TEME DE CONTROL MONEDA

1. Masa Monetară

Definiţie:

Masa monetară reprezintă cantitatea totală de bani din economie. Banii

reprezintă:
✓ datorii ale sistemului bancar faţă de sistemul nebancar;
✓ creanţe ale sistemului nebancar faţă de sistemul bancar.

Pentru măsurarea cantităţii de bani din economie se folosesc agregatele

monetare: M1 - masa monetară în sens restrâns, M2 - masa monetară intermediară,
M 3 - masa monetară în sens larg.

Agregatul reprezentativ al masei monetare este M3, folosit de BCE şi

statele membre ale UE, inclusiv România din anul 2007.

1. Numerar în circulaţie (monede şi bancnote în circulaţie); numerarul aflat în

casieriile Instituţiilor Financiar Monetare (IFM) (bănci şi alte instituţii financiare)
nu este inclus în această categorie.
2. Depozite overnight (care se pot converti imediat în numerar): depozite la
vedere, conturi curente.
3. Depozite cu durata iniţială de până la 2 ani inclusiv (depozite la termen cu
maturitatea de cel mult 2 ani).
4. Depozite cu preaviz mai mic sau egal cu 3 luni (depozite care pot fi retrase
doar în cazul în care se notifică banca cu cel mult 3 luni înainte).
5. Împrumuturi din operaţiuni repo (acorduri de împrumut între Banca Centrală
şi băncile din sistem).
6. Unitaţi ale fondurilor de piaţă monetară (titluri emise de fondurile de piaţă
monetară în schimbul sumelor de bani cedate de investitori).
7. Titluri de valoare negociabile cu maturitatea de până la 2 ani (instrumente
ale pieţei monetare prin care sistemul bancar se îndatorează faţă de sistemul
nebancar: certificate de depozit).

Baza monetară reprezintă cantitatea de bani controlată direct de Banca Centrală,

prin intermediul instrumentelor de politică monetară de care dispune. Elementele bazei
monetare sunt:

Baza monetară (M0) = numerar în circulaţie + numerar în casieriile

Instituţiilor Financiare Monetare + conturi şi depozite ale băncilor la Banca
Centrală

Valoarea Bazei Monetare se obţine prin însumarea numerarului cu conturile

băncilor la Banca Centrală.

1
 Legătura dintre agregatele monetare şi baza monetară se realizează prin
multiplicatorul monetar.

2. Multiplicatorul monetar

Multiplicatorul bazei monetare/multiplicatorul monetar:

✓ reprezinta raportul dintre agregatul M1 sau M2 sau M3 şi Baza monetară;
✓ arată cu cât se modifică masa monetară dacă baza monetară s-a modificat cu o
unitate.

Procesul de multiplicare al banilor din economie se realizeaza pornind de la

următorul raţionament: pe baza unui depozit iniţial - D, băncile acordă credite, care se vor
regăsi sub formă de depozite în bilanţul altor bănci din sistemul bancar.

Multiplicatorul monetar este:

1
m=
rRMO + n - rRMO * n

Pe baza unui depozit iniţial D, poate fi creată în economie o sumă totală de bani în
valoare de:

rRMO + n - rRMO * n
în aceasta relatie rRMO esta rata rezervei minime obligatorii iar n este coeficientul de-
fuga sau preferinta pentru numerar a utilizatorilor de moneda.
;

Din totalitatea masei monetare se consideră că o proporţie constantă este păstrată

ca numerar, iar restul se întoarce în sistemul bancar sub formă de depozite.

Masa monetară: M = N + D

2
 Baza monetară: M0 = N + R = N + RMO + ER,

unde:
R = rezervele păstrate de băncile comerciale la banca centrală, care sunt formate din
RMO (rezerva minimă obligatorie) şi ER (excesul de rezerve). Numerarul din casieriile
IFM se consideră ca fiind neglijabil.

3. Agregatele monetare şi rolul lor în elaborarea politicii monetare

• Influenţa modificării masei monetare asupra altor variabile – teoria

cantitativă a banilor:
M  v = P Y (Irving Fisher),

unde: M = masa monetară; P = nivelul preţurilor; v = viteza de rotaţie a banilor; Y =

volumul de bunuri şi servicii tranzacţionate într-o economie (măsurat prin PIB real);

• Banca Centrală Europeană susţine că modificarea cantităţii de bani din

economie se reflectă pe termen lung în evoluţia preţurilor, dar nu şi în
evoluţia unor variabile reale, precum PIB sau rata şomajului.

Δ%M + Δ%ʋ = π + Δ%Y

Obiectivul BCE este să menţină rata inflaţiei în jur de 2%; în condiţiile unei
modificări a masei monetare de 4,5% (reflectată în agregatul monetar M3).

APLICAŢII:

1. Se cunosc următoarele active financiare:

- depozite cu maturitate iniţială de până la 2 ani = 65000 um;
- împrumuturi din operaţiuni repo = 1750 um;
- numerar în circulaţie = 35000 um;
- numerar în casieriile instiţutiilor financiar monetare = 13800um;
- disponibiltăţi în conturile curente = 27000 um;
- depozite la vedere = 13700 um;
- unităţi ale fondurilor monetare = 3400um;
- credite acordate = 86000 um;
- valoarea acţiunilor tranzacţionate =125000 um;
- depozite cu scadenţa la 2 ani = 32000 um;
- titluri de stat = 11780 um;
- depozite cu preaviz de până la 3 luni = 5700 um.

Cerinţă: Determinaţi agregatele masei monetare potrivit definiţiei BCE.

Răspuns:

3
 M1 = Numerar în circulaţie + Depozite overnight = Numerar în circulaţie +
(conturi curente + depozite la vedere) = 35000 + 27000 + 13 700 = 75 700;

M2 = M1 + Depozite la termen = 75 700 + 65 000 + 32 000 + 5 700 = 178 400;

M3 = M2 + alte active financiare (unităţi ale fondurilor monetare/celelalte instru-

mente emise de sectorul bancar) = 178 400 + 1 750 + 3 400 = 183 550.

2. Se consideră următoarele active financiare. Care dintre activele de mai jos re-
prezintă bani conform definiției masei monetare în sens larg la nivelul Uniunii Eu-
ropene?

a) depozite cu o maturitate de până la 2 ani;

b) împrumuturi din operațiuni repo;
c) Numerar în circulație;
d) Disponibilități în conturi curente;
e) Numerar în casieriile IFM;
f) Depozite la vedere;
g) Unități ale fondurilor mutuale de piață monetară;
h) Acțiuni care cotează pe piața de capital;
i) Depozite cu o maturitate de 2 ani;
j) Titluri de credit cu o maturitate de până la 6 ani;
k) Bonuri de masă;
l) Depozite cu preaviz de până la 3 luni;
m) Titluri de stat.

Răspuns: Conform definiției agregatului monetar M3, în masa monetară intră

următoarele componente: (a)+(b)+(c)+(d)+(f)+(g)+(i)+(l).

3. Se cunosc:
- multiplicatorul bazei monetare faţă de masa monetară M3=4,25;
- conturile băncilor (instituţilor de credit la BCE) = 27% din baza monetară;
- numerarul în circulaţie = 17 000 mld um; iar PIB = 316 000 mld um.
Să se determine:
a) M3 (masa monetară în sens larg);
b) viteza de rotaţie a masei monetare M3;
c) modificarea procentuală a M3, dacă Banca Centrală face o emisiune monetară de 2200
mld um.

Rezolvare:
a) m3 = M3/M0 = 4,25
M0 = Numerar în circulaţie + disponibilităţile băncilor comerciale la banca centrală
Dacă, conturile curente ale instituţiilor de credit la BCE = 25%, atunci numerarul în
circulaţie reprezintă 75% din M0
Deci: numerar în circulaţie = 75%*M0 => 17 000 = 0,75*M0 => M0 = 22 666,67 (mld)
M3 = m3*M0 = 4,25*22 666,67 = 96 333,33 => M3 = 96 333,33 mld;

b) P Y = PIB nominal = 316 000 mld um

M  v = P Y => v = P Y / M3 => v = 316 000/96 333,33 = 3,2802 => v = 3,02 rotaţii/an;

4
c) Δ% M3 = ΔM3/M3
ΔM3 = m3*ΔM0 = 4,25*2 200 = 9 350
Δ% M3 = ΔM3/M3 = 9 350/96 333,33 = 0,097 => Δ% M3 = 9,7%.

