INDICATORI MACROECONOMICI

1. Dacă într-o țară economisirea privată este mai mare decât investițiile private, iar balanța
comercială este echilibrată, atunci una dintre următoarele variante este corectă în
condițiile echilibrului macroeconomic: a) economisirea națională este egală cu 0; b) taxele
nete sunt egale cu cheltuielile guvernamentale; c) soldul bugetar este pozitiv; d)
economisirea națională este negativă; e) economisirea națională este egală cu investițiile
private.

2. Dacă într-o țară economisirea privată este mai mică decât investițiile private, iar soldul
bugetar este egal cu 0, atunci una dintre următoarele variante este corectă în condițiile
echilibrului macroeconomic: a) economisirea națională este egală cu 0; b) exporturile sunt
mai mari decât importurile; c) exportul net este negativ; d) economisirea națională este
egală cu investițiile private; e) economisirea națională este mai mare decât investițiile
private.

3. Dacă într-o țară economisirea privată este egală cu investițiile private, iar Guvernul
înregistrează deficit bugetar, atunci una dintre următoarele variante este corectă în
condițiile echilibrului macroeconomic: a) economisirea națională este mai mare decât
investițiile private; b) economisirea națională este egală cu investițiile private; c) deficitul
comercial este mai mare decât deficitul bugetar; d) exportul net este pozitiv; e) exporturile
sunt mai mici decât importurile.

4. Dacă într-o țară taxele nete sunt mai mari decât cheltuielile guvernamentale, iar
economisirea privată este egală cu investițiile private, atunci una dintre următoarele
variante este corectă în condițiile echilibrului macroeconomic: a) deficitul comercial este
mai mare decât deficitul bugetar; b) exportul net este negativ; c) exporturile sunt egale cu
importurile; d) economisirea națională este mai mare decât investițiile private; e)
economisirea națională este egală cu investițiile private.

5. Dacă într-o țară importurile sunt mai mari decât exporturile, iar economisirea privată este
egală cu investițiile private, atunci una dintre următoarele variante este corectă în
condițiile echilibrului macroeconomic: a) surplusul comercial este mai mare decât
surplusul bugetar; b) economisirea națională este mai mică decât investițiile private; c)
taxele nete sunt egale cu cheltuielile guvernamentale; d) taxele nete sunt mai mari decât
cheltuielile guvernamentale; e) există surplus comercial.

6. Dacă într-o țară cheltuielile guvernamentale sunt mai mari decât taxele nete, iar
economisirea privată este mai mică decât investițiile private, atunci una dintre
următoarele variante este corectă în condițiile echilibrului macroeconomic: a)
economisirea națională este mai mare decât investițiile private; b) surplusul bugetar este
egal cu surplusul comercial; c) există deficit comercial; d) există surplus bugetar; e)
economisirea națională este egală cu investițiile private.
7. Calculul produsului intern brut după metoda cheltuielilor nu ia în considerare: a) exportul net; b)
cheltuielile guvernamentale; c) formarea brută de capital fix; d) consumul final al populației; e)
transferurile sociale.
8. Una dintre următoarele afirmații este corectă în privința produsului intern brut exprimat în
prețurile factorilor: a) este mai mare decât produsul intern brut exprimat în prețurile pieței; b)
este mai mic decât venitul (produsul) național brut în prețurile factorilor, dacă soldul veniturilor
cu străinătatea este negativ; c) este egal cu venitul (produsul) național brut în prețurile factorilor,
dacă soldul veniturilor cu străinătatea este egal cu 0; d) este mai mic decât produsul global brut; e)
nu include amortizarea.

9. Venitul (Produsul) național net exprimat în prețurile factorilor include : a) taxele indirecte;
b) amortizarea; c) cheltuielile guvernamentale; d) consumul intermediar; e) răspunsurile a) și b).

10. Calculul produsului intern brut după metoda veniturilor nu ia în considerare: a) salariile
lucrătorilor; b) profiturile companiilor; c) amortizarea; d) veniturile pensionarilor; e) veniturile
persoanelor fizice autorizate.

11. Produsul intern net exprimat în prețurile pieței nu include : a) taxele indirecte; b) stocurile din
economie; c) cheltuielile guvernamentale; d) exportul net; e) consumul intermediar.

12. Una dintre următoarele afirmații nu este corectă în privința venitului (produsului) național
brut exprimat în prețurile pieței : a) este mai mare decât produsul intern brut exprimat în
prețurile pieței, dacă soldul veniturilor cu străinătatea este pozitiv; b) este mai mic decât produsul
intern brut exprimat în prețurile pieței, dacă soldul veniturilor cu străinătatea este negativ; c)
include consumul intermediar; d) include amorizarea; e) este egal cu produsul intern brut exprimat
în prețurile pieței, dacă soldul veniturilor cu străinătatea este egal cu 0.

13. În condiţiile în care se înregistrează o reducere generalizată a preţurilor cu 1,5% faţă de

perioada de referinţă, atunci, în perioada curentă: a) deflatorul PIB este egal cu 101,5%;
b) indicele PIB nominal este mai mic decât indicele PIB real; c) deflatorul PIB este egal
cu 1,5%; d) indicele PIB nominal este mai mare decât indicele PIB real cu 1,5%; e)
Indicele PIB real este egal cu 98,5%.

14. În condiţiile în care se inregistreaza o creștere generalizata a preţurilor cu 2,5% faţă de

perioada de referinţă, atunci, în perioada curentă: a) deflatorul PIB este egal cu 97,5%; b)
indicele PIB nominal este mai mare decât indicele PIB real; c) deflatorul PIB este egal cu
2,5%; d) indicele PIB nominal este mai mic decât indicele PIB real cu 2,5%; e) Indicele
PIB nominal este 102,5%.

