Multiplicatorul

monetar:teorie si
practica
Realizat de Stratulat Cristina
Cuprins:
Introducere   
                                
Multiplicatorul monetar (m) reprezintă raportul dintre masa
monetară şi baza monetară. El se utilizează la determinarea masei
monetare prin intermediul variabilei cheie. Multiplicatorul monetar
poate fi simplu şi compus. Multiplicatorul monetar este supraunitar,
valoarea lui creşte în măsură ce sporeşte ponderea depozitelor în
masa monetară şi este cu atît mai mare cu cît mai mică este ponderea
rezervelor
                                                                                                                        
                                                            
                                                    
Structura multiplicatorului bazei monetare
Oricum, o analiza mai atenta a multiplicatorului ar putea fi utila. Sa presupunem ca
bancile comerciale detin ca rezerve (depozitate in banca centrala) o proportie  din
depozitele lor in lei si o proportie  din depozitele denominate in dolari. Reglementarea
bancara stabileste o rezerva minima obligatorie; in plus, bancile din tarile dezvoltate ar
putea detine anumite rezerve suplimentare daca volatilitatea fluxului depozitelor este
inalta . Agentii privati vor pastra numerar intr-o proportie b din depozitele lor in lei,
mentinandu-si obiceiurile lor de plata. Ei vor detine, de asemenea d lei in depozite
denominate in dolari pentru fiecare depozit in lei (noi presupunem pentru simplificare
ca oamenii nu vor pastra numerar in dolari, dat fiind ca ei nu-i pot folosi astfel in
tranzactii, iar bancnotele nu sunt purtatoare de dobanda ).
 1) depunerile iniţiale 1000 u.m., dacă rr=20% rezultă că din suma dată banca face
rezerve obligatorii de 200 u.m., iar restul 800 u.m. le poate acorda sub formă de
credite către banca a doua;

Procesul de 2) banca a doua din suma de 800 u.m. 20 % (160 u.m.) le depune ca reprezentînd
rr, iar restul 640 – le acordă sub formă de credit;

creare a 3) iar a treia bancă, din suma de 640 u.m. 128 u.m. (20%) le depune sub formă de
banilor în rezerve obligatorii, iar restul le acordă sub formă de credit (522 u.m.)

sistemul
• Procesul dat este continuu. Efectul dat se numeşte efect de multiplicare, adică de creare a banilor în
sistemul bancar, conform multiplicatorului bancar.
• Multiplicatorul simplu (bancar): m = 1/rr m = D / R 

bancar:
• rr- rata rezervelor obligatorii care caracterizează comportamentul băncilor comerciale; rr = R/D.
Deoarece populaţia influenţează prin comportamentul său asupra stocului de bani din economie
multiplicatorul monetar compus este: 
• m = 1+cd/cd+rr 
• cd – coeficientul depunerilor, caracterizează comportamentul populaţiei şi se calculează ca:
• cd = N/D.
• Modificările cantitative şi structurale a masei monetare şi componentele ei sunt analizate cu ajutorul
noţiunii de agregat monetar.
EXTINDEREA MULTIPLICATIVĂ A DEPOZITELOR ŞI
REZERVELOR BANCARE
 Însuşirea fundamentală a sistemului bancar, în ansamblu, constă în capacitatea de a extinde multiplu depozitele în urma
oricărei noi majorări a rezervelor bancare. Extinderea multiplicativă a depozitelor rezidă în amplificarea multiplă a
depozitelor pe calea oricărei majorări a rezervelor bancare din sistemul bancar în ansamblu şi reprezintă esenţa creaţiei
monetare scriptice. Pentru explicarea fenomenului creaţie monetară scriptică, admitem câteva convenţionalităţi, printre care:
numai depozitele din conturile curente sunt unica formă a banilor, fapt ce înseamnă ignorarea banilor efectivi (în numerar); 
nivelul ratei rezervelor obligatorii este de 10,0%. Procesul de multiplicare demarează odată cu obţinerea de Banca 1 a unui
depozit, admitem în valoare de 1 000 lei. Aceasta majorează rezervele obligatorii ale băncii cu +100 lei şi rezervele
excedentare cu +900 lei. 
 Multiplicatorul monetar ilustrează cu câte subunităţi monetare creşte oferta de monedă dacă baza monetară va spori cu o
unitate monetară. În realitate, depozitele din conturile curente se multiplică cu mult mai puţin, deoarece există şi alţi factori,
cum ar fi, spre exemplu, menţinerea rezervelor excedentare (neinvestirea lor din motiv de prudenţă în asigurarea lichidităţii
băncii) etc. Metodele şi tehnicile de prognozare a ofertei de monedă, determinare a bazei monetare şi calculare a
multiplicatorului monetar sunt acceptate de fiecare autoritate monetară naţională în parte, aceasta imprimându-le specific şi
trăsături originale.
 Conlcuzie
În economie multiplicatorul desemnează un factor care indică în ce
măsură un impuls economic originar (variabila independentă)
influențează o mărime explicativă (variabila dependentă). 
Dacă ratele de modificare ale varabilelor dependente corespund
ratelor de modificare ale variabilelor independente, atunci
multiplicatorul are valoarea 1. 
De cele mai multe ori sunt explicate prin acest concept legăturile
cauzale la care variabila dependentă se modifică mai mult decât se
modifică variabila independentă (multiplicatorul este mai mare
decât 1).
Denumirea multiplicator este un termen technic al
Keynesianismului. Alături de procesul acceleratorului, procesul
multiplicatorului este un mecanism fundamental prin care se
ajunge la o consolidare automată a impulsurilor economice.
Utilizarea în politică economică a principiului multiplicatorului se
face în contextul cerinței de stimulare a cererii la nivel
macroeconomic și a politicii monetare.
Bibliografie: