CAPITOLUL I

Introducere
Omul este un produs al naturii si al societatii. El este
produsul naturii deoarece a aparut in urma unui lung ptoces de
evolutie a unui animal. Practic, evolutia speciilor a dus la
aparitia omului ca specie inzestrat cu un anumit grup care are
anatomie, analogie specifica.
Pe de alta parte, omul se educa dobandind cunostinte,
intrunind obiceiuri, dezvoltandu-si intelectualitatea si formadu-si
noi nevoi, noi trebuinte care tin de viata lui sociala. In calitate
de produs al naturii si al societatii, omul este inzestrat cu nevoi
care trebuie satisfacute. Pentru ca alfel nu ar putea exista nici
ca individ, nici ca specie. Pentru a-si satisface nevoile acest om
este obligat sa consume bunuri.
O mica parte a acestor bunuri este luata de om din natura.
(Ex: Omul foloseste apa, aerul, caldura etc). Dar cea mai parte
a bunurilor necesare satisfacerii nevoilor omenesti trebuie
create de om pentru ca natura nu i le ofera de-a gata. Aceste
bunuri sunt create de om. El preia din natura substante,
procese si le transforma pana la nivelul la care le poate
consuma pentru a-si satisface nevoile.
Activitatea umana in care oameni substrag din natura
procese, bunuri pentru a crea cu ajutorul sau produsele de care
au nevoie pentru a-si satisface dorintele se numeste activitate
economica. Rezulta ca viata economica a omului este foarte
importanta deoarece de ea depinde satisfacerea nevoilor
acestuia. De aceea omul a creat o stiinta care sa-l ajute sa
desfasoare o activitate economica cat mai eficieanta ; adica o
activitate economica care sa-i permita satisfacerea nevoilor cat
mai bine.
1
 Stiinta economica este esentiala pentru ca ea ne sprijina
sa intelegem corect viata economica, sa o organizam si sa o
desfasuram eficient tocmai pentru a ne satisface nevoile. De
aici tragem concluzia ca studiul stiintei econimice este absolut
obligatorie pentru om. Si mai tragem concluzia ca studiul
acestei stiinte trebuie sa proneasca de la analiza a doua
probleme:
a) nevoile ce trebuie satisfacute
b) bunurile sau produsele cu ajutorul carora satisfacem
aceste nevoi

Nevoi si bunuri
Nevoile sunt cerinte si conditii de care depinde existenta
omului. Ca individ, dar si ca membru al unei societati. Oamenii
constienti fiind, au fie o stare de discomfort, fie de durere pe
care doresc sa o depaseasca pentru ca starea normala a
organismului omenesc este starea de echilibru, comfort pe care
omul incearca sa o realizeze de fiecare data.
Nevoia se manifesta sub forma unor senzatii de
discomfort deoarece oamenii cauta placerea, linistea. Evident
nu este necesar sa stim ca avem o nevoie pentru a satisface
acea neplacere. (ex: cand respiram, nu trebuie sa mai
constientizam acest lucru, doar o facem).
Satisfacerea se face pe o singura cale: consumand nevoi.
Pornind de la definitia nevoilor si modul in care le constientizam
le putem caracteriza astfe:
a) Se satisfac tot timpul consumand nevoi

b) Nevoile pentru a fi satisfacute trebuie indentificate de

om sub forma de neplacere si constientizate deoarece
numai daca omul este constient de ele, le satisface si
este multumit. Ca urmare satisfacerea nevoilor
omenesti fata de satisfacerea nevoilor animalelor are
2
 caracter constient. Pe cand la animale are caracter
instinctual, inconstient.

c) La om, satisfacerea nevoilor produce multumire,

satisfactie, placer pe care oamenii o considera normala;
de aceea constientizeaza si lupta.

d) Nevoile au si caracter obiectiv si subiectiv deoarece o

parte a nevoilor omului izvoraste din ineriorul fiinte
omului: din asteptari, idealuri (ex: omul doreste sa
devina pianist; de aici se nasc niste nevoi: educatia
muzicala, sa ai un pian, partituri etc. Daca omul vrea sa
devina economist nevoile sunt: literatura econimica,
calculator, ore etc. )
Rezulta ca o parte a nevoilor au carater subiectiv, iar o
parte caracter obiectiv. Deoarece la om exista nevoi, le
satisfacem folosind diferite produse. In functie de bunuri
consumate, se nasc nevoi. (ex: nevoia de comunicare
la distanta [nev. subiectiva]. doar ca ai nevoie de
telefon mobil [nev. obiectiva])
De aici rezulta nevoile obiective (a fi obiectiv inseamna
a exista in afara mea).
Nevoile au caracter subiectiv si obiectiv.

e) Purtatorii nevoilor omenesti pot fi indivizii, familia,

societatea; in functie de acesti purtatori se schimba
nevoile (ex: individul are nevoie de hrana, educatie,
adapost; pe cand societatea are nevoie de a sa
desfasura sub forma unui stat, de a construe un buget
public, armata etc).

f) Nevoile ca volum, numar si structura sunt nelimitate

sidinamice. Sunt nelimitate pentru ca numarul de nevoi
pe care le are un purtator, chiar daca nu este infinit,

3
 este foarte mare intrucat nu il putem limita la o cifra.
Evident ca nelimitarea nevilor este cu atat mai mare cu
cat purtatorul nevoii este mai complex. Pe de alta parte
nevoile sunt nelimitate si ca structura pentru ca au o
diversitate foarte ridicata. In plus, ele au si
caracter dinamic: evolueaza, se schimba aparand tot
mai multe nevoi ce sporesc vechile nevoi. Dinamismul
nev este impus de:
i) evolutia vietii omului pentru ca pe masura
ce omul evolueaza, apar alte nevoi;
ii) evolutia genereaza alte nevoi: daca vrem
sa satisfacem nevoia de imbracaminte, din
ele se nasc alte nevoi: pantaloni, tricou,
pantofi etc.

Dinamica nevoilor si evolutia lor trec prin aceleasi trei etape:

A) etapa de disparitie a unor nevoi mai vechi care nu mai
sunt utile nici pentru intivid nici pentru societate (ex:
evolutia societatii a facut inutila nevoia de a te
transporta cu un animal);
B) pastrarea/conservarea unor nevoi mai vechi care sunt
necesare omului pentru a exista;
C) aparitia unor noi nevoi provocata de aparitia unor noi
aspiratii, idealuri, noi mijloace de satisfacere;

Precizam ca momentele de conservare a unor nevoi si de

aparitia altora sunt mai puternice decat momentul de disparitie
a altor nevoi. Din aceasta cauza volumul nevoilor creste mereu.
In concluzie, volumul si numarul nevoilor sunt infinite. Pentru ca
ele sunt infinite se impune clasificarea lor. Pot fi clasificate
dupa mai multe criterii:

4
1) Dupa importanta satisfacerii nevoilor pentru existanta si
progresul societatii:
a) nevoi vitale
b) nevoi elevate
c) nevoi de varf
Nevoile vitale sunt acele nevoi care trebuie satosfacute ca
individul si societatea sa supravietuiasca: hrana, aparare,
lichide etc.
Nevoile elevate sunt tot nevoi vitale, dar care sunt
satisfacute la un nivel mai inalt; ca urmare, satisfacerea lor
creeaza omului o stare de comfort (ex: nevoia de locuinta;
daca cumparam $ o garsoniera este o nevoie vitala; dar
daca cumparam $ un apartament cu patru camere si 3 bai,
este o nevoie elevata)
Nevoile de varf tin de viata spirituala a individului: nevoia
de cultura, idealuri, a crede in ceva, educatie etc. Sunt
date de faptul ca omul este inzestrat cu suflet si este fiinta
sociala.

2) Dupa subiectul purtator al nevoii avem:

a) Individuale
b) Sociale, comunitare
Nevoile individuale au ca purtator individul: locuinta,
aparare, setea; majoritatea acestor nevoi sunt biologic
mostenite genetic.
Nevoile sociale au ca purtator familia, grupul, societatea.
(ex: educatia, comunicare, cultura, prieteni)

3) Dupa natura lor:

a) Biologice (se transmit genetic)

5
 b) Spirituale (izvoraste din suflet: cultura, iubire,
stiinta)

Pentru ca nevoile se satisfac consumand bunuri, analiza

economiei ne oblige sa continuam studiul cu problema
bunurilor.
Termenul de BUN/PRODUS are doua sensuri:
a) sensul larg al cuvantului: in acest caz prin
BUN/PRODUS intelegem orice poate fi folositor
pentru a satisface nevoile individului si a societatii
b) sensul ingust/restrains: in acest caz
BUNUL/PRODUSUL desemneaza doar acele
elemente pe care individul si societatea le-au
folosit, le folosesc si le vor folosi pentru ca le
considera potrivite pentru satisfacerea nevoilor

Termenul de BUN/PRODUS folosit in sens lar se numeste

utilitate.
B/P se pot clasifica pe criteriul creatorului lor si modul in care
se intra in posesia lor in:
a) bunuri libere
b) bunuri economice

Bunurile libere se caracterizeaza prin:

i) sunt create de natura
ii) natura le produce in catitatati nelimitate

6
 iii) toti consumatorii, daca au nevoie de bunuri pot intra
in posesia lor procurandu-si toate produsele
necesare
iv) pentru ca natura creaza bunurile => oamenii nu
cheltuie pentru a le obtine; acestea intra in posesia
lor gratuit: aerul, lumina, caldura, apa.
Deoarece natura creeaza bunurile in cantitati nelimitate,
suficiente pentru satisfacerea nevoilor tuturor oamenilor,
spunem despre ele ca sunt ABUNDENTE.

Bunurile economice se caracterizeaza prin:

i) nu sunt create de natura, ci de om
ii) bunurile sunt produse de om in cantitati limitate; asta
insemna ca nu ajung sa satisfaca nevoile tuturor
oamenilor; din aceata cauza ele sunt rare
iii) deoarece bunurile sunt create de om care cheltuie
pentru a le obtine (bani, energie psihica etc) pentru a
intra in posesia lor, omul trebuie sa ofere alte bunuri
sau bani adica nu se mai obtin gratuit pentru ca
solicita o contravaloare la schimb: imbracamintea, o
cate etc.
Precizam ca, in considerarea unui bun ca liber sau economic,
nu conteaza cine l-a creat ci modul in care se intra in posesia
lui. (ex: pentru un locuitor stabil la intr-o statiune la mare, apa,
caldura sunt bunuri libere. In schimb pentru un turist care
plateste pentru a le procura sunt bunuri economice)
La randul lor, bunurile economice trebuie analizate in mod
special; omul prin structura lui satisface foarte putine nevoi
oferite de natura de-a gata.
Desi bunurile economice sunt limitate, sunt suficient de multe
pentru a le clasifica:
1) Dupa criteriul naturilor, bunurile economice sunt :
7
 a) bunuri tangibile
b) bunuri netangibile
Bunurile tangibine sunt bunuri mateirale formate
dintr-o substanta fizica: alimente, automobile;
Bunurile netangibile sunt activitati pe care un agent
economic le presteaza in favoarea altui agent economic
pentru a-i satisface nevoile: asistenta sociala

2) Dupa scopul utilizarii produselor:

a. Bunuri productie – numite si PRODFACTORI
b. Bunuri de consum – numite si SATISFACTORI
Prodfactorii sunt utilizati pentru a prduce cu ajutorul lor
alte bunuri economice: stofa, energia electrica, gaz metan;
acestia sunt PRODFACRORI deoarece cu ajutorul lor
creem alte bunuri.
Satisfactorii sunt bunuri care satisfac direct bunurile de
consum: paine, carne etc. Precizam ca este posibil ca
acelsi prudus economic pentru un agent economic sa fie
PRODFACOR, iar pentru alt agent economic
SATISFACOR.
EX: Merele sau perele – daca facem suc din ele, pentru a
le vinde sau a le consuma sunt PRODFACTORI; dar
daca folosim fructele, legumele in starea in care sunt
atunci ele devin SATISFACORI
In concluzie, oamenii satisfac nevoi dinamice cu bunuri libere
nelimitate sau cu bunuri economice limitate; pentru ca roate
nevoile sunt nelimitate si nevoia omului este satisfacerea cu
bunuri economice, se pune intrebarea cum putem reusi sa
satisfacem nevoile nelimitate cu bunuri limitate?
Stiinta econimica este stiinta care a incercat sa gaseasca o
solutie pentru acest lucru.

8
 Satisfacerea nevoilor si existenta
limitata a bunurilor

Istoria econimiei a confirmat doua moduri de satisfacere a

nevoilor:
a) Direct
b) Indirect
Modul direct se mai numeste si economie naturala.
Modul indirect se mai numeste si economie de schimb.
In economie naturala produsul bunului este si consumatorul lui
adica bunurile sunt predestinate creerii altor bunuri. Economia
naturala a fost primul mod de proructie a lumii. Treptat,
economia naturala a fost inlocuita cu cea de schimb.
In cazul economiei de schimb producatorul produce pentru a le
consuma el insusi si le creaza pentru a le schimba pe alte
bunuri sau pe bani. Schimbul pe alte bunuri se numeste TROC.
Economia de schimb a ecvoluat la randul sau ai a inlocuit
TROC-ul, cu un schimb indirect care foloseste banii.
Economia de schimb apare in sanul economiei naturala; rezulta
ca o inlocuieste fara ca economia naturala sa dispara complet.
Si azi cat de moderna ar fi economia de shimb, tot contine
economia naturala intr-o pondere mica. (ex: in mica ferma, o
parte din bunuri nu e predestinate vinderii si doar
autoconsumului)
Se mai pastreaza economia naturala si in starea serviciilor. Mai
mult, ea mai pate aparea in industrie.
In final s-a impus economia de schimb superioara economiei
naturala pentru ca:
a) Permite o mai buna satisfacere a nevoilor

9
 b) Bunurile sau resursele sunt mai bine utilizate adica
aceeasi unitate de resurse se obtin mai multe produse
si mai diversificate; aceasta permite o mai buna
satisfacere a nevoilor.
In stiinta econimica, pe langa termenul de bun sau produs se
foloseste frecvent termenul de RESURSE.
Resursele pot fi definite ca si produse intr-un sens larg – se
definesc la fel: Reprezinta orice poate fi folosit pt ca
individul/societatea sa isi satisfaca nevoile.
In sens restrans, resursele sunt doar o parte a bunurilor pe
care oamenii le consuma pentru a satisface nevoi.
A doua definitie ne arata ca sfera resurselor e mai mica ca
sfera bunurilor; consideram resursele doar acele bunuri pe care
le folosim astazi sau le-am putea utiliza. Deci bunurile care
credem ca nu ne satisfac, nu le consideram resurse. (ex: un
director care cumpara 300 de calculatoare pentru o firma de IT;
el considera resursa doar cele 300 de calcularoare din
productia mondiala)
Resursele folosite in activitatea econimica pot si create de :
a) Natura
b) Om
Resursele create de natura sunt resurse natural: titei, gaze
natural.
Resursele create de om sunt resurse economice – artificiale –
produse prin anticipare: fibrele sintetice.

Resursele se mai pot clasifica dupa durata folosirii lor:

a) Resurse regenerabile
b) Resurse neregenerabile

10
Cele regenerabile se regenereaza in mod firesc daca se
respecta principia, legi ecologice: apa, solul etc.
Cele neregenerabile chiar daca respectam legi si principii
ecologice de regenerare, dispar la un moment dat: resurse
energetice, combustibili fosili, minereuri.
Aceasta neregenerabilitate, mai ales a combustibililor fosili
produce omului probleme grave (se anticieaza ca in secolul 21
va disparea titeiul si carbunele).

Dupa criteriul posibilitatii de recuperare si refolosire resursele

sunt:
a) Recuperabile
b) Partial recuperabile
c) Nerecuperabile
Cele recuperabile sunt resursele care daca sunt utilizate
ecologic se pot reutiliza in activitati economice: hartia, masele
plastic.
Resursele partial recuperabile, in urma utilizarii lor isi pierd din
atributii chimice, biologice, fizie functionale si care print-un
process rational de recuperare, pot dobandi o parte din aceste
calitati, dar nu permit o recuperare integral. Dupa mai multe
cicluri economice trebuie sa renuntam la ele pentru ca treptat
se degradeaza fara sa mai putem sa recuperam calitatile lor, sa
le putem utiliza. (ex. Omul/animalele: omul are o forta de
munca, aptitudini fizice si intelectuale pe care le utilizeaza in
economie, consumandu-le. Daca omul se odihneste, are timp
liber, aptitudilile se refac, dar dupa mai multi ani de utilizare
refacerea nu mai e posibila si de aceea, omul se pensioneaza.
Resursele nerecuperabile sunt resurseala care se utilizeaza
intr-un singur ciclu economic fara a mai putea fi utilizate.

11
Chiar daca unele resurse sunt si regenerabile si nerecuperabile
spunem ca sunt limitate: apa, solul padurea; limitarea aceasta
este impusa pentru ca terra este o suprafata finita ori intr-o
suprafata finita vom gasi obligatoriu resurse limitate ca volum,
structura si diversitate.
Ca urmare, problema economiei este de satisfacere a nevoilor
nelimitate si dinamice cu resurse limitate.
Singura metoda care permite omului sa satisfaca nevoi
nelimitate cu resurse limitate ce au atribuinte alternative (o
resursa este produsa din diferite bunuri ce accentueaza
limitarea resurselor: din lemn – case, mobile etc) este
gospodarirea. Prin gospodarire activitatea economica rationala
, eficienta care ne ajuta sa satisfacem nevoi limitate cu resurse
limitate care au intrebuintari alternative.
Gospodarirea cere sa satisfacem cat mai multe nevoi cu un
efort cat mai mic, cu o cheltuiala cat mai mica pe unitate de
nevoie satisfacuta.
Gospodarirea este activitatea economica rationala in care cu
efort economic minim obtinem un efect economic maxim.
Gospodarirea este de asemenea o proprietatea a economiei
prin care intelegem totalitatea activitatilor omenesti
interdependente de utilizare a resurselor limitate cu intrebuintari
alternative pentru a satisface nevoi nelimitate si dinamice.
Rezulta ca economia ca activitate trebuie sa aiba proprietate
rationala.

12
 Alegere si rationalitate in economie

Problema alegerii si rationalitatii in economie se pune pentru ca

dispunem de resurse limitate cu atribuintari alternative si avem
nevoi nelimitate/dinamice.
Daca am avea nevoi nelimitate, dar si resursele ar fi nelimitate,
ar insemna ca omul are la dispozitie resursele necesare pentru
a satisface toate nevoile. In realitate insa, oricat de multe
resurse un om ar avea, nevoile noastre sunt mai mari si mai
intensificate decat acele resurse. Pentru a putea satisface cat
mai multe nevoi si cat mai bine suntem obligati sa lucram
rational.
A lucre rational in economie inseamna printre altele si sa
alegem corect ce nevoi satisfacem si ce nevoi satisfacem la un
moment dat, pentru ca in economie functioneaza un prinicpiu
esential conform caruia nu exista castig fara sacrificiu.
Pornind de la acest principiu, economistii americani la sfarsitul
secolului 20 au creat un indicator econonomic care masoara
rationalitatea vietii economice pe baza sacrificiilor facute de
om. Ei au numit acest indicator COST DE OPORTUNITATE
(Cop).
Mai numim acest indicator si cost real al alegerii, cost de
optiune sau cost relative.
Cop reprezinta cea mai buna alternative la care renuntam
atunci cand decidem sa folosim resurse limitate cu atribuintari
alternative pentu a produce si consuma bunuri economice.

𝑦 Δ𝑦
Se calculeaza cu formula : 𝐶𝑜𝑝𝑥 = -
Δ𝑥

13
∆y – reprezinta cantitatea pe care o inlocuim dintr-o anumita
resursa insuficienta in piata
∆x – reprezinta cantitatea care inlocuieste cantitatea absenta
din y
∆y – pentru ca reprezinta o cantitate absenta are totdeauna
semnul ( - ); din aceasta cauza se scrie ( - ) in fata liniei de
fractie pentru ca nu cumva rezultatul obtinut sa dea cu semnul (
-)
Cop exprima eficienta economica daca rezultatul e pozitiv, dar
subunitar

𝑦 Δ𝑦 200𝑦 1𝑦
𝐶𝑜𝑝𝑥 = - = =
Δ𝑥 400𝑥 2𝑥

Un alstel de rezultat rezulta insuficienta economica pentru ca

ne arata ca pentru a inlocui o resursa din y trebuie sa utilizam 2
resurse din x.

𝑦 Δ𝑦 200𝑦 2𝑦
𝐶𝑜𝑝𝑥 = - = =
Δ𝑥 100𝑥 1𝑥

In acest caz rezulta eficienta economica pentru ca inlocuind 2

unitati din y cheltuim doar o unitate din x.
Cop mai este de asemenea cost alternativ petnru ca alternativ
in limba franceza inseamna sa alegem doar intre 2 posibilitati
de productie sau de consum.

Cop se poate calcula si in bani. Cum?

Inmultim rezultatul final cu pretul produsului sacrificat, inlocuit.

14
Teoria costului de oportunitate se subordoneaza teoriei
rationalitatii economice. Pentru ca noi acceptam sa sacrificam
satisfacerea unei nevoi, iar resursele sunt limitate si au
atribuinte alternative. Ori a statisface nevoi cu astfel de resurse
ne obliga sa lucram cat mai rational.
Rationalitatea economica desemneaza folosirea de mijloace cu
resurse alternative cu scolpul de a obtine satisfactie maxima
(stratul cel mai inalt de satisfacere al nevoilor nelimitate si
dinamice). Acest enunt formeaza principiul rationalitatii
economice sau formula acesteia. Acest principiu se mai
numeste si principiul ECONOMICITATII.
In realitatea economica, principiul rationalitatii poate sa ia mai
multe forme cand il aplicam pentru ca exista situatii diferite mai
exact:
1. Inprejurarea economica in care nevoile pentru un anumit
produs sunt foarte mari si in crestere => depasesc
resursele existente.
2. Exista situatii in care nevoile sunt mici si in scadere. Ca
urmare, resursele existente ar fi suficiente pentru a
satisface bine pe toate.
In prima situatie vom aplica principiul rationalitatii sau
economicitatii intr-o forma normala adica pentru ca noi stim ca
avem nevoi mari si foarte mari in crestere, iar resursele de care
dispunem sunt insuficiente pentru a le satisface, aplicam
principiul rationalitatii; adica reducem consumul de resurse pe
unitatea de nevoi satisfacute astfel incat sa obtinem o
economie de resurse din care sa putem creea bunuri pe care
sa le folosim pentru satisfacerea altor nevoi.
Forma maximal a principiului rationalitatii se utilizeaza atunci
cand realitatea resurselor ne constrange sa facem acest lucru.
In situatia in care nevoile sunt mici si in scadere si resursele din
piata ar putea sa ne permita sa satisfacem toate nevoile tuturor

15
agentilor economici (producator, consummator) si chiar am
avea resurse care ar prisosi, aparent nu ar trebui sa ne
preocupe utilizarea rationala a resurseor din moment ce
satisfacem toate nevoile tuturor consumatorilor si chiar ne mai
raman resurse.
In realitate, nu este asa, pentru ca atunci cand nevoile sunt mici
si in scadere, cererea pentru acea marfa este foarte mica, mai
mult, e posibil ca unii consumatori sa renunte la acel produs
daca calitatea lui sau pretul de vanzare nu il avantajeaza.
Daca nu tinem cont de prima rationalitate pentru ca resursele
de care dispunem sunt foarte mari se produce o risipa.
Risipa – creste pretul de productie.
Chiar daca nu sunt mici si in scadere, iar resursele sunt
limitate, trebuie sa lucram rational.
In forma minimala, trebuie sa incercam ca pentru satisfacerea
unuei unitati de nevoie sa consumam cat mai putine resurse.
Ca urmare, in forma maximala, rationalitatea economica ne
oblige ca din aceasi unitate de resurse sa satisfacem cat mai
multe nevoi, iar in forma minimala ne oblige ca o unitate de
nevoi sa fie satisfacutea cu cat mai putine resurse.
Teoria costului de oportunitate si rationalitate economica sunt
teorii moderne si necesare pentru ca chiar daca unele resurse
ale noastre sunt regenerabile si recuperabile ele raman tot
limitate si au intrebuintari alternative pe cand nevoile raman tot
nelimitate si dinamice.
Limitarea aceasta a resurselor nu a disparut si nu va disparea
niciodata.
1. Izvorul resurselor – Terra care are o suprafata finita ca
urmare in suprafata finita vom gasi intotdeauna volum finit
si limitare de resurse;

16
 2. In secolul 20 au avut loc 4 revolutii stiintifico-tehnice
decisive care printre altele au creat noi resurse, au
descoperit noi reserve din resursele existente, au sporit
nivelul de cultura etc. Pornind de la aceasta, unii
economisti au tras concluzia ca progresul stiitifico-tehnic
aduce noi si noi resurse si limiteaza acestea.
In realtiate nu e asa pentru ca progresul stiintific creste nivelul
de civilizatie a individului. Creseterea aceasta creste nevoile si
sporeste nevoile existente.
Stiinta si tehnica avanseaza si creste speranta de viata.
Din nevoia de cultura si civilizatie rezulta resurse si nevoi
diverse, dar si creste nevoile existente.
Stiinta nu poate creea noi resurse intr-un ritm care sa acopere
cresterea nevoilor.
-----------------------------------
Limitarea resurselor pune problema gospodaririlor eficiente si
evitarii risipei.
Risipa inseamna utilizarea irationala si ineficienta a unor
resurse limitate ce au intrebuintari alternative. Poate avea in
practica economica mai multe forme:
a) Producerea unor bunuri economice de care nu e nevoie
b) Producerea unor cantitati mai mari din bunurile
economice pentru care exista nevoi, iar cantitatile nu se
vand pentru ca sunt depasite nevoile
c) Producerea bunurilor economice cu cantitati mai mari
de resurse decat permite stiinta si tehnica
contemporana
d) Producerea unor bunuri pentru nevoi deja disparute
Precizam ca teoria economica contemporana considera timul
ca resursa economica mai mult il considera o resursa
neregenerabila si nerecuperabila deoarece timpul este

17
ireversibil. Ceea ce insemna in plan economic ca daca intr-o
unitate de timp nu am creat cantitatea de bunuri economice pe
care am fi putut sa o creem, am risipit timpul.

Obiectivul de studiu al stiintei

economice
Stiinta economica cuprinde totalitatea ideilor, conceptiilor
despre modul in care oamenii isi asigura bunurile necesare
vietii folosind resurse limitate cu intrebuintari alternative. De
aceea economistii trebuie sa studieze cum se comporta
oamenii atunci cand trebuie sa aleaga ce bunuri economice
creaza pentru satisfacerea nevoilor limitate si dinamice si ce
nevoi satisfac pe de-o parte si ce nevoi sacrifica pe de alta
parte.
Rezulta ca stiinta economica este o stiinta care studiaza
comportamentul uman.
Definitia economiei: Stiinta care studiaza comportamentul
uman legat de alocarea unor resurse limitate cu intrebuintari
alternative pentru a satisface obiectivele concurente.
Aceasta definitie a fost cirticata de unii economisti care sustin
ca este o definitie prea abstracta, prea pretentioasa; de aceea
e si greu de intles.
De aceea acesti aconomisti ne propun sa construim o definitie
mai accesibila (cu un limbaj mai simplu). Unul dintre acesti
economisti este J.K. GALBORITH care construieste o noua
definitie pornind de la premise dupa care activitatea economica
reala trebuie sa finctioneze in interesul oamenilor adica trebuie
sa satisfacem cat mai bine nevoile.
Ca urmare, stiinta economica ar trebui sa studieze modelul in
care activitatea economica serveste interesele omului.

18
Plecand de aici constatam ca definitii gen: stiinta care studiaza
comportamentul uman ca pe o relatie dintre teluri si resurse
rare cu intrebuintari alternative sunt prea complicate, prea greu
de inteles. Asa ni se propune sa reformulam simplu: Economia
este stiinta care studiaza modelul in care oamenii se decid sa
foloseasca resurse limitate cu intreuintari alternative pentru
realizarea unui scop.
Ca orice stiinta si stiinta economica are un rol in viata omului
care se exprima prin functiile sale:
1) Functia descriptiva: prin aceasta stiinta economica
inregistreaza fenomenele si procesele economice care
apar la un moment dat si le descrie prin metode proprii
2) Functia explicativa: prin aceasta stiinta economia preia
fenomenele si precesele inventariate de ea si descrie
si incearca sa le explice formuland legi si cauza care
provoaca aparitia lor, existenta lor, a anumitor evolutii a
lor cu scopul sa ajute omul sa le inteleaga pentru ca ea
apoi sa le poata stamanii si folosi in interesul sau
3) Functia anticipativa: stiinta economica se foloseste de
legile si cauzele decoperite deja prognozand aparitia
unor fenomene economice, modul lor de desfasirare cu
scopul ca omul sa le poata folosi pentru a satisface
nevoi; daca dinainte vom sti cum se manifesta viata
economica, vom putea crea planul de afacere care sa
ne ajute sa satisfacem ce trebe
4) Functia aplicativa/practica: prin aceasta omul foloseste
teoriile economice, legile economice pentru a desfasura
o activitate economica rationala, eficienta adica isi
organizeaza pe baza stiintei economice viata
aconomica pentru a satisface nevoi.
Pe langa cele patru functii, stiinta economica mai are in viata
omuli si rolul de a-i asigura o profesie din care sa poata trai. De
aceea studiul economic contribuie la pregatirea profesionala a

19
omului, formandu-I o cultura de specialitate numita cultura
economica.
In final, are rolul de indrumare a omului care il ajuta sa fie mai
creative si implicit mai rational si eficient economic.