4. La nivelul unei economii, numerarul reprezintă 30% din depozitele overnight, iar
raportul masă monetară în sens restrâns/depozite=4. Dacă baza monetară creşte cu o
unitate, atunci masa monetară în sens larg creşte cu 5,6 um. Mai ştim că depozitele la
vedere în unităţi monetare naţionale = depozitele la vedere în valută, iar masa monetară în
sens intermediar =103 000 um.
Se cere:
a) depozitele la vedere, depozitele la termen şi masa monetară în sens restrâns;
b) cum se modifică viteza de rotaţie, atunci când PIB creşte cu 3,75%, iar masa monetară
rămâne neschimbată;
c) Dacă Banca Centrală decide creşterea Bazei monetare cu 7%, cum se va modifica masa
monetară M3 (în sens relativ), dacă celelalte rămân neschimbate?

Rezolvare:
a) Numerar = 30%*depozite overnight
M1 = numerar + depozite overnight = 30%*depozite overnight + depozite overnight =
1,3*depozite overnight
Dacă depozite la vedere = depozite la vedere în valută, atunci depozite overnight =
2*depozite la vedere
Deci: M1 = 1,3*depozite overnight = 1,3*2*depozite la vedere = 2,6*depozite la vedere

M1/depozite = 4 => M1 = 4*depozite (la termen)

M2 = M1 + depozite la termen = 4*depozite (la termen) + depozite la termen = 5*
depozite la termen
Dar M2 = 103 000, atunci 103 000 = 5* depozite la termen => depozite la termen = 20
600 (um)
M1 = 4*depozite la termen = 4*20 600 => M1 = 82 400 (um)
Sau: M1 = M2 - depozite la termen = 103 000 - 20 600 = 82 400 (um)
Şi: M1 = 2,6*depozite la vedere => depozite la vedere = 31 692,307 (um)

b) t0: Mt0*vto=P*Yt0 = PIBt0

P*Y=PIB
t1: Mt1*vt1=P*Yt1 = PIBt1
Modificarea procentuală: Mt1/Mt0*vt1/vt0=PIBt1/PIBt0 = > 1*vt1/vt0 = 1,0375 => Δ%v =
3,75%

c) M3/M0 = 5,6 = m3
m3 = M3/M0 = ΔM3/ΔM0 = > ΔM3/ΔM0:M3/M0 = 1 => Δ%M3 = Δ%M0 = 7%

5. La nivelul unei economii rata RMO pentru depozitele în lei a fost de 25%. În economie
s-a creat un depozit iniţial de 750 000 um, iar preferinţa pentru numerar a utilizatorilor a
fost de 12%.
a) Să se determine multiplicatorul creditului, respectiv volumul maxim al creditelor care
poate fi acordat în economie pe baza depozitului iniţial.
b) Dar dacă rata RMO se modifică la 17%?

5
Rezolvare:
a) rRMO=25%
n = N/M = 12%
D =750 000
m= 1/(rRMO+n-rRMO*n) = 1/(25%+12%-25%*12%) = 1/(0,37-0,03) = 1/0,34 = 2,9411=>
m = 2,9411 (multiplicatorul creditului)
Volumul maxim al creditelor care poate fi acordat în economie pe baza depozitului iniţial
(cantitatea de bani creată în economie): D*m = 750 000*2,9411 = 2 205 825 (um)

rRMO + n - rRMO * n

b) Dacă rata RMO scade => Banca Centrală doreşte sporirea potenţialului de creditare în
economie.
m= 1/(rRMO+n-rRMO*n) = 1/(17%+12%-17%*12%) = 1/(0,29-0,0204) = 1/0,2696 =
3,7091 => m= 3,7091 (creste multiplicatorul creditului)
Volumul maxim al creditelor care poate fi acordat în economie pe baza depozitului iniţial
(cantitatea de bani creată în economie) va creşte la: D*m = 750 000*3,7091 = 2 781 825
(um).

6. La nivelul unei economii se cunosc următorii indicatori:

-nivelul PIB =800 miliarde um, gradul de monetizare este 41%, agregatul M2 = 310
miliarde um, numerarul în circulatie este 35% din nivelul depozitelor termen cu scadenta
initiala pana la 2 ani si reprezinta 80 miliarde u.m. Multiplicatorul bazei monetare este de
4,5 iar viteza de rotatie a lui M1 este 6,95.

Se cere sa se determine : 1. baza monetara ,2. valoarea M1, 3.valoarea depozitelor la

termen, 4.valaorea depozitelor over night.
5. Daca banca centrala furnizeaza bancilor din sistem o cantitate de moneda de 16
miliarde, ce modificare procentuala va inregistra M3.Ce viteza de rotatie va avea M3?
6.Dacă în perioada următoare, nivelul PIB va crește cu 3%, cu cât se va va modifica
viteza de rotație a lui M3?

Fişă de lucru nr.1

Dispunem de următoarele date:
BAZA MONETARĂ

6
 Sursa: Banca Naţională a României

MASA MONETARĂ M3 ŞI CONTRAPARTIDELE ACESTEIA

2011

2012

2013

2014

2015

2011

7
2012

2013

2014

2015

Sursa: Banca Naţională a României

PIB-UL ROMÂNIEI

PIB
(milioane dolari - preţuri
curente)
2011
Dec. 167 345,5
2012
Dec. 176 874,4
2013
Dec. 191 245,8
2014
Dec. 197 063
2015
Trimestrul III 197 460
Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Se cere să se determine indicatorii:

Pe baza unui curs de 4,024 ron /USD, sa se determine indicatorii urmatori.
a) baza masei monetare în perioada decembrie 2014-decembrie 2015; (ultima co-
loană)
b) agregatele monetare: M1, M2 si M3;
b) gradul de monetizare al economiei în perioada 2011-2015. (M1/PIB, M2/PIB,
M3/PIB)

Fişă de lucru nr.2.

Banca Centrală Europeană furnizează următoarele datele:

8
9
 Tema 2

INFLATIA: forme si cuantificare

1. Ce este inflaţia?
Definiţii:

Inflaţia reprezintă creşterea persistentă şi generalizată a preţurilor bunurilor din

economie, însoţită de o scădere a puterii de cumpărare a monedei.

Deflaţia (opusul inflaţiei) descrie situaţia în care preţurile scad. Dezinflaţia (scăderea
inflaţiei) defineşte situaţia în care se înregistrează o scădere a ritmului de creştere a preţurilor.
Dacă rata anuală a inflaţiei dintr-o țară în anul N-2 este 5%, în anul N-1 este 4 %, iar în
anul N este 2% se poate concluziona că s-a manifestat un proces dezinflaționist. Dacă inflaţia
ajunge la 0, în acel moment dezinflaţia devine deflaţie.

Clasificarea inflaţiei:

În funcţie de amploarea inflaţiei, distingem:

➢ inflaţie moderată (exprimată de obicei, printr-o singură cifră în termeni anuali);
➢ inflaţie galopantă (caracterizată, de obicei, printr-o creştere a preţurilor de peste 10% în
termeni anuali);
➢ hiperinflaţie (caracterizată de o creştere a preţurilor de peste 50% pe lună).

În funcţie de aşteptările agenţilor economici cu privire la evoluţia inflaţiei, distingem:

➢ inflaţie anticipată – este aşteptată de către agenţii economici;
➢ inflaţie neanticipată – nu este prognozată de către agenţii economici şi are efecte mai
puternice comparativ cu inflația anticipată, deoarece agenții economici își ajustează
comportamentul în funcție de previziunile lor.

2. Cum se măsoară inflaţia?

Inflaţia este măsurată cu ajutorul unor indici de preţ, modificarea procentuală a nivelului
acestora (în anul curent faţă de anul precedent) fiind denumită rată a inflaţiei.

Mărimea inflaţiei este dată de următoarea relaţie:

π = Ip - 1,

unde: π = rata inflaţiei;

Ip = indice de preţ.

1
 Observaţie!

Inflaţia reprezintă, de fapt, modificarea procentuală a preţurilor:

π = Δ%P = (P1-P0)/P0,
iar indicele preţurilor este:
Ip = P1/P0.
Cu alte cuvinte, rata inflaţiei poate fi scrisă sub următoarea formă:
(P1-P0)/P0 = P1/P0 - 1.