15. În condiţiile în care deflatorul PIB (T1 față de T0) este de 98%, atunci: a) indicele PIB
nominal < indicele PIB real; b) indicele PIB nominal = indicele PIB real; c) indicele PIB
nominal > indicele PIB real; d) rata inflației este 98%; e) preţurile au crescut cu 2%.
16. În condiţiile în care deflatorul PIB este de 105%, atunci: a) indicele PIB nominal =
indicele PIB real; b) rata inflației este 105%; c) indicele PIB nominal < indicele PIB real;
d) indicele PIB nominal = indicele PIB real; e) preţurile au crescut cu 5%.

17. În condiţiile în care se înregistreaza o reducere generalizată a preţurilor cu 4,5% faţă de

perioada de referinţă, atunci, în perioada curentă: a) deflatorul PIB este egal cu 4,5%; b)
indicele PIB nominal este mai mic decât indicele PIB real; c) deflatorul PIB este egal cu
104,5%; d) Indicele PIB real este egal cu 95,5%; e) Indicele PIB real este egal cu 104,5%.

18. În condiţiile în care se înregistrează o creștere generalizata a preţurilor cu 5,5% faţă de

perioada de referinţă, atunci, în perioada curentă: a) Indicele PIB real este egal cu
105,5%; b) Indicele PIB real este egal cu 94,5%; c) deflatorul PIB este egal cu 5,5%; d)
indicele PIB nominal este egal cu 105,5%; e) indicele PIB nominal este mai mare decât
indicele PIB real.

19. Într-o economie, exportul reprezinta 40% din produsul intern brut (PIB), iar deficitul
comercial reprezintă 3% din PIB. Dacă investiţiile brute reprezintă 20% din PIB, iar
cheltuielile (achizitiile) guvernamentale au fost de 18% din PIB, atunci consumul
populaţiei este (ca procent din PIB) de: a) 22%; b) 25%; c) 65%; d) 59%; e) 62%.

20. Într-o economie, exportul reprezinta 40% din produsul intern brut (PIB), iar surplusul
comercial reprezintă 3% din PIB. Dacă investiţiile brute reprezintă 20% din PIB, iar
cheltuielile (achizitiile) guvernamentale au fost de 18% din PIB, atunci consumul
populaţiei este (ca procent din PIB) de: a) 22%; b) 25%; c) 65%; d) 59%; e) 62%.

21. Presupunem că într-o economie, nivelul cererii agregate este de 150 u.m. În totalul cererii
agregate ponderea consumului privat este de 50%, cea a investiţiilor este de 20%, cea a
consumului public (G) de 10%, iar exporturile reprezintă 40 u.m. Rezultă că importurile
sunt: a) 20 u.m.; b) 15 u.m.; c) 10 u.m.; d) 5 u.m.; e) 25 u.m.

22. În raport cu PIB obţinut într-un an, consumul privat reprezintă 70 %, consumul
guvernamental 10 %, iar investiţiile economice 25 %. În aceste condiţii: a) exportul este
mai mare decât importul cu echivalentul a 5 % din PIB; b) deficitul comercial reprezintă 5
% din PIB; c) exportul net reprezintă 5 % din PIB; d) exportul net este pozitiv; e) exportul
net este nul.

23. Într-o economie, consumul privat are o pondere de 50% în PIB, iar investiţiile (brute) au o
proporţie de 25% din PIB. Dacă respectiva economie înregistrează un deficit comercial de
10 % din PIB, atunci nivelul cheltuielilor guvernamentale este (ca procent din PIB) de: a)
15%; b) 25%; c) 5%; d) 30%; e) 35%.

24. În raport cu PIB obţinut într-un an, consumul privat reprezintă 65%, cheltuielile
guvernamentale sunt de 20%, iar investiţiile economice 25%. În aceste condiţii: a)
exportul este mai mare decât importul cu echivalentul a 10% din PIB; b) surplusul
 comercial reprezintă 10 % din PIB; c) exportul net reprezintă 10% din PIB; d) exportul
net este pozitiv; e) exportul net este negativ.

25. Presupunem că într-o economie naţională se produc numai două bunuri : X, Y. Se cunosc
cantităţile şi respectiv preţurile acestora în doi ani consecutivi (T0 – an de bază).
Deflatorul PIB (T1 relativ la T0) este de : a) 200% ; b) 150% ; c) 300% ; d) 50% ; e)
175%.
Px Qx Py Qy
T0 2 15 4 10
T1 3 30 8 15

26. Presupunem că într-o economie naţională se produc numai două bunuri : X, Y. Se cunosc
cantităţile şi respectiv preţurile acestora în doi ani consecutivi (T0 – an de bază).
Deflatorul PIB (T1 relativ la T0) este de : a) 133,3% ; b) 66,7% ; c) 200% ; d) 144% ; e)
122%.
Px Qx Py Qy
T0 4 15 3 10
T1 6 20 4 15

27. Presupunem că într-o economie naţională se produc numai două bunuri : X, Y. Se cunosc
cantităţile şi respectiv preţurile acestora în doi ani consecutivi (T0 – an de bază). Rata de
creștere procentuală a PIB real (T1 relativ la T0) este de : a) 269,2% ; b) 66,7% ; c)
200% ; d) 184,6% ; e) 100%.
Px Qx Py Qy
T0 2 8 2 5
T1 3 6 4 20