Agentii economici
Activitatea economiei nu se realizeaza in mod automat. Pentru
ca viata economica este rezultatul actiunilor pe care le fac
agentii economici numiti si factori economici si subiecti ai
economiei.
Toti acesti agenti economici lucreaza in mod individual sau
colectiv cu scopul satisfacerii propriilor nevoi. Aparitia agentilor
economici a fost determinate de doua cause:
a) Diviziunea sociala a muncii
b) Autonomia / depedenta agentului economic
Diviziunea sociala a muncii a fost precedata in istorie de
diviziunea naturala a muncii.
Diviziunea sociala a muncii (d. s. m.) inseamna impartirea
tipurilor de acivitati economice dupa sex.
Diviziunea naturala a muncii este aproape in totalitate inlocuita
de d. s. m. Aceasta reprezinta specializarea agentilor
economici in realizarea anumitor operiatii economice cu scopul
de a crea un anumit produs.
D. s. m. reprezinta impartirea volumului muncii sociale pe
ramuri, subramuri cu scopul de a creea doar anumit produse.
D.s.m. are ca efect faptul ca acelasi agent economic nu mai
poate produce toate bunurile de care are nevoie pentru ca s-a
specializat me un aumit produs. Agentul economic produce din
bunurl pentru care s-a spacializat pentru satisfacerea unei
nevoi si continua sa produca din aceeasi marfa un supliment pe

20
care o schimba cu ceilalti agenti economici care procedeaza la
fel.
D.s.m. a fost acceptata si s-a impus ilocuirea economiei
naturale bazate pe autoconsum cu economia de schimb
deoarece d.s.m are cateva avantaje mari:

a) Creste productivitatea muncii => sporeste randamentul

muncii => ca omul in aceasti unitate de timp produce mai multi
si mai bine satisfacand mai multe nevoi.
b) permite folosire masinariilor, uneltelor care inlocuiesc
partial efortul fizic al omul si efortul intellectual.
c) Creste gradul de socializare a omului deoarece omul e
obligat sa schimbe bunurile cu ceilalti oameni (sa stabileasca
relatii economice cu ei ) pe baza careia rezulta alte relatii
economice ceea ce duce la progresul individului.

Dar d.s.m. are si dezavantaje:

a) Monotonia – pentru ca omul realizeaza aceeasi
operiatie economica care se repeta zi de zi, an de an,
munca devine monotona din aceasta cauza scade
interesul pentru ea
b) Riscul somajului – oamenii sunt inlocuiti cu roboti
c) Pierderea dexteritatii de a creea produsul integral
Cu tot cu dezavantajele sale, d.m.s. a dus in primul rand la o
crestere a productivitatii muncii adica in acelasi timp s-au creat
mai multe bunuri. Aceasta a avantajat producatorii care
vanzand mai mult au obtinut profit, dar si consumatorul care a
gasit in piata bunuri de calitate inalta, la un pret mai bun. De
aceea d.s.m. s-a impus in economie si datorita ei economia de
schimb s-a impus fata de cea naturala.
Dms are mai multe forme:
21
 a) Apar meseriile, profesiile, ocupatile
b) Apar ramuri, subramuri economice, sectoare ,
institutii care desfasoara activitati economice (ex:
industria, agricultura, transporturi)
c) Se produce o specializare a vietii economice in
functie de teritoriu, de zona geografica in care are loc
(ex: fabrica de rosii, nu se va instala undeva unde
productia de rosii e mica, ci unde e mare)
Precizam ca divizarea si specializarea activitatii economice in
timp a evoluat, a devenit tot mai profunda numai ca diviziunea
sociala a muncii nu poate sa mearga la infinit pentru ca are
limite pe care nu le poate depasi:
a) Marimea pietei in care se desfac produsele
b) Natura muncii prestate si produselor create pentru ca
anumite activitati economice nu prin natura lor divizarea
muncii.
c) Libertatea de actiune a agentilor economici: cu cat
aceata libertate de actiune e mai mare, cu atat
capacitatea fiecarui agent economic de a alege
produsele pe care sa le creeza e ai mare, cu cat
diviziunea e mai mare.
Datorita dms dar si autonomiei si independentei apar agentii
economici.
Un agent economic arpe autonomie/independent in masura in
care poate sa decida singur in functie de interese ce sa
produca, cat, pentru cine sa produca sau ce, cat, cum de la
cine sa consume.
Daga agentul economic nu poate lua astel de decizii atunci in
mod obligatoriu autonomia sau indepedenta se restrang sau
chiar dispar. Asa cum s-a intamplat in economia de comanda
care le regasim la regimurile totalitare,

22
Ca urmare,datorita automomiei,independentei omului si dsm au
aparut agentii economici.
Agentul economic = individ sau grup de indivizi care creaza
bunuri economice sau consuma bunuri econonomice.
Agentii economici de-a lungul timpului au evoluat si au format
unitati economice.
Unitatea economica = fie un anumit agent economic fie un
anumit grup de agenti economici care au autonomie si
independent economica adica pot sa decida propriile interese
ce, cat, cum, pentru cine sa produca sau ce, cat, cum, de la
cine sa consume.
Agentul economic in functie de activitatea pe care o desfasoara
se grupeaza in:

1) Intreprinderi
2) Menaje
3) Administratii
4) Banci
5) Exteriorul

1) Intreprinderile = untiati economicare care au ca functie

economica fundamental producerea de bunuri economice
destinate vanzarii pe piata. Ca saproduca bunurile ce aduc
profit, intreprinderile trebuie sa raspunda corect la 4 intrebari:
Cum sa produc?
Ce sa produc?
Cat sa produc
Pentru cine sa produc?
Intreprinderile au o mare diversitate => clasificare dupa criterii:

23
 Dupa forma de proprietate de care sunt legate:
a) Intreprinderi aflate in proprietati private
b) Intreprinderi aglate in proprietate publica
c) Intreprinderi aflate in proprietate mixta
Dupa natura activitatii desfasurate:
a) Industrial
b) Agrocole
c) Transporturi
d) Etc.

Cu toate ca intreprinderile sunt foarte diferite unele de altele,

totusi au si proprietati commune:
a) Au ca functie economica fundamental productia de
bunuri
b) Au ca sop supreme obtrinerea profitului
c) Au functii sociale: ele angajeaza lucratori, platesc salarii
contribuind la reducerea somajului, asigurarea unui
nivel de trai in plus platesc impozite si taxe din care
societatea intreprinde: sanatatea, apararea etc.
d) Creaza valoare adaugata adica reprezintarea
diferentelor dintre valoarea bunurilor create si valoarea
resurselor consomate pentru a le obtine
e) Dezvolta relatii economice cu alti agenti economici
adica cu alte intreprinderi, cu statul, cu bancile, cu
menajele
Totalitatea relatiilor economice periodice care se stabilesc intre
egentii ecoomici dintr-o regiune sau tara formeaza mediul
economic.
Ca urmare, in mediul economic intra foarte multi participant:
1) Furnizorii de resurse
2) Clientii

24
 3) Statul
4) Scoietatile funciare
5) Bancile
6) Societatile de asigurare
7) Administratiile
8) Asociatiile de consumatori
9) Agenti economici din strainatate

2) Menajele
In literature stiintifica mai veche, s-a folosit termenul de
gospodarire sau cel de familie pentru a desemna lumea
consumatorilor. S-a renuntat la acesti doi termeni in favoarea
menajului deoarece pentru economie este important
consumatorul indifferent ca traieste intr-o familie, gospodarie.
Menajul sau gospodaria reprezinta agentul economic luat
individual sau grupul de indivizi care are ca functie fundamental
consumul de bunuri pentru a putea satisface nevoile individului
sau acelui grup. Rezulta ca menajele au ca functie fundamental
consumul de produse spre deosebire de intreprinderi care au
ca funtie principala producerea de bunuri.
Menajele au doua forme:
a) Individual
b) Colectiv
Cel individual desemneaza individul sau grupul de indivizi (de
obicei familia) care ocupa aceasi locuinta si care au bugetul de
cheltuieli comun.
Cel colectiv desemneaza grupul de persoane care nu au buget
de venit sau cheltuieli comun (ex: elevii dintr-un camin, soldatii
dintr-o cazarma etc.)
In economie, menajele au ca functie economica fundamental
consumul produselor; de aceea ele formeaza lumea

25
consumatorilor. Pe langa aceasta mai au si alte roluri si functii
economice:
a) Functia de a munci intr-o activitate economica pentru
bani
b) Functia de a investi suma de bani economisiti
c) Functia de a incasa venituri in schimbul particular in
activitatea economica. Aceasta se cheltuie pentru a
satisface nevoile considerate ca partea ramasa sa se
economiseasca sis a se investeasca
Menajele nu sunt omogene (ex: sotul patron, sotia angajat). Nu
sunt omogene pentru ca au venituri diferite, traditii diferite,
confort diferit, grad de pregatire si cultura diferit sau sursa
veniturilor menajelor sa fie diferit.
Si menajele participa la mediul economic pentru ca au
intelegeri cu state sau cu alte menaje.

3) Administratiile
Deoarece indivizii unami nu traiesc solitar si in grupuri,
comunitati omenesti exista niste nevoi care le are comunitatea
respeciva ce trebuie satisfacute.
Agentii economici care produc bunuri pentru a satisface nevoi
colective sau individuale generate de viata in comun a
oamenilor se numesc administratii.
Speciic administratiei este faptul ca satisface nevoi comunitare
omenesti dar si faptul ca administratiile satisfac aceste nevoi cu
bunuri care nu au caracter de marfa numite BUNURI
NECOMERCIALE.
Marfa este un produs al muncii omuli care satisface o nevoie
omeneasca si care este destinat schimbului in piata prin
vanzare/cumparare.

26
Daca un produs oarecare incalca una dintre cele trei conditii din
definitie isi pierde cererea de marfa.
Ca urmare, adminisratiile produc bunuri necomerciale sub
forma serviciilor..
Administratiile sunt agenti economic ice produc bunuri sub
forma de servicii pentru a satisface nevoile comunitatilor
omenesti.

Exista doua tipuri de administratii:

a) Publica
b) Private
In administratia pubilca intra statul si institutiile sale (ex:
minister, agentiile nationale etc.)
Are urmatoarele funcii:
a) Satisfacerea nevoilor pe care trebuie sa le serveasca
b) Redistribuie veniturile de la comunitate adica ia o suma
de bani de la unii agenti economici si ii redirijeaza spre
alti agenti economici
c) Redistribuie nationala intre membrii unei natiuni
folosindu-se de bugetul public
Isi constituie veniturile prin mai multe surse:
a) Impoziteaza taxele, accizele, contribuintele pe care
agentii economici sunt ebligati sa le plateasca
administratiei publice
b) Din veniturile incasate
Administratia privata cuprinde: sindicatele, fundatii, natiuni etc.
Si ele presteaza servicii necomerciale satisfacand nevile
colective.
Isi formeaza veniturile din:

27
 a) Contribuitiile voluntare aduse de populatie
b) Din venituri aduse de propriile unitati economice.

4) Bancile
Totalitatea bancilor in diversitatea lor formeaza sistemul
finaciar. Ele au mai multe functii economice:
a) Intermediaza incasarile de bani dar si platile pe care
schimbul de marfuri le implica: conform reglementarii
economice moderne, agentii economici fie ca sunt
menaje, cand isi vand bunurile unul celuilalt tot sume de
bani trebuie sa plateasca sub intermediul bancii, nu in
mod direct, mai ales daca sumele sunt mari

28
 CAPITOLUL II
PROPRIETATEA SI LIBERA
INITIATIVA

Introducere
Agentii economici se implica in economia de piata prin o
multitudine de activitati economice foarte diferite intre ele
deoarece:
1) Sunt liberi din punct de vedere juridic sa-si aleaga
actiunea economica care le serveste mai bine
interesele
2) Legea juridica in tarile democratice genereaza
autonomie si independent agentului economic ca
urmare ei pot sa decida singuri fara nici o permisiune
din afara (ce, cat, cum, pentru cine sa produca? ; ce,
cat, cum, de la cine sa cumpere?)
3) Agentii economici se pot angasa liber in acrivitatile
economice dorite
4) Isi asuma tot liber avantajele si riscurile activitatii
depuse de ei
5) Isi pot exercita liber dreptul de proprietate asupra
marfurilor, banilor, fortelor de munca.
Toate aceste drepturi pe care le au izvorasc din tipul de
proprietate asupra bunurilor economice care domina intr-o
anumita societate. De aceea pentru a studia/cunoaste
drepturile/libertatile trebuie sa cercetam proprietatea pentru ca
aceasta are mai multe forme. Unele forme acorda mai multe
drepturi sociale, politice etc, altele mai putine.

29
 Proprietatea si formele sale
Proprietatea este o relatie dintre oameni, un contract social cu
privire la bunurile spirituale, material si de alta natura existente
in societate sau create in propria activitate economica.
Aceasta definitie evidentiaza:
a) Proprietatea nu se confunda cu ceea ce are in posesie
proprietarul adica cu bunurile pe care le are in posesie
pentru ca aceasta e o relatie dintre oameni ori in
aceasta relatie ceilalti oameni isi dau acordul ca o
persoana sau un grup de persoane sa detina in posesie
niste bunuri. Mai mult, proprietarul incheie cu societatea
prin intermediul statului un contract prin care societatea
va fi obligata sa-i respecte bunurile detinute si chiar sa
le apere de cei care ar dori sa-l deposedeze de ele. Ca
urmare, in societatea democratica statul si societatea
apara proprietatea declarata sacra si inviolabila.
b) Definitia mai arata ca un proprietar poate detine in
posesie bunuri materiale (masini, case etc.), dar si
bunuri spirituale (investitii, inovatii, opere de arta etc.)
c) Definitia mai evidentiaza ca in proprietate pot fi si bunuri
cu o alta natura: cu natura dubla si materiala si
spirituala.
d) Definitia mai arata faptul ca bunurile detinute de un
proprietar pot exista deja in societate adica nu le-a
creat el pentru ca au fost produse de altcineva, el intra
in posesia lor prin donatie/mostenire. Concomitent insa
pot intra in proprietatea cuiva si acele bunuri create de
proprietatea lor.
Aceasta definitie a proprietatii este o definitie juridica, nu
economica, dar e folosita in economie pentru ca ne ajuta
sa intelegem ce drepturi are un proprietar in societate.
Proprietarul are patru drepturi fundamentale:

30
 a) Dreptul de posesiune
b) Dreptul de utilizare
c) Dreptul de dispozitie
d) Dreptul de usufruct

Dreptul de posesiune este dreptul proprietarului de a detine

bunuri materiale, spirituale si de alta natura, formand subiectul
proprietatii sale sau este prerogativa proprietarului de a
stapani, in fapt direct si nemijlocit, anumite bunuri.

Prerogativa reprezinta un privilegiu acordat in exclusivitate unei

persoane.
Dreptul de utilizare este dreptul de a folosi bunuri aflate in
proprietatea sa cum crede de cuviinta proprietarul.

Dreptul de dispozitie este dreptul proprietarului de a instraina

acel bun, prin vanzare sau cumparare, fie dreptul de a construi
asupra lui alte drepturi, in favoare altei persoane.

Dreptul de uzufruct este dreptul proprietarului de a-si insusi si

de a folosi rezultatele obtinute in urma utilizarii obiectului
proprietatii sale, mai exact proprietarul are dreptul de a-si insusi
venitul adus de o banca sau intreprindere sau dobanda adusa
de o suma economisita la o banca sau venitul unei mosteniri.

Aceasta definitie a proprietatii este una juridica, utilizata in

economie, dar proprietatea se mai poate defini si economic:
proprietatea este o relatie care se stabileste intre subiectul si
obiectul proprietatii.
Obiectele proprietatii pot fi bunuri necesare si folosite in viata
economico-sociala. Aceste bunuri pot fi clasificate dupa mai
multe criterii:

31
1) Dupa forma lor materiala:
a) Bunuri stabile
b) Servicii
c) Informatii

Bunurile stabile sunt bunuri corp-material.

Serviciile sunt activitati economice prestate de un agent
economic, in favoarea altui agent economic (exp.: asistenta
medicala, transporturile etc.).
Informatii sunt bunuri nemateriale, care, in mod obisnuit, au o
valoare ridicata (inovatii, inventii, rapoarte de marketing etc.).

2) Dupa profunzimea transformarilor la care au fost supuse:

a) Bunuri primare
b) Bunuri intermediare
c) Bunuri finale
Bunurile primare sunt acele produse, care au suportat o
singura operatiune, cea de desprindere din natura (exp.:
carbunii, titeiul, gazul metan, minereurile etc..

Bunurile intermediare sunt produse, care, pe langa operatiuni

de desprindere din natura, au suportat cel putin inca o alta
operatiune, dar care nu au ajuns inca intr-o stare finitia, pentru
a putea fi folosite in productie sau consum. De exemplu,
scandura nu poate fi folosita ca atare nici in productie, nici in
consum, deoarece mai sunt necesare si alte operatiuni de
transformare.

32
Bunuri finale sunt bunurie, care au ajuns in faza in care pot
satisface nevoi de productie sau consum (exp.: hainele, hrana,
locuinta etc.)

3) Dupa scopul utilizarii lor:

a) Bunuri de productie (PRODFACTORI)
b) Bunuri de consum (SATSIFACTORI)

4) Dupa modul in care circula in economie:

a) Bunuri cu caracter de marfa (marfuri)
b) Bunuri fara caracter de marfa (nemarfale)
Marfurile sunt produse create de om, care satisfac o nevoie si
care sunt destinate schimbului prin vanzare/cumparare, cu
ajutorul banilor.
Rezulta ca daca un produs nu satisface una dintre cele trei
cerinte pentru a fi marfa, dev ine bun nemarfal. De exp., daca
este creat de natura, dar nici de om, el nu este marfa, desi
satisface nevoi si circula in economie, prin vanzare/cumparare,
cu ajutorul banului. Sau un alt produs poate fi creat de om,
satisface o nevoie, dar nu este destinat schimbului, ci
autoconsumului.
Precizam ca desi bunurile nemarfale incalca una dintre reguli,
ele circula in piata.
Subiectul proprietatii este agentul economic, care face
operatiuni economice de producere, vanzare/cumparare, de
creditare, de inchiriere s.a.m.d.
Subiecti ai proprietatii pot sa fie:
a) Indivizii
b) Familia
c) Sociogrupurile
d) Organizatiile’

33
Inidivizii pot fi subiecti ai proprietatii, indiferent de formele pe
care le imbraca aceasta.
Daca invidivul proprietar este si producatorul bunurilor, adica
exercita si dreptul de utilizare, nu doar cel de posesiune, are si
celelalte doua drepturi ale proprietarului, adica de dispozitie si
de uzufruct. In acest caz, el se numeste producator direct.
Daca individul proprietar renunta la dreptul de utilizare, pentru
ca angajeaza lucratori, pentru a-si produce marfurile, atunci el
pastreaza integral dreptul de posesiune si de dispozitie si
pierde total sau partial dreptul de utilizare si uzufruct, deoarece
venitul incasat din activitatea sa economica se imparte cu
lucratorii angajati.

Acest lucru se intampla frecvent, pentru ca marimea unitatii

economice o impune. Intreprinderile mari si foarte mari au un
volum de activitate ridicat, ceea ce face imposibil ca
proprietarul sa fie si singurul producator, obligandu-l sa
angajeze lucratorii. Se intampla la fel si in intreprinderile mici.
Sociogrupurile reprezinta indivizi reuniti intr-un grup, pe baza
unor interese comune, relatii de rudenie, relatii economice,
relatii geografice, relatii administrative, care genereaza in acel
grup interese comune si comportament asemanator.
Cooperativele si S.A.-urile sunt cele importante sociogrupuri.
Organizatiile se constituie in plan national sau international, pe
baza unor criterii neeconomice, ca apoi , dupa ce s-au format,
sa activeze si in economie (sindicatele, partidele politice,
bisericile, ONG-urile, statul).
In cadrul natiunilor, organizatiile iau forma unor cooperative sau
uniuni, fundamentate pe criterii de zona geografica, relatii
economice.

34
Statul este cea mai puternica organizatie, creata pe criterii geo-
administrative.
Organizatiile internationale sunt fundamentate pe doi sau mai
multi agenti economici, din doua sau mai multe tari (FMI, BCE,
BM).
Subiectul proprietatii exercita cele patru drepturi ale
proprietarului, in forme foarte diferite.
Tocmai dupa criteriul modului in care subiectii exercita cele
patru drepturi ale proprietarului, vom determina principalele
forme ale proprietarii:
a) Proprietatea private
b) Proprietatea publica
c) Proprietatea mixta
d) Proprietatea conditionata
e) Proprietatea comuna
A. In cazul proprietatii private, proprietarii pot fi indivizii,
organizatiile, sociogrupurile, adica proprietarul poate fi o
persoana fizica sau juridica (proprietarul este o organizatie sau
un sociogrup).
Proprietatea privata are, la randul ei, doua forme:
a) proprietate individuala
b) proprietate asociativa
In cazul proprietatii individuale, intreg capitalul social apartine
unei singure persoane.

In cazul proprietatii asociative, capitalul s-a format prin

asoscierea a doi sau mai multi indivizi sau prin asocierea a
doua sau mai multe organizatii sau sociogrupuri, care au decis
sa puna impreuna o anumita suma, pentru a infiinta si dezvolta
o afacere. Astazi, proprietatea asociativa ia doua forme mai
importante:
a) S.A.
35
 b) proprietatea cooperatista
Forma de cooperatizare a proprietatii nu este noua si nu
apartine epocii moderne. Primele doua au aparut in Antichitate
(mestesuguri).
Proprietatea cooperatista a existat in Evul Mediu, epoca
moderna si exista si azi, in toate economiile, indifirent de cat de
moderne sunt sau nu (economii de producere, de consum, de
credit).
Proprietatea privata, dupa marimea sa, poate fi mica, mijlocie,
mare si foarte mare.

Proprietatea privata dupa marimea sa mai poate fi mica,

mijlocie, mare sau foarte mare.

B. Proprietatea publica are ca proprietar statul. Se numeste

publica pentru ca statul exercita drepturi ale proprietarului in
numele unei comunitati omenesti , unei natiuni aparand
interesele acesteia. Statul exercita dreptul de proprietar prin
investitii administrative, publice, central cum ar fi ministerele si
companiile nationale, agenitiile nationale sau prin institutiile
administrativ-publice locale,
Bunurile din proprietatea publica sunt de folosinta publica si
satisfac interesele comunitatii nu individuale. Aceste bunuri
publica pot avea un regim juridic diferit pentru ca unele intra in:
a) Domeniul public al statului
b) Domeniul privat al statului
Cele doua domenii pot fi de interes national sau local.
a) Domeniile publice sunt inalienabile si inprescriptabile.
Sunt inalienabile pentru ca statul nu are voie sa la
instraineasca. Sunt imprescritabile pentru ca in instant nu pot fi
urmarite sau grafate de datorii pentru a fi sechestrate sau

36
preluate ca despagubiri. De aceea statul cand se imprumuta nu
poate sa foloseasca bunurile din domeniul public drept garantii.
In domeniul statului intra bogatiile, spatiaul aerian, bogatiile
care au potential energetic sau care pot fi folosite in interes
public, situri istorice sau arheologice, terenuri pentru rezervatii,
parcuri nationale, imobilele din punctele de frontier, sediile de
minister etc.
b) bunurile din domeniul privat apartin avestuia (primariilor)
numai ca ele pot fi instrainate si sunt prescriptibile adica se pot
vinde, pot fi grafate de datorii, pot fi sechestrate sau preluate ca
despagubiri.
Domeniului privat apartin toate cladirile care apartin statului,
resursele minerale etc.
In fiecare tara, conform legilor proprietarilor se precizeaza
riguros care sunt din domeniul public sau privat.
Prin legi propuse de parlament si acceptate de presedinte
unele bunuri pot fi trecute din domeniul public in domeniul
privat cu scopul de a fi concesionate, inchiriate. Se considera
ca trebuie pastrate in domeniul public acele ramuri cu
importanta stategica cu scopul de a asigura siguranta
alimentara sau militara a acelei tari.
C. Proprietatea mixta se formeaza prin asocierea dintre
proprietatea private si cea publica in plan national sau
international . In aceasta asociere uneori proprietatea private
are pondere mai mare, alteori proprietatea publica, in functie de
modul in care se inteleg intre ei agentii economici.
D. Proprietatea conditionata a caracterizat economiile
preoponderent agrare din antichitate si evul mediu. In cazul ei a
existat proprietatea private asupra omului care putea fi vanduta
si cumparata ca orice marfa. De aceea in antichitate a generat
sclavia, iar in evul mediu a generat iobagia, celbia.

37
Totodata in evul mediu le-a mai generat si relatiile de vasalitate
intre rege si nobil/ nobili mici si nobil mari.
E. Proprietatea comuna reprezinta proprietatea obsteasca si a
caracterizat sistemele economice primitive – PROTOISTORIA
UMANITATII.
Aceasta perioada care s-a nascut din momentul aparitiei omului
in istoire pana in momentul epocii antice cand se formeaza
statul/
In proprietatea comuna, pamantul se afla in posesia grupului de
oameni organizati ca ginta sau trib, dar uneltele sunt in
proprietate individuala. Bunurile create se impart intre membrii
comunitatii respective pentru ca ele apartin tuturor acestor
oameni si pentru ca repartizarea lor se face dupa nevoile
omului, nu in functie de cantitatea muncii, de calitatea sau
importanta ei.
Precizam ca in practica economica mai pot exista si alte forme
ale proprietati doar ca sunt numai niste combinatii intre cele
cinci forme amintite.

Pluralismul formelor de proprietate

Formele de proprietate pot coexista adica pot exista in acelasi
timp/tara. Din aceasta cauza depend unele de celelalte, se
influenteaza reciproc.
In diferite tari, in acelasi timp diferite forme ale proprietatii au
ponderi si importante diferite adica uneori domina proprietatea
privata, alte ori cea publica, cea mixta in functie de capacitatea
formei de proprietate de a sustine la un momentdat
economia/progresul economic din acea tara.
Precizam ca in economia moderna si contemporana
frecventate sunt proprietatile private, publice si mixte; de aceea
a disparut din aceste economii proprietatile conditionate, iar

38
proprietatea obsteasca are in aceasi economii o
pondere/importanta mica.
Faptul ca intr-o econonmie exista in acelasi timp proprietati
private/publice/mixte / commune se numeste PLURALISMUL
FORMELOR DE PROPRIETATE.
Pluralismul formelor de proprietate este necesar pentru ca
genereaza lupta de concurenta dintre aceste forme ale
proprietatii, iar concurenta dintre ele este defapt mororul
dezvoltarii si progresului economiei si societatii.
In practica economica, lupta de concurenta dintre formele de
proprietate se manifesta sub mai multe forme:
a) Prin reducerea cheltuielilor de productie necesare
obtinerii de bunuri economice. Aceasta reducere a
costurilor de productie permite producatorilor sa reudca
pretil de vanzare a bunurilor, iar reducerea acestui pret
creaza premisele necesare vanzarii acelor bunuri in
cantitate mai mare decat reusesc sa o faca alti
producatori care sunt legati de alte forme ale
proprietatii.
b) Prin ridicarea calitatii produsele create adica
producerea care reduce costurile de productie nu
trebuie ca prin aceasta reducere sa diminueze calitatea
marfurilor , dimportiva, trebuie sporita.
c) Promovarea in practica a progresului stiintifico-tehnic
pentru ca pe aceasta cale se poate reduce costul de
productie si creste calitatea marfurilor.
d) Cercetarile stiintifice fundamentale cu investitii mari
pentru ca astfel putem genera progresul tehnic.
e) Cresterea volumului de productie deoarece cu cat
producatorul creaza mai multa marfa cu atat vinde mai
mult si incaseaza venituri mai mari realizeaza scopul
supreme al intrarii lui in piata care este maximizarea.

39
Din lupta de concurenta dintre formele de proprietate duse pe
anumite cai, in final castiga consumatorul adica din aceasi
suma de bani poti cumpara ma multe produse de calitate mai
buna rezultand o satisfacere mai buna a nevoilor. De aici
rezulta ca pluralismul formelor de proprietate este o necesitate
a economiei moderne. Trebuie sa evitam situatia in care intr-o
economie exista numai o singura forma proprietatii.
Acest pluralism este si o necessitate, dar e si o posibilitate
reala: este posibil sa-l creem pentru ca tarile cu economie de
piata sunt tari politice care prin legislatia lor permit agentilor
economici sa-si aleaga forma de proprietate care le satisfac
mai bine interesele.
Niciun agent economic nu poate fi consrans sa foloseasca o
forma a proprietatii .
De obicei, in perioade de criza, economica, sociala, politica
proprietatea publica sustine mai bine economia si societatea. In
perioade de pace sociala, proprietatea private sustine mai bine
societatea.

Libera initiativa
Libera initiativa reprezinta libertatea agentilor economici de a-si
utiliza proprietatea asa cum considera ei. Guvernul ce are
libera initiative poate realiza orice actiune economica daca
interesele sale sunt cel mai bine satisfacute de acea actiune
economica cu conditia sa nu restranga sau afecteza libertatea
de actiune ai celorlalti agenti economici.
Aceasta inseamna ca sunt permise acele activitati economice
pana la frontier dupa care acele actiuni ar anula libertatea de
actiune a celorlalti agenti economici. De aceea spunem ca
libera initiative este o trasatura generala a economiilor de piata
pentru ca ea conger libertate de actiune tuturor agentilor
economici dintr-o tara in aceeasi masura.

40
Realizarea liberei initiative este necesara deoarece pune
agentul economic in contidii de egalitate unii fata de ceilalti.
Aceasta egalitate economica se manifesta sub diferite forme:
a) Toti agentii economici fara nici o discriminare pozitiva
sau negativa au libertate de actiune economica.
Discriminarea pozitiva presupune acordarea de drepturi
politice, sociale, educationale unei comunitati mai mari decat
drepturile majoritatii chiar daca acea comunitate nu a meritat
prin activitatea ei avele drepturi cu scopul ca ael grup social sa
poata recupera un anumit nivel de dezvoltare inferior generat
de un tratament nedrept in perioadele anterioare.
DIscriminarea negative presupune neacordarea unor drepturi
economice, sociale etc. pe care persoana/grupul de personae
ar merita sa la aiba datorita activitatii prestate
Discriminarea pozitiva si cea negativa ar trebui sa dispara din
societate deoarece afecteaza libertatea de actiune a agentilor
economici.
b) Oricarui agent economic de a initia sau desfasura
activitati economice, afaceri, a fi intreprinzator, dar si
dreptul de a-si consuma bunurile asa cum crede de
cuviinta
c) Dreptul tuturor agentilor economici de a forma comert,
de a produce bunuri, a le schimba cu alti agenti
economici.
d) Dreptul agentului economic de a decide in orice
problema care priveste actiunea economica, bunurile
pe care le detine etc.
Analiza economica ne arata ca cel mai inalt grad de libertate
economica este asigurat in tarile si economiile unde domina
proprietatea privata, iar regimul e democratic. Petnru ca acolo
unde avem proprietate private si asociativa avem milioane de

41
proprietary adica milioane de agenti economici cu libera
initiative.
Daca domina proprietatea publica avem un singur proprietar cu
libera initiativa, iar ceilalti agenti economici isi pierd totat/partial
libertatea economica.
Practica economica demonstreaza ca libera initiative s-a
restrains foarte tare in atrile unde proprietatea s-a
DEPERSONALIZAT.
Depersonalizarea s-a produs in doua tipuri de state:
a) In statele cu regim politic autoritar de tip dictatura
pentru ca aici statul devine singurul proprietar ale
bunurilor sau accepta un numar mic, neimportant de
privati carora le impune vointa sa oride cate ori este
nevoie. Un astfel de regim a functionat in tarile
comuniste care au avut dictatura de stanga, dar si tari
de dreapta.
b) In tarile democratice unde proprietatea s-a
depersonalizat pentru ca s-a produs un process rapid si
masiv de concentrare si centralizare de capital formand
monopolurile nationale si transnationale care preiau in
posesie ce mai pare parte a bunurilor. Economia
germana e dominata de 5 monopoluri.
Despre proprietatea din concentrare in numele statului sau a
catorva monopuluri reduce liberea initiativa pentru ca libertatea
economica o are doar statul sau doar acele monopoluri.
Din aceasta cauza, inca din perioada interbelica tarile cu
democratie sau initiat continuand si azi masuri antimonopoliste
antritrust – demonopolizarea economiei.
Unde exista libera initiativa, domina proprietatea private,
asociativa, ca urmare aagentii economici au dreptul sa
participle la orice activitate economica in funtie de interese, iar
economia devine profitabila pentru ca fiecare agent economic e
42
atent la semnalele pietei => va produce doar ceea ce ii cere
piata la pretul agreat de piata, la calitatea agreata in piata .
Rezulta ca acele bunuri se vor vinde.
Economia sa dezvolta bine cand avem libera initiative pentru ca
agentul economic sa evite risipa, sa lucreze eficient pentru ca
asa obtine un profit mai mare. Rezulta ca dominatia liberei
initiative duce la o functionare mai buna.
Daca proprietatea privata nu domina ci cea publica, libera
initiative este inlocuta cu decizia administrativa obligatory
impusa a statului adica devin central care stabilesc cat sa
produca, cum, cat, pentru cine.

43
 CAPITOLUL III
CONSUMATORUL

Introducere
Scopul oricarei economii este satisfacerea nevoilor omenesti,
adica activitatea economica este creata si se deruleaza pentru
a servi cat mai bine oamenii.
Satisfacerea nevoilor implica consumul de bunuri. De aceea,
pentru a analiza rationalitatea vietii economice, in mod
obligatoriu, trebuie sa studiem comportamentul economic al
consumatorilor de produse, pentru ca in ultima instanta,
economia este o relatie care se stabileste intre producator si
consumator.
Activitatea economica devine rationala, daca producatorii si
consumatorii de bunuri desfasoara actiuni economice rationale.
Numim generic consumatorii “menaje”.
Teoria consumului studiaza comportamentul economic al
menajelor, folosindu-se de cateva concepte economice:
utilitatea economica, utilitatea totala, alegerea consumului
rational, cererea de produse.

Utilitatea economica
O parte din nevoile pe care le au menajele se satisfac
consumand bunuri libere, adica bunuri create de natura, care
sunt abundente si pe care omul le poate prelua in mod gratuit,
pentru ca nu consuma resurse pentru a le produce.
Cea mai mare parte a nevoilor nu se satisface cu bunuri libere,
ci cu bunuri economice. Acestea sunt create de om in cantitati
limitate si insuficiente, in raport cu nevoile de consum ale
44
menajelor, adica sunt bunuri rare, pe care consumatorii le
procura pentru o contraprestatie valorica, deci consumatorul
trebuie sa dea in schimbul lor bani sau alte bunuri.
Pentru ca resursele consumatorului sunt limitate, dar si pentru
ca bunurile economice sunt rare, se pune problema cum
reuseste un consumator, cu venituri limitate, sa-si satisfaca cat
mai bine si cat mai multe nevoi cu bunuri economice rare.
Exista un singur raspuns, si anume, cu ajutorul unui
comportament economic rational.
Prin comportamentul consumatorului, intelegem modul lui de a
rationa cu privire la satisfacerea nevoilor sale nelimitate si
dinamice, cu bunuri economice rare, modul lui de a alege
nevoile pe care le va satisface si modul lui de a actiona efectiv
pentru satisfacerea lor.
Rationamentul economic facut de consumator, deciziile sale,
alegerea sa si actiunile sale pornesc de la cunoasterea
propriilor nevoi si de la utilitatea produselor. De aceea, pentru a
intelege comportamentul consumatorilor, obligatoriu este sa
pornim de la conceptul de utilitate. Acest termen are 2
intelesuri:
a) sensul empiric si cotidian
b) sensul stiintific
In mod cotidian, a fi util inseamna a fi necesar, folositor,
trebuincios sau a servi la ceva. Astfel, utilitatea desemneaza
proprietatea bunurilor de a fi necesare omului, de a folosi la
ceva.
Stiinta economica nu opereaza cu acest termen, pentru ca este
prea general, prea vag pentru a putea sa-l ajute pe om sa-si
fundamenteze un comportament economic rational. De aceea,
a fost creat sensul stiintific al termenului.
Din punct de vedere stiintific, utilitatea are doua acceptiuni:
a) sensul stiintific general
b) sensul stiintific restrans

45
a) Sensul stiintific general a fost folosit in epoca moderna, pana
la sfarsitul secolului al XIX-lea si desemneaza capacitatea unui
bun de a satisface o anumita nevoie omenesca.
Conform acestei definitii, utilitatea produselor este data de
propritatile lor fizice, chimice, tehnice etc., pe care le are corpul
acelor produse. Aceste insusiri ale bunurilor pot fi create de
natura (proprietati naturale) sau pot fi create de om, daca ele
nu exista ca atare in natura, dar omul le-a sintetizat in mod
artificial, pe cale de laborator chiar (proprietatile fizico-chimice
pe care le au firele si fibrele sintetice sunt create de om, nu de
natura).
Exista si proprietati fizico-chimice create atat de natura, cat si
de om. Sunt proprietati pe care le au bunurile si pe care omul le
transforma pentru a satisface mai bine nevoile.
Conform acestui sens, daca un bun sau un produs oarecare
are niste insusiri fizice sau chimice, atunci este util ( de exp.,
graul, painea, automobilul, calculatorul etc.). Acestea au niste
insusiri fizico-chimice care ajut omul sa-si satisfaca niste nevoi.
Acest sens nu a putut intemeia un comportament stiintific
rational, pentru ca nu poate explica de ce, la un moment dat,
unele bunuri, desi au niste proprietati fizico-chimic foarte bune,
nu intra in acel moment in consum, chiar daca in pricipiu, ar
trebui consumate, pentru ca omul are nevoie de ele.
Ca urmare, la sfarsitul secolului al XIX-lea, in stiinta economica
a fost lansat un concept economic nou, numit utilitate
economica. Acest concept desemneaza de fapt intelesul
stiintific restrans al utilitatii.
b) In cazul sensului stiintific restrans, utilitatea se numeste
utilitate economica pentru a o deosebi de utilitatea stiintifica cu
sens general si desemneaza satisfactia pe care un anumit
consumator foarte bine precizat anticipiaza ca o va trai, daca
va folosi o cantitate bine determinata dintr-un anumit produs
precis speficiat, in conditii date de loc si timp.
Aceasta definitie evidentiaza:

46
 a) Utilitate economica se refera la satisfactia sau placerea,
pe care un consumator riguros identificat si precizat
anticipeaza ca o va trai, adica ea nu mai vorbeste de
satisfactia in general, pe care omul o va trai, ci identifica
riguros individul sau grupul care prognozeaza ca va trai
o anumita satisfactie.
b) Trebuie sa precizam foarte clar produsele care intra in
consum. Nu mai vorbim de paine in general, ci de un
anumit sortiment creat si oferit pietei de un anumit
producator. De exp., nu vorbim de paine in general, ci
de paine alba cu cartofi, creata de o anumita firma
foarte bine precizata.
c) Trebuie sa precizam nu doar sortimentul, ci si cantitatea
care se va consuma din acel sortiment.
d) Utilitatea economica nu vorbeste de o satisfactie traita
efectiv de consumator, ci de o satisfactie anticipata.
Asta inseamna ca se confirma si se masoara satisfactia
anticipata, in mod obiectiv, printr-un act de
vanzare/cumparare.
e) Orice consumator da utilitate economica unui produs,
daca nu-l detine in posesie, pentru ca doar atunci il
cumpara.
f) E vorba de o satisfactie anticipata intr-un anumit
moment si spatiu economic, pentru ca acelasi produs in
momente diferite ale vietii consumatorilor sau un spatii
economice diferite poate sa aiba sau nu utilitate
economica.
Conform acestei definitii cu care opereaza azi stiinta
economica si care a fost introdusa in circuitul stiintific de
curentul marginalist , aprecierea utilitatii economice are
caracter eminamente subiectiv, adica ea nu depinde de
relatia pe care consumatorul o stabileste intre nevoile sale,

47
 pe de o parte sau cantitati/doze dintr-un anumit produs, in
conditii date de loc si timp.
Aprecierea utilitatii economice a produselor are un caracter
pur subiectiv, pentru ca depinde in primul rand de volumul si
intensitatea nevoilor consumatorilor, cu care se afla in relatie
direct proportionala.
Acest lucru inseamna ca daca nevoile au un volum si
intensitate mare, adica sunt foarte puternice, utilitatea
economica este foarte mare si invers. Mai mult, acest lucru
mai inseamna ca daca avem o multime omogena de
doze/unitati dintr-un anumit produs, acestea au utilitate
economica diferita, pentru ca pe masura ce consumul de
doze din acea marfa scade, intensitatea nevoilor noastre
adica, scade si utilitatea economica pana la acel nivel la care
acele doze isi pierd utilitatea economica, deoarece nevoia
respectivaa fost saturata.
In concluzie, aprecierea utilitatii economice are un caracter
pur subiectiv, pentru ca deprinde de:
a) volumul si intensitatea nevoilor consumatorilor
b) nivelul de cultura si civilizatie a consumatorilor
c) veniturile consumatorilor
d) aspiratiile consumatorilor

Printre factorii care determina utilitatea economica, cel mai

important ramane volumul si intensitatea consumatorului. De
aceea este posibil ca aceasi unitate sau doza dintr-un anumit
produs sa fie utilitate economic unui consumator pentru ca are
nevoi formate din acea unitate sau produs.
Mai mult, daca divizam un bun in mai multe unitati si obtinem
doze omogene vom constata ca au utilitati economice diferite.
Cea mai utila este prima doza consumata pentru ca se
adreseaza unei nevoi cu intensitate mare. Cea de-a doua doza
e mai putin utila, desi e identica cu prima pentru ca nevoia a
48
scazut in intensitate prin consumul primei doze si asa mai
departe pana cand consumatorul refuza dozele ramase,
neconsumate. Pentru ca nevoia lui a fost satisfacuta adica
saturata.
Acest neconsum care evidentiaza volumul si intensitatea
consumatorului pe de-o parte si numarul de doze consumate
dintr-un produs pe de alta parte este surprins la sfarsitul
secolului 19 de un economist pe nume GOSSEN care
formuleaza o lege conform careia marimea si intensitatea unei
placeri descreste progresiv pana la saturatie daca a fost
satisfacuta continuu si neintrerupt.
Legea lui Gossen va fi reluata in secolul 20 in orientul mijlociu
si va primi o forma mai stiintifica numita legea utilitatii marginale
descrescande. Pentru a prezenta aceasta lege care genereaza
un comportament rational consumatorului vom analiza
urmatoarele concepte:
a) Utilitatea marginala (Umg)
b) Utilitatea marginala individuala (Ui / Umgi)
c) Utilitatea totala (UT)

a) utilitatea marginala se poate definii in doua moduri diferite:

1) Reprezinta sporul de satisfactie pa care un anumit
consumator anticipeaza ca il va trai daca va consuma dintr-un
anumit produs bine precizat o anumita doza suplimentara in
conditii date de loc si timp
2) Utilitatea marginala (Umg) desemneaza satisfactia pe
care un consumator anticipeaza ca o va trai atunci cand
introduce in consum o ultima doza dintr-un bun bine precizat in
conditii date de loc si timp.
b) utilitatea individuala reprezinta satisfactia pe care un anumit

49
consumator anticipeaza ca o va trai atunci cand introduce o
doza dintr-un bun bine precizat in conditii de loc si timp,
c) utilitatea totala reprezinta satisfactia totala pe care un anumit
consumator anticipeaza ca o va trai atunci cand introduce in
consum un numar total de doze dintr-un produs bine precizat in
conditii date de loc si timp.

Utilitatea totala (UT) se calculeaza ca suma de utilitati

individuale Ui + Ui2 + Ui3 + ... + Uin = UT
𝑛

𝑈𝑇 = ∑ 𝑈𝑖
𝑖=1

Tot din utilitatea totala intelegem posibilitatea de a reprezenta

grafic intr-un anumit sistem de axe carteziene.

In acesaste diagrama pe ordonata avem uilitatea totala, iar pe

abscisa cantitatea sau dozele dinr-un produs oarecare x.
Diagrama evidentiaza ca pe masura ce consumam doze de

50
produs x, creste UT pentru ca ea este o suma de utilitati
individuale.
Graficul mai evidentiaza faptful ca acest procedeu nu merge la
infinit pentru ca se ajunge la un punct dicolo de care daca am
continua consumul din produsul x, UT ar incepe sa scada
pentru ca in acest punct de maxim atins de UT, nevoia
respectiva a fost saturata. Rezulta ca daca am continua
consumul de doze din x, satisfacerea s-ar transforma in
insatisfactie, ar scadea utilitatea. Acest punct in care am ajunge
la UT maxima dincolo de care consumul in mod rational nu ar
trebui sa mai continue se numeste prag maxim de saturatie.
Adica acel nivel al consumului dincolo de care satisfactia ar
deveni insatisfactie si din punct de vedere matematic, coincide
cu Umg = 0.
Diagrama aceasta pleaca de la convingerea ca *FORMULA* ,
numai ca in aceasta diagrama nu apare reprezentat ca pe
masura ce consumam doze dintr-un anumit produs x, Umg
scade pentru ca intensitatea nevoilor noastre se reduce datorita
consumului succesiv si neintrerupt de doze din bunul x.
Ne mai arata faptul ca cea mai mare UT o are prima doza care
intra in consum la un moment dat, a doua e mai mica decat
prima, a treia mai mica decat a doua si asa mai departe.
Mai putem reprezenta grafic legea utilitatii marginale
descrescande conform careia UT creste cu marimi
descrescatoare daca nevoia e satisfacuta continuu pana la
pragul minim de saturatie. Vom aseza pe ordonata Umga.

51
In aceasta diagrama am trecut Umg in termeni de utilitate
aditionala (Umga) adica utilitatea economica care creste pe
masura ce consumam doze dintr-un produs oarecare.
Pe abscisa regasim doze sau cantitati din x.
Graficul evidentiaza ca pe masura ce consumam bunuri, UT
creste pana ajunge la maximum, punct in care gasim pragul
minim de saturatie Umg = O si in care satisfactia totala e
maima pentru ca nevoia respectiva a fost saturata total si
dincolo de care daca am continua consumul ar deveni
insatisfactie, UT ar scadea consumul fiind irational.
Canform acestui grafic, mai avem si sinusoida Umg care
porneste din punctul de intersectie Umg1 si x1 si coboara in xn
pentru ca cea mai mare satisfatie traita de consumator se
produce cand nevoia sa e cea mai intensa si pentru ca pe
masura ce consuma doxe din x, Umg scade pentru ca scade
nevoia ca volum si intensitate.
Acest lucru se explica pentru ca UT crese cu marimi
descrescatoare daca nevoia se satisface continuu si
neintrerupt. Legea utilitatii marginale descrescande este defapt
legea lui GOSSEN reluata in secolul 20 entru a putea realiza si
calcula econonomic.
Mai rezulta ca putem calcula:
52
 Δ𝑈𝑇 UT1−UT0
Umga = =
Δ𝑄 Q1−Q0

UT1 - Utilitatea totala calculata in perioada curenta

UT0 - utilitatea totala in perioada de baza
Q1 - cantitatea consumata inperioada curenta
Q0 - cantitatea consumata in perioada de baza
EXEMPLU

Δ𝑈𝑇 𝑈𝑇3−𝑈𝑇1 24−10 14

Umga = = = = =7
Δ𝑄 𝑄3−𝑄1 3−1 2

Deci, UT creste daca si numai daca Umg = pozitiv si descreste

sau scade daca Umg = negative si crescator.

Alegere si rationalitate in comsum

Cand isi satisfice nevoile, orice consummator alege:
a) Nevoile pe care isi propune sa le satisfaca
b) Bunurile cu care satisfice acele nevoi
Cand isi alege nevoile, consumatorul stabileste:
a) Ce nevoi satisface si ce nevoi sacrifice
b) Odrinea in care satisface nevoile.
Cand isi alege bunurile cu care sa satisfaca trbuie sa tina cont
53
de:
a) Toate bunurile cu intrebuintari alternative adica
satisfacerea diferitelor nevoi
b) Trebuie sa ia in considerare caracterul complementar
sau necomplementar al bunurilor. Doua sau mai multe
bunuri sunt complementare pentru ca pentru a satisface
nevoi, trebuie consumat un anumit produs. Pentru a
consuma acel produs suntem obligati sa mai
consumam cel putin un alt produs (nevoia de transport
rapid => nevoia de automobil; pentru a utiliza
automobilul => nevoia de benzina/motorina)
c) Trebuie luat in considerare ca unele produse sunt
substituibile. Doua produse sunt substituibile daca
satisfac aceasi nevoie, de aceea se pot inlocui reciproc
si continuu.
Programul de a consuma rational desemneaza modul in care
consumatorul combina cantitati sau doze din difeerite bunuri
economice pe care l-a selectat cu scopul de a obtine satisfactie
anticipata. Pentru a crea un program rational de consum,
agentul economic trebuie sa subordoneze principiul rationalitatii
economice sau eficientei economice.
Ca urmare, respectand acest principiu, el parcurge urmatorii
pasi de alaegere si rationament:
1) Compara satisfactia pe care anticipeaza ca o va obtine
daca va consuma diferite cantitati sau doze din diferite
bunuri de consum cu efortul pe care trebuie sa-l faca
pentru a produce acele doze sau cantitati din acele
produse pentru ca satisfactia anticipata se exprima in
economie sub forma utilitatii marginale si pentru ca
efortul economic se exprima sub forma pretului platit.
Consumul rational compara defapt raportul dintre Umg
si p (pret) pentru diferite doze din diferite porduse
selectate pentru a fi folosite. In urma comparatiei,
agentul economic rational va opta totimpul pe pentru
acea doza/unitate din acel produs pentru care acel
raport dintre Umg si P are valoare numerica cea mai
54
 mare. Si va renunta la acele doze din acele produse
pentru care vloarea numarica a raportului dintre Umg si
P este mai mica.
2) Daca se intampla ca raportul dintre Umg si P pentru
mai multe doze din produse diferite sa fie egal atunci
consumatorul e afla intr-o situatie si alegere indiferenta
adica in principiu el ar putea lua oricare din acele doze
pentur ca raportul dintre Umg si P sunt egale adica ar
putea alege la intamplare. Numai ca acel consummator
rational nu va lucra la intamplare deoarece se va folosi
de principii ajutatoare.
DIntre acele principia retinem doua:
a) Principiul evitarii monotoniei consumatorului. Conform
acestui prncipiu daca un consumator a ales si folosit
dintr-ul produs oarecare mai multe doze atunci cand
raportul Umg/P este egal, va selecta pentru consumul
sau o doza din acel produs din care in prealabil,
cumpara mai putine unitati.
b) Principiul pretului cel mai mic: daca consumatorul se
afla in situatia ca Umg/P sa fie egale si daca din
bunurile selectate in program a ales si un numar egal
de doze, va decide sa cumpere acea doza din acel
produs care are pretul cel mai mic. Daca cumva se
intampla ca si preturile sa fie egale deoarece raproturile
respective sunt egale, numarul de doze este de
asemenea egal, atunci consumatorul rational va decide
sa aleaga la intamplare intre acele bunuri.

3) Programul de achizitionare si consum rational inceteaza

in momentul in care:
a) venitul disponibil pentru achizitii (V.D.A) al
consumatorului a fost cheltuit in totalitatea desi mai
exista doze care ar putea fi consummate deoarece
ele au utilitate marginala pozitiva adica ar mai putea
crea satisfactie acelui consumaor numai ca el este

55
 obligat sa renunte la ele pentur ca nu mai are
suficienti bani pentru a le cumpara
b) Programul inceteaza in situatia in care acel
consumator are venituri suficiente pentru a
achizitiona bunuri sau doze dintr-un produs numai ca
el a ajuns sa-si satisfaca total nevoia de consum. Ca
urmare, renunta la amai cumpara doze din acel
produs.
c) Programul inceteaza si in situatia in care acel
consumator nu a cheltuit VDA, iar dozele ramase din
acele bunuri au inca valoare numerica pozitiva adica
ar putea inca sa produca satisfactie consumatorului
numai ca suma ramasa din VDA este mai mica decat
pretul de vanzare al bunurilor respective. De aceea si
consumatorul ar dori sa mai cumpere doze/ unitati nu
poate pentru ca nu are destui bani.

4) In final se verifica corectitudinea programului; se poate

face in doua moduri:
a) fie comparam raprotul dintre Umg/p pentru ultima
doza luata din acele produse si daca aceste rapoarte
sunt egale numeric atunci inseamna ca programul e
correct realizat. Daca nu atunci inseamna ca
programul a fost incorrect intocmit si trebuie refacut.
b) Comparam Umg/P cu Pa/Pb. Daca sunt egale e
corect intocmit, daca nu, trebuie refacut.

5) Dupa verificarea programului se scrie acel program

adica se scrie numarul total de doze cumparate din
bunurile respective si se verifica VDA cheltuit.

56
 Pentru exemplificare vom modela 2 situatii diferite:
M1
V.D.A. = 3000 um (unitati monetare)
A, B (produse)
PA = PB = 1000 um/doza
Q1
Utilit. econ 1 2 3 4 5 6

UTA
10 18 24 28 30 30
UmgA
10 8 6 4 2 0

Q2 1 2 3 4 5 6 7 8
Uti. econ
UTB 8 15 21 26 30 33 35 36

UmgB 8 7 6 5 4 3 2 1

𝑈𝑚𝑔𝐴 10 𝑈𝑚𝑔𝐵1 8
Comparam
𝑃𝐴
= 1000 = 0,01 cu
𝑃𝐵1
=
1000
= 0,008
ALEGEM 1A

𝑈𝑚𝑔𝐴2 8 𝑈𝑚𝑔𝐵1
Comparam = 1000 = 0,008 cu = 0,008
𝑃𝐴2 𝑃𝐵1

Pentru ca raporturile sunt egale, ne aflam in situatia alegerii

indiferente; asa ca aplicam principiul evitarii monotoniei si
ALEGEM 1B

57
Am consumat doar 2000 unitati monetare, deci rezulta ca
trebuie sa contimuam.
𝑈𝑚𝑔𝐴2 8 𝑈𝑚𝑔𝐵2 7
Comparam = = 0,008 cu = = 0,007
𝑃𝐴2 1000 𝑃𝐵2 1000
ALEGEM 2A

NU MaI FACEM NIMIC BECAUSE WE’RE OUT OF MONEY!

Cererea
Nevoile de bunuri se regasesc in piata sub forma cererii de
produse. Precizam ca nu toate nevoile se transforma in cerere
deoarece nevoia devine cerere daca depaseste obstacolele
impuse de piata.
Cu cat sunt mai putine obstacole, cu atat nevoia se transforma
in cerere intr-o masura mai mare.
Dintre factorii care infuenteaza transformarea nevoilor in cerere
retinem:
a) Numarul cumparatorilor (variatie pozitiva)
b) Preferintele si gestul cumparatorilor
c) Pretul produselor – variatie negative
d) Marimea veniturilor consumatorului – variatie pozitiva
e) Preturile bunurilor complementare
f) Preturile bunurilor substituite
g) Pretul bunului de baza
Ca urmare, cererea reprezinta cantitatea pe care un anumit
comparator sau mai multi dintr-un spatiu , intentioneaza sa o
achizitioneze intr-o anumita perioada de timp la diferite niveuri
ale pretului de vanzare.

58
Dintre factorii care influenteaza nevoia in cerere, foarte
importamti sunt:
1) Pretul produsului de baza
2) Venitul cumparatorilor
Sub influenta avestor factori, cererea se modifica.
Modificarea marimii cererii sub influenta factorilor care o
influenteaza se numeste elasticitatea cererii. Mai putem definii
aceasta elasticitate ca fiind gradul de sensibilitate al cererii.
Deoarece pretul si venitul sunt principalii factori care
influenteaza cererea, putem vorbi de 2 tipuri de elasticitate a
cererii:
① Elasticitatea cererii in functie de pret
② Elasticitatea cererii in functie de venit

Modificarea marimii cererii determinate de modifiacrea marimii

pretului se numeste elasticitatea cererii in functie de pret.
Aceasta elasticitate se exprima in legea cererii I functie de
pret.
Conform acestei legi, intre dinamica pretului si dinamica cererii,
exista o variatie negative adica daca PRETUL creste
CEREREA se contracte, iar daca PRETUL scade, CEREREA
creste.
Putem reprezenta graphic aceasta lege de la urmatorul tabel:

59
 P (um / 5 4 3 2 1
unitati)

C (unitati)

Q 0 2 4 6 8
(CANTITATEA)

In aceasta diagrama, pe ordonata am asezat pretul unui bun

oarecare, iar pe abscisa cantitatile cerute din acel produs.
In aceasta diagram se evidenteaza relatia dintre dinamica
pretului si dinamica cererii. Diagrama ne arata ca atunci cant
creste PRETUL, cererea scade pentru ca:
Px = 1 um/unitate
Cx = 8 unitati
Si invers adica daca pretul scade, cererea creste pentru ca:
Px = 5 um
Cx = x

60
Explicam acest fenomen cu ajutorul legii cererii in functie de
pret care ne arata ca intre dinamica pretului si dinamica cererii
exista o variatie negativa adica daca preul scade, cererea se
extinde.
Elasticitatea cererii in functie de pret se poate calcula folosind
diferite metode.
Cea mai consocuta este metoda calculului coeficientului de
elasticitate a cererii in fuctie de pret: Kec/p.
Acest coefficient se poate determina in 2 moduri:

Δ𝐶𝑥 Δ𝑃𝑥 Cx1−Cx2 𝑃𝑥1−𝑃𝑥0

1) Kec/p = - : = :
Δ𝐶𝑥0 Δ𝑃𝑥0 ΔC𝑥0 𝑃𝑥0

𝐶𝑥1
Δ%𝐶𝑥 𝑋 100−100
𝐶𝑥0
2) Kec/p = - = 𝑃𝑥1
Δ%𝑃𝑥 𝑋100−100
𝑃𝑥0

∆Cx – marimea cu care se modifica cererea

∆Px – marimea cu care se modifica pretul
∆%Cx – marimea procentuala cu care se modifica cererea
∆%Px – marimea procentuala cu care se modifica pretul
Cx1 – marimea cererii in perioada curenta
Cx0 – marimea cererii in perioada de baza
Px1 – marimea pretului in perioada curenta
Px0 – marimea pretului in perioada de baza

61
Cele doua forme au semnul ( - ) in fata liniei de fractie pentru
ca intre dinamica pretului si dinamica cererii exista o variatie
negative.
Daca nu ar fi ( - ) atunci rezultatul ar totdeauna cu ( - ) adica ar
insemna ca cererea scade tottimpul.
Calculele economice se interpreteaza astfel.
Daca:
Kep/p > 1 – cererea elastca
Kep/P = 1 – cerere unitara
Kep/p < 1 – Cerere inelastica
Kep/p = 0 – cerere perfect rigida
Kep/p = + ∞ - cerere perfect elastic
Daca:
∆%Cx > ∆%Px – cerere elastica
∆%Cx = ∆%Px – cerere unitara
∆%Cx < ∆%Px – cerere inelastica
∆%Cx - ∆%Px = 0 – cerere rigida
∆%Cx > ∆%Px = +- cerere perfect elastic
Atunci cand cererea este ELASTICA, pretul se modifica cu o
marime, iar cererea se modifica in sens contrar cu o marime.
De exemplu pretul creste cu 10%, cererea scade cu mai mult
de 10 % sa zicem 20%. Dar daca pretul scade cu 10%, cererea
creste cu mai mult de 10 % sa zicem cu 20%.
Atunci cand cererea este UNITARA, pretul se modifica cu o
marimea, iar cererea se modifica in sens contrar cu aceeasi
marime. De exemplu daca pretul scade cu 10% cererea creste
cu 10%. Iar daca creste pretul cu 10%, cererea scade cu 10%.

62
Atunci cand cererea este INELASTICA, subunitara, pretul se
modifica cu o marime, iar cererea modifica in sens contrar, dar
cu o marime mai mica. De exemplu daca pretul scade cu 10%,
cererea creste cu 5% si invers.
Atunci cand cererea este PERFECT RIGIDA, chiar daca pretul
se modifica (scade, creste), cererea nu se modifica deloc.
Atunci cand cererea este PERFECT ELASTICA, pretul ramane
la fel, dar cererea continuua sa creasc.
Cunoasterea timpului de elasticitatea este important si pentru
producatorul bunurilor de consum si pentru consumatorul lor
pentru ca in functie de tipul cererii, exista bunuri elastice,
unitare care au un comportament foarte diferit. Practic cererea
elastic caracterizeaza produsele care au o plaja mare de
utilizare si nu sunt de stricta necesitate. De exemplu
cosmeticele, tutunul, alcoolul.
Daca un producator vinde bunuri elastice si incerca sa isi
majoreze profitul prin cresterea pretului, va observa ca venitul
si profitul scad. Pentru ca daca pretul creste cu 10%, cererea
scade cu mai mult de 10% ceea ce va duce la vanzarea unei
cantitati mai mici de produse diminuand profitul si venitul.
Un astfel de producator pentru a-si majora profitul, venitul nu
trebuie sa creasca pretul, ci trebuie sa il scada. Pentru ca daca
scade pretul cu 10%, cerera creste de cu 10% sau mai mult.
Desi vinde mai ieftin, vinde mai mult, majorandu-se profitul si
venitul.
Daca produsele au cerere inelastica, si o astfel de cerere au
bunurile de stricta necesitate, au plaja mica de inlocuinta
(energia termica, apa). Producatorul in acest caz pentru a-si
majora veniturile poate decurge la cresterea pretului de
vanzare pentru ca daca pretul creste cu 10% carerea scade cu
o maime de 5%. Desi producatorul vinde mai putin, totusi

63
incaseaza mai multi bani pentru ca vinde mai scump sporind
veniturile, profitul.
Mai mult, cand cererea este perfect rigida, producatorul, chiar
daca pretul scade/creste, cererea ramane aceeasi.
Iar cand e perfect elastica, trebuie sa stie ca daca pretul nu se
modifica, dar cantitatea ceruta creste el isi va majora veniturile
si profitul nu din schimbarea pretului ci din cresterea cantitatii
vandute.
Putem reprezenta grafic cele 5 tipuri de cereri asfel:

In aceasta diagrama am asezat pretul pe ordonata, iar pe abscisa cantitatea ceruta.

Aceasta diagrama evidentiaza relatia dintre dinamica pretului si dinamica cererii in
functie de tipul de elasticitate.

Vom obtine 5 segmente de dreapta.

A – cererea perfect rigida pentru ca desi pretul creste, cererea
nu se modifica.
B – cererea perfect elastica pentru ca pretul nu se modifica, dar
cererea continua sa creasca tinzand catre infinit.

64
C – cererea elastica pentru ca pretul se modifica cu o marime
iar cererea se schimba cu o marime mai mult; de aceea
lungimea segmentului cererii > lunginea pretului.
D – cerere unitara pentru ca pretul se modifica inainte
E – arata cererea inelastica pentru ca pretul se schimba cu o
marime, iar cererea cu o marime mai mica; de aceea
segmentul pretului > segmentul cererii.

Elasticitatea cererii in functie de venit reprezinta marimea cu

care se modifica cererea in funtie de venitul cumparatorului.
Aceasta elasticitate se exprima in legea cererii in functie de
venit.
Conform acestei legi intre dinamica venitului cumparatorului si
dinamica cererii exista variatie pozitiva.
Daca venitul creste, cererea se extinde si invers.
Putem reprezenta grafic aceasta lege pronind de la un tabel.

Vx (unitati)
1 2 3 4 5
Cx (unitati)

Qx (unitati)
0 2 4 6 8

65
In aceasta diagrama, pe ordonata avem venitul cumparatorului,
iar pe abscisa cantitatea din x.
Diagrama evidentiaza relatia dintre dinamica venitului si cea a
cererii.
Mai arata ca dace venitul creste si cererea creste.
Mai arata ca daca venitul scade si cererea scade
Explicam aceasta variatie a cererii in functie de venit pe baza
legii cererii in functie de venit care evidentiaza ca intre
dinamica venitului si dinamica cererii exista o variatie pozitiva.
Daca venitul creste si cererea creste si invers.
Putem calcula modificarea cererii in functie de venit folosid tot
metoda coeficientului de elasticitate, dar in functie de venit:
Kec/v.
Δ𝐶𝑥 Δ𝑉𝑥 𝐶𝑥1−𝐶𝑥0 𝑉𝑥1−𝑉𝑥0
1) Kec/v = Δ𝐶𝑥0 : = :
Δ𝑉𝑥0 𝐶𝑥0 𝑉𝑥0

𝐶𝑥1
Δ%𝐶𝑥 𝑋 100−100
𝐶𝑥0
2) Kec/v = = 𝑉𝑥1
Δ%𝑉𝑥 𝑋100−100
𝑉𝑥0
66
Kec/v > 1 – cerere unitara
Kec/v < 1 – cerere inelastica
Kec/v = 1 – cerere unitara
Kec/v = 0 – cerere perfect rigida
Kec/v = +∞ - cerere perfect elastica
In economie, pe langa aceasta clasificare a bunurilor ce
folosesc elasticitatea cererii n funcrie de venit, mai exista si o
grupare a produselor in
a) bunuri cu cerere superioara.

In acest caz, venitul creste cu o marime, iar cererea creste cu o

marime mai mare
∆%Cx > ∆%Vx
b) bunuri cu cerere normala.
In acest caz, venitul crese cu o marime, iar cererea creste cu o
marime mai mica ∆%Cx < ∆%Vx
c) bunuri cu cerere inferioara.
In acest caz, desi venitul creste cu o marime, cererea scade.

67
68
 CAPITULUL IV
PRODUCATORUL
Introducere
Cel de-al doilea subiect al activitatii economice, la fel de
important ca si consumatorul este producatorul. El este
important pentru ca initiaza activiatati economice, le
organizeaza, le coordoneaza, le actualizeza.
In primul rand, el este important pentru ca el creaza bunuri
economice pe care le ofera pietei. Principala functie economica
a producatorului este cererea de bunuri economice.
De aceea pentru a intelege si a explica activitatea economica a
producatorului, trebuie sa studiem mijloacele pe care le
foloseste pentru a obtine bunurile economice si modul in care
combina aceste mijloace pentru a crea bunurile cerute de piata
cu scopul obtinerii unui profit maxim deoarece scopul intrari in
piata a producatorului se deosebeste de scopul intrarii in piata
a consumatorului. Adica, consumatorul incearca sa isi satisfaca
cat mai bine nevoile cu un efort economic minim (cheltuind mai
putini bani) pe cand producatorul incearca sa obtina in
vanzarile bunurilor create de ei un efort cat mai mic.
Rezulta ca este necesar si obligatoriu pentru studiul vietii
economice sa analizam activitatile economice ale
producatorului si mijloacele pe care le utilizeaza si le
combinacu scopul de a incasa profituri maxime.

69
 Producatorul si factorii de productie
Pentru a supravietui si a se dezvolta, omul si societatea trebuie
sa consume bunuri economice. Pentru ca majoritatea bunurilor
consumate de producatori nu sunt oferite de-a gata de natura,
ci sunt create de om, rezulta ca este nevoie ca omul sa
produca acele bunuri. Agentul economic care produce bunurile
se numeste producator sau intreprinzator.
Producator agentul economic care initiaza activitatile
economice, le conduce si obtine din aceste avtivitati bunurile
economice destinate schimbului prin vanzare/cumparare cu
ajutorul banului.
Deoarece producatorii nu au ca scop propriu-zis obtinerea de
marfuri, ci maximizarea profitului lor, iar acel profit se constituie
prin vanzarea in piata a bunurilor pentru ca prin vanzare ai
incaseaza venituri din care isi acopera cheltuielile de productie
si ceea ce depaseste acele cheltuieli de productie se
transforma in profit, in mod obligatoriu producatorul trebuie sa
fie si purtatorii ofertei debunuri.
Deci, price producator care incaseaza prodit e si purtator al
ofertei.
In economia moderna, producatorii au nevoi pentru a-si putea
desfasura activitatile de un cadru organizat.
Numim acel cadru organizat in care lucreaza producatorii
intreprindere sau firma.
Unitatea economica autonoma ce are ca functie economica
fundamentala productia de bunuri economice, ca urmare,
aceasta unitate se specializeaza pe o anumita activitate
economica ce are un mod de organizare si functionare.
Scopul oricarui producator rational este maximizarea profitului.
De aceea desfasoara activitati economice din care incaseaza
venituri pe care le foloseste pentru a-si acoperi cheltuielile de
70
productie sau de a oncasa profit. De aceea orice producator
rational trbuie sa fie prezent obligatoriu pe doua piete:
a) Piata intrarilor
b) Piata iesirilor
Din piata intrarilor, producatorul se aprovizioneaza cu bunuri
economice din care va creea alte bunuri economice.
Din piata iesirilor, producatorul isi vinde produsele, incasand
veniturile pentru a-si acoperi costurile de productie si pentru a
obtine profit.
Principalele INTRARI intr-o firma sunt:
a) FACTORII DE PRODUCTIE (f.d.p.) cumparati din piata
intrarilor si adusi in intreprindere.
b) SUBVENTIILE adica sume de bani gratuite si
nerambursabile pe care unii producatori le pot primi de
la stat pentru a initia o activitate economica, a dezvolta
si a crea niste marfuri
c) VENITURILE pe care producatorii le-a incasat in
schimbul bunurilor vandute de el, veniturile pe care le
va folosi pentru a-si acoperi costurile si a obtine profit.
Principalele IESIRI dintr-o firma sunt:
a) Bunurile create de ea pe care le vinde in piata iesirilor
b) Suma de bani cheltuita pentru a cumpara din piata
intrarilor f.d.p.
c) Impozite, taxe, accize, contributii pe care producatorul e
obligat sa le plateasca statului, autoritatii publice
centrale si locale pentru a functiona
Rezulta ca producatorul care lucreaza rational, eficient reusesc
sa isi maximizeaza profitul, iar maximizarea este scopul
suprem al intrarii consumatorului in piata.

71
Deoarece maximizarea profitului se realizeaza intr-o
intreprindere tot mai moderna cu o productie tot mai mare,
producatorul rational pe lanaga maximizarea profitului, isi mai
propune dezvoltarea intreprinderii.
Cele doua scopuri (maximizarea profit si dezvoltarea
intreprinderii) se realizeaza prin f.d.p.
F.d.p. se pot defini in doua moduri:
1) Reprezinta totalitatea resurselor utilizate de un anumit
producartor epntru a crea bunuri economice. Aceasta
definitie nu atrage atentia ca volumul f.d.p. este mai mare
ca si volumul resurselor pentru ca pentru o intreprindere,
f.d.p. sunt doar o parte a resurselor existente in piata.
Acea parte este cumparata si folosita de producator
2) Reprezinta totalitatea elementelor necesare firmei pentru
a obtine bunuri economice.
Aceasta definitie da un sens mai larg lui f.d.p. pentru ca
nu include in sfera f.d.p. doar aceea parte cumparata de
producator si consumata de el pentru a obtine produsele
dorite, ci include peste aceste resurse si alta cantitate de
resurse pe care producatorul ar avea nevoie in activitatea
sa in prezent sau viitor, dar pe care nu le-a adus inca in
activitatea sa.

Aceste doua definitii ne atrag atentia ca intre sfera resurselor

pe de-o parte si sfera f.d.p. pe de alta parte exista o asemanare
manifestata prin:

a) Producatorii desprind din sfera resurselor cantitati mai

mari sau mai mici, le consuma diminuand sfera
resruselor
b) Producatoril utilizeaza f.d.p. pentru a crea bunuri
economice. Pentru ca o parte a acestor bunuri create
72
 nu sunt bunuri de consum, ci de productie, aceste
bunuri de productie revin in sfera resurselor inbogatind-
o. Precizam ca ritmul in care se consuma resursele
este mai accentuat decat ritmul in care se creaza
resursele si cantitatea in care se consuma resursele ca
f.d.p. e mai mare decat cantitatea in care se consuma
resursele. De accea resursele sunt limitate.
c) Prin cumpararea resurselor si folosirea f.d.p,
producaorul dezvolta cunoasterea stiintifico-tehnica
d) Perfectioneaza procesul de productie a bunurilor
economice si creeaza conditii favorabile pentru a
descoperi in natura noi resurse necunoscute pana
atunci sau cantitati mici de resurse sau sintetizeaza si
creaza noi resurse inexistente in natura.
Efectul pozitiv este faptul ca apar fdp cantitativ si
calitativ fata de cei vechi.
Putem clasifica f.d.p. in:
FDP traditionali (in care includem: munca, natura si capitalul
tehnic) si NEOFACTORI DE PRODUCTIE (in care includem:
intreprinzatorii, progresul stiintifico-tehnic si informatia).

Munca
Munca este o activitate constienta, specific umana indreptata
spre un anume socp in functie de care omul isi foloseste
modurile de satisfactie.
Aceasta definitie evidentiaza:
a) Nu orice activitate omeneasca este munca deoarece
munca presupune existenta constiintei; de aceea
activitatile instictuale nu sunt munca

73
 b) Munca e specific umana pentru ca dintre toate speciile din
univers, doar omul e capabil de munca. Prin munca omul
se deosebeste de restul fiintelor.
c) Pentru ca activitatea omului sa fie munca, obligatoriu este
sa aiba un anumit scop pe care omul sa si-l propuna
constient pe care apoi sa-l urmareasca pentru a-l realiza.
d) In functie de munca, omul creeaza unelte, mijloace cu
care isi satisface acel scop. De aceea omul devine si o
fiinta creatoare.

Munca, ca proces uman presupune efort fizic, intelectual ; in

mod obisnuit se accepta fara sa afie nevoie de o demonstratie
speciale faptul ca munca presupune energie fizica.
In schimb, prezenta eforutlu intelectual, fiind mai greu de
sesizat, s-a considerat in mod gresit ca exista munci omeneste
prin care omul nu face efort intelectual. Dar oricat de simpla ar
fi o munca, nu are cum sa lipseasca efortul intelectual pentru
ca omul are anumite cunostinte, unelte pe care trevuie sa le
aseze in ordine.
Pe masura ce munca devine mai complexa, omul cheltuie tot
mai multa energie intelectuala, adica ponderea efortului
intelectual devine dominanta. Deoarece oamenii isi formeaza
obiective economice, creeaza unelete tot mai complexe,
utilizeaza cunstinte stiintifico-tehnice tot mai avansate,
tehnologii de fabricatie care implica stiinta si tehnica moderna.
Ca urmare, efortul intelectual in procesul muncii este tot mai
prezent.
In procesul muncii, omul intra in natura din care desprinde
procese pe care le transforma in bunuri. Aceasta insemna ca
omul transforma natura.
Pe de alta parte, atunci cand transforma natura, omul se
transforma si pe el insusi. Rezulta ca isi dezvolta mintea, fizicul
74
etc. Pentru ca in munca omul isi afirma calitatile fizice si
intelectuale pe care le perfectioneaza adica stie mai mult, poate
mai mult pentru ca are aptitudini si fizice si intlectuale tot mai
numeorase si din ce in ce mai evoluate rezulta ca munca
trasdirma natura societatea si omul.
De aceea dintre toti fdp, munca este considerat cel mai
important fdp pentru ca e cel mai activ fdp si pentru ca
determina capitolul natura si nefoactorii de productie . De
aceea azi se considera ca nivelul de dezvoltare a societatii
umane, al culturii omenesti este determinat de munca. Si ca
progresul istoriei omenesti se confrunta cu progresul muncii.
Munca atunci cand progreseaza, il ajuta pe om la :
perfectionarea celorlalti fdp, la cresterea cantitatii si calitatii
produselor/bunurilor utilizate in consum si productie, la
cresterea productiei adica acea unitate , ele cresc si au un
efect mai mic , oamenii reusesc sa produca mia multe marfuri,
de calitatea buna ceea ce contribuie la satisfacerea mai buna a
nevoilor.
Un efect foarte importat al progresului muncii a fost si ramane
reducerea timpului de lucru si cresterea timpului liber pentru ca
de exemplu la inceputul secolului 20, durata saptamanala de
lucru depasea 60 de ore. La incepultul secolului 21 , in tarile
moderne, saptamana de lucru s-a redus la 36-40 de ore/
saptamana.
Precizam ca aceasta decucere nu a dus la diminuarea
productiei de bunuri, ci la cresterea ei. Acest lucru a fost posibil
prin perfectionarea munci pentru ca omul in aceeasi unitate de
timp, poate creea mai multe bunuri, dar prin perfectonarea
utilajelor
Precizam ca in final ca volumul muncii dintr-o tara nu e egal cu
volumul populatiei totale. Unii oameni pot muncii, dar nu aleg
acest lucru pentru ca au alte surse de subzistenta. Alti oameni
75
nu muncesc pentru ca se afla intr-un proces de formare. Exista
de asemenea si oameni someri.
Ca urmare:

PT (populatia totatla) = PA (populatia apta de munca) + Pin

(populatia inapta de munca)

PA - toate persoanele apte de munca de la varsta de 15 ani

Pin – populatia inapta – copiii, batranii, elevii, studentii

PA = PT – PIN
Pin = PT – PA

De asemenea, din PA mai rezulta:

PO (populatia ocupata) + Ș (șomeri)
PO = PA – S
S = PA – PO
PO – populatia apta de munca care detine un loc de munca si
care pentru munca depusa primeste un salariu sau lucreaza pe
cont propriu (PFA , patronii si liber-profesionistii)
S – persoane apte de munca care au implinit 15 ani si care nu
detin un loc de munca salariat, doresc sa munceasca, dar nu
gasesc unde. Aceste formule de calcul ne permit sa masuram
PN, PA, PO si S.
Se mai pot calcula acesti indici si in expresie relativa : o rata
care-si propune sa exprime ponderea detinuta intr-un intreg de
un element; se determina dupa relatia:

𝑝𝑎𝑟𝑡𝑒
R= 𝑥 100
𝑖𝑛𝑡𝑟𝑒𝑔

76
 𝑃𝐴 𝑃𝑖𝑛
RPA = 𝑥 100 ; Rpin = 𝑥100
𝑃𝑇 𝑃𝑇

𝑃𝑂 Ș Ș
Rpo = 𝑥 100 ; RȘ = 𝑥100 sau RȘ 𝑥100
𝑃𝐴 𝐴 𝑃𝑂

Pentru a calcula evoltia acestor ponderi, mai scadem din

formulele de calcul 100.

Natura
Natura este un factor de prouctie fundamental deoarece
asigura cadrul fizic in care munceste omul si pentru ca ii ofera
resursele necesare.
Legatura dintre fdp si resurse se repeda ciclic pe un plan
superior de aceea rezulta un progres economic-social.
Pe de alta parte, acest progres economic-social sau cresterea
economica poate fi de doua tipuri pentru ca toti FDP au
proprietati cantitative si proprietati calitative.
Cantitative adica ei se afla in piata intr-o anumita cantitate, iar
calitative adica au structura, proprietati fizice, tehnice, chimice
care permit sau nu cresterea economica.
Putem vorbi de doua tipuri de crestere economica sau
progresiva:
1) Cresterea economica extensiva
2) Cresterea economica intensiva

Cea extensiva, accentul cade pe sporirea cantitatii de fdp

consumati pentru ca din acest spor obtinem un spor al
productiei.
Cresterea intensiva, accentul nu cade pe fdp, ci pe calitatea
acestora si pe calitatea activitatii desfasurate cu ei.
77
In practiva economica nu exista crestere economica pur
extensiva sau pur intensiva, ci doar dominant extensiva si
dominant intensiva. Pentru ca daca ne dezvoltam extesiviatea
atragem si cantitati noi de fdp in economie. Ori in acest proces
vom folosi si fdp de calitate inalta si vom incerca sa fie de
calitate cat mai buna.
In perioada contemporana, accentul creste pe intesivitate
pentru ca nevoile de productie sau consum sunt tot mai mari pe
cat resursele si FDP sunt tot mai putine; din acelasi volum de
fdp se obtine mai multa marfa ori aceasta inseamna crestere
intensiva intrucat ne obliga la o activitate superioara.
Cresterea de bunuri economice se intensifica ceea ce
inseamna ca trebuie sa invatam sa producem din acelasi fdp o
catitate mai mare de bunuri adica activitatea trebuie sa fie
superioara.

Etigentele consumatorului fata de calitatea produselor sunt tot

mai mari ceea ce ne obliga sa obtinem calitatea mare adica sa
lucram intensiv.
Pentru ca fdp sunt tot mai scumpi, producatorii din aceasi
cantitate de fdp obtin mai multe marfuri. Aceasta inseamna
dezvoltare intensiva.
Nevoile de protejare a mediului inconjurator ne obliga sa
lucram intesiv pentru ca exteriorul este poluat.
In concluzie, stiinta economica a pus in discutie care sunt acele
elemente, substane pe care le putem considera fdp.
Pana in secoului 18 existau 2 fdp: munca si pamantul.
In secolul 19 s-a adaugat capitalul, iar in secolul 20
intreprinderea, intreprinzatorul, managementul, progresul.

78
S-a vorbit la un moment dat de 9, 12, 20, apoi cateva sute de
fdp.
Azi se considera orice element utilizat pentru a crea bunuri fdp.
Precizam ca in economie se foloseste un concept de natura
diferit de cel geografic deoarece conceptul geografic este mult
mai general, larg.
Din punct de vedere geografic in sfera naturala includem
bogatii, soluri, forme de relief etc. In scimb, in economie
includem acele elemente ale naturii care pot fi atrase si folosite
in activitatea economica deoarece definim natura ca fdp ca fiind
pamantul, resursele de H2O, resursele naturale si cosmice pe
care omul le transforma in munca pentru a creea bunuri.
Dintre cele 4 componente ale naurii consideram fdp: pamantul,
apa, mineralele, resursele cosmice; cel mai important e
pamantul. Din aceasta cauza majoritatea economiilor pentru a
nu confunda geografia cu economia de natura prefera sa
foloseasca in locul cuvantului “natura” termenul de pamant in
care insa include si resurse de apa, minerale si cosmice.
Pamantul e cel mai important pentru ca el reprezinta cazul fizic
sau spatiul fizic in care se desfasoara toate activitatile
economice, sociale, omenesti in general.
Deci este suportul material al vietii economice. Este izvorul de
substante nutritive necesare agriculrii. Este inzvorul de resurse
pentru o serie de industrii: industria extractiva, energetica,
textila. Este izvor de resurse pentru vanat, pescuit. Este mediul
de viata al omului ca agent economic.
Ca urmare, pamantul asupra activitatii economice are restrictii
pentru ca are o suprafata limitata in care gasim un numar
limitat de resurse care au o diversitate limitata de unde adica
volum diferit, dinamism diferit care restrictioneaza productia.

79
Daca pamantul nu se exploateaza dupa principii ecologice, el
intra in degradare prin folosire irationala, ceea de diminuare
violenta a resurselor economce.
Daca omul inceteaza sa depolueza pamantul pentru a-l
reintroduce in circuitul economic, trebuie sa cheltuie sume de
bani foarte mari pentru ca tehnologia folosita sunt de ultima
generatie, stiinta si tehnica au un caracter unicat de aceea sunt
foarte scumpe.
Ca urmare, importanta resurselor banesti limiteaza viata
economica. Practic, pamantul fixeaza limitele productiei de
bunuri si diversifica aceasta. Au doua functii:
a) functia vitala de intretinere a vietii economice
b) functia economica entru ca aproape nici o activitate
economica nu se poate desfasura fara apa.

Resursele minerale sunt importante in economie pentru ca

sunt: materie prima necesara desfasurarii activitatii econoice.

Resursele cosmice cuprind caldura si lumica cosmica pentru ca

mentine viata ca o contitie a activitatii economce.
Daca un sol este fertil atunci productia de resurse este mai
mare, cresterea animalelor este mai ieftina, fata de un sol mai
putin fertil cu o cheltuiala mai mare, iar agentul economic
obtine mult mai putin.
In concluzie, munca si pamantul sunt primii fdp pentru ca omul
cand a inceput viata economica, nu a facut deca sa foloseasca
natura in a produce resurse necesare vietii lor, dar si fdp
inexistenti.

80
 Capitalul tehnic (K); Munca (L);
Natura(P)
Capitalul tehnic ca fdp reprezinta totalitatea bunurilor create cu
munca pentru a produce cu ajutorul lor alte bunuri economice
destinate schimbului pron vanzare/ cumparare cu ajutorul
banului.
Aceasta definitie evidentiaza ca:

Nu toate bunurile intra in sfera K, ci doar cele create de om

adica bunurile naturale nu se include in capitalul tehnic.
Nu toate bunurile create de om intra in sfera K pentru ca o
parte a lor nu sunt folosite pentru a produce alte bunuri
economice, ci sunt utilizate in consum; aici intra
PRODFACTORII nu si SATISFACTORII.
Ca urmare, vom numi acest K capital tehnic sau bunuri de
prouctie.

Folosim acesti termeni pentu a nu confunda capitalul tehnic cu

alte forme de capital cum ar fi: capital financiar, capital social
etc.
Din aceasta definitie deducem ca in compozitia lui K intra doar
mijloacele de productie: masin, utilaje, materii prime, materiale
auxiliare, animale de munca si reproducere etc.
Deoarece componentele lui K se comporta diferit in procesul de
productie si au finalitate diferita, le vom grupa dupa criteriul
modului in care participa la activitatea economica, modului in
care consuma si modului in care se inlocuiesc in:

 Capital fix
 Capital circulant

81
 Capitalul fix e acea parte a capitalului tehni vare participa
la mai multe cicluri economice care se consuma treptat si
care se inlocuiesc dupa mai multi ani de utilizare.

Ciclul economic = perioada de timp care se scurge din

momentul aprovizionarii de fdp pana in momentul obtinerii
vanzarii si incasarii sumelor de bani pentru bunurile
create.
In structura lui Kf (capital fix) intra masinile, utilajele ,
utilajele de transpor, cladirile in care au loc activitati
economice etc.
Deoarece Kf se foloseste in mai multe cicluri economice el
cunoaste un fenomen normal de uzura.
UZURA = pierderea irepetata, brusca a calitatilor fizice,
chimice, tehnice, economice ale elementelor de Kf,
datorate folositii indelungate, dar si a actiunii unui agent
natural)
Uzura la randul sau datoreaza conditii pietei si progresului
stiintifico-tehnic.
Uzura poate sa fie fizica sau morala.
Cea fizica – pierderea treptata a calitatilor fizice, chimice,
tehnice si economice a elementelor de Kf datorate folositii
indelungate a lor.
Cea morala - pierderea brusca a calitatilor economice a
elementelor Kf provocate de conditiile pietei si progresului
stiintifico-tehnic adica pieta pune in vanzare noi elemente
de KF superioare tehnic, stiintific, economic care cunosc
mai putin fdp, dar produc mai multa marfa. Aceasta obliga
produsele sa renunte la Kf.

82
 Ca urmare, din punct de vedere fizic, K uzat moral ar mai
putea fi folosit, dar trebuie sa renuntam la el pentru ca
progresul tehnic pune in circulatie alte elemente de Kf
superioare stiintific, mai ieftine, care ne promit sa produca
mai mult si de calitate mai buna.
Ca urmare, daca am continua sa folosim capitalul uzat
moral am produce mai scump, mai putin si de calitate
inferioara ceea ce ar face produsul nevandabil.
Uzura fizica/involuntara se poae recupera printr-un proces
de amortizare pe cant uzura morala nu se amortizeaza; de
aceea singura solutie a productie este sa preintampine
uzura prin utilizarea in productiei a celor mai avansate
elemente de Kf.

 Capitalul coirculant este acea parte a capitalului tehnic

care parcipa la un singur ciclu de productie , se consuma
un singur ciclu de productie si se inlocuieste un singur
ciclu de productie.
Din aceasta cauza nu cunoaste uzura fizica si morala nici
amortizarea.
In Kc intra materiale auxiliare (stofa), combustibil, apa
tehnologica, seminte, insectivide etc.

Neofactorii de productie (neofdp)

In secolul 20, datorita progreslui stiintifico tehnic, a crescut
foarte tare rolul economiei unor fdp noi: intreprinderile,
managementul, marketing, progresul stiintifico-tehnic.
Azi stim ca o activitate economica moderna ne obliga sa
folosim neofactorii.
Intreprinzatorul reprezinta agentul economic care investeste
pentru a initia o noua afacere sau pentru a cumpara o afacere

83
deja existenta pa care pe care o conduce, monitorizeaza cu
scopul de a obtine profit maxim.
Consideram intreprizatorul fdp pentru ca de foarte multe ori,
performatnele economice depind de calitatea si defectele
intreprinzatorului.
Un bun intreprinzatori trebuie sa fie un bun:

 Investitor
 Cautator de oportunitati
 Strateg
 Sa aiba capiacitatea de a risca
 Capacitatea de a decide corect si rapid
 Administrator (manager, conducator de firma)
 Caute si gaseasca surse de finantare
 Sa caute/gaseasca piete de desfacere

Daca o persoana are aceste calitati, unitatea sa economica va

obtine profit, vs fi competitiva. Daca nu, falimenteaza.
Intreprinderea este neofactorul de productie pentru ca
reprezinta cadrul jridic in care intreprinzatorul isi poate arata
calitatile.
Informatia este neofactor d p din catiegoria bunurilor
netangibile ale firmei. Are mai multe forme de existenta. Adica
informatia este netangibia pentru ca nu are corp sau substanta
materiala de aceea ia forma inventiilor, inovatiilor raportului de
management, marketing, fiselor tehnice, instructiunilor de lucru,
know-hot asupra productiei.
De aceea nu putem concepe agentul, conducerea fara
informatii.

84
Ca urmare, folosirea tehnica moderne au fost create modele
electronice, de productie a sa, de aplicare a ei in productie
pentru a sprori rationalitatea economica.
Progresul stiintifico-tehnic este un neofactor de productie
important pentru ca el creaza noi fdp sau cantitati noi
suplimentare din fdp utilizati. Acest lucru are un efect pozititv
asupra economiei deoarece:

 Diversifica/multiplica fdp existenti

 Permite utilizarea de noi fdp fie creati de om fie de natura
in activitatea econonomica.
 Permite utilizarea de noi fdp deja folositi
 Creste calitatea fdp.