Pentru determinarea ratei inflaţiei, se utilizează indici de preţ, precum:

✓ Indicele preţurilor de consum (IPC) este cel mai frecvent utilizat indice pentru
măsurarea inflaţiei. IPC arată evoluția preţului unui coş de bunuri consumat de un individ
considerat reprezentativ pentru o anumită economie.
✓ În zona euro, inflaţia se măsoară prin indicele armonizat al preţurilor de consum
(IAPC ). Banca Centrală Europeană defineşte stabilitatea preţurilor ca fiind o creştere
anuală a IAPC de cel mult 2%. Acest indice este folosit de EUROSTAT (Oficiul de
Statistică al Uniunii Europene) pentru comparaţii între ţările membre.
✓ Indicii de preţ CORE1 şi CORE2 reprezintă o variantă a indicelui preţurilor de consum
şi se determină eliminând din coşul IPC bunurile al căror preţ nu se formează în mod liber
pe piaţă sau cunosc o volatilitate puternică.

coșul CORE1 = coșul IPC exclusiv bunuri cu prețuri administrate

coșul CORE2 = coșul CORE1 exclusiv bunuri cu prețuri volatile

✓ Indicele preţurilor producţiei industriale (PPI) măsoară preţurile plătite de către

producători în diferitele etape ale procesului de producţie (pentru materii prime şi bunuri
intermediare).
✓ Deflatorul PIB este raportul dintre PIB nominal şi PIB real.
PIB
nominal
DeflatorPIB=
PIB
real

Prin definiţie, o variabilă economică nominală este măsurată în preţuri curente, în timp ce
o variabilă economică reală este măsurată în preţuri constante (în preţurile unui an de bază).

Rata inflaţiei prezintă următoarele forme:in Romania

a) rata lunară a inflaţiei, care reprezintă creşterea procentuală a preţurilor într-o lună
faţă de luna precedentă:
Ipl − Ipl − 1
rli = x100 ,
Ipl − 1

2
 unde:
Ipl = indicele preţurilor din luna curentă;
Ipl-1 = indicele preţurilor din luna precedentă.

b) rata medie lunară a inflaţiei, care reprezintă media creşterilor lunare ale preţurilor.
Se calculează ca medie geometrică a indicilor lunari ai preţurilor de consum, din care se scade
baza de comparaţie, egală cu 100.

c) rata medie anuală a inflaţiei, care reprezintă creşterea medie a preţurilor de consum,
într-un an faţă de altul. Se calculează ca raport exprimat procentual între indicele mediu al
preţurilor dintr-un an şi cel din anul precedent, din care se scade 100. Indicele mediu se
determină ca medie aritmetică simplă a indicelor lunari din fiecare an, calculaţi faţă de aceeaşi
bază (1990 = 100).

d) rata anuală a inflaţiei, care reprezintă creşterea preţurilor de consum dintr-o lună din
anul curent faţă de aceeaşi lună din anul precedent. Se calculează ca raport exprimat procentual
între indicele preţurilor de consum dintr-o lună/an curent şi indicele preţurilor din luna
corespunzătoare a anului precedent, din care se scade 100.

e) rata inflaţiei la sfârşitul anului, care reprezintă creşterea preţurilor de consum din
luna decembrie a unui an, faţă de aceeaşi lună a anului precedent. Se calculează ca produs între
indicii lunari cu baza în lanţ, care se raportează la 100, din care se scade 100.

3. Cauzele inflaţiei
Cauzele inflaţiei sunt multiple. În funcţie de cauzele care au generat-o, acesta poate avea
urmatoarele forme:

➢ Inflaţia prin cerere (o creştere a cererii agregate -ceteris paribus- va antrena o majorare a
preţurilor).
Exemple: creșterea rapidă a ofertei de monedă, reducerea impozitelor și implicit, creşterea
venitului disponibil real, anticipări pozitive privind evoluţia economică viitoare şi nivelul
veniturilor, etc.

➢ Inflaţia prin costuri (apare atunci când producătorii confruntaţi cu costuri de producţie în
creştere decid majorarea preţurilor de vânzare în vederea menținerii profitului).
Exemple: creşterea salariilor peste nivelul productivităţii muncii, taxe indirecte mai mari
impuse de guvern, creşterea preţurilor materiilor prime pe piaţa internaţională, etc.

➢ Inflaţia importată (apare ca rezultat al comerţului exterior al unei ţări, respectiv a

participării economiei la fluxurile de capital internaţionale).
O creştere a preţurilor bunurilor importate determină o creștere a prețului coșului de
consum. De asemenea, o depreciere a monedei naţionale va avea drept efect scumpirea
bunurilor din import.

3
 ➢ Inflaţia structurală (este determinată de strategia, adoptată de unele ţări, de creştere
economică rapidă, care implică mobilizarea intensivă a factorilor de producţie şi conduce
la apariţia unor dezechilibre în economie, unul dintre acestea fiind inflaţia.

4. Efectele inflaţiei

În economie, inflaţia poate genera atât efecte pozitive (beneficii ale inflaţiei), cât şi efecte
negative (costuri ale inflaţiei), afectând toţi participanţii la activitatea economică.

Efectele pozitive ale inflaţiei (beneficiile inflaţiei):

➢ stimulent puternic pentru investirea capitalurilor în detrimentul economisirii (crearea de
noi locuri de muncă);
Pe termen scurt, relația dintre inflație și șomaj este, în general, negativă.
➢ atenuarea unor dezechilibre din economie (prin modificarea unor variabile în termeni
reali).
De exemplu, atunci când economia se află în recesiune, iar ratele nominale ale dobânzii
au ajuns la un nivel scăzut, impulsionarea consumului și a creditării se poate realiza prin
scăderea ratelor reale ale dobânzii, ceea ce se poate atinge prin creșterea inflației.

Efectele negative ale inflaţiei (costurile inflaţiei):

➢ Costul pingelelor (en.shoeleather cost - creşterea ratei inflaţiei implică mai mult timp și
energie pentru administrarea lichidității).

➢ Costuri de meniu (firmele trebuie să cheltuiască resurse suplimentare pentru modificările

de preţuri cauzate de inflaţie şi nu de schimbările în activitatea proprie, cum ar fi, de
exemplu: costurile generate de tipărirea de noi meniuri de către un restaurant).

➢ Redistribuirea averii reale (inflaţia redistribuie averea dinspre creditor către debitor în
cazul în care rata dobânzii este fixă).

Inflaţia afectează mai mult pe cei cu venituri fixe, comparativ cu cei cu venituri indexate
în funcție de rata inflației.

➢ Variabilitatea prețurilor relative și alocarea neproductivă a resurselor (inflația

distorsionează prețurile relative)
Deciziile consumatorilor sunt distorsionate, iar piețele sunt mai puțin capabile să aloce
resursele într-un mod productiv.

➢ Efecte distorsionate exercitate de sistemele fiscale (inflația sporește câștigurile în termeni

nominali și implicit, impozitele aferente acestora).

Statul este un debitor aparte în economie, care prin inflație, poate determina creșterea
veniturilor bugetare și scăderea datoriei publice în termeni reali. Inflaţia poate reprezenta
astfel o taxă ascunsă, numită taxa pe inflaţie.

4
 ➢ Incertitudine şi lipsa de predictibilitate a mediului economic (aceşti factori descurajează
deciziile de investire şi de economisire).

Aplicaţii

Aplicaţia nr.1
De-a lungul unei perioade de 12 luni, s-au înregistrat următoarele evoluţii ale IPC:
1. IPC= 103%; 2.IPC=103,8%;3.IPC= 106,2%;
4.IPC= 108%; 5.IPC=108, 7%;6.IPC= 108.9%;
7.IPC=109%; 8.IPC=108,2%; 9.IPC=107%;
10.IPC=106%;11.IPC=104%;12.IPC=102,7%.
Se cere:
a. să se identifice perioadele de deflaţie şi dezinflaţie;
b. nivelul ratei inflaţiei la sfârşitul anului.

Rezolvare:

a. Inflaţie: 1-7
Deflaţie: -
Dezinflaţie: 7-12

b. π = IPC-1 = 102,7%-100%=2,7%.

