilor mutuale de piață monetară;
h) Acțiuni care cotează pe piața de capital;
i) Depozite cu o maturitate de 2 ani;
j) Titluri de credit cu o maturitate de până la 6 ani;
k) Bonuri de masă;
l) Depozite cu preaviz de până la 3 luni;

4
 m) Titluri de stat.

3. Se cunosc:
- multiplicatorul bazei monetare faţă de masa monetară m3=4,25;
- conturile băncilor (instituţilor de credit la BCE) = 25% din baza monetară;
- numerarul în circulaţie = 17 000 mld um; iar PIB = 316 000 mld um.
Să se determine:
a) M3 (masa monetară în sens larg);
b) viteza de rotaţie a masei monetare M3;
c) modificarea procentuală a M3, dacă Banca Centrală face o emisiune monetară de 2200
mld um.

4. La nivelul unei economii, numerarul reprezintă 30% din depozitele overnight, iar
raportul masă monetară în sens restrâns/depozite=4. Dacă baza monetară creşte cu o
unitate, atunci masa monetară în sens larg creşte cu 5,6 um. Mai ştim că depozitele la
vedere în unităţi monetare naţionale = depozitele la vedere în valută, iar masa monetară în
sens intermediar =103 000 um.
Se cere:
a) depozitele la vedere, depozitele la termen şi masa monetară în sens restrâns;
b) cum se modifică viteza de rotaţie, atunci când PIB creşte cu 3,75%, iar masa monetară
rămâne neschimbată;

5. La nivelul unei economii rata RMO pentru depozitele în lei a fost de 25%. În economie
s-a creat un depozit iniţial de 750 000 um, iar preferinţa pentru numerar a utilizatorilor a
fost de 12%.
a) Să se determine multiplicatorul creditului, respectiv volumul maxim al creditelor care
poate fi acordat în economie pe baza depozitului iniţial.
b) Dar dacă rata RMO se modifică la 17%?

6. Multiplicatorul bazei monetare = 3,57; iar rata RMO=20%.

a) Care este cantitatea de bani creată în economie pe baza unei injectări de lichiditate de
120 000 um de către Banca Centrală?
b) Dacă rata RMO scade cu 2%, cum se va modifica nivelul multiplicatorului?

7. O bancă centrală previzionează pentru anul următor o creştere economică de 3,1%, o

inflație de 1,2% şi decide ca prin politica sa monetară să genereze o creştere a masei
monetare de 2,7%.
a) Stabiliți dacă bancă centrală previzioneaza valori consistente cu teoria cantitativă a
banilor.
b) Determinați sacrificiul de creştere economică pe care ar trebui să îl accepte banca
centrală, dacă se verifică teoria cantitativă a banilor în economie.