In epoca contemporana, aplicarea progresului tehnic s-a impus

pentru ca fdp sunt tot mai limitati, scumpi, iar nevoile ce trebuie
satisfacute sunt tot mai mari, mult mai intense. Rezulta ca nu
ne putem imagina astazi crestere economica fara progres
stiitifico-tehnic.
Acest progres contribuie si la cresterea cantitativa si la crestere
calitativa pentru ca din punct de vedere calitativ ajuta la :
Descoperirea si introducerea in productie a fdp folositi;
descoerirea si folosirea in productie de noi fdp creati de om sau
natura: creste fdp utilizati ceea ce creste economia pe baza
progresului stiintifico-t.
Acest progres contibuie si la cresterea intensiva a economiei
pentru ca:

 Creste caliatea fdp utilizati

 Atrage in productie noi fdp de calitatea mai buna decat cei
vechi adica sporeste calitatea productiei care creaza
vunurile .

85
Ca urmare obtinem o crestere de tip intensiv pe baza aplicari
progresului stiintifico-tehnic.

Combinarea f.d.p.
Orice actiune economica ne obliga sa folosim o diversitate de
fdp atunci cand producem marfuri pentru ca orice produs nu se
poate crea cu un singur fdp. Din aceasta cauza trebuie sa
cobinam fdp in procesul de productie pentru a crea marfuri cat
mai bune, cat mai multe care sa se banda la preturi cat mai
avantajoase.
Intelegem din combinarea fdp operatiunea tehnica , economica
de unire calitativa si cantitativa in functie de bunurile care
urmeaza sa fie produse, dar si de cantitatea si calitatea lor
astfel incat eficienta sa fie practica.
Aceasta definitie evidenteaza:
1. Combinarea fdp nu consta doar in stabilirea modului optim
fdp in care vor fi folositi deoarece presupune si utilizarea
efectiva a fdp ce intra in reteta necesara de fabricatie.

2. Combinarea fdp este o operatiune tehnica pentru ca

unirea mai multor fdp pentru ca obtine o marfa nu se
poate face la intamplare deoarece fdp utilizati trebuie sa
fie compatibili tehnic nu sa se respinga. In plus, pentru a
produce o anumita marfa, putem utiliza anumiti fdp.

3. Este o operatiune economica pentru ca managerul trebuie

sa selecteze din toate combinarile tehnice fdp cu care ar
putea produce marfa, combinarea cea mai eficianta adica
cea care aduce frofitul cel mai mare.’

4. Combinarea fdp

86
COMBINAREA FDP = unire cantiatativa pentru ca pentru a
obtine un anumit volum de marfa, avem nevoie de o anumita
cantitate de fdp care trebuie calculata asfel incat consumul de
fdp sa fie cat mai mic, pentur ca intreprinderea sa fie mai
eficienta, iar profitul mai mare prin reducerea costurilor de
productie.
5. Combinarea fdp este si o unire calitativa deoarece pentru
ca obtine marfuri de o calitate inalta suntem obligati sa
folosim fdp la o anumita calitate astfel incat sa ajungem la
performanta dorita si mai suntem obligati sa folosim
anumite retete de o anumita calitate care sa duca la cea
mai eficienta combinare.

Din definitia combinarii fdp si din analiza ei rezulta ca

aceasta activiate nu se poate desfasura la intamplare,
dimpotriva ea e determinata de urmatorii factori economici:
1. Natura activitatii desfasurate
2. Conditiile de productie existente
3. Nevoile de bunuri economice si posibilitatea de a le
satisface
4. Abilitatea intreprinzatorului
5. Managementul si marketingul economic
6. Substituirea fdp

 Natura activiatatii desfasurate: acest factor arata ca in

functie de activitatea pe care o realizeaza producatorui, el
se aprovizioneaza cu anumiti fdp intr-o anumita cantitate,
la o anmita calitate si folosind retete de fabricatie.

87
Ex: daca un producator are ca obiectiv de activitate producerea
de grâu, aceasta activitate a sa il obliga sa folosesca anumiti
fdp: o suprafata de teren, semine, sisteme de irigatie, luctatori
etc.
Daca acest producator ar avea ca obiectiv de activitate
productia de automobile, ar fi obligat sa utilizeze alti fdp:
motoare, caroserii, cladiri, lucratori etc.

 Conditiile de productie vizeaza pe de-o parte conditiile

tehnice (elementele de Kf si Kc de care dispune
prodcatorul).

Mai vizeaza resursele umane disponibile, pretul de achizitie a

fdp, modeleul economic si de afaceri in care lucreaza si
legislatia comericala.
Evident ca aceste conditii pot fi favorabile sau ostile ceea ce il
ajuta/impiedica sa obtina performanta dorita adica profitul
optim.

 Nevoile de bunuri economice si posibilitatea de satisfacere

a lor

Determina combinarea fdp pentru ca daca nevoile sunt mari si

in crestere, productia va fi obligatorie, va fi obligatoriu sa aplice
principiul rationalitatii economice, sa reduca cantiatea de
fdp/unitate de produs creata pentru ca din acelasi volum de fdp
sau mai mic, sa creeze mai multa marfa adica el trebuie sa-si
majoreze productia folosind acelasi bolum de fdp sau mai mic
deoarece in piata nu va putea cumpara cantitati suplimentare
de fdp pentru dezvoltarea productiei.
Daca nevoile sunt mici si in scadere, chiar daca in piata exista
suficienti fdp pentru a le satisface, el e obligat sa aplice
principiul rationalitatii economice in forma lui minimala adica sa
reduca consumul fdp/unitate de nevoie satisfacuta deoarece

88
daca el continuua sa consume cantitati prea mari fdp, chiar
daca le-ar gasi in piata , acel consum exagerat l-ar obliga sa
creasca costul de productie pentru a recupera costul de productie ,
ar fi obligat sa creasca costul de vanzare ori daca am avea nevoi mici si in scadere,
exista riscul de a nu vinde marfa.

Rezulta ca nevoile de bunuri economice determina costul fdp in relatie cu

posibilitatea de satisfacere a nevoilor adica cu cantiatea si calitatea fdp cu care
producatorul o poate cumpara din piata.

 Abilitatea intreprinzatorului

Aceasta repreinta capacitatea intreprinzatorului de a face fata

eficient unor situatii dificile, probliematice supuse de
concurenta si de a se adapta la cerintele pietei.
Aceasta depinde de experientea, cultura generala, talentul de
investitor, capacitatea de a asuma riscuri, responsabilitatea sa.
Evident ca intrepinzatorii care au astfel de calitati fac investitii
mai bune de fdp ceea ce va aduce un profit mai mare.

 Managementul si marketingul economic

Contribuie la fdp deoarece managementul e stiinta economica

care studiaza organizarea, coducerea si administrarea astef
incat sa fie cat mai eficiente. Rezulta ca daca un producator
foloseste un management modern, va obtine rezultate mai
bune.
Marketingul e stiinta economica care se ocupa cu studiul
pretului, raportul dintre cerere si oferta, posibilitatea de a
produce si oferi marfa in functie de structura cererii; ca urmare
un marketing modern se bazeaza pe o cunoastere progunda a
pietei si invers.

 Substituirea fdp

De foarte multe ori producatorii sunt obligati sa renunte la fdp

cu care in mod traditional isi creau bunurile pentru ca nu le
89
gaseau in piata deloc sau in cantitati suficiente sau pentru ca
au aparut fdp de mai multe feluri.
Substituirea fdp inseamna inlocuirea partiala/intreaga a mai
multor/tutuor fdp, unul sau mai multi fdp deja folositi sau noi cu
conditia obtinerii aceluiasi reuzultat economic sau a unor
rezultate mai bune.
Ex: industria de masini s-a lucrat in secolul 18, 19 si in prima
parte a secolului 20 pe principiul mecanicii clasice.
In secolul 20, apare insa o revolutie stiintidico-tehnica care
duce la automatizarea industriei tehnice. Ca urmare, masinile ,
utilajele construite pe priniciul mecanicii clasice vor fi inlocuite
cu cele automatizate ca mai apoi stiita tehnica, idustria sa intre
in proces de industrializare. Substituirea a mai dus si la
recalibrarea lucratorilor angajati pentru ca de exemplu intr-o
sectie in care se lucreaza cu utilaje pentru a le exploata la
maxim intalnim luctrul in 3 schimburi si la fiecare masina 100
de lucratori.
Inlocuirea masinilor clasice cu roboti industriali a dus la mai
putin lucru pentru ca in acest secol nu exista mai mult de 5-6
lucraori pentru a monitoriza functionarea roborilor.
Substituirea fdp presupune ca fdp din punct de vedere tehnic,
tehnologic si functional sa fie compatibile pentru a putea creste
productia.
Deci, inlocuim fdp cu alt fdp numai daca e compatibil cu ceilalti
si numai daca e eficient economic.
Pentru o buna combinare si pentru o eficienta substituire,
inainte de a trece la restul, trebuie sa amintim de calcule.
Pentru acestea se folosesc mai multi indictori:
PRODUCTIVITATEA MARGINALA A FACTORILOR
(Wmgx)
90
Reprezinta sportul productie ce se anticipeaza ca se va obtine
daca majoram cu o unitate consumul dintr-un factor de
productie x. Ceilalti raman constanti.

Δ𝑄
Wmgx =
Δ𝑋

Acest indicator arata eficienta economica a fdp nu a substituirii

mai exact exprima eficienta daca e pozitiv si supraunitar.
RATA MARGINALA DE SUBSTITUIRE (Rmgs)
Se foloseste pentru a calcula si anticipa eficienta substituirii fdp
cu alt fdp adica reprezinta cantitatea necesara dintr-un fdp
oarecare x pentru a compensa cu o unitate ce cantitate comite
dintr-un alt fdp y astfel incat productia sa nu scada ci sa
ramana aceasi.
Rata marginala de substituire se poate calcula statistic si
dinamic.

Statistic ne arata ce cantitate suplimentara dintr-un anumit fdp

trebuie sa folosim pentru a compensa lipsa unei cantitati din
fdp.

Δ𝑥
𝑅𝑚𝑔𝑠𝑦𝑥 =
Δ𝑦

Y – factorul ce trebuie inlocuit in procesul de productie sau din

care trebuie sa inlocuim o cantitate
X – fdp care il inlocuieste pe y
∆Y - Cantitatea inlocuita din factorul y

91
∆X – canititatea care inlocuieste din factorul x cantitatea ce va fi
inlocuita din y

Y X

T0 – 1000t (tone) 0t (tone)

T1 gasesc 800tone 100tone

Δ𝑥 𝑥1−𝑥0 100−0 100𝑡𝑜𝑛𝑒 𝑥 1𝑥

- = = = =
Δ𝑦 𝑦1−𝑦0 800−1000 −200𝑡𝑜𝑛𝑒 𝑦 2𝑦

Conform acestui rezultat, pentru a inlocui 2 unitati din y trebuie

sa consumam in pluss din x o singura unitate.
Acest rezultat arata eficienta economica pentru ca aceasta rata
da eficienta cand rezultatul este pozitiv, dar subunitar.
DINAMIC
𝑊𝑚𝑔𝑦 ∆𝑄 ∆𝑄 ∆𝑄 ∆𝑥 ∆𝑥
Rmgs = = : =
∆𝑦
x =
𝑊𝑚𝑔𝑥 ∆𝑦 ∆𝑥 ∆𝑄 ∆𝑦

Dinamic, Rmgs reprezinta modul cum evolueaza in timp

substituirea fdp adica daca eficienta sumbstituirii se schimba
Pentru a avea eficienta, rezultatul trebuie sa fie pozitiv si
supraunitar pantru ca de aici rezulta factorul care il inlocuieste
este mai eficient economic decat cel inlocuit.

92
 CAPITOLUL V
UTILIZAREA FACTORILOR DE
PRODUCTIE
Introducere
Aceasta tema economica pune in discutie folosirea eficienta a
fdp de catre producator. Ori o conditie a acestei itilizari
rationale si eficiente este masurarea corecta si precisa a
fenomenelor economice pentru ca producatorul sa-si dea
seama daca activitatea sa este sau nu eficienta, daca este sau
nu prezenta cresterea eficientei deoarece doar pornind de la
aceste masuratori el isi va evala propriile activitati comerciale
devenind tot mai competitiv.
Stiinta economica, pentru a face astfel de masuratori, foloseste
2 instrumente:
1. Indicatori economici
2. Indici economici
Indicatorii economici ne ajuta sa explicam si masuram cantitativ
fenomene economici, marimea, volumul cu care ele cresc sau
scad (fenomenele).
Indicii economici in schimb, ne ajuta sa masuram calitativ
indicatorii adica exprima calitatea activitatii desfasurate,
cresterea sau scaderea ei.
Calculam indicii economici pe mai multe paliere:
1. Microeconomic – nivelul firmei/unitatii economice
2. Mezoeconomic - subramurilor sau ramurilor economice
3. Macroeconomc – nivelul economiei nationale

93
La nivelul microeconomic folosim pentru masurare 3 indici mai
importanti:
1. Productivitatea fdp
2. Costurile de productie
3. Profitul

Definire si caracterizare generala

In realitatea economica, producatorii sunt pusi in fata unei
situatii contradictorii. Pe de-o parte, ei dispun de fdp limitati, ca
urmare nu pot crea decat o cantitate limitata de bunuri
economice, in plus fdp sunt si limitati, dar totodata sunt tot mai
scumpi.
Ca urmare, din aceasi suma investita, cumpara tot mai putini
fdp ceea ce il obliga sa reduca productia fdp.
Producatorul intra in piata pantru un profit maxim ori pentru a
maximiza profitul el ar trebuie sa produca tot mai multe bunuri.
Pe de-o parte fdp fiind limitati si tot mai scumpi, producatorii
vand scump si doresc sa vanda mai scump pentru profit.
Singura cale de rezolvare a acestei probleme ramane
rationalitatea utilizarii fdp.
Eficienta cu care se folosesc fdp in productia de bunuri
economice se numeste productivitate.
Ca urmare, putem defini productivitatea in 2 moduri:
1. Expresia cea mai sintetica a utilizarii fdp in activitatea din
care rezulta bunuri economice.
2. Randamentul cu care sunt utilizati fdp in activitatea din
care rezulta bunuri economice.
Economic, productivitatea se calculeaza la nivel
microeconomic, mezoeconomic si macroeconomic.
Calcularea ei , a marimii sale ne da nivelul productivitatii.
94
SIMBOL : W
𝑄
W=
𝐹𝑖
W – productivitatea
Q – productia obtinuta
Fi – factorul/ii de productie utilizati pentru a obtine acele bunuri.
Practit Q reprezinta efectele activitatii economice, iar Fi efortul
facut de producator pentru a creea bunuri.

Q si Fi se pot masura in 3 tipuri de unitati:

1. Naturale/fizice (metrul, metrul patrat, bucati etc)
2. Unitati natural conventionale (cal putere, Kw etc)
3. Unitati valorice
Daca masuram Q si Fi, obtinem fie volumul productiei realizate
fie volumul fdp consumati.
In unitati valorce se foloseste banul. Ca urmare daca vom
masura in bani, vom obtine valoarea produtiei realizare sau
valoarea fdp cheltuiti.
Deoarece productivitatea exprima eficienta economica sau
randamentul utilizarii fdp, producatorii sunt interesati sa o
majoreze si la nivel microeconomic, si macro si mezo.
La nivel micro, este important pentru producator sa mareasca
productia pentru ca pe aceasta cale ii creste eficienta
economica adica se obtin efecte utile mai mari din acelasi
volum de fdp. Adica creste productia de bunuri economice
cheltuite sau creste productia de bunuri economice dintr-un
vilum mai mic de fdp.
Daca intreprinderea sau firma reusesc acest lucru, atunci se
produc efecte negative:

95
 1. Se reduc cosurile monetare adica cheltuielile facute cu
fdp/unitate de produs
2. Competitivitatea firmei face fata concurentei
3. Cresc veniturile cumparatorilor care vand o cantitate mai
mare de produse chiar daca nu folosesc acelasi volm de
fdp su mai putin, ….
La nivel macro este necesar sa crestem W pentru ca si da
acest nivel, cresterea are efecte pozitive:
1. Se creaza mai multa bogatie soviala cu aceeasi fdp
sporind avutia nationala
2. Le satisface mai bine nevoile nelimitate, dinamice
3. Scade tensiunea dintre nevoile nelimitate/dinaice si
resursele limitate cu intrebuintari alternative
4. Creste nivelul de trai
5. Creste competitivitatea in raprot cu alte economii mondiale
– creste capacitatea ei de a face fata concurentei
6. Se poate reduce durata saptamanii de lucru, majorand
timpul liber fara sa se diminueze W. Daca timpul liber
creste, forta se reface mai bine, ca urmare creste nivelul
de cultura .
7. Creste stabilitatea economica acestei tari, prevenindu-se
riscul aparitiei fenomienelor economice negative grave
cum ar fi inflatia/somajul care sunt considerate cele mai
grave boli ale economiei moderne.
8. Creste productivitatea de a mari salariul lucratorilor si de a
diminua pretul produselor. Pentru ca cel ce produce mi
mult in aceeasi unitate de timp, va trebui sa fie platit mai
bine ori daca el castiga mai multi bani, creste nivelul de
trai si daca oferta de bunuri creste in piata conform legii
ofertei in functie de pret, se reduc preturile.

96
In concluzie, cresterea W fdp are efecte pozitive pe toate
palierele economice.

Formele productivitatii
Pentru prima data in istorie a fost calculat W la sfarsitul
secuolului 19 in statele SUA. Atunci economia calcula
produtiviatea muncii. Acest calcul se facea prin impartrea
produsului obitinut (Q) la munca cheltuita pentru a crea acele
bunuri.

𝑄
WL = 𝐿

Productia obtinuta se calcula fie in unitati fizice, fie in unitati

natural convenitonale, iar munca celutita se masura fie ca
numaru total de producivitate (numarul total de salariati este
alcatuit din numarul de bucati produse la care se adauga
numarul total al personalului tehnico-administrativ), numarul de
ore lucrate de salariati pentru o anumita perioada de timp.
Toate acestea sunt unitati fizice de masurare a muncii.
Prin acest calucl, se obtine productia medie pe lucrator angajat
sau lucrul productiei.

𝑄 100000 𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡𝑖
WL = = = 100 bucati/lucrator
𝐿 1000 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖

Acest calucl era foarte important pentru ca ajuta producatorul

sa stabileasca :
1. Marimea salariului mediu/intreprindere

97
 2. Sa individualizeze salariul/fiecare bucata astfel incat sa
plateasca salariul diferentiat in functie de munca prestata
3. Permite calcularea precisa a eficientei economice
4. Permite aprecierea corecta a competiiei fiemei adica a
capacitatii ei de a face fata concurentei.
Ulterior, matodele de calcul ale W s-au dezvoltat pentru ca si
economia la randul sau s-a dezvoltat, a devenit complexa.
De aceea azi avem doua forme ale productivitatii:
I. Productivitatea partiala
II. Productivitatea globala
Productiviatea partiala reprezinta randamentul cu care se
utilizeaza un singur fdp pe care il consideram ca sta la baza
obtinerii productiei si modificarii ei, ceilalti fdp fiind considerati
constanti.
Pentru ca exista trei fdp importanti: munca, capitalul tehnic si
pamantul, vom calcula trei productivitati partiale:

1. WL – productivitatea muncii
2. WK – productivitatea capitalului
3. Wp – productivitatea pamantului
Productivitatea glogala reprezinta randamentul cu care se
utilizeaza toti fdp folositi in obtinerea acelor bunuri economice.
W globala si W partiala la randul lor se pot calcula folosindu-ne
de 2 metode:
1. Metoda productivitatii medii
2. Metoda productivitatii marginale
Metoda productivitatii medii reprezinta randamentul cu care se
utilizeaza fie un singur fdp fie toti fdp necesari obtinerii
productiei de bunuri economice.

98
Aceasta metoda se aplica si asupra productivitatii partiale cat si
globale. De aceea prin aplicarea ei, obtinem 4 forme de
productivitati medii:
①
WL – productiviatea medie a muncii – Randamentul mediu cu
care se utilizeaza munca in activitatea economica, ceilalti fdp
fiind constanti
Ʃ𝑄
WL =
Ʃ𝐿

ƩQ – produsul total obtinul

ƩL – munca totala obtinuta
Productivitatea totala se poate calcula in unitati fizice sau
natural convenitonale.
Munca totala obtinuta se poate calculca in unitati fizice –
numarul total de salariati, lucratori, nr de ore de lucru, nr de
h/angajat etc. Se mai poate calcula in untati valorice, in bani
sub forma de salar primit pe lucrator.
Astfel, calcularea productivitatii muncii ne da o productivitate
medie obtinuta / lucrator intr-o unitate economica.
De ex daca:
Ʃ𝑄 1000
W= = = 10 buc/lucrator
Ʃ𝐿 100
Acest produs este important pentru ca:
1. Ne ajuta sa stabilim salariul mediu/unitatea economica
2. Ne ajuta sa diferentiem salariile/lucrator. Diferentierea este
importanta doarece cointeresele lucratorilor in a produce
mai mult, mai bine cu scopul de a incasa un salar mai mare.
Ceea ce duce la cresterea W si ofertei de bunuri
3. Permite sa masuram competitivitatea firmei adica
capacitatea firmei de a face fata concurentei

99
4. Permite producatorului sa aplice strategii comerciale cu
ajutorul carora sa-si imbunatateasca activitatea economica
②
WK – Productivitatea medie a capitalului – Randamentul mediu
cu care se utilizeaza capitalul tehnic in procesul de productie a
bunurilor economice.
Se calculeaza:
Ʃ𝑄
WK =
Ʃ𝐾
Deoarece K = KF + KC si KF se poae masura doar in bani,
rezulta ca suma de K se va masura in bani.
③
WP – Productivitatea media a pamantului - Randamenul mediu
cu care se utilizeaza pamantul in activitatea economica
Ʃ𝑄
WP =
Ʃ𝑃
ƩP – volumul total ala pamantului care se utilizeaza in
activitatea economica.
P se poate masura in principiu in bani si in unitati fizice. De
multe ori in unitati fizice e dificil, de aceea se calculeaza in
bani.
④
WG – Productivitatea medie globala – Randamentul cu care se
utilizeaza toti fdp folositi la un moment dat in unitatea
economica pentru a crea bunuri economice.
Ca urmare, Wg reprezinta randamentu mediu cu care se
utilizeaza toti fdp folositi la un moment dat in unitatea
economica pentru a crea bunuri economice.
𝑄
WG = – productivitatea totala
𝐿+𝐾+𝑃

100
L+K+P se masoara obligatoriu in bani.

Metoda productivitatii marginale

Productivitatea marginala se poate defini in 2 moduri:
1. Sporul de productivitate obtinut prin modificarea cu o
unitae a unuia, mai multor sau tururor fdp folositi pentru a
obtine bunuri economice.
2. Randamentul cu care se utilizeaza o anumita unitate din
toti fdp folositi in activitatea economica.
Calcularea Wmg e importanta pentur productivitate pentru ca
pe aceasta cale se afla cu cat se majoreaza productia sa daca
creste consumul din unu sau mai multi fdp folositi, ca urmare
poate sa decida daca e sau nu eficient.
Aplicand metoda Wmg obtinem:
❶
WmgL – Randamentul cu care se utilizeaza ultima unitate de munca folosita in
activitatea economica.
∆𝑄
Se calculeaza: WmgL =
∆𝐿

∆Q – marimea cu care se modifica productia exprimata in mod absolut

∆L – marimea cu care s-a modificat munca exprimata absolut
∆𝑄 𝑄1−𝑄0
WmgL = =
∆𝐿 𝐿1−𝐿0
Q1 – Perioada curenta
Q0 – marimea productiei in perioada de baza
L1 – marimea muncii curente
L0 – marimea muncii in perioada de baza
De exemplu daca Q1 = 15.000 bucati , Q0 = 10.000 bucati , L1 = 155 lucratiru , L0 =
100 lucratori

101
 15.000−10.000 𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡𝑖 500 𝑏𝑢𝑐𝑎𝑡𝑖
 = = 10 buc./lucrator/zi
155−100 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖 50 𝑙𝑢𝑐𝑟𝑎𝑡𝑜𝑟𝑖

Producatorul rational cand decide daca e eficient sau nu sa majoreze productia,

poate folosi 2 metode:

M1 - Calcularea productiei/productivitatii medii a muncii in T0

 Calcularea productivitatii merginale a muncii
 Compara WmgL cu WL din T0
o Daca WmgL> WL decide sa creasca consmul de munca pentru ca
e eficient
o Daca WmgL < WL din T0 decide sa nu creasca productia pentru ca
daca cele doua productivitati sunt egale, productia stagneaza sau
scade
 Compara WmgL cu WL din T1 – decide
o Decide ca daca WmgL > WL, este eficient sa angajam lucraori
aditionali
o Daca WmgL < sau egal WL din T1 decide sa nu majoreze productia
si numarul de angajati pentru ca productia ar putea stagna sau
chiar scadea

M2 – Model simplificat de decizie adica:

 Calculaza WL1 din T1
 Calculeaza WmgL
 Compara WmgL cu WL si decide:
o Daca WmgL < sau egal cu WL in T1 nu va angaja lucratori
aditionali pentru ca e eficient economic pentru ca productia
scade sau stagneaza

FOLOSIM M2!

❷
Productivitatea marginala al K (WmgK) – Reprezinta radnicia cu care se
utilizeaza o ultima unitate de capital tehnic.
∆𝑄 𝑄1−𝑄0
Se calculeaza: =
∆𝐾 𝐾1−𝐾0
Precizam ca si aici producatorul foloseste metode de decizie (M1 si M2), dar prefera
M2.

102
 ❸
Productivitatea marginala a pamantului (WmgP) – Randamentul
cu care se utilizeaza o ultima unitate de pamant in activitatea
economica.
∆𝑄 𝑄1−𝑄0
Se calculeaza: =
∆𝑃 𝑃1−𝑃0

Exista metode si foloseste M2

❹
Productivitatea marginala globala (WmgGl) – Randamentul cu
care se utilizeaza o ultima unitate din toti fdp folositi in
activitatea economica.
∆𝑄 𝑄1−𝑄0
Se calculeaza: = (𝐿1−𝐿𝑜)+(𝐾1−𝐾𝑜)+(𝑃1−𝑃𝑜)
∆𝐿+∆𝐾+∆𝑃

FOLOSESTE M2!

Aceste metode de calucul ale W sunt foarte diferite in

economia moderna si sunt importante pentru producator care
vrea sa-si organizeze unitatea economica cu scopul de a obtine
productivitate cat mai mare care sa-l ajute sa obtina un
venit/profit mare si sa fie mai competitiv.
Pentru a elabora strategii comerciale care sa asigure eficienta
economica care sa duca la o productivitate mare pe langa
metodele de calcul si evolutie a productivitatii producatorul
foloseste un pachet de factori cu care sa sporeasca
productivitatea si eficienta economica.
Dintre acesti factori retinem:
1. Factorii naturali:
a. elementele pedoclimatice (variatie pozitiva)
b. Concentratii in substante utile a feroase,
neferoase, gaz metan (variatie pozitiva)

103
 c. Abundenta sau raritatea resurselor de apa (variatie
pozitiva)
2. Factorii tehnici in care includem:
a. Nivelul de performana a tehnicii (tehnologiile
utilizate – variatie pozitiva)
b. Combinarea si utilizarea efectiva a fdp (variatie
pozitiva)
c. Modul de conducere/administrare si origanizare a
unitaii economice si productiei de bunuri adica
modelele manageriale utilizate de intreprinzator
3. Factori sociali:
a. Nivelul de pregatire si calificare a lucratorilor
(variatie pozitiva)
b. Relatia dintre patronat si sindicat: daca aceste
relatii se bazeaza pe dialog, nu sunt conflictuale si
se naste un mediu de afaceri stimulat; daca sunt
relatii complicate, mediul de afaceri este unul ostil
si duce la scaderea productivitatii
c. Legislatia care regleaza conflictele scoiale de
munca: daca legislatia este mai permisiva si in
favoarea sindicatelor, ea poate genera o diminuare
a economiei adica scade productivitatea.
Pentru ca sindicatele pot face presiun majore
asupra patronatului manifestate prin greve
paritale/generale , temporare ceea ce duce la
probleme majore in unitatea economica adica
impoedica agentul economic sa-si respecte
contractul cu partenerii ceea ce atrage penalizari
sau pierderea acelor contractsi poate provoca
cresterea falimentatiei economice.
De aceea exista tari cu economie de piata cu lege
juridica care spune ca greva generala cu interesul
lucrului este interzisa. (Japonia, Koreea de S)

104
 4. Factori psihologici:
a. Motivatia muncii, cointeresarea angajatilor care
daca exista, creste productivitatea. Daca nu se
produce ineficienta si faliment.
b. Climatul de la locul de munca: economia avansata
nu mai promite managerului autoritate care
impune prin forta ci un management participativ,
iar angatul are voie sa ia parte la decizie.
c. Climatul familial
5. Factori internationali:
a. Comericalizarea cu partenerii externi
b. Nivelul de productivitate din alte tari in care se
intra in concurenta
Dintre toate formele de productivitatii , cea mi importanta este
productivitatea mijlocie si productivitatea marginala. Pentru ca
muncadetermina toti fdp, dinamica ei determinand dinamica
celorlalti fdp. De aceea producatorii de la nivelul realizat si
prognozat pana la nivelul muncii, iau decizii legate de
productivitate si venit. Pentru ca ei stiu ca va sportii
productivtatea muncii, va duce la cresterea K tehnic, la
neofactori dp.
De aceea s-ai identificat cateva forme speciala care
influenteaza productivitatea muncii si care pot fi folosite de
producator pentru a o spori:
1. Nivelul de pregatire si calificare a lucratorilor
2. Nivelul tehnic al Kf si Kc folositi in unitatea economica
3. Gradul si moddernizarea menagementului firmei de care
depinde o mai buna organizare si a prouctiei si muncii.
4. Caliatea conducerii de munca si climatului social de
munca
5. Gradul de cointresare a lucratorilor: lucratorii trebuie sa
stie ca salariile lor sporesc daca WL lor creste. Pentru a-i

105
 determina sa munceasca mai mult, mai bine le cresterea
nivelului de calificare. Daca producatorul nu reuseste sa
coreleze dinamica W cu dinamica slariilor atunci eficienta
devine ineficienta si ajunge sa plateasca nemunca->
FALIMENT.
In acest sens, stiinta economica a formulat o lege conform
careia nivelul si dinamica WL trebuie sa fie mai mare decat
nivelul si dinamica salariilor. Pentru ca W sa progreseze.
Daca se incalca legea, producatorul ca plati salarii mai mari ca
si productivitatea muncii adica productivitatea obtinuta va
aduce pierderi economice si faliment.

Costul productiei
Definire / structurare
Pentru a produce, agentul economic consuma fdp. Ei cumpara
din piata intregi si in utilizeaza si cheltuie pentru a cumpara.
Mai chelutie cu depozitarea lor, cu transportul lor, cu
depozitarea produselor obtinute, transportul lor catre piata de
desfacere.
Toate aceste cheltuieli se fac pentru ca producatorul sa-si
poate relua munca.
COSTUL DE PRODUCTIE – cheluielile facute de prducator cu
achizitii, depozitare, producerea si vanzare bunurilor
economice create de el.
Pe de alta parte, in economie se mai calculeaza nu numai
costurile totale ale W definite ca mai sus, dar cu costuri unitare
adica totalitatea cheltuielilor realizate de producatori pentru a
obtine o singura unitate cu produs in activitatea economica
(CTM).

106
Un produs este eficient daca reuseste sa recupereze toate
cheltuielile facute pentru obtinerea produselor si daca in acelasi
timp incaseaza si un profit.
Pentru a recupera aceste cheltuieli, producatorul trebuie sa
incaseze costul mediu, gasit in pretul de vanzare. Pentru ca el
recupereaza cheltuielile din vazarea produselor.
P(pretul) = CTM + PRM
P – expresia baneasca a valorii marfii sau volumului marfii pe
care producatorul a obtinut-o de la cumparare prin vanzarea
unui singure unitati de marfa.
Produsul e eficient daca pretul e mai mare decat costul total
mediu pentru ca reuseste sa recupereze toate cheltuielile
facute pentru obtinerea a unitatii de marfa + profit.
Daca P = CTM producatorul reuseste sa recupereze celtuielile
facute pentru obtinerea marifii, dar nu reuseste sa obtina profit
sau obtine profit 0.
In acest caz, eficienta sa economica este 0, dar in principiu,
producaorul recupereaza toate cheltuielile de prouctie si are
posibilitatea sa-si reia activitatea in speranta ca in viitor va reusi
sa-si perfectioneza activitatea pentru a obrine din nou profit.
Daca P < CTM producatorul este ineficient pentru ca
producatorul nu-si recupereaza cheltuielile de productie, nu
obtine profit, realizand profit negativ adica produce piereri. Din
aceasta cauza, producatorul rational urmareste in activitatea
sa:
a. Sa recupereze toate cheltuielile facute cu aprovizionarea
fdp, transportul acestora, depozitarea lor, prodcerea
propriu-zisa a marfii, depozitarea produselor finite create
de el si vanzarea lor. El urmareste acelasi lucru, ca in
viiror sa poata relua activitatea
b. Profit cat mai mare.

107
Ca urmare, in cautarea unui profit maximizat, producatorul
analizeaza costurile de productie pentru a cunoaste elementele
lor componente cu scopul de a putea sa le reduca cat mai mult
fara sa afecteze calitatea bunurilor si a productiei pentru a-si
putea majora profitul.
Rezulta ca orice producator rational, trebuie sa cunoasca
structura costurilor de productie.

Structura costurilor de productie

Putem grupa elementele componente ale costurilor de
productie dupa mai multe criterii:

① - Dupa natura cheltuielilor facute cu elementele de cost:

1. Cheltuielile materialelor de productie (Cmt)
2. Cheltuielile salarilor totale (Cs)
In Cmt intra toate cheltuielile facute de producatorul care nu
vizeaza cheltuielile cu forta de munca.
Aici includem materiale cu materii prime, materiale auxiliare,
combustibili, piese de schimb, reparatii, amortizare, capital fix
etc.
In cheltuielile salariale intra valoare totala a salariilor platite
muncitorilor productivi sau neproductivi pentru munca prestata.
In alte cheltuieli intra redeventa (proprietarul privat plateste
statului), amenzile, penalizarile, cheltuielile cu reclama etc.
CT = Cmt + Cs + alte cheltuieli

Amortizare Kc (capital circulant)

108
② - Dupa relatiile care se stabilesc intre dinamica produselor
pe de-o parte si dinamica productiei:
1. Costuri fixe totale (CF)
2. Costuri variabile totale
3. Costuri totale
Pentru a analiza aceste costuri trebuie sa studiem modul in
care pariticipa fdp la producerea bunurilor economice, modul in
care se inlocuiesc fdp si modul in care se consuma.

Deoarece exista trei fdp importanti, vom analiza pariciparea,

inlocuirea, consumarea fdp.
K – capitalul tehnic = suma dintre capitalul fix si cel circular.
Pentru ca cele doua componente ale lui K paricipa, se conuma
si se inlocuiesc in mod diferit in activitatea economica, vom
studia participarea, consumare si inlocuirea lui pe cele 2
elemente:
Kf – o parte a capitalului tehnic care paricipa la mi multe cicluri
de productie, e consuma si se inlocuieste treptat dup ami multi
ani de utilizare.
Deoarece ia parte la mai multe cicluri de productie Kf suporta
uzura.
Pentru ca uzura este fizica, morala si pentru ca cea fizica se
poate recupera, aceasta recuperare se intampla prin procesul
de amortizare.
A(amortizare) reprezinta procesul de recuperare treptata a
sumei de bani cheltuite pentru cumpararea unui element de Kf
sau intregui Kf.
A se calculeaza intotdeauna anual si se explima in bani.
Reprezinta acea valoare a lui Kf consumata intr-un an prin

109
participarea lui la productie si inlocuita prin includerea in pretul
de vanzare a bunurilor economice.
Includerea A in pret se face prin introducerea A in costul de
productie anual realizat de intreprindere.
De aceea trebuie calculat valoarea in bani pe care o are A in
acea intreprindere.
𝐾𝑓 1.000.000
A= = = 100.000
𝑇 10

(am cheltuit 1.000.000 si se poate amortiza in 10 ani)

Ca urmare pentru a putea include A in pretul unui bun
economc, dupa ce am calculat volumul total a amortizare
realizate intr-un an pe toata productia, calculam in continuare
valoarea in bani a amortizarii intr-un singur produs.
𝐴 100.000
AM (amortizare medie) = =
𝑄 10.000

Rezulta ca A se poate calcula pe toata productia si pe fiecare

produs in parte cu formula
AM = A supra Q.
Important este sa rcuperam prin A in timp util valoarea investita
in Kf pentru a nu ne pierde uzura morala doarece aceasta
poate amortiza.

Kc – acea parte a capitalului care participa la un singur ciclu de

productie, se consuma integral in acelasi ciclu si se
recupereaza dupa fiecare ciclu de productie.
De aceea Kc nu cunoaste fenomenul de uzura nici de
amortizare.
In cheltuielile lui Kc icludem: cheltuielile cu materia prima,
materialele auxiliare, apa, seminte, insecticide.

110
Cinsumul de Kc ca si consumul de Kf se poate calcula pe
intreaga productie realizate pe un ciclu economic, dar si pe
fiecare unitate de produs consumat de Kc calculat pe o singura
unitate de produs masurat in unitati fizice sau natural-
convenitonale pe un consum specific/tehnologic.
Se calculeaza dupa formula:
𝐾𝑐 100.000 𝑚2
Consum specific = = => 10 m2/costum
𝑄 10.000 𝑐𝑜𝑠𝑡𝑢𝑚𝑒

Cosnsumul specific e un indice de performanta pentru ca dintre

2 agenti economici care creeaza acelasi produs, se considera
mai eficient/competitiv cel care a cheltuit mai putin Kc/unitate
de produs.
Evident ca dupa ce masoara Kc in unitati fizice/natural-
conventionale , daca stim pretul cu care se vinde o unitate de
Kc, putem transforma in unitati valorice.
Inmultim unitatea fizica cu pretul.
Desi consumul specific in principiu se caluleaza / unitati de
produs, dupa ce am calculat asa se poate calcula pe intreaga
productie.
Vom inmulti consumul specific/unitate de produs pe toata
productia prognozate/realizata, iar Cspecific total se ca inmulti
cu pretul de vanzare al unei unitati de marfa.
Daca vin aduna amortizarea anuala cu Kc, obtinem costurile
meteriale de munca
CONSUMUL DE MUNCA
Munca ca fdp este prezenta obligatoriu in orice activitate
economica. De aceea se masoara fie in unitati fizice numarul
total de angajati, numarul total de angajati productivi, numarul
de angajati neproductivi etc.
Valoric, se masoara cu ajutorul banului si ia forma salariilor
platite de catre patronat.
111
Consumul pamantului sau cel al naturii se masoara greu in
unitati fizice, natural-conventionale, de aceea se prefera
masurarea valorica, in bani suv forma sumei de bani platite de
producator pantru a cumpara o unitate de pamant, teren,
pentru a o concesiona etc.
Pornid de la modul in care K, munca si pamantul se consume,
se utilizeaza si se inlocuies, putem calcula costurile fixe totale,
costurile variabile totale, costurile globale.
Costurile fixe totale sunt acea parte a costurilor totale care pe
termen scurt nu-si modifica marimea chiar daca productivitatea
creste sau scade.
Costurile fixe reprezinta acea parte a costurilor totale care pe
termen scurt, raman constant , indiferent de productivitate. Aici
intra A, Kf, cheltuielile combustibili, energia pentru intretinerea
unitatii, cheltuielile cu chiria, penalizari, salariile personalului
tehnico-administrativ numite salarii fixe.
CF (costurile fixe) = A + chiria + dobanzi + amenzi + penalizari
+ cheltuieli cu intretinerea unitatii.
Costurile variabile reprezinta acea pare a costurilor globale
care pe termen scurt isi modifica valoarea in acelasi sens cu
modificarea productiei. Daca W creste, cresc si ele. Daca W
scade, scad si ele.
De dorit este ca atunci cand CT creste, sa creasca cu o marime
mai mica pentru a spori eficienta.
Daca W scade, de dorit este sa scada si ele dar cu o marime
mai mare pentru a spori eficienta.
Costurile variabile sunt cheltuielile cu materii prime, materiale
auxiliare, combustibili si energia pentru productia, apa
tehnologica si salariile personalului productiv numite salarii
variabile.
Costul total, global este egal cu CF + CVC (costuri variabile).

112
Dinamica costurilor variabile, fixe, totale in functie de
schimbarea productivitatii pe termen scurt, se pot reprezenta
grafic in urmatoarea diagrama.

In aceasta diagrama pe ordonata avem costurile, iar pe abscisa

productia obtinuta.
Diagrama isi propune sa evidentieze modul in care costurile
fixe, variabile sau totale se modifica in functie de productivitate.
Ca urmare, in aceasta diagrama avem trei sinusoide.
Sinusoide CF este dreapta paralele cu axa productiei pantru a
sugera ca desi productia creste sau scade pe termen scurt, nu
isi modifica valoarea. Adica sunt independente de modificarea
productiei.

113
CT nu porneste din O pentru ca si atunci cand productia este 0
unitati, CF este diferit de 0 pentru ca producatorul chiar daca
nu produce nimic, are cheltuieli fixe impuse de marimea
cheltuielilor de mentenanta: cheltuielile cu salarul, personalul
de productie si paza etc.
Sinusoida CV daca productia creste, costul variabil are un tend
ascendent semnalat de vectorul desenat sub, numit linie de
trend.
Numai ca aceste curbe arata faptul ca are forma sinusoidala
ceea ce inseamna ca nu are o crestere liniara ascendenta ci o
crestere in 3 faze:
1. Crestere foarte puternica a CV reprezentata de CV1.
2. Chiar daca W continua sa cresca la fel de intens, CV
creste foarte putin, chiar tinde spre stagnare. Acest lucru e
reprezentat de CV2
3. Daca continua cresterea W cu aceasi intensitate, CV reia
o crestere foarte puternica, mai mare decat cresterea lui
Q.
Se recomanda sa stabilizam nivelul W in intersectia ocupata de
CV2. Pentru ca aici se obtine cel mai mare volum al productiei
cu efortul cel mai mic.
Sinusoida CT, arata ca daca W se modifica, CV se modifica in
acelasi sens. Daca W creste, CT creste.
Sinusoida nu porneste in 0 ci din punctul de intersectie dintre
CF si axa costurilor. Pentru ca si atunci cand nu creste
productia in firma, producatorul are cheltuieli care sunt defapt
egale cu CF.
Aceasta sinusoida evidentiaza ca din momentul in care W
creste/scade ea actionza la fel cu CV.
1. Avem CT1 care creste, iar CT creste mai tare decat
productivitatea.
114
 2. Continuua sa creasca marimea cantitativa, dar CT creste
foarte putin sau stagenza.
3. Daca W depaseste nivelul optim de CT2 si CV2, CT reia
acea crestere exploziva ceea ce inseamna ca nivelul
optim se aseaza in faza a2-a.

③ Dupa cheltuielile facute de producator pentru a obtine ce

venit de productie:
1. Costuri fixe medii
2. Costuri variabile medii
3. Costuri variabile medii
Costurile fixe realizate pentru a obtine o unitate de produs.
𝐶𝐹
CFM =
𝑄
Intre dinamica CFM si dinamica Q exista o variatie negativa.
Daca W creste, CFM scade si invers.
CVM – cheltuielile variabile facute de producator pentru a
obtine o unitate de produs.
𝐶𝑉
CVM =
𝑄
Pentru ca pe termen scurt se modifica CV si Q, se va modifica
si CVM
CTM – cheltuielile totale facute de producator pentru a obtine o
unitate de produs.
𝐶𝑇 𝐶𝐹+𝐶𝑉 𝐶𝐹 𝐶𝑉
CTM = = = + = CFM + CVM
𝑄 𝑄 𝑄 𝑄

Pe termen scurt, CTM se modifica si se modifica CV si Q , de

aceea modificarile CTM sunt la fel ca modificarile CVM.

115
④ - In funcie de sportul de cheltuieli total pe care producatorul
trebuie sa-l faca pentru a-si majora productia cu o unitate:
1. Costul marginal Cmg
2. Costurile totale necesare pentru a putea creste productia
cu o unitate.

∆𝐶𝑇 𝐶𝑇1−𝐶𝑇0 (𝐶𝐹+𝐶𝑉1)−(𝐶𝐹+𝐶𝑉0)

Cmg = = =
∆𝑄 𝑄1−𝑄0 𝑄1−𝑄0

Rezulta ca sporul de cheltuiala total pe care trebuie sa-l faca

producatorul pentru a majora productia este egal cu sporul
costurilor variabile.
In final, putem pune in corelatie costul marginal cu costurile
variabile medii si costurile totale medii pentru a obtine o lege
economica numita legea costurilor marginale pe care
producatorul o foloseste atunci cand decide daca e rational sau
nu sa-si majoreze productia.

Caile de reducere a cosurilor

Producatorii eficienti sunt interesati sa reduca cheltuielile de
productie fara sa diminueze productia sau calitatea produselor.
Aceasta reducere nu este un scop in sine pentru producator, ci
duar un mijloc prin care producatorii reusesc sa-si atinga
scopul suprem: maximizarea profitului.
Pentru a reduce costurile, producatorul trebuie sa cunoasca
foarte bine elementele componente ale costurlor de productie,
tocmai pentru a putea sa le reduca fara sa diminueaze
calitatea.
Evident ca recuerea costurilor de productie presupune
metode/cai pe care productaorul le creeaza si adapteaza la
specificul unitatii lor economice. Dar practica economica

116
indelungata a permis descoperirea unor mijloace de reducere
ale costurilor de productie aplicabile indiferent de specificul
unitatii economice. Aceste mijloace sunt:
- Cumpararea de fdp la pretul de achizitie cant mai mici (cu
cat pretul e mai mic, cu atat costurile scad si profitul
creste)

- Reducerea stocurilor de fdp – in economiile avansate, nu

se concepe ca producatorul sa se aprovizioneze cu
cantitati mari de fdp pe care sa le stocheze. Pentru ca in
piata exista alti fdp de calitate mai buna si la un pret mai
mic.
Daca ei ar continua sa produca din fdp vechi, ar produce
mai scump si la o caltiate inferioara riscand sa nu-si vanda
produsele.
Pentru a preveni si diminua activitatile speculative ale
cumparatorului, tarile cu economie de piata impoziteaza
productia de bunuri finite si stocate ca si cum ele ar fi fost
vandute in piata si incasate sumele respective de bani.

- Diminuarea consumului de materii prime, materiale

auxiliare/ unitate de produs fara sa ajungem prin aceasta
diminuare la reducerea cantitatii si a calitatii bunurilor.

- Reducerea cheltuielilor salariale/unitate de produs prin

cresterea mai rapida a productivitatii muncii fata de
crestrea salariala. Aceasta cale de reducere este
importanta deoarece respecta o lege fundamentala a
economiei conform careia producatorul lucreaza eficient
daca marimea si dinamica productivitatii muncii este
superioara marimii si dinamicii cresterii salariilor.

117
 - Reducerea cheltuielilor de intretinere si utilizare a
masinilor si cladirilor.

- Economii la cheltuielile de dezvoltare

- Resucerea costurilor administrative
- Reducerea cheltuielilor cu reclama/publicitatea pana unde
se poate.

Fixarea nivelului optim al costurilor de productie nu se face la

intamplare de producator ci se obtine prin raportarea la trei
indici economici:
1. Costul de producie cel mai scazut realizat de acea
unitate economica in trecut
2. Costul de productie cel mai mic realizar de firmele
concurente
3. Pretul de vanzare al produsului
In acest caz, se urmareste ca acel pret sa fie mai mare ca si
costurile totale medii pentru a se obtine profit .
In mod normal, producatorii reduc costurile fara sa diminueze
calitatea sau calitatea produselor, dar ei reusesc sa si reduca
costurile si sa creasca calitatea si cantitatea marfurilor
deoarece:
- pot folosi muncitori mai bine formati si calificati formal, ori un
lucrator mai bine format, produce mai mult, de mai buna
calitate pentru ca reduce risipa.
- Foloseste cele mai moderne forme ale stiintei si tenicii care
sporesc calitatea si cantitatea si reduc costurile
- Prin economisirea de matrii prime, combustibili, materiale
auxiliare.
In economia moderna, indicatoruk economic numit cost
mediu/unitar care reprezinta cheltuielile cu fdp pentru a obtine
118
o unitate de fdp, e si un indicator care arata pana la ce nivel isi
permite producatorul sa reduca costurile de vanzare pentru
bunurile sale.
Practic, producatorul poate coborî acest pret pana P=CTM.
Numim acest nivel prag minim de rentabilitate.
La acest prag, profitul=0, dar se recupereaza toate cheltuielile
si investitiile facute pentru a obtine ecele produse, ceea ce
permite reducerea in viitor a activitatii economice adica
reproducerea economica.
Daca producatorul coboara sub acest prag, pretul e mai mic
decat costul mediu ceea ce inseamna ca firma nu-si mai
recupereaza investitiile, nu mai obtine profit, produce pierderi.
Daca se stabilizeaza aceasta situatie, atunci firma intra in
faliment.
Tinta, obiectivul suprem al firmei ramane ca pretul sa fie mai
mare ca si costul mediu pentru ca doar atunci producatorul
incaseaza profit si realizeaza scopul intrarii in piata.

Profitul
Definire, caracterizare si calcul
economic
In economia de piata, rationalitatea sau eficienta economica se
exprima foarte bine cu ajutorul profitului.
Profitul este o suma de mani care ramane agentului economic
dupa ce a acoperit toate cheltuielile de productie necesare
obtinerii bunurilor economice.
De asemenea, profitul este si scopul suprem producatorului
pentru ca daca el lipseste, activitatea lor devine din ce in ce
mai dificila. Pentru ca daca lipseste profitul, producatorul
119
creaza pierderi prin care nu-si mai recupereaza investitiile
facute, nu are suficienti bani sau suficient capital financiar
pentur a-si relua activitatea.
In plus, daca profitul lipseste, chiar producatorul decide sa
renunte la acea activitate economica deoarece scopul propus
de producator este tocmai maximizarea profitului. Ori daca nu-
si implineste scopul poate sa renunte la activitatea sa.
Totodata, producatorii vir profit maximizar pentru ca bunastarea
lor, nivelul lor de trai depinde in mod decisiv de existenta si
maximizarea profitului.
Dea aceea, motivatia suprema a producatorului e maximizarea
profitului si tot de aceea, producatorul il urmareste clipa de
clipa, in mod sistematic.
Ca suma de bani ce ramane producatorului dupa acoperirea
cheltuielilor de productie, profitul este o componenta a venitului
incasat de vanzatori, din vinzarea bunurilor sale. Pentru ca:
V – CT = PRB (profitul brut)
PRB = V – CT
Cu aceste formule calculam profitul nu pe un singur produs, ci
pe intreaga activitate economica din firma.
PRB reprezinta o suma de bani ce ramane vanzatoruli dupa ce
a acoperit cheltuielile de productie si inainte de a plati staului
fiscalitatea la care este obligat.
In aceste fiscalitati platite de vanzator statului intra: impozitul pe
profit, taxe, accize, contributii. Daca din PRB scadem
fiscalitatea vom obtine PROFITUL NET.
PRN = PRB – fiscalitati
In teoriile economice, pe langa PRN se mai foloseste si
termenul de PROFIT ADMIS. Din punct de vedere contabil,
profitul admis = profitul net.

120
Profitul admis nu e un temren economic si un termen politic.
Pentru ca exprima defapt politica fiscala pe care o practica intr-
o tara partidul politic care a ajns la guvernare.
Din acest punct de vedere, in epoca contemporana s-au
concurat doua tipuri de politica fiscala:
1. LIBERALA, NEOLIBERALA
2. SOCIAL-DEMOCRATA, SOCIALISTA
In liberalism fiscalitatea este blanda adica pentru accize,
contributii mici deoarece liberalii si neoliberalii considera ca o
tara trebuie sa aiba cati mai multi agenti economici bogati. Si
atunci ei considera sa le fie lasate sume cat mai mari de bani
agentilor economci pentru ca acestia sa se poata dezvolte.
Ei mai sustin ca desi fiscalitatile sunt reduse, nu scade bugetul
statului. Pentru ca la fiscalitate mica scade evaziunea fiscala.
Strategia socialista si social democrata pleaca de la ideea ca in
epoca contemporana statul are mai multe si mai mari functii in
societate, economie. Ca urmare, pentru a le satisface are
nevoie de venituri tot mai mari. De aceea promoveaza o
fiscalitate mai mare.
Practica economica de dupa WW II a confirmat corectitudinea
strategiei liberale. Tocmai de aceea, partidele politice de
stanga si-au modificat strategiile fiscale reducand fiscalitatea
agentilor economici desi socialistii si societatile democratice
practica si azi acele strategii.
Ca urmare, profitul are in economie mai multe roluri sau functii:
1. Cointereseaza proprietarul sa-si utilizeze capitalul in
activitatea economica adica ii determina sa investeasca in
economie. Pentru ca daca fac acest lucru, obtin profit.

2. Stimuleaza creativitatea si initiativa agentilor economici :

cu cat e mai creativ un investitor, cu atat profitul creste.

121
 3. Ii determina sa accepte riscul pe care orice investitie
economica il presupune deoarece nu exista afacere sau
investitie fara un anumic coeficient de risc.
4. Duce la cresterea eficientei si rationalitatii economice.

5. Cultiva si dezvolta spiritul de economisire diminuand

risipa: cu cat risipim mai putini fdp, cu atat costurile de
productie sunt mai mici sau la acelasi pret
6. Determina repartizarea/colocarea fdp pe ramurile si
subramurile economice care aduc un profit cat mai mare.
Aceasta inseamna ca in timp, ramurile unei economi
rationale se dezvolta integral pentru ca intr-o anumita
perioad, o ramura aduce profit, maximizandu-l, iar cei mai
multi agenti economici vor investi in ea. Alte ramuri cu
profit mai mici care au un volum al investitiei mai scazut
se vor dezvolta mai putin. Daca in viitor, in ramura in care
s-a investit mult aduce un profit mai mic, se va investi in
ea mai putin si va putea disparea.

7. In tarile dezvoltate, circula un principiu de finantare ale

domeniilor sociale (scoala etc.). Aceasta inseamna ca in
acele tari avansate, cea mai mare parte a sumei de bani
care intra in bugetul societatii este atrasa de impozitul pe
profit.
Spre deosebire de aceste state, tarile contemporane cu
economie emergenta (tari in curs de dezvoltare) nu-si
constituie bugetul de stat din impozitarea profitului, ci din
impozitarea salariilor. Acest lucru indica un coeficient
pentru un nivel slab dezvoltat.

Pe de alta parte, profitul are in economie si functii negative

adica in fuga intreprinzatorilor dupa un profit cat mai mare, pot

122
recurge la neplata obligatiunilor fiscale adica evaziunea fiscala
sau la neangajarea lucratorilor cu contracte de munca
(practicarea muncii la negru care pune in circulatie produse
interzise prin lege etc.).
Din aceasta cauza, toate tarile cu economie de piata au o
legislatie care sa prevada aceste abuzuri, care sa precizeze
exact drepturile si obligatiile agentului economic si s-au mai
creat institutii economice de monitorizare a pietei taxelor.
Marimea profitului nu e aceeasi pentru toate intreprinderile si
nici nu e aceeasi pentru o singura intreprindere in periade de
timp diferite.
De aceea, ea trebuie calcuata mereu (marimea profitului).
Aceasta calculatie se poate face in doua moduri:
1. Ca marime absoluta
2. Ca marime relativa
1 – calculam masa profitului:
a) V = CT+PRB
PRB = V – CT => PRN=PRA=PRB – fiscalitate PRB
b) P = CTM + PRM
PRM = P – CTM
PRB = PRM x Q
 PRN = PRB + fiscalitate x PRB
2 – profitul se calculeaza sub forma ratei profitului. La randul
sau, rata profitului se calculeaza in trei moduri:
a) RPr = Pr/CT x 100
b) RPr = Pr/CA x 100
c) RPr = Pr/K x 100
Din clee trei, prima se numeste rata rentabilitatii pe cat b si c,
sunt rate ale profitului. Dar pentru calculul lui 2a) este foarte

123
asemanator cu 2b) si 2c) , se considera ca toate cele trei sunt
rate ale profitului, dar si rate ale rentabilitatii.
Daca vom analiza ratele profitului, dar si ale celor trei moduri
de calcul, vom identifica factorii de care depinde marimea
profitului sau rata profitului:
Pentru ca P=CTM + PRM , rezulta ca masa profitului depinde
de: COSTUL MEDIU(variatie negativa) si PRETUL DE
VANZARE AL PRODUSULUI (variatie pozitiva).
Daca vom continua analiza PRB = PRM x Q, pr depinde de Q
(variatie pozitiva)
De asemenea, mai depinde de marimea fiscalitatii (variatie
negativa) adica daca creste fiscalitatea, scade profitul net si
invers.
Pe langa acesti factori, marimea si dinamica profitului mai
depind de viteza de rotatie a capitalului tehnic. Prin aceasta
intelegem perioada te timp care se scurge din momentul
aprovizionarii de fdp pana la momentul obtinerii produselor
finite, vanzarilor si incasarii venitului total. Acest venit se poate
masura in 2 moduri:
a. Ca durata a rotatiei: nr de ore, zile, saptamani, luni , ani pe
care se intinde o rotatie
Precizam ca intre masa profitului si durata rotatiei exista
variatie negativa (cu cat e mai lunga rotatia , profitul
scade.

b. Ca numar de rotatii realizate intr-o unitate de timp.

Numarul de rotatii se calculeaza cu formula:

12

𝐷𝑢𝑟𝑎𝑡𝑎 𝑟𝑜𝑡𝑎𝑡𝑖𝑒𝑖

124
Intre numarul rotatiilor si masa profitului exista variatie prozitiva
– cu catt avem mai multe rotatii intr-un an, profitul este mai
mare.

Structura profitului
Deoarece profitul reprezinta un indicator economic care
sintetizeaza cel mai complex rationalitatea sau eficienta
economica, si profitul trebuie sa aiba o structura foarte
complexa. Ca urmare, am putea structura profitul si gasi
elementele sale componente folosind mai multe criterii:
1. Dupa marimea profitului incasat avem:
a. Profit obisnuit
b. Supraprofit
Profitul obisnuit se mai numeste si profit normal sau ordinar si
reprezinta acea marime a profitului cu care proprietarul se
declara multumit de aceea continua sa-si dezvolte activitatea
care l-a creat, sa o mentina si sa investeasca in ea.
Marimea profitului obisnuit are insa caracter subiectiv pentru ca
unii agenti economici sunt multumiti cu o anumita marime si o
apreciaza, iar altii chiar daca incaseaza aceeasi masa de profit
sau chiar o masa mai mare, se declara nemultumiti si renunta
la acea activitate.
Supraprofitul sau profitul de monopol este acea suma de bani
pe care proprietarul o incaseaza peste valoarea profutului
obisnuit adica el beneficiaza de niste conditii economice,
resurse naturale sau de niste facilitati administrative favorabile
care ii permit sa-si vanda produsele in piata la preturi mult mai
mari decat ceilalti.
Ca urmare, profitul lui va fi considerat mult mai mare decat
profitul obisnuit si se va numi supraprofit sau profit de monopol
sau renta pentru pozitie dominanta.

125
Proprietarul care incaseasa supraprofit obligtoriu trebuie sa
incaseze si profit obisnuit.
Reciproca nu este adevarta pentru ca unii agenti economici pot
incasa profit obisnuit fara sa incaseze profit de monopol.
Fenomenul de supraprofit a aparut la sfarsitul secolului 19 si
inceputul secolului 20 cand s-au nascut monopolurile.
Monopolul – unitati economice foarte mari care domina
productia si piata, de aceea au puterea sa fixeze preturile
produselor, ca urmare cor stabili preturi de vanzare mult mari
decat pretul normal.
2. Dupa contributia pe care o are sau nu agentul economic la
binele comunitatii din care face parte:
a. Profit legitim
b. Profit nelegitim
Profitul legitim este acea marime a profitului ce revine
proprietarului sau unitatii economice care prin activitatea sa si-a
adus contributia la cresterea nivelului societatii si progresul
economico-social a acestor comunitati.
Profitul nelegitim este suma de bani incasata de proprietarul de
capital care nu contribuie la vinele comunitatii, la progresul
economico-social si care face deservicii.
Pronind de aici, Maurice Allais a propus ca profitul nelegitim sa
fie confiscat in totalitate de stat, iar cel legitim sa fie lasat in
totalitate de capitalului pentru ca daca se dezvilta elm se
dezvolta si societatea.
Pentru a putea aplica teoria, ar trebui sa stim foarte precis cat
din masa profitului este profit legitim si cat e negelitim. Pentru
aceasta, trebuie sa stim sursele care creaza profitul legitim si
nelegitim.
Azi, stiinta economica e capabila sa precizeze aceste surse
mai exact profitul legtim se naste din:
126
- Aplicarea in unitatea economica a progresului stiintifico-
tehnic. Pentru ca aceasta majoreaza productia, reduce
costurile, preturile de vanzare, creste calitatea produselor,
majoreaza profitul si crescand in acest timp nivelul de
cultura a populatiei. De asemenea, dezvolta stiinta si tenica.
- Cresterea calitatii marfurilor oferite pietei. Daca sporeste
aceasta, consumatorul isi poate satisface mai mine nevoile
si cu un efort banesc mai mic.
- Crearea de noi marfuri care sa satisfaca noile nevoi ale
societatii si a pietei.
- Organizarea mai buna a unitatii economice pentru ca
management performat creste si diversifica productia, scade
costurile si preturile.
Cele 4 surse cresc profitul, dar contribuie si la cresterea
vunastarii populatiei, a nivelului de cultura si civilizatie.
De aceea spune M. Allais ca nu ar trebui sa fiscalizam profitul
nelegitim, ar trebui sa-l lasam in totalitate producatorului.
Sursele profitului nelegitim, izvoarele din care s-ar putea crea
acest profit sunt:
- Economii nejustificate la chletuieli de protectie a mediului si
creeaza un mediu neprielnic
- Practivarea unui pret de vanzare pentru a majora profitul
- Castiguri nemeritate provocate de inflatie. Pentru ca in
inflatie are loc o crestere a pretului ce duce la cresterea
profitului in mod nemeritat.
Dupa M. Allais aceste din aceste surse rezulta profitul nelegitim
si ar trebui confiscat in totalitate de societe prin intervenita
statului.
In practica economica, teoria lui M. Allais nu se aplica pentru ca
ar crea dificultat mai mari in privinta calcularii profitului legitim,

127
nelegitim pentru ca agentii economici ar fi tentati sa zica ca
profitul lor este legitim, iar acesta ar trebui sa le ramana lor.
Statul poate infiinta institutii de control care sa stabileasca cat e
legitim si cat e nelegitim din profitul incasat ori acestea pentru a
functiona au nevoie de cheltuiel mari care pot depasi marimea
profitului nelegitim pe care l-ar confisca.
Deoarece profitul se calculeaza si se aplica pe el impozite, taxe
in functie de legistatia fiecarei tari, profitul net depinde direct de
marimea fiscalitatii acelei tari.
Pe de alta parte, depinde de eficienta economica pentru ca cu
cat o economie e mai eficienta, cu atat o intreprindere e mai
eficienta si incaseaza un profit mai mare.
Eficienta economica masurata din profit ne arata coditiile de
formare, de constituire a oferta.
Arata:
- Marimea costurilor de productie
- Cantitatea fdp folositi
- Calitatea produselor finite create
Ne mai arata ce relatie se stabileste intre cererea si oferta de
produse pentru ca daca cererea e mai mare ca oferta, cresc
preturile, creste profitul.
Precizam ca economia de piata pune problema eficientei
economice fiecarei unitati economice adica ridica problema
obligativitati profitului de unitatea economica care creste
profitul pentru a rezista in piata.
Mai mult, unitatile ineficiente, care nu aduc profit, ci pierderi,
daca pierderile lor se cronicizeaza in timp, atunci intra in stare
de faliment si isi inceteaza activitatea prin iesirea din piata.
Precizam ca falimentul nu apare imediat dupa prima pierdere
inregistrata de firma. Se declara statutul de faliment daca au

128
fost epuizate toate oportunitatile de reeficientizare a unitati.
Pentru ca e posibil ca o intreprindere sa aiba pierderi, dar are
sume economisite care le foloseste pentru modernizare,
reeficientizare, revenind la obtinerea profitului.
Sau e posibil ca unitatea economica sa angajeze imprumuturi,
redevenind eficienta.
Daca acestea au fost epuizate si compania produce pierderi,
intra in faliment.
Falimentul economic e produs de legile pietei, dar trebuie
sanctionat si juridic adica trebuie sa intervina statul prin
interventii juridice cu institutiile, sa se retraga din piata pentru a
nu provoca faliment altor unitati economce.
De aceea exista o lege comerciala numita legea insolventei
prin care intreprinderea falimentata se declara in stare de
insolventa si se trece pe baza legii, sumele datorate statului si
partenerilor acelor unitati economice pentru a nu intra si
acestia in faliment.
Indicatorii, productivitatea, costurile si profitul sunt la nivel
microeconomic indicatori de performanta care ne arata
eficienta sau neeficienta firmei. Ei pot fi pusi in corelatie unii cu
ceilalti tocmai pentru a masura mai bine eficeinta economica.
De aceea trebuie pornit de la legea randamentelor
neproportionale. Legea coreleaza productivitatea medie cu cea
marginala si mai arata relatia dintre evolutia productiei pe de-o
parte si evolutia uni singur fdp care e considerat fdp
fundamental adica fdp de care depinde cresterea sau scaderea
productivitatii.
Ceilalti fdp neconsiderati fundamentali sunt considerati
constanti.
Legea aceasta e formulata in secolul 18 de economistul
TURGOT modernizand astazi legea formulata astfel: daca
productia solicita utilizarea a 2 sa mai multi fdp si daca
129
cantitatea consumata dintr-un singur fdp creste progresiv cu
aceeasi marime/doza, in timp ce cantitatea din ceilalti fdp nu se
modifica, atunci Wmg e factorul care se modifica, creste mana
la un anumit nivel de la care ea incepe sa scada desi productia
continue sa creasca, dar cu marimi mai mici.
Ca urmare, conform acestei legi, atunci cand utilizam mai multi
fdp dintre care unul crestei si ceilalti nu se modifica, este
rational si eficient sa crestem productia cu aceeasi masura
pana la nivelul la care Wmg poate sa creasca.
Din punctul in care Wmg incepe sa scada, nu mai e rational sa
majoram acea productie pentru ca diminuam Wmg ,
semnaland ca incepe sa scada eficienta.
Putem reprezenta grafic legea randamentelor neproportionale.
Aceast lage a randamentelor neproportionale pune in corelatie
productivitatea medie a muncii cu productivitatea marginala a
muncii si cu dinamica productiei.

130
In aceasta diagrama, evidentiem dinamica Wmg, dinamica W
medie si productiei. Conform fiagramei , in aceasta dinamica
exista 3 faze:
I. Faza randamentelor crescatoare; cand creste W medie,
creste Wmg si productia. Tot acum Wmg e mai mare
decat W medie
II. Faza randamentelor cu crestere lente; aici
producativitatea marginala atinge apogeul si apoi scade
rapid, iar W atinge si ea apogeul, dar apoi incepe o
descreste mult mai lenta ca a Wmg si mult mai mica. In
aceasta faza, curba Wmg intersecteaza W medie in
punctul productivitatii W medie, de aceea vulumul optim al
productivitatii atinge apogeul si se zice ca acesta e Q
optim.
III. Faza randamentelor descresc atunci cand scade W
medie, Wmg, scade productia, iar Wmg este mai mica
decat W medie. Ca urmare, conform diagramei si legii, nu
se mai justifica ca in continuare sa incercam sa sporim
productia. Aceasta faza a randamentelor neproportionale
se exprima prin comportamentul fdp fixi adica acei fdp
care pe masuca ce creste productia , ei raman constanti.
Adica pe masura ce consumam cantitati cat mai mari din
fdp, o verificam pentru ca factori ficsi sunt suprasaturati si
atunci scade productia.
Acest lucru se explica pe baza relatiei dintre dinamica
costurilor si dinamica productiei conform diagramei.

131
132
Conform diagramei, productia optima se obtine cand
CMT=Cmg pentru ca aici obtinem profit maxim si tot confirm
diagramei profituk optim si coincide cu intersectia dintre
Wmedie si Wmg.
De aceea, producatorul rational conform legii, trebuie sa
gaseasca acest punct CMT=Cmg si W=Wmg, iar acest punct
max se situeaza in faza II, in faza randamentelor cu crestere
lenta.
Conform acestei legi, producatorul obtine profit maxim doar
atunci cand Cmg=Ctm. Tot aceasta lege precizeaza ca daca
Cmg sunt mai mici decat CM, trebuie sa cresem productia pana
Cmg=CTM, iar daca Cmg>CTM, trevuie sa reducem productia
pana la nivelul dorit deoarece la acest nivel, prfitul obtinut este
maxim.
Acest profit este maxim daca CTM=Cmg pentru ca egalizarea
se obtine la nivelul cel mai scazut a lui CTM.
Inseamna ca defapt produsul se obtine cu cel mai mic effort
economic ceea ce permite maximizarea acelui profit.
Grafic putem reprezenta legea.

133
In diagrama am asezat pe ordonata costurile, iar pe abscisa
productia obtinuta.
Diagrama evidentiaza relatia dintre CMT si Cmg adica:
a. Faptul ca cel mai mare profit se incaseaza cand ele sunt
egale.
b. Faptul ca daca Cmg<CTM, producatorul trebuie sa-si
majoreze productia pana la nivelul egalitatii
c. Daca Cmg> CTM, trebuie sa reduca productia pana la
egalitatea dintre cele doua costuri.
Ca urmare, daca Cmg<CTM pentru un profit maxim trebuie sa
aiba o inclinare de dreapta.
Daca Cmg>CTM, trevuie sa aiba o inclinare de stanga.
Explicam acest fenomien pe baza legii costurilor marginale
adica profitul maxim se obtine atunci cand CTM=Cmg, iar Q
optim este acel nivel la care se obine acea egalitate.
Tot conform Cmg>CTM, trevuie sa majoram pproductia, iar
daca Cmg>CTM trevuie sa aiba o inclinatie spre stanga a
productiei pentru a obtine egalitatea.
Pe baza legii, calculam nivelul optim al productiei lor.

134
 CAPITOLUL VI
Economia de piata
Principalele moduri de productie din istoria umanitatii, prin care
oamenii si-au asigurat bunurile necesare traiului, sunt:
1) economia naturala
2) economia de schimb
Economia naturala este specifica preistoriei umanitatii, in cadrul
careia bunurile economice erau creata pentru autoconsum. Ca
urmare, producatorii nu erau producatori individuali, ci era un
grup de oameni, care traiau sub forma de ginti sau triburi si
care creau produse, pentru a-si satisface propriile nevoi. De
aceea, bunurile economice respective nu aveau caracter de
marfa.
Economia de schimb a aparut in interiorul economiei naturale in
germene, dar s-a dezvoltat si
s-a maturizat incepand din epoca antica pana in prezent.
In economia de schimb, producatorii, indiferent ca sunt agenti
economici individuali sau sunt grupuri, produc bunuri nu pentru
autoconsum, ci pentru a le schimba cu alti producatori, care
procedeaza la fel. De aceea, majoritatea bunurilor economice
devin marfuri.
Prima forma a schimbului a fost trocul, in care relatiile de
schimb erau de tip marfa contra marfa, adica producatorul
primea alta marfa in schimbul bunurilor oferite de el.
Trocul, ca schimb direct, s-a transformat in schimb indirect,
pentru ca producatorul, pentru marfa sa, primea o suma de
bani, cu care cumpara de la alti producatori alte marfuri.
135
Economia de schimb, din momentul aparatiei a evoluat,
devenind tot mai complexa. Se mai numeste si economie de
piata, pentru ca nucleul economic contemporan este chiar
piata. Precizam ca, totusi, economia de piata nu este un al mod
de productie diferit de economia de schimb, ci este doar un alt
nivel de dezvoltare, mai inalt al economiei de schimb. Asadar,
economia de schimb, maturizandu-se, a devenit economie de
piata.
Activitatea economica din economia contemporana exista si
functioneaza dupa legile pietei: legra cererii, legea ofertei,
legea cererii si ofertei, legea concurentei, legea pretului etc.
Aceste legi, luate impreuna si in interactiune, formeaza
mecanismul de existenta si functionare atat a pietei, cat si a
economiei nationale in general.
Momentul in care economia de schimb devine economie de
piata coincide cu epoca moderna, cand apare capitalul ca
sistem economic si politic, intrucat doar capitalul a creat
conditiile de formare, maturizare, functionare a pietei si
transformare a acesteia in nucleu de care depinde intreaga
viata economica. Transformarea economiei de schimb in
economie de piata se explica prin:
a) adancirea diviziunii sociale a muncii
b) elaborarea unui sisitem de legi juridice (legi comerciale
care formeaza continutul dreptului comercial, acesta
reglementand existenta si functionarea pietei, drepturile si
obligatii agentilor economici)
c) implicarea statului in sociatate si economie, cu scopul de
a garanta si apara functionarea normala a legilor pietei
Economiile contemporane sunt toate economii de piata aflate
in diferite statii de dezvoltate. Astfel, exista:
a) economii moderne sau avansate
b) economii emergente sau in curs de dezvoltare

136
 c) economii slab dezvoltate
Insa, in general, economiile de piata au urmatoarele proprietati:
 Dominatia proprietatii private in economie, care permite
libera initiativa si libertatea de actiune a agentilor
economice. Totodata, permite formarea unui mediu
economic liberal.
Precizam ca preponderenta proprietatii private nu exclude
existenta altor forme de proprietate, dimpotriva o
presupune, pentru ca intre formele proprietatii apare un
fenonomen de concurenta, ce stimuleaza progresul
economic.
 Autonomia sau independenta agentilor economici, prin
care fiecare agent economic poate sa decida in functie de
interesele lui ce/cat/cum/pentru cine sa produca si
ce/cat/cum/de la cine sa cumpere. Astfel, ei isi pot realiza
interesele economice.
 Nucleul economiei de piata este piata, fapt ce ii ajuta pe
agentii economici sa:
o sa se informeze despre cerere si oferta
o sa verifice daca deciziile lor economice sunt luate
corect
o sa comunice intre ei
o sa repartizeze resursele doar spre activitati eficiente
care le satisfac interesele
 Relatiile dintre agentii economici sunt relatii de
concurenta. Fiecare incearca sa-si satisfaca cat mai bine
interesele, sa domine piata, sa domine oferta, sa o
controleze. Deci, fiecare incearca sa fie cat mai eficient si
sa foloseasca progresul stiintifico-tehnic.
 Pretul produselor se formeaza liber, adica in functie de
cererea si oferta de produse, producatorii, vanzatorii si
cumparatorii se intalnesc in piata, negociaza si stabilesc
137
 preturile, fara sa fie nevoie ca statul sa intervina si sa
impuna al preturile bunurilor. Dimpotriva, nu se
recomanda aceasta interventia a statului in economie.
 Scopul agentilor economici este maximizarea profitului. De
aceea, pentru ca pot incasa profit mai mare, ei aceepte si
riscul de a pierde investitiile.
 Cea mai mare parte a bunurilor economice, care circula in
economia de piata, sunt marfurile, adica bunurile create
de om, care satisfac nevoi si sunt destinate schimbului in
piata prin vanzare-cumparare, cu ajutorul banilor.
Precizam ca desi majoritatea sunt marfuri, in piata se
folosesc si bunuri libere sau unele bunuri, care desi create
de om, ele nu sunt marfuri, deoarece sunt destinate
autoconsumului.
 Economia de schimb este preponderent monetara, pentru
ca majoritatea schimburilor de bunuri se fac cu ajutorul
banilor.
 In economia de schimb exista niste institutii, care
faciliteaza libertatea agentilor economici, schimbul de
produse, satisfacerea nevoilor. Aceste institutii sunt:
bancile, bursele de marfa, bursele de valori etc.
 Economia de piata, pentru a se dezvolta normal,
presupune un regim politic democratic, pentru ca statul
trebuie sa intervina in economie direct sau indirect, cu
scopul de a apara piata, proprietatea privata si legile
pietei. Statul are, astfel, cateva functii in economia de
piata:
o creeaza cadrul legislativ necesar functionarii normale
a pietei
o creeaza institutii de monitorizare a pietei si
sanctionare a agentilor ecomici, care incalca acele
legi, cu scopul de a restabili functionarea normala a
pietei si economiei
138
 o poate fi producator de marfuri, pentru ca detine in
proprietatea sa unitati economice, ce produc bunuri
o este si consumator de produse, pentru ca el
cumpara din piata bunuri, pe care le foloseste pentru
a sustine sistemul educational, sistemul sanitar,
politia, administratia publica s.a.m.d.
o are rol de moderator - atunci cand intre agentii
economici apar conflicte, statul intervne si ii aduce la
masa negocierilor, incercand sa indeparteze
conflictele dintre ei
Din caracteristicile economiei de piata rezulta ca nucleul
sau este piata. Asadar, o buna cunoastere a pietei ne
obliga la analiza ei.

Piata
Piata exista sub diferite forme: hale, targuri, magazine,
supermagazine, retele de magazine, case se comenzi,
expozitii, burse de marguri.
In realitate economica, exista atatea forme de piata cate tipuri
de de marfuri se vand. Astfel, putem vorbi de piata titeiului,
piata painii, piata laptelui etc.
Indiferent de formele concrete ale pietei, economia
contemporana graviteaza in jurul ei, pentru ca piata este
nucleul sau, in care se produc bunuri, se cumpara FDP, se
vand marfuri.
Pentru ca piata exista si functioneaza dupa niste legi
economice, intreaga economie de piata este guvernata de
aceste legi, care luate impreuna formeaza mecanismul pietei.
Economia de poata are doua momente esentiale:
I. Producerea de marfuri
II. Consumul de bunuri

139
Acestea se realizeaza in cea mare parte in si pentru piata,
deoarece cea mai mare parte a nevoilor producatorilor si
consumatoril se satisfac cu ajutorul pietei si tot din aceasta
cauza majoritatea productiei este reprezentata de marfuri.
Piata se constituie din intalnirea cererii cu oferta de produse,
care genereaza un anumit pret si pentru ca cererea, oferta si
pretul se manifesta in intreaga economie, sfera de componente
a pietei este foarte larga, aceste elemente fiind:
 producerea de marfuri: element al pietei, pentru ca
marfurile sunt create de om, pentru a satisface
nevoilor altora si pentru a fi vandute pe o suma de
bani pe piata
 consumul de bunuri: parte a pietei, pentru ca cele
mai multe nevoi ale consumatoril se satisfac,
cumparand din piata de la producatori cu ajutorul
banilor marfuri
 reproducerea activitatii economice: aceasta este o
reluare a activitatii economice, care este posibila
doar datorita pietei pentru ca producatorii cheltuie
sume importante de ban, pentru a produce marfuri.
Aceste sume de bani sunt recuperate, recuperarea
realizandu-se prin vanzarea acelor bunuri in piata.
Din vanzare se incaseaza venituri, cu care se
acopera cheltuielile facute cu FDP si din care se pot
cumpara noi FDP. Asadar se reia activitatea
economica, repreducandu-se economia.
 piata independenta si eficienta economic: ea asigura
producatorilor ce/cum/cat/pentru cine sa produca,
pentru putea incasa un profit cat mai mare. Ori daca
incaseaza profit, inseamna ca e eficient. Se mai
asigura consumatorilor ce/cum/cat/de la cine sa
cumpere, pentru a cheltui cat mai putin, adica a face

140
 un efort economic cat mai mic, cu care sa isi
satisfaca nevoile cat mai bine, obtinand eficienta
economica cat mai mare. Daca eficienta economica
este scazuta, consumatorul este ineficient.
 piata impune consumatorilor si producatorilor
bunurile pe care sa le consume si sa le creeze. De
aceea, piata formeaza niste modele eficient de
productie si consum, pe tipul de activitate economica
de productie sau pe tipuri de categorii de
consumatori (difere in functie de varsta, venit, mediu,
profesie etc.).
In concluzie, piata, in zilele de azi, inglobeaza majoritatea
activitatilor economice din economia de schimb, indiferent ca
acest dunt dezvoltate, emergente sau slab dezvoltate. Avand
aceasta capacitate de sinteza, piata este un fenomen complex,
fiind greu de definit. De aceea, nu exista o definitie unamim
acceptata a pietei. Cu toate acestea, cei mai importanti
economisti sunt de acord cu ideea ca piata are urmatoarele
insusiri:
 este un spatiu economic in care exista si isi
desfasoara activitatea agentii economici. Ca spatiu
economic, piata trebuie sa fie si un spatiu fizic, dar
nu orice spatiu spatiu fizic este spatiu economic,
adica in cazul in care intr-un spatiu fizic nu sse
desfasoara activitati economice de vanzare-
cumparare, ci activitati culturale, educationale,
administrative, acel spatiu nu este unul economic.
 este spatiul economic in care se intalnesc agentii
economici, adica este locul in care cumparatorii se
intalnesc cu vanzatorii. Intalnirea poate fi directa sau
indirecta (cu ajutorul tehnologiilor de comunicare la
distanta).

141
 este spatiul economic in care se intalneste cererea
(de la cumparatori) de produse cu oferta (de la
vanzatori) de produse.
Precizam ca vanzatorii pot sa fie si producatori de
bunuri sau pot cumpara de la producatori o anumita
cantitate de marfa pe care o revand. Producatorii
sunt obligatoriu vanzatori de marfa, pentru ca altfel
nu isi pot recupera investitia, nu obtin venituri, nu
obtin profit si nu pot sa reproduca activitatea
economica.
Prin intalnirea directa sau indirecta a cererii cu
oferta se formeaza cantati de marfa, care se vand si
se cumpara, se stabileste nivelul de calitate al
produselor tranzactionate, se fixeaza conditiile de
vanzare si post-vanzare. Practic, se constituie
marimea si structura cererii si ofertei.
In principal, cererea este mare si in crestere, daca
oferta este mai mica decat cererea, pentru ca in
acest caz, cererea tinde sa se majoreze (la fel si
invers).
Mai mult, oferta se realizeaza in functie de cerere,
pentru ca daca cererea e mai mare decat oferta,
producatorii vor crea mai multe marfuri, majorand si
productia si oferta (la fel si invers).
De aceea piata stabileste producatorilor si
consumatorilor ce/cat/cum/pentru cine sa produca
sau de la cine/cat cum/ce sa cumpere.
 este locul de formare al pretului, deoarece daca
cererea depaseste oferta, pretul se va constitui la
un nivel mai mare si invers. La randul lui, pretul
influenteaza cererea si oferta, pentru ca daca pretul
este ridicat, va creste oferta si va scadea cererea si
invers.
142
Prin pret intelegem expresia baneasca a valorii marfii sau
reprezinta numarul de unitati monetare, pe care cumparatorul
le plateste vanzatorului, pentru a obtine un bun economic, in
uma negocierii care a avut loc intre cei doi.
In concluzie, daca acceptam ca acestea susnt cele mai
importante insusiri ale pietei, le-a putea sintetiza intr-o definitie
a pietei.
Piata este spatiul economic in care purtatorii cererii si a ofertei
se intalnesc, in calitatate lor de cumparatori si vanzatori, in mod
direct si indirect si formeaza pretul produselor, cantitatea si
calitatea la care se vand si stabilesc conditiile de vanzare si
post-vazanre. Rezulta ca piata in econoniile emergente are un
rol foarte important, rol in care se exprima funtiile sale:
 functia de informare cu privere la ce/cum/cat/ pentru
cine sa produca, la ce pret, la ce calitate, dar si
ce/cat/cum/ de la cine sa cumpere, la ce pret si la ce
calitate,
 functia de verificare a corectitudinii deciziilor luate de
producator, vanzator si cumparator. Verificand,
confirma sau infirma daca produsele se vor vinde in
cantitatile, pe care producatorul si-a produs sa le
vanda, la pretul dorit de el.
Confirma si infirma si daca un consmator gaseste in
piata produsele dorite de ele, la pretul si calitatea
dorite.
 functia de comunicare intre producatori si cumparatori.
Aceasta este foarte importanta, deoarece pe baza
pietei, producatorul va afla ce nevoi, ce interese are
cumparatorul si se va adapta la ele.
 functia de repartizare a resurselor economice. Aceasta
functie este foarte importanta pentru ca in timp
determina o crestere economica inegarala si in salturi

143
 a subramurilor si sectoarelor economice, pentru ca in
perioada in care o ramura aduce profit mare, resursele
se vor directiona spre acele ramuri, determinand o
dezvoltare mai redusa a unor ramuri economice, ca
apoi daca ramurile care aduceau profit mare in trecut,
isi reduc profitul, resursele fiind directionate spre alte
ramuri.
Datorita importantei pe care o are piata in viata economica, se
impune analiza sa, aceasta fiind orientata spre urmatoarele
probleme:

1) studiul cererii
2) studiul ofertei
3) obiectul tranzactiei (ce tipuri de marguri se vand si
se cumpara; de aceea, cand se realizeaza un studiu
de piata, acel studiu trebuie orientat pe acel tip de
piata)
4) pretul produselor
5) concurenta

144
 Pretul de echilibru
Tranzactia marfurilor se face la anumit pret. Acesta difera in
timp si spatiu economic.
In economia de piata, pretul bunurilor se formeaza liber, adica
spre deosebire de economiile de comanda, in care pretul
tuturor produselor era fixat de stat, in economiile de piata statul
nu intervine, pretul constituindu-se pe baza intalnirii directe sau
indirecte dintre cumparatori si vanzatori.
In principiu, daca cererea este mai mare decat oferta si tinde sa
creasca, preturile sunt mari si in crestere (la fel si invers).
Daca oferta este mai mare decat cererea si in crestere,
preturile sunt mici si in scadere (la fel si invers).
Daca pretul se formeaza prin intalnirea dintre oferta si cerere si
depinde de marimea si structura acestora, pretul, randul sau,
odata format, influenteaza si determina cererea si oferta,
conform legii cererii si legii ofertei. Astfel, daca preturile sunt
mari, cererea scade si creste oferta, iar daca preturile sunt mici,
cererea creste si oferta scade.
Relatia multipla dintre cerere si oferta, dintre cerere si pret,
oferta si pret, pret si cerere, pret si oferta se poate reprezenta
in diagrama:

145
Precizam ca in piata niciodata sau daca se intampla, este
absolut intamplator si trecator, nu avem o egalitate perfecta
intre cererea si oferta totala. Dar tot in piata, in mod obligatoriu,
cererea satisfacuta este egala cu oferta satisfacuta.
Pornind de la relatiile multiple, care se stabilesc intre cerere,
oferta si pret, vom determina mecanismul economic care duce
la formarea pretului de echilibru.
Pretul de echilibru (PE) este acel nivel al pretului, la care se
realizeaza cel mai mare numar de tranzactii sau acel pret, la
care se satisface cea mai mare parte a cererii si ofertei.
Mecanismul pretului de echilibru este dat de cele doua legi a
cererii in functie de pret si a legii ofertei in functie de pret,
pentru ca prima ne spune ca intre dinamica pretului si dinamica
cererii exista o variatie negativa, iar a doua ne spune ca intre
pret si oferta exista o variatie pozitiva. Vom bintine mecanismul
economic al pretului de echilibru prin colerarea celor doua legi
intr-o lege de sinteza: LEGEA CERERII SI OFERTEI.
Conform legii cererii si ofertei, cand pretul creste, cererea
scade si oferta creste si cand pretul scade, cererea creste si
oferta scade, adica cererea si oferta totala variaza una fata de
cealalta in sens invers. Datorita acestor variatii ale cererii si
ofertei totale, la un moment dat, se produce o echilibrare a
cererii cu oferta. Acel nivel de echilibru care poate lua forma
unei egalitati matematice da pretul de echilibru.

146
 C+O Exces C Exces
P/buc C (buc) O (buc)
(buc) (buc) P(buc)
1 500 100 100 400 -
2 400 200 200 200 -
3 300 300 300 - -
4 200 400 200 - 200
5 100 500 100 - 400
6 0 600 0 - 600

Analizand acest tabel, colerand cererea si oferta satisfacute,

vom gasi pret de echilibru la acel nivel la care cererea si oferta
satisfacute sunt cele mai mari. Daca avem 300 buc, PE este
egal cu 3 um/buc, pentru ca el reprezinta acel nivel al pretului,
la care satisfac cea mai mare parte a cererii si ofertei. Asadar,
cantitatea de bunuri respectiva ce corespunde pretului de
echilibru se va numi cantitate de echilibru. Toate aceste
informatii pot aparea intr-o diagrama in care pe ordonata vom
aseza pretul, iar pe abscisa vom aseza cantitate de bunuri
economice.