Aplicaţia nr.2
În anul 2006, rata lunară a inflaţiei a înregistrat următoarele valori:

Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iun. Iul. Aug. Sept. Oct. Nov. Dec.
Rata lunară a inflaţiei (%)

1.03 0,24 0,21 0,42 0,6 0,15 0,11 -0,07 0,05 0,2 1,09 0,74

a. Să se determine inflaţia la sfârşitul anului;

b. Să se determine rata reală a dobânzii pasive din luna octombrie (pentru depozite)
practicată de băncile comerciale, ştiind că pentru luna octombrie rata nominală a
dobânzii a fost de 9,65%.

Rezolvare
a. Rata inflaţiei la sfârşitul anului reprezintă produsul indicilor lunari ai preţurilor de
consum x 100-100

1,0103x1,0024 x1,0021x1,0042 x1,006 x1,0015x 

R inf =   x100 − 100 =
1,0011x 0,9993 x1,0005 x1,002 x1,0109 x1,0074 
= 1,0422 x100 − 100 = 4,22%

5
 b. Rata reală a dobânzii se determină potrivit relaţiei:
1 + rn 9,65%
rr = x100 − 100 rata nom. a dobanzii = = 0,804%
1 + r inf 12

Pentru luna octombrie, rata reală devine:

1 + 0,804% 1,00804
rr = x100 − 100 = x100 − 100  r r = 0,602%
1 + 0,2% 1,0020

Aplicaţia nr.3
În România în anul 1992, nivelul Ipc lunar a prezentat următoarele evoluţii (luna
precedentă = 100).
Luna Valoarea
Ipc
Ianuarie 119,50%
Februarie 112,50%
Martie 110%
Aprilie 104,70%
Mai 104,90%
Iunie 104,30%
Iulie 103,2%
August 103,4%
Septembrie 110,10%
Octombrie 109,60%
Noiembrie 113,50%
Decembrie 113,2%

a. Să se determine rata inflaţiei la sfârşitul anului;

b. Dacă la începutul anului un investitor, deţinea suma de 450.000 lei, cât trebuia să deţină la
sfârşitul anului pentru a acoperi deprecierea provocată de inflaţie?

Rezolvare
a. Rata inflaţiei la sfârşitul anului. Se determină ca produs al indicilor lunari x 100 -100
Rata infl.(sf.an 1992) =
1,195x1,125  1,1x1,047 x1,049 x1,043x 
.=   x100 − 100 = 280,25 − 100 = 180,25%
1,032 x1,034 x1,101x1,096 x1,135x1,132
Rata inflaţiei la sfârşitul anului = 180,25%

b. La sfârşitul anului investitorul trebuie să deţină:

Suma initiala x rata inf .
Val. actualizată = + suma initiala
100
450.000 x180,25
Val. actualizată = + 450.000 = 811125 + 450000 = 1261.125 lei
100
Valoarea actualizată se determină şi pe baza formulei:

6
 Valoarea act. = Suma iniţială x Ipc%
= 450000 x 280,25%
= 1.261.125 lei

Aplicaţia nr.4
În decursul perioadei t0 – t7, indicii preţurilor de consum au cunoscut următoarea evoluţie
(t0 = bază; Ipc =100)
t0 Ipc=100%
t1 Ipc=120%
t2 Ipc=137%
t3 Ipc=142%
t4 Ipc=146%
t5 Ipc=139%
t6 Ipc=125%
t7 Ipc=98%
Să se determine ritmul de modificare al preţurilor şi să se precizeze cum s-a manifestat
dezinflaţia şi deflaţia în cadrul perioadei analizate;

Rezolvare
Modificarea preţurilor în decursul perioadei se prezintă astfel:

An Rata inflaţiei
t1 120% − 100%
x100 = 20%
100%
t2 137% − 120%
x100 = 14,1%
120%
t3
142% − 137%
x100 = 3,6%
t4 137%
146% − 142%
x100 = 2,8%
t5 142%
139% − 146%
x100 = −4,7%
t6 146%
125% − 139%
t7 x100 = −10%
139%
98% − 125%
x100 = −21%
125%
Dezinflaţia exprimă o creştere mai lentă a preţurilor faţă de perioada precedentă: În
perioada analizată se constată ritmuri mai reduse de creştere a preţurilor de la un an la altul
(dezinflaţie), în perioada t1 – t4, iar din t5 se constată scăderi ale preţurilor (t5-t7), această perioadă
caracterizându-se prin deflaţie.

Aplicaţia nr.5

7
 Pentru zona euro se cunosc următoarele date referitoare la Indicele Armonizat al
Prețurilor de Consum (IAPC) cu baza fixă anul 2005:
Trimestrul 2004 q4 2005 q1 2005 q2 2005 q3 2005 q4
IAPC (%) 98,65 98,76 99,94 100,30 101,00
Sursa: Eurostat

Să se calculeze:
a) Rata inflaţiei în anul 2005;
b) Indicii cu bază în lanţ;
c) Rata inflaţiei trimestrială și rata inflației anualizată în fiecare trimestru;
d) Rata inflaţiei în semestrul II al anului 2005;
e) Inflaţia medie trimestrială pentru anul 2005.

Rezolvare
a) În conformitate cu relaţia:

8
 Aplicaţia nr.6

Se cunosc indicii de preţ cu bază în lanț pentru economia României în anul 2008:

Luna Ian Feb Mar Apr Mai Jun

IPC(%) 100,86 100,7 100,67 100,52 100,49 100,28
Luna Jul Aug Sep Oct Noi Dec
IPC(%) 100,69 99,91 100,4 101,06 100,32 ?
Sursa: BNR

a) Să se precizeze cu cât ar fi trebuit să se modifice preţurile în decembrie 2008 faţă de

luna anterioară astfel încât Banca Centrală să atingă o ţintă de inflaţie anuală de 3,8%.

b) Cât ar fi trebuit să fie modificarea maximă a preţurilor în decembrie 2008 faţă de luna
anterioară astfel încât inflaţia să nu iasă din banda admisă de +/– 1% față de țintă?

c) Care a fost rata inflaţiei în 2008 ştiind că I p dec / noi a fost 100,23%?

9
Rezolvare

10
 Aplicaţia nr.7
Se cunosc următoarele informaţii cu privire la economia Franţei în perioada 2000-2007:

Anul 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

PIB nominal 1441407 1497208 1548634 1594802 1660175 1726053 1807462 1892132
PIB real (2000=100) 1441407 1467996 1483108 1499115 1535979 1564994 1598876 1633457
Sursa: Eurostat

Pe baza acestor informaţii să se determine:

a) Deflatorul PIB şi creşterea medie a preţurilor exprimată faţă de perioada precedentă;

b) PIB real în perioada 2000-2007 considerând ca an de bază 2002.
Rezolvare

11
 Aplicaţia nr.8
Pentru zona euro se cunosc următoarele date:

Trimestrul IAPCt/t-1 (%) PIB nominal (mld. euro) PIB real 2000=100
(mld. euro)

2004 q1 100,38 1915,6 1764,8

2004 q2 101,19 1934,7 1772,9
2004 q3 100,11 1948,8 1778,8
2004 q4 100,61 1963,7 1785,3
2005 q1 100,11 1979,9 1790,0
2005 q2 101,20 2004,0 1802,8
2005 q3 100,39 2025,4 1814,0
2005 q4 100,62 2049,1 1822,9
Sursa: Eurostat

Să se calculeze rata inflaţiei în zona euro în 2004 şi în 2005, deflatorul PIB şi indicele
vitezei de rotație a banilor în 2005 faţă de 2004, știind că masa monetară a crescut în 2005 față de
2004 cu 8,3%.

12
Rezolvare

13
 Bibliografie

1. Dardac, N., T. Barbu (2009), „Monedă”, Editura ASE

2. Dardac, N., T. Barbu (2005), „Monedă, bănci şi politici monetare”, Editura Didactică şi
Pedagogică
3. Bojeşteanu, E., Ciurilă, N., Dumitrescu, B., Grigore, A., Trifan, A. (2009), „Monedă şi bănci
– Culegere de aplicaţii”, Ed. Didactică şi Pedagogică
4. Mankiw, N. Gregory (2002), Macroeconomics, Worth Publishers, 5th Edition, 2002
5. Mishkin, F. S. (2007), „The Economics of Money, Banking, and Financial Markets”, Pearson
Addison Wesley, 8th Edition

***www.bnr.ro - Site-ul Băncii Naţionale a României

***www.ecb.int - Site-ul Băncii Centrale Europene

***http://epp.eurostat.ec.europa.eu/ - Site-ul Eurostat, baza de date a Comisiei Europene

***www.insse.ro - Site-ul Institutului Naţional de Statistică.

14
 Suport seminar MONEDĂ

Tema III Rate ale dobânzii relevante pentru sistemul bancar

Dobânda reprezintă costul banilor luați cu împrumut.