28. Presupunem că într-o economie naţională se produc numai două bunuri : X, Y. Se cunosc
cantităţile şi respectiv preţurile acestora în doi ani consecutivi (T0 – an de bază). Rata de
creștere procentuală a PIB real (T1 relativ la T0) este de : a) 350% ; b) 200% ; c) 175% ;
d) 75% ; e) 100%.
Px Qx Py Qy
T0 4 5 3 4
T1 6 8 8 8

29. Presupunem că într-o economie naţională se produc numai două bunuri : X, Y. Se cunosc
cantităţile şi respectiv preţurile acestora în doi ani consecutivi (T0 – an de bază). Una
dintre afirmațiile următoare este corectă : a) Indicele PIB nominal este supraunitar ; b)
Indicele PIB real este mai mic decât Indicele PIB nominal; c) Indicele PIB real este egal
 cu Deflatorul PIB ; d) PIB nominal a crescut în T1 relativ la T0; e) Prețurile au crescut în
T1 relativ la T0.
Px Qx Py Qy
T0 3 10 8 20
T1 2 30 4 25

30. Presupunem că într-o economie naţională se produc numai două bunuri : X, Y. Se cunosc
cantităţile şi respectiv preţurile acestora în doi ani consecutivi (T0 – an de bază). Una
dintre afirmațiile următoare este corectă : a) Indicele PIB nominal este subunitar ; b)
Indicele PIB real este mai mare decât Indicele PIB nominal; c) Indicele PIB real este egal
cu Deflatorul PIB ; d) PIB nominal a scăzut în T1 relativ la T0; e) Prețurile au crescut în
T1 relativ la T0.
Px Qx Py Qy
T0 7 5 2 5
T1 3 6 4 10

31. Într-o economie deschisă, intrările în fluxul circular al venitului sunt: a) economisirea
privată, investițiile și exporturile; b) taxele nete, importurile și cheltuielile
guvernamentale; c) exporturile, investițiile și cheltuielile guvernamentale; d) investițiile,
importurile și cheltuielile guvernamentale; e) taxele nete, exporturile și cheltuielile
guvernamentale.

32. Într-o economie în care există numai sector privat și sector public, retragerile din fluxul
circular al venitului sunt: a) economisirea privată și investițiile; b) taxele nete și
investițiile; c) investițiile și cheltuielile guvernamentale; d) taxele nete și economisirea
privată; e) taxele nete și cheltuielile guvernamentale.

33. Într-o economie în care există numai sector privat, intrările în fluxul circular al venitului
sunt: a) investițiile; b) importurile; c) economisirea privată; d) economisirea private și
investițiile; e) cheltuielile guvernamentale.

34. Într-o economie deschisă, retragerile din fluxul circular al venitului sunt: a) economisirea
privată, investițiile și exporturile; b) taxele nete, importurile și economisirea privată; c)
exporturile, taxele nete și cheltuielile guvernamentale; d) investițiile, importurile și
cheltuielile guvernamentale; e) investițiile, exporturile și cheltuielile guvernamentale.

35. Într-o economie în care există numai sector privat și sector public, intrările în fluxul
circular al venitului sunt: a) economisirea privată și investițiile; b) taxele nete și
investițiile; c) investițiile și cheltuielile guvernamentale; d) taxele nete și economisirea
privată; e) taxele nete și cheltuielile guvernamentale.

36. Într-o economie în care există numai sector privat, retragerile din fluxul circular al
venitului sunt: a) investițiile; b) importurile; c) economisirea privată; d) economisirea
private și investițiile; e) cheltuielile guvernamentale.
VENIT, CONSUM, INVESTIȚII

1. Presupunem că nivelul de echilibru al venitului disponibil (Yd) = 100 u.m. Dacă înclinaţia
marginală spre economisire=2/5, iar investiţiile se reduc cu 10 u.m., atunci noul nivel de
echilibru al lui Yd (u.m.) este: a) 125; b) 116,7; c) 83,3; d) 90; e) 75.

2. Presupunem că nivelul de echilibru al venitului disponibil (Yd) = 30 u.m. Dacă înclinaţia

marginală spre consum=2/3, iar investiţiile cresc cu 3 u.m., atunci noul nivel de echilibru
al Yd (u.m.) este: a) 39; b) 9; c) 23; d) 32; e) 2.

3. Presupunem că nivelul de echilibru al venitului disponibil (Yd) = 50 u.m. Dacă înclinaţia

marginală spre economisire=0,2, iar investiţiile se majorează cu 20 u.m., atunci noul nivel
de echilibru al lui Yd (u.m.) este: a) 100; b) 25; c) 75; d) 150; e) 30.

4. Presupunem că nivelul de echilibru al venitului disponibil (Yd) = 75 u.m. Dacă înclinaţia

marginală spre consum=0,6, iar investiţiile cresc cu 4 u.m., atunci noul nivel de echilibru
al Yd (u.m.) este: a) 10; b) 71; c) 85; d) 81,67; e) 79.

5. Presupunem că nivelul de echilibru al venitului disponibil (Yd) = 75 u.m. Dacă înclinaţia

marginală spre economisire=0,8, iar investiţiile se majorează cu 40 u.m., atunci noul nivel
de echilibru al lui Yd (u.m.) este: a) 50; b) 200; c) 275; d) 115; e) 125.

6. Presupunem că nivelul de echilibru al venitului disponibil (Yd) = 175 u.m. Dacă înclinaţia
marginală spre consum=0,8, iar investiţiile se reduc cu 4 u.m., atunci noul nivel de
echilibru al lui Yd (u.m.) este: a) 155; b) 170; c) 180; d) 171; e) 195.
â

7. Dacă nivelul consumului crește cu un procent mai redus decât procentul de majorare a
venitului disponibil (relativ la valorile inițiale), atunci înclinația marginală spre consum
este: a) negativă; b) egală cu raportul dintre variația venitului disponibil și variația
consumului; c) egală cu înclinaţia medie spre consum inițială; d) mai mică decât înclinaţia
medie spre consum inițială; e) mai mare decât înclinaţia medie spre consum inițială.