147
In aceasta diagrama, pe ordonata am asezat pretului unui bun
oarecare, iar pe abscisa cantitati cerute si oferite din acel bun.
Diagrama evidentiaza mecanismul de formare a pretului si
cantitatea de echilibru (Qe), adica ne arata ca pretul de echilibru
este acel nivel al pretului, la care satisfacem cea mai mare
parte a cererii si ofertei totale si este acel nivel al pretului, la
care se fac cele mai multe tranzactii. In cazul nostru, Qe = 300
buc, iar PE = 3 um/buc.
Tot in diagrama se mai observa excesul de oferta, deasupra
punctului de echilibru (E), adica acelui punct la care cererea
satisfacuta se egaleaza cu oferta satisfacuta.
Daca din punctul de echilibru vom cobori o perpendiculara pe
ordonata, pentru a putea calcula punctul de echilibru. In cazul
nostru PE = 3 um/buc si daca vom cobori o perpendiculara pe
abscisa , vom calcula cantitatea de echilibru, in cazul nostru Qe
= 300 buc.
Sub E se substituie excesul de cerere, pentu ca daca cererea
si oferta se vor schimba ca volum si structura. Se va modifica si
pretul de echilibru si cantitatea de echilibru, pentru ca daca
cererea creste, oferta e mai mica, iar pretul de echilibru creste
(la fel si invers).
Din diagrama rezulta ca daca se va incerca sa se vanda
produsele deasupra sau sub pretul de echilibru, cererea si
oferta vor scadea in ambele situatii. Daca vom incerca sa
vindem la 4, Cx = 200 buc, iar Ox = 400 buc. Astfel cererea si
oferta sunt egal satisfacute doar cu 200 de bucati si invers,
daca Ox = 200 bucati, iar Cx = 100 bucati, cererea si oferta
sunt egal satisfacute numai cu 200 de bucati. Asadar, este
foarte important si pentru producator, si pentru consumator sa
vanda si sa cumpere la pret de echilibru.
Astfel, pretul de echilibru este important in economia de piata,
deoarece:

148
 1. pune in evidenta conditiile pe care piata le considera
normale pentru producere si cumpararea bunurilor
economice la un moment dat
2. reduce la minim riscul producatorilor si consumatorilor de
a nu-si satisface interesele
3. la nivelul pretului de echilibru, cererea si oferta tind sa se
apropie cat mai mult sau chiar sa se egaleze
4. creste gradul de satisfacere a intereselor producatorilor si
consumatorilor
Pretul de echilibru nu ramane, insa. El se modifica, deoarece
se modifica factorii care il influenteaza, adica:
 cresterea sau scadere cererea: daca cererea creste,
pretul de echilibru creste, iar daca cererea scade, pretul
de echilibru scade
 cresterea sau scaderea ofertei: daca oferta creste, pretul
de echilibru scade, iar daca oferta scade, pretul de
echilibru creste
 cresterea sau scaderea costului mediu: daca se
majoreaza costul mediu, scade cererea, iar daca scade
costul mediu, creste cererea (la fel e si cu oferta)
 cresterea sau scaderea pretului la bunuri substituibile
(variatie negativa)
 cresterea sau scaderea pretului la bunuri complementare
(variatie negativa)
 cresterea sau scaderea pretului la FDP (variatie negativa)
Guvernul poate interveni in mecanismul de formare a pretului
in doua moduri:
1. direct
2. indirect

149
Direct, fixeaza pretul produselor sau plafoane de pret, adica
poate stabili un prag maxim al pretului ce nu poate fi depasit
sau un prag minimal, sub care produsele nu se pot vinde.
Doar ca aceasta interventie perturba grav mecanismul de
existenta si functionare a pietei, de formare libera a pretului.
Cu toate acestea, satisface niste obiective sociale, adica atunci
cand stabilileste pragul maxim, protejeaza consumatorul de
preturi mult prea ridicate, iar cand fixeaza minim, protejeaza
producatorul si vanzatorul de profit prea mic, care nu le-ar
permite sa-si recupereze costurile de productie. Doar ca
fixarea pretului la un anumit nivel sau stabilirea unor praguri
daca nu coincide cu ceea ce ar forma piata in mod liber
afecteaza grav mecanismul si legile pietei, dezavantajand
producatorii si consumatorii. Nu se recomanda interventia
directa a statului in formarea pretului.
In schimb, cand statul intervine indirect in economie, o face
prin elaborarea unor strategii comerciale, care sa stimuleze
sau sa franeze evolutia cererii si ofertei. De exemplu, statul
poate crea niste politici comerciale, prin care sa creasca
cererea pentru anumite produse, cu scopul de a sustine
educatia, sanatatea, cultura etc. sau tot pentru a majora
cererea de produse, statul poate recurge la cresterea
veniturilor populatiei, astfel crescand cererea de bunuri
economice fata de oferta si crescand pretul de echilibru.
Daca statul doreste sa sustina productia si oferta, poate lua
masuri indirecte, platind anumitor producatori subventii,
reducand taxele si crescand importurile de bunuri, platind
prime producatorilor care creeaza anumite bunuri.
Intervenirea directa este corecta si nu afecteaza mecanismul
pietei. Acest lucru se intampla frecvent.
Desi in actualele politici ale UE nu se recomanda nici
intervinerea indirecta, cerandu-se ca piata sa fie lasata sa se
formeze si sa functioneze liber.
150
 CAPITOL VII
Introducere
Pietele din economia reala sunt foarte diferite, pentru ca:
 exista o mare diversitate de produse, care se vand si se
cumpara in piata, iar fiecare tip de produs formeaza o
piata speciala
 pietele functioneaza foarte diferit de la o tara la alta
 cererea si oferta ca marime, volum, structura difera de la o
piata la alta
 pretul se formeaza diferit pe diferite piete
Cei patru factori produc o mare diversitate de piete nationale,
internationale, locale, regionale.
Cu toata diversitatea lor, pietele au un rol foarte important in
economie daca functioneaza corect, adica atunci cand respecta
trei cerinte:
1) agentii economici au libertate de actiune
2) fiecare agent economic poate actioneaza liber, pentru a-si
satisface interesele, cu conditia sa nu afecteze libertatea
de actiune a celorlalti agenti economici
3) intre agenti economici trebuie sa existe raporturi de
concurenta, deoarece concurenta determina agentii
economici sa lucreze mai eficient, ma ieftin, pentru a se
mentine in piata si pentru a obtine un profit mare, doar ca
aceasta concurenta dintre producator si vanzator
avantajeaza si consumatorii, care pot cumpara cu aceeasi
suma de bani sau chiar o suma mica, mai multa marfa de
calitate mai buna, fiind sporind nivelul lor de trai

151
Asadar, una dintre conditiile functionarii normale a pietei si
economiei de piata este concurenta dintre producatori si
vanzatori, dar si dintre consumatori.

Definirea, caracterizarea si
mecanismele concurentei
Raporturile economice dintre agentii economici sunt
numeroase si diverse. Cu toate acestea, ele se pot reduce la
doua relatii importante:
I. Relatii de cooperare: cooperarea apare atunci cand
agentii economici au interese comune.
II. Relatii de concurenta sau competivitate
Cooperarea si concurenta sunt doua fete diferite ale aceleiasi
relatii economice, care se stabilesc intre aceiasi agenti
economici, deoarece atunci cand interesele lor difera, ei intra in
concurenta.

Mecanismul concurentei porneste de la premisa, conform

careia in economia de piata fiecare agent economic isi
urmeaza propriul interes economic. In functie de aceste
interese, agentul economic stabileste raporturi de cooperare
cu unii agenti economici sau de concurenta cu alti agenti
economici.
Cooperarea si concurenta, impreuna, iau forma concreta a
relatiei de vanzare-cumparare, pentru ca, de exemplu,
vanzatorii intra in piata pentru as-i vinde marfurile la un pret cat
mai bun si intra in cooperare cu cumparatorii, care le platesc
marfa.
Cooperarea si concurenta se desfasoara in functie de interese
agentilor economici. Asadar, niciun vanzator nu si-ar putea
satisface interese de a-si vinde marfa, la pretul dorit daca nu ar

152
gasi in piata cumparatori carora sa le convina marfa ca pret,
calitate si conditii de vanzare si post-vanzare. De aceea, ei
colaboreaza cu acel cumparator. De asemenea, niciun
cumparator n-ar putea cumpara marfa daca nu ar fi vanzatori
dispusi sa o vanda in condiitile cerute de el.
Astfel, in practica economica vanzatorii si cumparatorii se cauta
reciproc, se cunosc, isi urmaresc interesele si vand si cumpara.
Dar intre vanzator si cumparator nu exista doar relatii de
cooperare, pentru ca vanzatorul e determinat sa-si vanda
produsele la un pret cat mai mare, pentru a obtine profit, iar
cumparatorul doreste sa achizitioneze bunuri cat mai ieftine,
pentru a nu-si diminua prea mult veniturile si pentru a-si
satisface nevoile.
Daca vanzatorii si cumparatorii reusesc sa cada de comun
acord, atunci ei coopereaza intre ei. Daca nu, intra intr-o relatie
de concurenta si cauta alti parteneri de afaceri.
Concurenta nu exista doar dintre vanzatori si cumparatori, ci si
intre vanzatori, pentru ca fiecare incearca sa castige toti
cumparatorii din piata, inlaturand ceilalti vanzatori. Uneori, insa,
vanzatorii inlocuiesc concurenta cu relatii de cooperare, pentru
ca isi dau seama ca exista posibilitate sa se falimenteze
reciproc, de accea coopereaza si isi impart pietele de
desfacere.
Concurenta apare si intre cumparatori, fiecare dorind sa
gaseasca cele mai mici preturi, de calitate superioara, cu
conditii de vanzare si post-vanzare avantajoase. Alteori,
cumparatorii se pot alia, cu scopul de a imparti produsele la
pretul dorit, calitatea dorita si conditiile de vanzare si post-
vanzare dorite.
Rezulta ca mecanismul concurentei se bazeaza pe interese
opuse ale vanzatorilor si cumpatorilor, dar si inte vanzatorii
insisi si cumpatori, pe de alta parte.

153
Mecanismul concurentei nu inseamna eliminarea concurentei,
pentru ca aceasta poate duce si la raporturi de cooperare.
Despre mecanismul concurentei se vorbeste in lucrarea “Avutia
nationala”, de Adam Smith. El numeste acest mecanism “mana
invizibila a pietei”. Pentru a se face inteles, el ne da urmatoarul
exemplu:
sa presupunem ca ti-ai invitat prietenii la masa. Tu esti
interesat ca ei sa se simta bine, oferindu-le o masa. Pentrua
cest lucru, vei intra in piata si vei cumpara paine, carne si vin.
Acei negustori nu sunt interesati ca prietenii tai sa se simta
bine; ei sunt interesati sa isi vanda produsele la preturi cat mai
mari. Deci au interese diferite de ale tale. Tu vei negocia cu ei
si daca veti cadea de acord, le vei cumpara produsele. Vei
coopera astfel cu ei, desi aveti interese total diferite.
Observam in acest exemplu faptul ca vanzatorul are interese
diferite de cumparator, cei doi intrand in concurenta, doar ca ei
se intalnesc in piata ca purtatori ai cererii si ofrtei, stabilind o
relatie de vanzare – cumparare.
In prima faza, relatia este de concurenta, doarece au interese
opuse. Aceste interese opuse sunt armonizate de “mana
invizibila” a pietei, intrucat cei doi negociaza. Daca ei cad de
comun acord asupra pretului de vanzare, relatia devine una de
cooperare. Astfel se nasc preturile produselor si se
armonizeaza interesele opuse.
Daca cei doi parteneri nu are reusi sa cada de comun acord,
atunci fiecare ar trebui sa caute alti parteneri.
Acesta fiind mecanismul concurentei, definim concurenta ca
fiind totalitatea relatiilor, care se stabilesc intre agentii
economici in piata, fiecare agen t economic urmarind sa-si
satisfaca propriile interese, cu conditia sa nu afecteze libertaea
de actiune a celorlalti agenti economici.

154
Asadar, acesta reprezinta totalitatea relatiilor dintre agentii
economici, in care fiecare are libertatea sa produca, sa vanda
si sa cumpere ceea ce ii convine, dar si la pretul, calitatea si
condiitile de vanzare si post-vanzare dorite.
Pentru ca intr-o piata sa existe concurenta, este nevoie sa fie
create cateva premise sau conditii absolut necesare pentru
manifestarea concurentei:
Fiecare agent economic trebuie sa aiba capacitatea si dreptul
sa actioneze in functie de propriile interese:
- Vanzatorul va cauta sa vanda cat mai multe produse la un
pret ridicat, pentru profit maxim. De aceea, el intra in
concurenta cu ceilalti vanzatori, pentru a castiga cat mai
multi clienti.
De foarte multe ori, vanzatorul isi propune sa elimine din
piata alti vanzatori
- Cumparatorul incearca sa cumpere din piata produsele pe
care le considera cele mai avantajoase din toate punctele de
vedere. De aceea, el incearca sa gaseasca vanzatori care ii
satisfac cereintele si de aceea incearca sa elimine din piata
alti cumparatori, pentru ca acei vanzatori sa ii furnizeze doar
lui produse.

Vanzatorii concureaza intre ei, iar cumparatorii la fel, dar in

acelasi timp concurenta exista intre vanzatori si cumparatori,
deoarece vanzatorii doresc sa vanda mult, la pret ridicat,
pentru profit mare, iar cumparatorii doresc sa cumpere mult,
la preturi mici, la calitate superioara si conditii de vanzare si
post-vanzare avantajoase.
Asadar, in economia de piata functionarea concurenteii este
absolut generalizata.

155
  Concurenta dintre agentii economici se poate desfasura
doar daca pretul produselor se formeaza liber. In caz
contrar, toti vand la acelasi pret si toti cumpara la acelasi
pret. Astfel, nu mai exista concurenta, iar calitatea
produselor este aceeasi.
Asadar folosirea preturilor administrate (impuse de stat)
restrang sau chiar anuleaza concurenta.
 Concurenta poate exista doar daca domina proprietatea
privata (mica si mijlocie) asupra mijloacelor de productie si
daca aceasta este garantata de stat.
Daca domina mare proprietate privata (monopolurile),
aceasta are forta suficienta de a domina productia, piata,
sa fixeze autoritar preturile, sa elimine alti concurenti.
Daca domina proprietatea publica, concurenta dispare
aproape total.
 Purtatorii cererii si ofertei de produse trebuie sa fie cat mai
numerosi si sa aiba putere economica mica, pentru a nu
avea capacitatea de a domina piata.
Concurenta, ca mecanism de existenta si functionare a
economiei de piata, desi are trasaturi comune, are acelasi
mecanism, totusi are trasaturi care diferenta concurenta in
perioade de timp diferite sau aceeasi perioada de timp, in tari
diferite. Vom putes grupa pietele dupa tipul de concurenta
dominant. Diferetele sunt date de:
 numarul de agenti economici din piata
 puterea economica a agentilor economici
 gradul de diferentiere a ofertei si cererii
 capacitatea societatii de a stimula concurenta dintre
agentii economici, deoarece concurenta stimuleaza
initiativa, creativitatea lor
Concurenta, ca mecanism, nu are doar efecte pozitive,
deoarece vanzatorii si producatorii intra in piata pentru un profit
156
mai mare. In goana lor dupa profit, ei pot apela la mijloace
ilegale si incorecte, creand concurenta neloiala. In caz contrat,
concurenta este una loiala.
Statele democratice au creat un cadru legislativ, format din legi
juridice, care reglementeaza relatiile economice. De
asemenea, ele dispun de institutii de monitorizare a respectarii
acestor legi si dispun de sanctiuni juridice, civile, penale,
economice, care se aplica agentilor economici, care incalca
acele legi.
In Romania de azi exista mai multe legi, care reglementeaza
mecanismul concurentei:
1. Legea 21/1966
2. Codul Comercial: sintetizeaza legile comerciale ale
pietei, fiind armonizata cu legislatia UE.
In cazul in care concurenta loiala este inlocuita cu cea neloiala,
efectele in economie sunt negative, deoarece, de fapt, va
avantaja agentii economici incompetenti, va incuraja evaziunea
fiscala, contrabanda si a oferi avantaje nemeritate celor care ar
trebui sa iasa din piata prin faliment.
Exista institutii ale statului care se ocupa cu monitorizarea
mecanismului concurentei. In Romania, institutia care se ocupa
cu aceasta sarcina este Consiliul Concurentei.
Atunci cand concurenta este loiala, ea are efecte economice
pozitive, cum ar fi:
 stimuleaza progresul economico-social, deoarece
determina fiecare inteprinzator sa-si modernizeze
managementul, baza tehnico-materiale, cu scopul de a
putea sa fie cat mai competitiv
 sustine si dezvolta creativitatea agentilor economici,
spiritul inovativ, pentru ca isi dau seama ca vor rezista
competitiei doar daca sunt mai competenti

157
  diferentiaza agentii economici, adica ii avantajeaza pe cei
creativi, competenti, care isi imbunatatesc pozitia in piata
 sanctioneaza agentii economici imobili, conservatori, care
pot ajunge sa isi piarda patrimoniul
 salubrizeaza viata economica, eliminand din piata agentii
economici neperformanti; acest lucru este necesar,
deoarece altfel exista pericolul ca starea lor economica sa
se difuzeze si la ceilalti agenti economici, afectandu-i si
ducand chiar la criza economica generala.
Aceasta salubrizare poate avea efecte negative, pentru
ca eliminarea din piata a unor agenti economici duce la
centrarea si concentrarea capitalului in mainile catorva
vanzatori/cumparatori, care reusesc sa domine piata,
afectand grav legile cererii si ofertei, concurenta etc. De
aceea, reglementarile juridice trebuie sa previna
monopolizarea economiei, pentru ca cererea si oferta sa
se poata exprima liber si pentru ca sa existe competitie.
 concurenta duce la reducerea costurilor de productie,
reducand preturile, diferentiind oferta, adica avantajeaza
consumatorul, crescand nivelul de trai al acestuia.
Acest lucru este foarte important, deoarece teoria si
practica economica contemporana pleaca de la premisa
ca rolul pietei este satisfacerea cat mai buna a nevoilor
consumatorilor, cu conditia sa nu sacrifice interesele
vanzatorilor si producatorilor.
Consiliul Concurentei monitorizeaza corectitudinea concurentei
si sanctioneaza agentii economici, care incalca legile, dar si
OPC (Oficiul de Protectie a Consumatorului) apara interesele
consumatorilor, luptand pentru un mecanism corect al
concurentei.

158
 Piata cu concurenta pura si perfecta
Acest tip de piata nu exista in economia reala, fiind un model
teoretic. Se studieaza pentru a afla:
1) ce proprietati trebuie sa aiba concurenta
2) care este potentialul de progres al concurentei
3) cum trebuie sa arate si sa fie o lume, in care lucreaza
“mana invizibila a pietei”
4) spre ce trebuie sa tinda pietele reale, spre ce trebuie sa
progreseze
Studiem acest model, pentru a putea intelege corect
concurenta din realitatea economica, Aces model are
urmatoarele trasaturi:

- Atomicitate perfecta: purtatorii cererii si ofertei snt numerosi

si au putere economica foarte mica. Astfel, ei nu pot
influenta puternic cererea si oferta si nici pretul bunurilor.

- Omogenitate perfecta a marfii: produsele din aceeasi gama

sunt identice, avand aceeasi calitate, ulilitate economica,
acelasi pret. Astfel, cumparatorul s-ar putea aproviziona
indiferent de vanzator si producator.

- Transparenta perfecta: informatii despre cerere, oferta, pret

si piata sunt cunoscute de toti agentii economici. Asadar, in
orice moment, oricare ar putea sa ia cea mai buna decizie
pentru el.

- Fluiditatea perfecta a cererii si ofertei: cererea si oferta sunt

fluide daca nu intervin obstacole in calea intalnirii dintre ele:

159
- libertatea de a intra/iesi de pe piata oricariu produs dupa
criteriul de eficienta economica. Vanzatorii intra in piata
daca pretul, costul total mediu sunt avantajoase si daca
obtin profit si ies din piata daca preturile sunt mai mai mici
decat costul mediu total sau egale cu acesta, intrucat nu
obtin profit si inregistreaza pierderi.

- adoptarea spontana a ofertei la cerere si a cererii la oferta.

Oferta se adapteaza la cerere atunci cand cererea este mai
mare decat oferta. Asadar, purtatorii ofertei produc si vand
mai mult, oferta crescand.
Cererea se adapteaza la oferta atunci cand cererea e mai
mica decat oferta, ca urmare cererea creste.

- mobilitatea perfecta a FDP, deci capacitatea FDP de a se

misca liber in piata, de la o intreprindere la alta, de la o piata
la alta etc., crescand sau scazand oferta de bunuri,
adaptarea ei la cerere si diversitatea ei.

- absenta oricaror bariere politice, economice, administrative

in calea intalniii libere a cererii cu oferta, acste bariere
afectand libertatea de actiune a agentilor economici.
In concluzie, in piata cu concurenta pura si perfecta, purtatorii
cererii si ofertei sunt foarte numerosi, au putere economica
foarte mica.
De aceea, niciunul dintre ei nu poate controla cerere si oferta
totala, nu poate fixa preturile, dimpotriva, ei avand impresia ca
pretul este fixat de o forta impersonala, intangibila, pe care nu o
pot controla.

160
Tot in aceasta piata, exista o tendinta naturala de echilibrare a
cererii totale cu oferta totala, ce se manifesta sub forma unei
egalitati matematice intre cererea si oferta totala.
Aceasta egalitate se formeaza prin mecanismul de constituire a
pretului de echilibru, adica cererea totala se intalneste in piata
cu oferta totala si formeaza un pret. Daca pretul este mare,
oferta creste, cererea scade (la fel si invers), adica cererea si
oferta totala variaza in sens invers, in functie de marimea
pretului, ajungandu-se la un mment dat la eglaitate intre cerere
si oferta si la formarea pretului si cantitatii de echilibru.
Precizam ca aceasta egalitate este specifica doar pietei cu
concurenta pua si perfecta, adica are un caracter ideal,
deoarece in realitate nu apare egalitatea matematica a cererii si
ofertei, ci doar o tendinta de echilibrare a celor doua.

Piata cu concurenta imperfecta

Acest tip de piata exista in economia reala. Se numeste
concurenta imperfecta, deoarece:
 incalca cel putin o trasatura a concurentei perfecte
 exista agenti economici care au putere economica
foarte mare, influentand cererea si oferta totala,
pretul si chiar le pot impune
Piata cu concurenta imperfecta imbraca in realitate mai multe
forme, pe care le vom clasifica dupa doua criterii:
I. dupa numarul de agenti economici – purtatori de
cerere si oferta
II. dupa puterea economica a agentilor economici
Vom sintetiza aceste forme ale pietei cu concurenta imperfecta
in urmatorul tabel:

161
 Purtatorii ofertei Numerosi Putini Unul

Purtatorii cererii
Numerosi Piata
Piata oligopola Piata monopol
monopolistica
Putini Piata Piata
Piata oligopson
oligopol-bilaterala monopol-contrat
Unul Piata Piata
Piata monopson
monopson- contrat monopol-bilaral

1) Piata monopolistica
Se caracterizeaza prin:
1. atomicitatea cererii si ofertei, adica exista in piata
numerosi purtatori ai cererii si ofertei de produse cu putere
economica mica, care nu pot influenta cererea si oferta
totala si pretul produselor. In Romania astazi, o astfel de
piata exista in piata painoi, carnii, legumelor, fructelor,
laptei, zarzavaturilor, adica produselor oferite pietei de
gospodaria taraneasca sau de intreprinderi mici sau
mijlocii din industrie, comert, constructii, prestari de
servicii.
2. dispare omogenitatea produselor pentru ca ele vin de la
numerosi si diversi producatori care se straduiesc sa-si
personalizeze marfurile, sa le confere niste personalitati
care sa le deosebeasca de alti producatori cu scopul de a
atrage cumparatori, de aceea marfurile nu sunt omogene,
ci diferentiate
3. dispare transparenta perfeta.
162
 4. concurenta dintre vanzator se da prin intermediul
marfurilor lor pentru ca fiecare se straduie sa ofere pietei
produse cat mai bune, cat mai multe si cat mai ieftine
5. cererea si oferta isi pastreaza fluiditatea pentru ca
producatorii si cum pot intra si iesi din piata cand doresc
ei; nu exista bariere politice, economice si militare in
intalnirea libera a cererii si ofertei.
6. FDP, desi nu au mobilitate perfecta, sunt suficient de
mobili pentru a circula liber in piata, iar cererea si oferta se
pot adapta spontan una la cealalta.
7. pretul produselor nu poate fi fixat si impus nici de
producatori si nici de cumparatori, pentru ca au putere
economica mica, de aceea pretul se constituie prin
intalnirea cererii si ofertei totale. Se naste ca pret de
echilibru, la care vanzatorii si cumparatorii trebuie sa se
adapteze, sa-si formeze propriul echilibru tinand cont de
costurile de productie si profitul dorit

In concluzie, in aceasta piata concurentii intra si ies liber in

functie de interesele lor, iar de aceea oferta de marfuri e
mare, diversificata, are preturi mici, ceea ce satisface bine
nevoile cumparatorilor asigurandu-le un nivel de trai
ridicat.

2) Piata Oligopola: piata in care exista putini producatori,

putini purastori ai ofertei.
Se caracterizeaza prin:
1. pastreaza atomicitatea cererii daca suntem in piata
oligopolului clasic ( nr. 2, tabel) si o pierde daca sunt in
piata oligopolului bilateral.
Totodata dispare atomicitatea ofertei pentru ca ea se
concentreaza in mainile unui numar foarte mic de
163
 producatori si cumparatori cu putere economica foarte
mare.Ca urmare, acestia pot influenta, chiar determina
marimea ofertei de produse, structura ei, pretul
produselor.
Desi producatorii sunt putinisi si au o putere foarte mare,
nu au totusi o forta atat de mare incat sa-si permita sa
stabileasca pretul produselor, marimea si structura lor fara
sa tina cont de deciziile luate de ceilalti producatori, pentru
ca daca ei iau o anumita hotarare care incalca interesele
celorlalti oligopolisti, exista riscul ca acestia sa se
asocieze impotriva lor si sa ii falimenteze. Ca urmare, de
fiecare data cand fixeaza pretul bunurilor, marimea si
structura ofertei iau in calcul posibilitatea lor de a face fata
cu ceilalti oligopolisti.
2. dispare transparenta perfecta, dispare omogenitatea
produselor
3. relatiile dintre producatorii oligopolisti pot sa fie de 2 tipuri:
pe de o parte, relatii de concurenta foarte dura, numai ca
exista riscul in acest caz sa se falimenteze reciproc,
pentru ca au puteri foarte mari sau pe de alta parte pot sa
fie relatii de cooperare, colaborare in care ei isi impart
pietele si decid de comun acord cantitatea, calitatea,
pretul produselor
Istoria economica din secolele XIX si XX a evidentiat 2 posibile
forme de organizare a cooperarii dintre oligopolisti: cartelul si
trustul.
I. Cartelul e o intelegere confidentiala si ilegala intre firme
independente ce actioneaza in acelasi domeniu economic care
fixeaza pretul produselor, cantitatea produsa, modul in care
creste sau scade productia si pretul si care isi impart pietele
intre ele pe criterii geografice.

164
II. Trustul e o forma legala de asociere a producatorilor
oligopolisti in care o firma foarte puternica numita holding
detine controlul asupra mai multor firme oligopol si imparte
pietele intre acestea, fixeaza pretul bunurilor cu scopul de a
maximiza profitul la nivelul trustului. Firmele din trust isi
pastreaza totusi independenta manageriala. Ele decid cum isi
organizeaza productia, desfacerea bunurilor, activitatea
economica.
Desi intre componentii trustului concurenta se reduce foarte
tare, totusi ea nu dispare total pentru ca membrii trustului au
dreptul sa concureze intre ei, dar nu prin pretul produselor sau
cantitatea produsa, ci prin mijloace auxiliare, spre exemplu
publicitatea sau avantajele pe care fiecare le poate acorda la
vanzare si post-vanzare.
Intelegerile de tip trust-cartel sunt sever monitorizate si
reglementate de autoritatea publica numita Consiliul
Concurentei si daca aceste intelegeri afecteaza liber
concurentain mod grav si bunastarea cumparatorilor sunt
interzise prin lege.
In tarile dezvoltate economic, piata de tip oligopol e cea mai
importanta forma de piata pentru ca e cea mai frecvent intalnita
piata, dar si pentru ca cele mai multe produse specifice
civilizatiei contemporane se vand in piata oligopol.
Trustul si cartelul reperezinta precursorii unei forme si mai
agresive de concentrare si centralizare a capitalului si de
dominare a pietei, numita monopol.

2) Piata de monopol
Etimologic, inseamna un singur producator.

165
Pornind de aici vom identifica trasaturile acestei pieti:

1. oferta pentru un anumit produs se concentreaza in

mainile unui singur agent economic foarte puternic, de
aceea dispare atomicitatea ei

2. in piata monopol clasic se pastreaza atomicitatea ei

pentru ca exista foarte multi cumparatori si dispare in
piata monopolului contrat si bilateral pentru ca in piata
monopolului contrat avem putini cumparatori cu putere
economica mare care pot sa faca fata puterii monopolului,
iar in piata monopolului bilateral avem un cumparator
foarte puternic care rezista puterii monopolului.
Piata de monopol contrat si bilateral este destul de rar
intalnita si cea mai frecventa e piata de monopol si astfel
putem sustine ca piata de monopol putem sustine ca se
pastreaza atomicitatea cererii.

3. monopolulul controleaza sever impunsnd pretul

produselor, cantitatea, calitatea, conditiile de vanzare si
post-vanzare ce rezulta in dominarea consumatorului.
Fiindca monopolul isi propune un profit cat mai mare,
adica superprofit. El practica preturi mult mai mari, astfel
afectand grav nivelul de trai al consumatorilor.
Din aceasta cauza, tarile cu economie avansata au creat
o legislatie antimonopol, care sa reduca din puterea
acestui monopol si gradul lui de monopolizare a
economiei.

4. in economia reala, pietele cu stare de monopol sunt

foarte diverse.

166
Cu toate acestea putem vorbi de 2 tipuri de monopol:
1) monopol pur, absolut
2) monopol dominant

1. Monopolul pur detine in exclusivitate producerea unui bun

economic ce poate sa apara in dituatii diferite:
 detine exclusivitate in exploatarea unui zacamant dintr-o
zona specifica
 detine o licentie de inventie ce ii da numai lui dreptul de a
produce
 are o intelegere cu administratia publica care ii ofera
exclusivitate in producerea si comercializarea unor
produse, spre exemplu in Romania exista exclusivitate de
tip administrativ pe distribuirea energiei termice, apei
potabile, gazului naturale
 e autorul unei lucrari stiintifice, culturale, artistice

2. Monopolul dominant domina piata, dar pe langa el exista si

alte firme mai mici care nu au puterea sa influenteze pretul
produselor, productia si de aceea isi impune decizia asupra
pietei.

167