Rata dobânzii reprezintă dobânda exprimată ca procent din suma împrumutată.

I.1.1. Care sunt ratele dobânzii practicate de banca centrală și ce semnifică acestea?
a) Rata dobânzii de referinţă se calculează ca medie aritmetică, ponderată cu volumul
tranzacţiilor, a ratelor dobânzilor depozitelor atrase, operaţiunilor reverse repo şi operaţiunilor repo
din luna anterioară celei pentru care se face anunţul.
b) Rata dobânzii de politică monetară reprezintă rata dobânzii la care Banca Națională a
României efectuează operațiuni repo derulate prin licitație pe termen de o săptămână şi la o rată fixă
a dobânzii.
c) Rata dobânzii aferentă facilității permanente de credit reprezintă rata la care băncile se
pot împrumuta pe termen de o zi (en. overnight) de la BNR.
d) Rata dobânzii aferentă facilității permanente de depozit este rata la care băncile
comerciale realizează depozite overnight la sfârşitul zilei la BNR. Începând cu 7 mai 2015, ratele
dobânzii aferente facilităților de credit şi depozit sunt stabilite de banca centrală într‐un coridor de +/–
1,5 puncte procentuale față de rata dobânzii de politică monetară.

1.2. Care sunt ratele dobânzii practicate de băncile comerciale?

a) Ratele dobânzii aferente operațiunilor cu clienții nebancari la depozite şi credite. Întrucât
depozitele reprezintă o sursă de finanțare pentru bănci, ele se regăsesc în pasivul bilanțului acestora,
iar ratele dobânzii aferente lor se numesc rate pasive ale dobânzii. În ceea ce priveşte creditele,
acestea reprezintă o utilizare a resurselor băncilor, regăsindu‐se în activul bilanțului, iar ratele
aferente acestora se numesc rate active ale dobânzii.

1.3. Care sunt ratele dobânzii de pe piața interbancară?

a) ROBID (en. Romanian Interbank Bid Rate) reprezintă o medie a ratelor dobânzii la
depozitele atrase pe piața interbancară.
b) ROBOR (en. Romanian Interbank Offered Rate) reprezintă o medie a ratelor la
împrumuturile (creditele) acordate pe piața interbancară. Ratele ROBID şi ROBOR sunt calculate
pentru diferite maturităţi: overnight, 1 zi începând din ziua lucrătoare următoare datei fixingului (en.
tomorrow next), 1 săptămână, 1 lună, 3/6/9/12 luni.
c) LIBID (en. London Interbank Bid Rate) / LIBOR (London Interbank Offered Rate)
reprezintă rata medie zilnică a dobânzii de pe piaţa interbancară din Londra la care o bancă atrage
depozite de la alte bănci, respectiv plasează depozite (i.e. acordă împrumuturi) la alte bănci pentru o
serie de valute.
d) EURIBOR reprezintă rata medie zilnică a dobânzii pe piața interbancară din zona euro la
care o bancă plasează depozite la alte bănci. EONIA (en. Euro OverNight Index Average) reprezintă
EURIBOR overnight.

1
 II. Dobânda simplă și compusă

2.1. Dobânda simplă nu presupune capitalizarea sumei investite și se aplică la valoarea sumei
plasate de un investitor pe perioada de fructificare convenită în contract.
D = S0  r t
unde: D reprezintă dobânda aferentă sumei depuse; S0 reprezintă suma iniţială de care dispune
un investitor la începutul perioadei de fructificare; r este rata dobânzii, exprimată în procente pe an; t
reprezintă perioada de fructificare, exprimată în ani. Perioada de fructificare este exprimată în funcţie
de convenţia de calcul pe care banca o utilizează (de exemplu, Nr zile calendaristice / Nr zile an sau
Nr zile calendaristice / 360).

Suma finală de care va dispune investitorul este:

S f = S0 + D = S0 + S0  r  t = S0  (1 + r  t )
S f = S0  (1 + r  t )

2.2. Dobânda compusă presupune conceptul de capitalizare a sumei de bani depuse într-un
depozit bancar pe o anumită perioadă de timp. Investitorul va primi dobândă aplicată la suma de bani
depusă, dar şi dobândă la dobânda pe care acesta o obţine pe perioada de depozitare.
Sf = S0 ·
D = Sf - S0 = S0 ·
unde: n este perioada de constituire a depozitului exprimată ca fracţiune dintr-un an; m
reprezintă numărul de perioade de fructificare. Acesta poate fi exprimat prin relaţia: m = t · n, unde
t reprezintă numărul de ani pe care se constituie depozitul.

În cazul unei compuneri continue, situaţie în care perioada de investire este infinit de mică
(n → ), factorul de fructificare devine:
=

III Rata nominală şi rata reală a dobânzii

Rata reală a dobânzii arată cât are de câştigat sau de plătit, în termeni reali, un investitor.
Aceasta se calculează pe baza ratei nominale a dobânzii (rata dobânzii afişată de băncile comerciale)
și a inflației. Conform relaţiei lui Fisher, rata reală poate avea următoarele forme.

➢ rata reală a dobânzii calculată ex post (calculată în momentul în care depozitul a fost retras,
respectiv creditul a fost rambursat):
r reală = –1

➢ rata reală a dobânzii calculată ex ante (în momentul încheierii contractului de depozit sau de
împrumut):
r reală = – 1, unde: = rată a inflaţiei anticipată

2
 IV. Structura la termen a ratei dobânzii
Rata dobânzii spot şi forward

➢ Rata dobânzii spot (rom. pe loc) este cea afişată de bănci pentru depozitele şi creditele care
pot fi încheiate în prezent, pe loc.
➢ Rata forward (rom. înainte) este stabilită în prezent pentru contracte care se vor desfăşura
începând cu un moment viitor.

Structura la termen a ratei dobânzii arată relaţia dintre rata dobânzii spot şi diferitele scadenţe
ale unui instrument financiar.

Observaţie!
Ratele forward sunt variabile economice ce evidențiază anticipările referitoare la ratele
dobânzii şi la ratele inflației. Ratele forward reprezintă rate ale dobânzii care se anticipează că se vor
înregistra pe piața bancară la un anumit moment viitor.

Exemplu: f(6,3) reprezintă rata dobânzii care se anticipează să se înregistreze pe piață peste 6
luni pentru depozitele (creditele) cu o maturitate de 3 luni.
Aceste rate viitoare, mai exact anticipări pentru acestea, pot fi obținute din informațiile
disponibile pe piața bancară, mai exact din structura la termen a ratelor dobânzii spot, care sunt
afişate de bănci.

Există trei teorii cu privire la structura la termen a ratei dobânzii şi a modului în care se pot
determina ratele dobânzii forward ce se aşteaptă să se înregistreze pe piață în viitor:

1. Teoria aşteptărilor (en. expectations hypothesis) - conform căreia, depozitele cu maturități

diferite, capitalizate cu frecvență diferită și retrase în același moment, sunt perfect substituibile.

2. Teoria primei de lichiditate (en. liquidity premium hypothesis) - potrivit căreia depozitele cu
maturități diferite, capitalizate cu frecvență diferită și retrase în același moment nu sunt perfect
substituibile. Pentru depozitele constituite pe maturități mai mari, băncile oferă o rată a dobânzii mai
mare, care include o primă de lichiditate ca recompensă pentru renunțarea la lichiditați pe termen mai
îndelungat.

3. Teoria habitatului preferat sau a piețelor segmentate (en. preferred habitat theory) -
conform căreia rata dobânzii pe termen scurt şi cea pe termen lung se formează pe piețe diferite. Prin
urmare, depozitele pe maturități diferite nu sunt substituibile, întrucât cererea şi oferta pe piață sunt
determinate separat pentru depozitele pe termen scurt şi pentru cele pe termen mediu sau lung.