8. Atunci când consumul autonom este egal cu zero, înclinaţia marginală spre consum este:
a) egală cu raportul dintre venitul disponibil și consum; b) egală cu raportul dintre variația
venitului disponibil și variația consumului; c) egală cu înclinaţia medie spre consum; d)
mai mică decât înclinaţia medie spre consum; e) mai mare decât înclinaţia medie spre
consum.

9. Dacă venitul disponibil crește mai mult în termeni procentuali comparativ cu consumul
(relativ la o perioadă inițială), atunci: a) înclinația marginală spre consum este negativă;
b) înclinația medie spre consum crește; c) înclinația medie spre consum scade; d)
 înclinația marginală spre consum este mai mică decât inclinația medie spre consum; e)
înclinația medie spre consum este constantă.

10. Dacă nivelul economisirii crește cu un procent mai ridicat decât procentul de majorare a
venitului disponibil (relativ la valorile inițiale), atunci înclinația marginală spre
economisire este: a) egală cu înclinaţia medie spre economisire inițială; b) mai mică decât
înclinaţia medie spre economisire inițială; c) egală cu raportul dintre variația venitului
disponibil și variația economisirii; d) este negativă; e) mai mare decât înclinaţia medie
spre economisire inițială.

11. Atunci când consumul autonom este negativ, înclinaţia medie spre economisire este:
a) egală cu raportul dintre venitul disponibil și economisire; b) egală cu raportul dintre
variația venitului disponibil și variația economisirii; c) egală cu înclinaţia marginală spre
economisire; d) mai mică decât înclinaţia marginală spre economisire; e) mai mare decât
înclinaţia marginală spre economisire.

12. Dacă venitul disponibil crește mai puțin în termeni procentuali comparativ cu
economisirea (relativ la o perioadă inițială), atunci: a) înclinația marginală spre
economisire este negativă; b) înclinația medie spre economisire scade; b) înclinația
marginală spre economisire este mai mică decât inclinația medie spre economisire; c)
înclinația medie spre economisire crește; e) înclinația medie spre economisire este
constantă.

13. Dacă funcţia consumului este: C = 150 + 0,25Yd (Yd = venitul disponibil), atunci
înclinaţia marginală spre economisire (s’) este: a) 0,2; b) 1; c) 0,8; d) 0,75; e) 150.

14. Dacă funcţia consumului este: C = 0,4 + 0,4Y d (Yd = venitul disponibil), atunci înclinaţia
medie spre economisire (s) corespunzătoare unui Yd = 10 este de: a) 0,4; b) 0,56; c) 0,6;
d) 4,4; e) 0,44.

15. Dacă funcţia consumului este: C = 0,1 + 0,6Y d (Yd = venitul disponibil), atunci înclinaţia
medie spre economisire (s) este: a) 0,6; b) 0,4; c) mai mare decât 0,6; d) mai mică decât
0,4; e) 6.

16. Dacă funcţia economisirii este: S = -150 + 0,25Y d (Yd = venitul disponibil), atunci
înclinaţia marginală spre consum (c’) este: a) 0,75; b) 4; c) 0,25; d) 1; e) -150.

17. Dacă funcţia economisirii este: S = -0,6 + 0,6Yd (Yd = venitul disponibil), atunci înclinaţia
medie spre consum (c) corespunzătoare unui Y d = 10 este de: a) 0,46; b) 0,4; c) 0,54; d)
0,6; e) 6.

18. Dacă funcţia economisirii este: S = -0,3 + 0,3Yd (Yd = venitul disponibil), atunci înclinaţia
medie spre consum (c) este: a) 0,3; b) mai mică decât 0,3; c) 1; d) mai mare decât 0,7; e)
3.
 19. Constituie un factor care determină reducerea consumului privat: a) scăderea ratei
dobânzii la creditele pentru consum; b) creșterea averii deținute de către gospodării; c)
reducerea transferurilor sociale; d) reducerea taxelor pe venitul gospodăriilor; e)
optimismul populației privind evoluția economiei.

20. Constituie un factor care determină reducerea investițiilor private: a) reducerea

impozitului pe profit; b) majorarea PIB; c) pesimismul investitorilor privind evoluția
economiei; d) scăderea ratei dobânzii la creditele pentru investiții; e) acordarea de
reduceri de taxe investitorilor.

21. Constituie un factor care conduce la creșterea exporturilor firmelor din România: a)
scăderea cererii externe pentru produsele respectivelor firme; b) majorarea prețurilor
bunurilor realizate intern relativ la prețurile externe; c) aprecierea leului față de valute; d)
creșterea veniturilor angajaților din România; e) deprecierea leului față de valute.

22. Constituie un factor care determină creșterea consumului privat: a) scăderea averii
deținute de către gospodării; b) creșterea ratei dobânzii la creditele pentru consum; c)
reducerea venitului disponibil; d) majorarea taxelor pe venitul gospodăriilor; e)
optimismul populației privind evoluția veniturilor personale și a economiei.

23. Constituie un factor care conduce la majorarea investițiilor private: a) creșterea taxelor
suportate de către investitori; b) creșterea PIB, prin efectul acceleratorului; c) creșterea
ratei fiscalității suportate de către firme; d) pesimismul investitorilor privind evoluția
economiei; e) creșterea ratei dobânzii la creditele pentru investiții.

24. Constituie un factor care conduce la scăderea importurilor realizate de către agenții
economici din România: a) majorarea cererii externe pentru produsele românești; b)
majorarea prețurilor bunurilor realizate intern relativ la prețurile bunurilor importate; c)
aprecierea leului față de valute; d) reducerea veniturilor agenților economici din România;
e) creșterea consumului populației și a cheltuielilor guvernamentale.

CERERE AGREGATĂ, OFERTĂ AGREGATĂ, DECALAJE DE PRODUCȚIE

1. Majorarea cheltuielilor publice în perioada de decalaj de producție recesionist determină,
pe termen scurt: a) scăderea producţiei reale; b) creşterea ratei şomajului; c) creşterea
deficitului bugetar; d) creşterea soldului bugetar; e) a şi b.

2. Reducerea transferurilor sociale în perioada de decalaj de producție inflaționist determină,

pe termen scurt: a) creșterea producţiei reale; b) scăderea ratei şomajului; c) scăderea
deficitului bugetar; d) creșterea ratei inflației; e) a şi b.

3. Deplasarea curbei ofertei agregate pe termen scurt spre stânga poate avea loc atunci când
(ceteris paribus): a) creşte oferta monetară; b) scade costul factorilor de producţie; c)
crește nivelul mediu al preţurilor din economie; d) cresc cheltuielile guvernamentale; e)
creşte prețul materiei prime folosite de către producătorii interni.
4. Deplasarea curbei cererii agregate spre stânga poate fi cauzată de: a) reducerea nivelului
mediu al preţurilor; b) reducerea fiscalităţii; c) scăderea importurilor; d) reducerea
investiţiilor economice private; e) creşterea exporturilor.

5. Deplasarea curbei cererii agregate spre dreapta poate fi cauzată de: a) reducerea
impozitului pe veniturile salariale; b) creşterea nivelului mediu al preţurilor; c) creşterea
importurilor; d) scăderea exporturilor; e) reducerea ofertei monetare.

6. Deplasarea curbei ofertei agregate pe termen scurt spre dreapta poate avea loc atunci când
(ceteris paribus): a) scade oferta monetară; b) crește costul factorilor de producţie; c)
scade nivelul mediu al preţurilor din economie; d) scade nivelul fiscalității suportate de
către producătorii interni; e) scad cheltuielile guvernamentale.

7. Dacă economie se află într-un decalaj recesionist, atunci: a) PIB efectiv > PIB potenţial;
b) resursele în economie sunt suprautilizate; c) şomajul ciclic creşte; d) PIB efectiv = PIB
potenţial; e) rata efectivă a şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului
(NAIRU).

8. Care din măsurile următoare de politică fiscală se recomandă pentru eliminarea

decalajului de producție recesionist? a) majorarea impozitului pe profitul reinvestit; b)
creşterea masei monetare; c) majorarea impozitului pe salarii; d) majorarea ratei dobânzii;
e) sporirea cheltuielilor publice.

9. Dacă o economie se află într-un decalaj inflaţionist, atunci: a) PIB efectiv < PIB potenţial;
b) resursele în economie sunt subutilizate; c) şomajul ciclic creşte; d) PIB efectiv = PIB
potenţial; e) rata efectivă a şomajului este mai mică decât rata naturală a şomajului
(NAIRU).

10. Decizia guvernului de majorare a deficitului bugetului de stat prin creşterea cheltuielilor
publice (ceteris paribus) reprezintă o măsură de politică: a) fiscală restrictivă; b) monetară
restrictivă; c) monetară expansionistă; d) fiscală expansionistă; e) a şi b.

11. Decizia guvernului de reducere a deficitului bugetului de stat prin scăderea cheltuielilor
publice (ceteris paribus) reprezintă o măsură de politică: a) fiscală restrictivă; b) monetară
restrictivă; c) monetară expansionistă; d) fiscală expansionistă; e) a şi b.

12. Care din măsurile următoare de politică fiscală se recomandă pentru eliminarea
decalajului de producție inflaționist? a) reducera impozitului pe venitul lucrătorilor; b)
creşterea masei monetare; c) majorarea pensiilor și a alocațiilor pentru copii; d) majorarea
ratei dobânzii; e) reducerea cheltuielilor guvernamentale.

13. O creştere a preţului petrolului pe piaţa mondială determină, în economia unei ţări
importatoare (caeteris paribus): a) creşterea cererii agregate şi creşterea venitului naţional
(Y) de echilibru; b) creşterea ofertei agregate pe termen scurt şi creşterea Y de echilibru;
c) scăderea cererii agregate şi scăderea Y de echilibru; d) scăderea ofertei agregate pe
 termen scurt şi scăderea Y de echilibru; e) scăderea ofertei aggregate pe termen scurt şi
creşterea Y de echilibru.

14. Presupunem că o economie se află în situația de echilibru macroeconomic pe termen

scurt, iar Guvernul decide să majoreze transferurile sociale. În acest caz, față de situația
inițială, vor apărea următoarele efecte macroeconomice: a) Y scade, Rata șomajului crește
și Rata inflației scade; b) Y scade, Rata șomajului scade și Rata inflației crește; c) Y
Crește, Rata șomajului scade și Rata inflației crește; d) Y, Rata șomajului și Rata inflației
scad; e) Y, Rata șomajului și Rata inflației cresc.

15. Presupunem că o economie se află în situația de echilibru macroeconomic pe termen

scurt, iar cheltuielile de consum ale gospodăriilor scad. În acest caz, față de situația
inițială, vor apărea următoarele efecte macroeconomice: a) Y, Rata șomajului și Rata
inflației scad; b) Y, Rata șomajului și Rata inflației cresc; c) Y scade, Rata șomajului
crește și Rata inflației scade; d) Y scade, Rata șomajului scade și Rata inflației crește; c) Y
Crește, Rata șomajului scade și Rata inflației crește.

16. Presupunem că o economie se află în situația de echilibru macroeconomic pe termen

scurt, iar taxele și impozitele suportate de către firme cresc. În acest caz, față de situația
inițială, vor apărea următoarele efecte macroeconomice: a) Y, Rata șomajului și Rata
inflației scad; b) Y scade, Rata șomajului crește și Rata inflației crește; c) Y, Rata
șomajului și Rata inflației cresc; d) Y scade, Rata șomajului scade și Rata inflației crește;
c) Y Crește, Rata șomajului scade și Rata inflației crește.

17. Presupunem că o economie se află în situația de echilibru macroeconomic pe termen

scurt, iar costurile medii de producție suportate de către firme scad. În acest caz, față de
situația inițială, vor apărea următoarele efecte macroeconomice: a) Y, Rata șomajului și
Rata inflației cresc; b) Y scade, Rata șomajului scade și Rata inflației crește; c) Y Crește,
Rata șomajului scade și Rata inflației crește d) Y crește, Rata șomajului scade și Rata
inflației scad; e) Y scade, Rata șomajului crește și Rata inflației crește.

CTM scad => Oferta agregata creste => dezechilibru expansionist => PIB (Y) creste => rata
somajului scade, rata inflatiei scade

18. Presupunem că o economie se află în situația de echilibru macroeconomic pe termen

scurt, iar creditele acordate populației și firmelor cresc. În acest caz, față de situația
inițială, vor apărea următoarele efecte macroeconomice: a) Y Crește, Rata șomajului
scade și Rata inflației crește; b) Y scade, Rata șomajului crește și Rata inflației scade; c) Y
scade, Rata șomajului scade și Rata inflației crește; d) Y, Rata șomajului și Rata inflației
scad; e) Y, Rata șomajului și Rata inflației cresc.

PIAȚA MONETARĂ și INFLAȚIA

1. Cererea de monedă se află: a) în relaţie pozitivă cu produsul intern brut şi cu rata
dobânzii; b) în relaţie pozitivă cu produsul intern brut (Y) şi inversă (negativă) cu rata
dobânzii; c) în relaţie inversă (negativă) cu produsul intern brut şi cu rata dobânzii; d) în
relaţie inversă (negativă) cu produsul intern brut şi pozitivă cu rata dobânzii; e) în scădere
în faza de expansiune a ciclului economic şi în creştere în faza de recesiune.

2. Scăderea ofertei de monedă determină, caeteris paribus: a) scăderea cererii agregate; b)

creşterea cererii agregate şi scăderea ofertei agregate pe termen scurt; c) exclusiv
creşterea ofertei agregate pe termen scurt; d) creşterea cererii agregate; e) creşterea ofertei
agregate pe termen scurt.

3. Creșterea ofertei de monedă determină, caeteris paribus: a) scăderea cererii agregate; b)

creşterea cererii agregate şi scăderea ofertei agregate pe termen scurt; c) exclusiv scăderea
ofertei agregate pe termen scurt; d) creşterea cererii agregate; e) creşterea ofertei agregate
pe termen scurt.

4. Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare expansioniste? a)
creşterea ratei dobânzii de politică monetară; b) creşterea ratei rezervelor obligatorii ale
băncilor comerciale; c) creşterea cheltuielilor guvernamentale; d) operatiunile repo; e)
reducerea impozitării.

5. Care din măsurile următoare este specifică unei politici monetare restrictive? a) scăderea
ratei dobânzii de politică monetară; b) scăderea cheltuielilor guvernamentale; c)
operatiunile repo; d) reducerea impozitării; e) creșterea ratei rezervelor obligatorii ale
băncilor comerciale.

6. În condiţiile în care cererea de monedă este constantă, o politică monetară expansionistă:

a) reduce masa monetară în circulaţie, iar rata dobânzii scade; b) reduce masa monetară în
circulaţie, iar rata dobânzii creşte; c) creşte masa monetară în circulaţie, iar rata dobânzii
creşte; d) creşte masa monetară în circulaţie, iar rata dobânzii scade; e) presupune
majorarea ratei rezervelor bancare obligatorii şi a ratei dobânzii.

7. Dacă Banca Centrală promoveaza operatiuni de tip REPO, atunci care dintre următoarele
evoluţii este posibilă pe termen scurt?: a) masa monetară creşte, rata dobânzii creşte şi
scad investiţiile private; b) masa monetară scade, rata dobânzii creşte şi cresc investiţiile
private; c) masa monetară scade, rata dobânzii scade şi scad investiţiile private; d) masa
monetară creşte, rata dobânzii scade şi cresc investiţiile private; e) masa monetară scade,
rata dobânzii creşte şi scad investiţiile private.

8. Dacă Banca Centrală promoveaza operatiuni de tip REVERSE REPO, atunci care dintre
următoarele evoluţii este posibilă pe termen scurt?: a) masa monetară creşte, rata dobânzii
creşte şi scad investiţiile private; b) masa monetară scade, rata dobânzii creşte şi cresc
investiţiile private; c) masa monetară scade, rata dobânzii scade şi scad investiţiile private;
 d) masa monetară creşte, rata dobânzii scade şi cresc investiţiile private; e) masa monetară
scade, rata dobânzii creşte şi scad investiţiile private.

9. Creşterea ratei dobânzii reprezintă o măsură de politică: a) monetară expansionistă; b)

monetară restrictivă; c) fiscală expansionistă; d) fiscală restrictivă; e) de redresare
economică prin stimularea investiţiilor.

10. Scăderea ratei dobânzii reprezintă o măsură de politică: a) fiscală expansionistă; b) fiscală
restrictivă; c) monetară expansionistă; d) monetară restrictivă; e) de eliminare a
decalajului de producție inflaționist.

11. O politică monetară restrictivă presupune: a) creşterea atât a ratei dobânzii, cât şi a ratei
rezervelor obligatorii; b) scăderea atât a ratei dobânzii, cât şi a ratei rezervelor obligatorii;
c) creşterea ratei dobânzii şi scăderea ratei rezervelor obligatorii; d) scăderea ratei
dobânzii şi creşterea ratei rezervelor obligatorii; e) creşterea cheltuielilor guvernamentale.

12. O politică monetară expansionistă presupune: a) creşterea atât a ratei dobânzii, cât şi a
ratei rezervelor obligatorii; b) scăderea atât a ratei dobânzii, cât şi a ratei rezervelor
obligatorii; c) creşterea ratei dobânzii şi scăderea ratei rezervelor obligatorii; d) scăderea
ratei dobânzii şi creşterea ratei rezervelor obligatorii; e) scăderea cheltuielilor
guvernamentale.

13. Dacă prețurile bunurilor de consum cresc cu 5% față de anul precedent, atunci: a) rata
inflației este 105%; b) rata șomajului este 5%; c) rata de creștere economică este 5%; d)
rata inflației este 5%; e) rata de creștere economică este minus 5%.

14. Dacă rata de creștere economică este de 4% relativ la anul anterior, atunci: a) prețurile
bunurilor de consum s-au majorat cu 4%; b) prețurile bunurilor de consum s-au redus cu
4%; c) PIB nominal s-a majorat cu 4%; d) PIB real s-a majorat cu 4%; e) PIB nominal s-a
majorat cu 104%.

15. Dacă Indicele prețurilor bunurilor de consum este 95% față de anul precedent, atunci: a)
rata șomajului este 95%; b) rata șomajului este minus 5%; c) rata inflației este minus 5%;
d) rata de creștere economică este 5%; e) rata de creștere economică este minus 5%.

16. Dacă prețurile bunurilor de consum scad cu 3% față de anul precedent, atunci: a) rata
inflației este 97%; b) rata șomajului este minus 3%; c) rata de creștere economică este
minus 3%; d) rata inflației este negativă; e) rata șomajului este 3%.

17. Dacă rata de creștere economică este de 1% relativ la anul anterior, atunci: a) PIB
nominal s-a majorat cu 4%; b) PIB nominal s-a majorat cu 101%; c) PIB real a crescut cu
1%; d) prețurile bunurilor de consum s-au redus cu 1%; e) prețurile bunurilor de
consum s-au majorat cu 1%.
 18. Dacă Indicele prețurilor bunurilor de consum este 103% față de anul precedent, atunci: a)
rata inflației este pozitivă; b) rata șomajului este minus 3%; c) rata de creștere economică
este 3%; d) rata inflației este minus 3%; e) rata șomajului este 3%.

PIAȚA MUNCII
1. Dacă piața muncii specifică sectorului de activitate X este în echilibru, iar cererea pentru
bunurile produse în sectorul X crește pe termen lung, atunci pe piața muncii sectorului X
vor apărea următoarele efecte: a) salariul real scade și numărul de lucrători crește; b)
salariul real crește și numărul de lucrători scade; c) salariul real și numărul de lucrători
scad; d) salariul real și numărul de lucrători cresc; e) oferta de muncă scade.

2. Dacă piața muncii specifică sectorului de activitate Y este în echilibru, iar o parte din
forța de mună ocupată în sectorul Y emigrează în Germania, atunci pe piața muncii
sectorului Y vor apărea următoarele efecte: a) salariul real scade și numărul de lucrători
crește; b) salariul real crește și numărul de lucrători scade; c) salariul real și numărul de
lucrători scad; d) salariul real și numărul de lucrători cresc; e) oferta de muncă crește.

3. Dacă rata naturală a şomajului (NAIRU) este de 4%, iar rata efectivă a şomajului de 6%,
atunci: a) piaţa muncii se află în echilibru; b) economia produce la nivelul său potenţial;
c) produsul intern brut efectiv este mai mic decât produsul intern brut potenţial; d)
economia se află într-un decalaj de producţie inflaţionist; e) nu există șomaj structural.

4. Dacă rata naturală a şomajului (NAIRU) este de 6%, iar rata efectivă a şomajului de 4%,
atunci: a) produsul intern brut potențial este egal cu produsul intern brut efectiv; b)
produsul intern brut potențial este mai mic decât produsul intern brut efectiv; c) economia
se află într-un decalaj de producţie recesionist; d) nu există șomaj structural; e) produsul
intern brut potențial este mai mare decât produsul intern brut efectiv.

5. Dacă rata efectivă a şomajului este de 8%, iar rata naturală a şomajului (NAIRU) este de
5%, atunci: a) economia produce la nivelul său potenţial; b) piaţa muncii se află în
echilibru; c) produsul intern brut efectiv este mai mare decât produsul intern brut
potenţial; d) economia se află într-un decalaj de producţie recesionist; e) nu există șomaj
ciclic.

6. Dacă rata efectivă a şomajului este de 5%, iar rata naturală a şomajului (NAIRU) este de
8%, atunci: a) produsul intern brut efectiv este egal cu produsul intern brut potenţial; b)
piaţa muncii se află în echilibru; c) produsul intern brut efectiv este mai mare decât
produsul intern brut potenţial; d) economia se află într-un decalaj de producţie recesionist;
e) nu există șomaj natural.

7. Într-o economie populaţia ocupată este cu 200% mai mare decat numărul şomerilor. În
aceste conditii, rata şomajului calculată la forţa de muncă este de: a) 20%; b) 33,33%; c)
25%; d) 3%; e) 30%.
 8. Într-o economie populaţia ocupată este cu 300% mai mare decat numărul şomerilor. În
aceste conditii, rata şomajului calculată la forţa de muncă este de: a) 4%; b) 33,33%; c)
25%; d) 3%; e) 20%.

9. La nivelul unei țări populația ocupată este cu 800% mai mare decât numărul șomerilor.
Rata șomajului calculată la forța de muncă este de: a) 12,5%; b) 8%; c) 9%; d) 10%; e)
20%.

10. La nivelul unei ţări populaţia ocupată este de 600% mai mare decât numărul de şomeri.
Rata şomajului calculată la forţa de muncă este de: a) 14,28%; b) 16,67%; c) 12,5%; d)
6%; e) 7 %.

11. Dacă rata şomajului calculată la forţa de muncă este de 10%, atunci populația ocupată este
mai mare decât numărul de șomeri cu: a) 10 %; b) 100 %; c) 700% %; d) 800% %; e)
900%.

12. Dacă rata şomajului calculată la forţa de muncă este de 20%, atunci populația ocupată este
mai mare decât numărul de șomeri cu: a) 200% %; b) 300 %; c) 5% %; d) 400% %; e)
100%.

13. Șomajul constituie un dezechilibru al pieței muncii caracterizat prin: a) deficit de cerere
de muncă; b) deficit de ofertă de muncă; c) ofertă de muncă inferioară cererii de muncă;
d) ofertă de muncă egală cu cererea de muncă; e) locuri de muncă vacante.

14. Șomajul va crește dacă (caeteris paribus): a) crește cererea de bunuri; b) scade oferta de
muncă; c) oferta de muncă va crește mai mult decât cererea de muncă; d) firmele creează
mai multe locuri de muncă; e) crește cererea de muncă.

15. Șomajul va scădea dacă (caeteris paribus): a) scade cererea de muncă; b) crește oferta de
muncă; c) firmele creează mai puține locuri de muncă; d) oferta de muncă va crește mai
puțin decât cererea de muncă; e) scade cererea pentru bunurile realizate de către firme.

16. Șomajul constituie un dezechilibru al pieței muncii caracterizat prin: a) deficit de ofertă de
muncă; b) ofertă de muncă superioară cererii de muncă; c) locuri de muncă vacante;
d) surplus de cerere de muncă; e) ofertă de muncă egală cu cererea de muncă.

17. Șomajul va scădea dacă (caeteris paribus): a) scade cererea de bunuri; b) crește oferta de
muncă; c) firmele creează mai puține locuri de muncă; d) oferta de muncă va crește mai
mult decât cererea de muncă; e) crește cererea de muncă.

18. Șomajul va crește dacă (caeteris paribus): a) crește cererea de muncă; b) crește oferta de
muncă; c) oferta de muncă va crește mai puțin decât cererea de muncă; d) firmele creează
mai multe locuri de muncă; e) crește cererea de muncă.
PIAȚA VALUTARĂ
1. Dacă în economia României au loc intrări de valută provenite din zona Euro, atunci cursul
de schimb al leului în raport cu Euro, caeteris paribus: a) se apreciază, cu consecinţa
stimulării exporturilor româneşti; b) se depreciază, cu consecinţa stimulării exporturilor
româneşti; c) nu se modifică; d) se apreciază, cu consecinţa stimulării importurilor
româneşti; e) se depreciază, cu consecinţa descurajării importurilor româneşti.

2. Atunci când leul se depreciază față de euro: a) exporturile României către țările din zona
euro vor scădea; b) importurile României din țările zonei euro cresc; c) exportul net al
României va crește; d) bunurile importate din zona euro devin mai ieftine pe piața din
România; e) niciunul din răspunsurile anterioare nu este corect.

3. Atunci când leul se apreciază față de euro: a) importurile României din țările zonei euro
vor scădea; b) exporturile României către țările zonei euro cresc; c) exportul net al
României va crește; d) bunurile importate din zona euro devin mai ieftine pe piața din
România; e) niciunul din răspunsurile anterioare nu este corect.

4. Cine este avantajat de deprecierea leului față de euro?: a) o companie din România care
importă bunuri din Germania; b) o companie din România care urmează să cumpere o
clădire in Franța; c) un turist austriac care vizitează România; d) un turist român care
vizitează Grecia; e) o companie din Belgia care exportă în România.

5. Cine este avantajat de aprecierea leului față de euro?: a) o companie din România care
exportă bunuri în Germania; b) o companie din Franța care urmează să cumpere o clădire
in România; c) un turist olandez care vizitează România; d) o companie din Italia care
exportă bunuri în România; e) niciunul din răspunsurile anterioare nu este corect.

6. Dacă în economia României au loc ieșiri de valută, atunci cursul de schimb al leului în
raport cu Euro, caeteris paribus: a) se apreciază, cu consecinţa stimulării importurilor
româneşti; b) se depreciază, cu consecinţa stimulării exporturilor româneşti; c) nu se
modifică; d) se apreciază, cu consecinţa stimulării exporturilor româneşti; e) se
depreciază, cu consecinţa stimulării importurilor româneşti.