V. Valoarea timp a banilor

➢ Valoarea viitoare (en. Future Value - FV) reprezintă suma de bani ce va fi deţinută la un
moment viitor de o persoană care investeşte în prezent, ţinând cont de ratele dobânzii (ratele
de rentabilitate) înregistrate în prezent pe piaţă.
Pentru o rată de rentabilitate constantă, valoarea viitoare este descrisă de relaţia:

,
unde:

= factorul de fructificare;
n = perioada de investire exprimată ca fracţiune dintr-un an;

3
 m = numărul de perioade de investire, care poate fi exprimat prin relaţia: m = t · n, unde t
reprezintă numărul de ani pe care se investeşte.

Dacă rata de rentabilitate este diferită, atunci factorul de fructificare este următorul:

➢ Valoarea prezentă (en. Present Value - PV) reprezintă suma de bani care trebuie investită în
prezent pentru a produce în viitor, ţinând cont de ratele dobânzii (ratele de rentabilitate)
înregistrate în prezent pe piaţă, o sumă prestabilită.

Pentru o rată de rentabilitate constantă valoarea prezentă este:

unde: = factorul de actualizare.

Pentru o rată de rentabilitate diferită de la o perioadă la alta, factorul de fructificare devine:

Relaţia dintre valoarea viitoare şi cea prezentă este următoarea:

FV = PV · factorul de fructificare.

Aplicația 1 Un investitor deține suma de 10.000 lei în martie 2016 şi doreşte realizarea unui depozit.
În acest scop se adresează unei bănci comerciale care practică următoarele rate ale dobânzii la
depozite:

Termen La vedere 1 lună 3 luni 6 luni 1 an

Rata dobânzii
0,5% 11,50% 11,75% 11,85% 12,5%
(% pe an)

a) Considerând că investitorul alege un depozit la termen pe 3 luni, determinați suma de bani şi

dobânda obținută de acesta.
b) Precizați care este dobânda simplă pe care o va primi investitorul, dacă realizează un depozit la
termen pe 6 luni şi retrage banii după 120 de zile.

Rezolvare:
a) Sf = 10000  (1 +  ) = 10 293, 75 lei
D = Sf - S0 = 10 293, 75 lei – 10 000 = 293,75 lei

4
b) Toate depozitele care sunt retrase înainte de scadență sunt bonificate doar cu rata dobânzii la
vedere. Dacă investitorul va alege constituirea unui depozit pe 6 luni dar îl retrage după 120 de zile
(3 luni), atunci nu primeşte decât 0,5%, rata dobânzii la vedere aferentă celor 120 de zile, adică:
S = 10.000  1+0,5%120  = 10016,67 lei
f  360 
D = S f − S 0 = 16,67 lei

Aplicația 2 Un investitor realizează un depozit în valoare de 100 lei cu capitalizarea dobânzii la o rată
fixă a dobânzii în valoare de 15% pe 6 luni, pe care îl retrage după 1 an.
a) Care este dobânda obţinută de investitor?
b) Dar suma finală pe care acesta o ridică la scadenţa depozitului?

Rezolvare:
Se observă că într-un an există 2 perioade de fructificare a sumei investite, astfel:

Perioada ianuarie - iunie Perioada iulie- decembrie

S0 S1 S2

Perioada Suma la Dobânda Suma la sfârșitul perioadei de fructificare

începutul
perioadei de
fructificare
Ian. S0 D1 = S0 · r · S1 = S0 + S0 · r · = S0 · (1 + r · )
Iun.
Iul. Dec. S1=S0·(1+r· D2 = S1· r · S2=S1+D2=S0·(1+ r · ) + S0·(1+ r · )· r ·
)
D2=S0·(1+r· )· r S2 = S0·(1+r · )· (1+ r · )
· S2= S0 = 115, 56

a) Df = Sf - S0 = S2 - S0 = S0 · =100· = 15,56 lei

b) Sf = S2= S0 = 115, 56

Aplicația 3 Un investitor deține suma de 10.000 lei în martie 2016 şi doreşte realizarea unui depozit.
În acest scop se adresează unei bănci comerciale care practică următoarele rate ale dobânzii la
depozite:

Termen La vedere 1 lună 3 luni 6 luni 1 an

Rata dobânzii
0,5% 11,50% 11,75% 11,85% 12,5%
(% pe an)

a) Dacă investitorul realizează un depozit la o rată a dobânzii fixă pe 1 lună/ 3 luni/ 6 luni/ 12 luni cu
capitalizarea dobânzii pe care îl retrage după un an, determinați suma finală şi dobânda obținută. În
care din cele 4 cazuri dobânda este mai mare?
b) Dacă investitorul realizează un depozit la o rată fixă pe 6 luni, pe care îl retrage după doi ani, care
este dobânda câştigată de acesta?
c) Determinați suma de care va dispune investitorul, dacă el constituie un depozit pe 3 luni cu
capitalizarea dobânzii, pe care îl retrage după 6 luni şi 20 de zile?

Rezolvare:

5
a)Pentru determinarea sumei finale şi a dobânzii obţinute de investitor în cazul unui depozit la o rată
fixă a dobânzii, cu capitalizarea dobânzii, retras după un an, se aplică formula: = )m
m=nxt
n este perioada de constituire a depozitului exprimată ca fracţiune dintr-un an; m reprezintă
numărul de perioade de fructificare. Acesta poate fi exprimat prin relaţia: m = t · n, unde t
reprezintă numărul de ani pe care se constituie depozitul.

a.1. maturitate 1 lună

Perioada de reinvestire este o lună, iar în 12 luni se includ 12 perioade de fructificare ( n = 12, m = 12 ).
Deci, suma finală şi dobânda vor fi:
12
S = 10.000  1 + 11,5%   = 11.212,59 lei
1 D = S f − S0 = 1212,59 lei
f  12 

a.2. maturitate 3 luni ( n = 4, m = 4 )

4
S = 10.000  1 + 11,75%   = 11.227,79 lei D = S − S = 1227,79 lei
3
f  12  f 0
a.3. maturitate 6 luni ( n = 2, m = 2 )
2
 = 11.220,1lei D = S f − S 0 = 1220,1 lei
 6
S = 10.000  1 + 11,85% 
f  12 
a.4. maturitate 12 luni ( n = 1, m = 1 )
S = 10.000  (1 + 12,5% ) = 11.250 lei D=S − S = 1250 lei
f f 0
În care din cele 4 cazuri dobânda este mai mare?
Se observă că dobânda cea mai mare este obţinută în cazul depozitului cu maturitatea cea mai
mare. Aceasta se poate explica prin faptul că depozitele pe maturităţi mai mari reprezintă resurse mai
stabile atrase de bancă și de aceea banca le remunerează mai bine. De altfel, investitorii care optează
pentru depozite cu maturităţi mai mici doresc să aibă o investiţie realizată cu lichiditate mai mare în
detrimentul unui câştig mai mic.

b) Un depozit cu capitalizarea dobânzii pe 6 luni retras după doi ani cuprinde 4 perioade de
fructificare ( n = 2, m = 4 ).
4
 6
S = 10.000  1 + 11,85%   = 12.589,07 lei D = S − S = 2589 ,07 lei
f  12  f 0

c) Investitorul va primi dobânda la 3 luni pe cele 6 luni:

2
 3
S = 10.000  1 + 11,75%   = 10.596,12 le i
f  12 
m = t · n, unde t reprezintă numărul de ani pe care se constituie depozitul.

Pentru următoarele 20 de zile, investitorul va primi la retragere doar dobânda la vedere, deoarece nu a
menţinut banii în cont pentru încă 3 luni, aşa cum se specifica în contractul de depozit. Primirea doar a
ratei dobânzii la vedere reprezintă penalizarea pe care trebuie să o suporte investitorul pentru
retragerea banilor înainte de expirarea contractului de depozit.
 
S = 10.596,12  1 + 0,5%  20  =10.599,06lei D = S − S = 599,06 lei
f  360 
f 0

Aplicația 4 Un investitor dispune de un capital de 100.000 de lei, pe care intenționează să îl plaseze pe

termen de un an într‐un depozit la o bancă comercială. Banca Alfa îi oferă o dobândă fixă de 12% pe
an, în timp ce banca Beta îi propune un depozit progresiv cu capitalizarea lunară a dobânzii în
următoarele condiții:

6
 Luna 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
r (%) 5,5 5,75 6 6,25 7,5 8,75 10 11,25 13,25 15,25 17,25 19,25

Determinați ce va alege investitorul.

Rezolvare:

Suma finală aferentă depozitului pe an este:

Sf = S0·(1+r·t) = 100 000 · (1+12%) = 112 000 lei

Suma finală aferentă depozitului progresiv cu capitalizarea dobânzii este:

Sf = S0·(1+ ) ·(1+ ) ·........· (1+ ) = 100 000 · 1,1101 = 111 010 lei

În concluzie, rata dobânzii anuală aferentă depozitului progresiv este de 11,01% deoarece ratele
dobânzii mai mari din ultimele luni nu pot compensa ratele dobânzii mai mici din primele luni. De
aceea, este mai avantajos să se aleagă depozitul pe un an.

Aplicația 5 Un investitor dispune de 1500 de lei şi doreşte să fructifice această sumă printr‐un depozit
la o bancă comercială. Banca comercială BCX a practicat pe perioada ianuarie – martie, ratele
nominale ale dobânzii redate de tabelul de mai jos, iar ratele de inflație corespunzătoare perioadei
analizate, conform Institutului Național de Statistică au fost 1,24%, 0,88%, respectiv 0,5%.

Rata Depozite la Depozite pe Depozite pe Rata lunară

dob. vedere o lună 3 luni a inflației
Luna (% pe an) (% pe an) (% pe an) (%)
Ian. 0,50 13,75 14,50 1,24
Feb. 0,30 14,25 14,25 0,88
Mar. 0,10 13,00 15,00 0,50

Se cere:

a) Să se stabilească rata reală lunară la depozite pe o lună în ianuarie, februarie şi martie.

b) Cât este creşterea economică reală în primele trei luni ale anului, ştiind că masa monetară a crescut
cu 3,7% în primul trimestru (viteza de rotație a banilor a rămas constantă).

Rezolvare:
a)

Luna ianuarie: r reală = %

Luna februarie: r reală =

Luna martie: r reală = %

b) Inflația în primul trimestru este:

π = 1,0124 1,0088 1,005 – 1 = 2,64%

Creșterea economică va fi:

∆%Y = 3,7% - 2,64% = 1,06%

7
 Aplicația 6 O companie doreşte să contracteze un împrumut în USD peste 2 luni care să aibă
scadența peste 6 luni din momentul inițial. La data de 1 ianuarie 2009, ratele dobânzii USD LIBOR
sunt cele indicate în tabelul de mai jos:

1
Scadenţa lună
1săpt. 2luni 3luni 6luni 9luni 12 luni
Rata 0, 0,43 1, 1 1 1 2
dobânzii 3137% % 0987% ,4125% ,7525% ,9062% ,0237%
Sursa: British Bankers` Association

Estimați rata dobânzii pe care ar trebui să o plătească respectiva companie pentru

împrumutul primit.

Rezolvare:

Aplicația 7 Un investitor a obținut 10 000 de lei ca urmare a plasării unei sume inițiale cu 1 an
în urmă. Care este valoarea acestei sume inițiale, ştiind că rata anuală a dobânzii este 12% şi
reinvestirea (capitalizarea dobânzii acumulate) se realizează: i) anual; ii) trimestrial; iii) lunar.

Rezolvare:

8
 Aplicația 8 Un agent economic investeşte 10 000 de lei pe o perioadă de 10 ani. Investiția îi
aduce o rentabilitate de 8% pe an în primii 4 ani, şi de 4% pe an în ultimii 6 ani. Care este valoarea
viitoare a investiției?

Rezolvare:

9
 Suport curs MONEDĂ
Cursul de schimb

1. Cursul de schimb

Definiţie:
Cursul de schimb reprezintă preţul unei monede exprimat în raport cu moneda altei ţări.
Cursul de schimb nominal reprezintă preţul unei monede în funcţie de altă monedă.

Cursul de schimb se exprimă sub forma unei cotaţii care arată numărul de unități de
monedă Y ce revin unei unități de monedă X.

1X = n·Y sau X/Yn sau nY/1X,

(la o unitate de monedă X îi revin n unităţi de monedă Y)
unde: X se numeşte monedă de bază (en. base currency), iar Y se numeşte monedă cotantă (en.
variable/quote currency).

X cotează indirect în raport cu Y

Y cotează direct în raport cu X

Exemplul 1:
1 EUR = 4,477 RON
sau
EUR/RON 4,477
sau
4,477 RON/EUR

EUR - moneda de bază/cotată

RON - moneda cotantă

EUR cotează indirect în raport cu RON

RON cotează direct în raport cu EUR

Observaţie!
În general, cursul de schimb al unei ţări se exprimă astfel încât moneda naţională să
coteze direct în raport cu o monedă străină.

Fiecare valută are un simbol format din trei litere. Primele două litere din simbol
reprezintă numele țării, iar ultima literă denumirea monedei (de exemplu, GBP – Great Britain
Pound, JPY – Japanese Yen, USD – United States Dollar, RON - Romania New Currency)
Excepţie: EUR - Europa.

❖ Standardizarea notaţiilor pentru valute a avut loc prin introducerea standardului ISO
currency code 4217 ( http://www.xe.com/iso4217.php)

❖ Cele mai importante cotaţii, de pe piaţa internaţională, numite THE MAJORS:

✓ EUR/USD Euro Member Countries/ United States Dollar
1
 ✓ GBP/USD United Kingdom Pound/ United States Dollar
✓ AUD/USD Australia Dollar/United States Dollar
✓ USD/JPY United States Dollar/ Japan Yen
✓ USD/CHF United States Dollar/ Switzerland Franc
✓ USD/CAD United States Dollar/ Canada Dollar

❖ Unele perechi de cotaţii sunt recunoscute de participanţii de pe piaţă după denumirea de

”CABLE” (este vorba de cotația GBP/USD – comunicarea între Marea Britanie și SUA
realizându-se, în primă fază, prin intermediul cablului de comunicații).

Apreciere/Depreciere vs. Valorizare/Devalorizare

Atunci când valoarea unei monede creşte (scade), se poate afirma că aceasta s-a apreciat
(depreciat).

Apreciere/depreciere - termeni ce se folosesc în contextul modificării unui curs de

schimb ca urmare a cererii și ofertei de pe piață, în cazul unui regim de curs de schimb flotant.

Valorizare/devalorizare - termeni ce se folosesc atunci când modificarea cursului de

schimb este rezultatul unei decizii oficiale într-un regim de curs de schimb fix (se modifică
paritatea cursului de schimb).

Observaţie!
Fie X şi Y două monede. Dacă X se apreciază în raport cu Y, atunci Y se depreciază în
raport cu X, DAR gradul de apreciere a lui X în raport cu Y este diferit de gradul de
depreciere a lui Y în raport cu X.

Grad de apreciere/depreciere X = (valoarea Xt1-valoarea Xt0)/valoarea Xt0

Exemplul 2:

Fie cursurile spot:

t0: EUR/RON 4,477 -> E0 = 4,477
t1: EUR/RON 4,356 -> E1 = 4,356

Cursul RON se apreciază în raport cu EUR.

EUR se depreciază în raport cu RON.

t0: EUR/RON 4,477 => 1 EUR = 4,477 RON şi 1 RON = 1/4,477 EUR = 0,22336
t1: EUR/RON 4,356 => 1 EUR = 4,356 RON şi 1 RON = 1/4,356 EUR = 0,22957

Grad de apreciere/depreciere EUR = (valoarea EURt1-valoarea EURt0)/valoarea EURt0

Grad de apreciere/depreciere EUR = Δ%E = (E1-E0)/E0 = (4,356-4,477)/4,477=-2,703%
(valoare negativă -> depreciere: EUR s-a depreciat cu 2,703% în intervalul t0-t1)
Grad de apreciere/depreciere RON = Δ% 1/E = (1/E1-1/E0)/1/E0 = (1/4,477-1/4,356)/
1/4,356 = 2,78% (valoare pozitivă -> apreciere: RON s-a apreciat în perioada analizată cu
2,78%).
2
 Observaţie!
Atunci când cursul scade, moneda de bază se depreciază, iar moneda cotantă se apreciază.
Atunci când cursul creşte, moneda de bază se apreciază, iar moneda cotantă se depreciază.

2. Paritatea Puterii de Cumpărare – un model de determinare a cursului de schimb de

echilibru

2.1. Paritatea puterii de cumpărare – forma absolută

Pe termen mediu și lung, prețurile din țări diferite manifestă o tendință de convergență.
Aşadar, prețul în lei al unui coș de consum reprezentativ (PRO) din România ar trebui să fie egal
cu prețul unui coș de consum reprezentativ din zona euro, dar exprimat tot în lei (deci înmulțit cu
un curs de schimb: EPPP · PZE).

,
unde: EPPP reprezintă cursul de schimb determinat pe baza parităţii puterii de cumpărare; PRO este
valoarea unui coş de bunuri de consum exprimată în moneda națională; PZE este valoarea
aceluiaşi coş exprimată în monedă străină.

În consecinţă, cursul de schimb calculat, conform PPP, este:

unde: PN reprezintă prețurile de pe piața naţională aferentă monedei cotante, iar PF reprezintă
prețurile de pe piața străină aferentă monedei de bază.

Exemplul 3:

Dacă reducem coşul reprezentativ de bunuri la un singur bun şi considerăm că pe piaţa

românească şi pe cea americană se comercializează doar un anume tip de ciocolată, care în
România costă 6 lei, iar în SUA costă 2 dolari, cursul de schimb dintre leul românesc şi dolarul
american ar trebui să fie, conform teoriei parităţii puterii de cumpărare, forma absolută, 3
RON/USD.

Pentru a determina cursul de schimb conform PPP trebuie să se ţină cont de faptul că într-
o economie se tranzacţionează o multitudine de bunuri, iar calculul acestuia nu poate fi efectuat
decât de organisme specializate, cum sunt cele din cadrul Băncii Mondiale, OECD sau Eurostat.

Observaţie!

3
 Cursul de schimb calculat, conform PPP, este utilizat în special în realizarea de
comparații internaționale.
De exemplu: pentru a face o comparație între nivelul PIB pe locuitor al României și cel al
altor țări se transformă valoarea acestui indicator într-o monedă comună, în euro.

2.2. Paritatea puterii de cumpărare – forma relativă

Forma relativă a teoriei parităţii puterii de cumpărare (derivată din forma absolută)
explică modificarea relativă a cursului de schimb pe baza diferenţialului de inflaţie din două ţări.
Raportând cursul calculat conform PPP la două momente diferite 0 şi 1, se obţine:

,
unde: reprezintă indicele preţurilor în România;
reprezintă indicele preţurilor în zona euro;
este rata inflaţiei în România;
este rata inflaţiei în zona euro.

Logaritmând relaţia anterioară şi folosind aproximarea ln(1+x) ≈ x, pentru x → 0, se

obţine:

Generalizând relaţia de mai sus, modificarea relativă a cursului de schimb conform PPP
este:

,
unde: este rata inflaţiei pe piaţa internă;
este rata inflaţiei pe piaţa externă.

Interpretare: Potrivit parităţii puterii de cumpărare, modificarea relativă a cursului de

schimb este egală cu diferenţialul de inflaţie între cele două ţări; dacă inflaţia pe piaţa naţională
este mai mare decât inflaţia pe piaţa externă, cursul de schimb va creşte, iar moneda naţională se
va deprecia.

3. Cursul real de schimb

Definiţie:

4
 Cursul real de schimb reprezintă cursul nominal ajustat cu rata inflaţiei din cele două ţări
şi poate fi folosit ca indicator al competitivităţii comerţului exterior.

Cursul real poate fi bilateral, atunci când este calculat faţă de o altă valută, sau
multilateral (efectiv), atunci când se calculează în raport cu mai multe valute cărora li se atribuie
anumite ponderi.

Un mod de exprimare a cursului de schimb real bilateral este următorul:

,
unde: Ereal reprezintă cursul real de schimb exprimat ca unităţi de valută naţională la o unitate de
valută străină; E reprezintă cursul nominal de schimb (de pe piaţă); PF este nivelul preţurilor pe
piaţa externă; PN reprezintă nivelul preţurilor pe piaţa internă.

Aplicaţia 1
Se consideră un caz simplificat în care există doar 4 bunuri în economia românească şi
cea americană:

Ponderea
Preţul produsului Curs de Curs de revenire
produsului
Produsul pe piaţa revenire ponderat
în total tranzacţii
naţională (USD/RON) (USD/RON)
(%)
România SUA
(RON) (USD)
0 1 2 3 4 = 1/2 5=4x3
A 9 3 18 3 0,54
B 13 5 42 2,6 1,092
C 60 25 35 2,4 0,84
D 375 100 5 3,75 0,1875
Total - - - - 2,6595

Completaţi coloanele libere şi determinaţi cursul de schimb (total). Ce observaţi?

Rezolvare:

Pentru determinarea cursului de schimb s-au calculat:

• cursul de revenire - pentru fiecare produs ca raport între preţul pe piaţa internă (în
monedă naţională) şi preţul pe piaţa externă (în monedă străină);
• cursul de revenire ponderat - ca produs între cursul de revenire şi ponderea produsului
respectiv în totalul tranzacţiilor.

Cursul de schimb apare, astfel, ca o medie ponderată a cursurilor de revenire ale

produselor individuale.

5
 Aplicaţia 2
Se consideră că la începutul anului 2010, cursul de schimb dintre leul românesc şi dolarul
american este 2,85 lei pentru un dolar american. Rata anuală a inflaţiei în România este de 8,5%
în timp ce rata anuală a inflaţiei în SUA este de 2%. Dacă se verifică paritatea puterii de
cumpărare, la sfârşitul anului, care va fi cursul de schimb dintre leul românesc şi dolarul
american?

Rezolvare:

Aplicaţia 3
Se presupune că în SUA şi în România se produce un singur bun, identic, şi anume
ciocolata, care în România costă 6 lei, iar în SUA 2 dolari, cursul de schimb nominal dintre leul
românesc şi dolarul american pe piață este 3,2 RON/USD. Care este cursul real?

Rezolvare:

Se observă lipsa unităţii de măsură în exprimarea cursului de schimb real. Valoarea sa

poate fi comparată cu nivelul 1 (care se înregistrează atunci când cursul nominal de pe piaţă este
egal cu cel conform parității puterii de cumpărare).

Aplicaţia 4
În prezent, cursul dintre dolarul american şi yen‐ul japonez este 120,20 JPY/USD. Ştiind
că pe fondul scăderii ratelor reale de dobândă pe piața japoneză, cursul s‐a modificat cu 2%, să se
determine cu cât s‐a apreciat/depreciat yen‐ul japonez față de dolarul american.

Rezolvare:

6
 Aplicaţia 5
În 2015, prețurile pe piața japoneză scad cu 20% față de anul anterior, în timp ce prețurile
pe piața americană cresc cu 2,5% față de 2014. Cum anticipați că va evolua cursul de schimb
USD/JPY? Utilizați implicațiile teoriei parității puterii de cumpărare.

Rezolvare:

Aplicând relaţia:

Se obţine:

Aplicaţia 6
Creşterea procentuală a masei monetare în România este 7%, iar creşterea PIB real este
2,5%. Să se determine variația procentuală a leului în raport cu moneda euro, ştiind că inflația în
zona euro este 2%. Se consideră respectată teoria cantitativă a banilor.

Rezolvare:

7
 Aplicaţia 7
Un agent economic care dispune de 1000 de lei anticipează pentru perioada ianuarie –
iunie 2010 o apreciere a dolarului american cu 3% față de leul românesc. Ce alternativă de
plasament îi aduce cel mai mare randament în termeni nominali:

a) Un depozit în lei pe 6 luni, rata nominală a dobânzii rRON = 7,5% ;

b) Un depozit în dolari pe 6 luni, rata nominală a dobânzi rUSD = 2,3%?

Cursul la vedere (spot) la începutul anului este E0 =2,99 RON/USD.

Rezolvare:

8
 Aplicaţia 8
O bancă comercială vinde 10 milioane de euro la cursul 1 EUR=1,21 USD şi cu banii
obținuți constituie un depozit la o rată a dobânzii de 1,75% pe 3 luni. Ştiind că la maturitatea
depozitului, dolarul se depreciase cu 5% față de euro, să se determine suma în euro aflată în
posesia băncii la scadența depozitului.

9
Rezolvare:

10