Ce este economia?

1. Introducere

Omul este concomitant un produs al naturii si societatii si totodata intreaga lui viata
este o lupta pentru a-si realize dorintele, aspiratiile, adica pentru a-si satisface nevoile.
Satisfacerea acestei nevoi necesita mijloace, instrumente, tehnici cu ajutorul carora
omul produce bunurile necesare satisfacerii nevoilor. Si pentru ca oamenii doresc sa
satisfaca nevoile din ce in ce mai bine, isi perfectioneaza instrumentele pentru a crea
bunuri.

Precizez ca cea mai mare parte a bunurilor necesare omului pentru a trai, a se
dezvolta, nu pot fi luate de-a gata din natura ci trebuie create de om. Activitatea
omeneasca care produce aceste bunuri se numeste activitate economica sau
economie. Economia = totalitatea actiunilor omenesti prin care sunt desprinse din
natura elemente pentru a fi transformate cu scopul de a satisface nevoile omenesti prin
intermediul schimbului de produse.

Stiinta care studiaza viata economica este numita economie.In limbile neo-latine se
prefer termenul de economie politica. Acesta deriva din limba greaca veche de la
OKIOS = casa; MORMOS = norma si POLIS = cetate.

Precizez ca alaturarea atributului “politica” economiei nu trebuie interpretata ca un

amestec al sistemului, ca politizare sau ca ideologizarea stiintei economice.

In lumea saxona se prefer termenul de economie, iar in lumea neo-latina cel de

economie politica, desi azi, ambele concept circula paralel. Pentru ca intreaga viata
economica a omului are ca si cauza unica satisfacerea tot mai buna a nevoilor, pentru a
intelege economia si mecanismele ei, trebuie sa pornim de la studiul nevoilor.

1.Nevoile

Nevoile sunt niste cerinte si conditii specific oamenilor ca indivizi si ca membrii I

societatii ce trebuie satisfacute pentru a exista si pentru a se dezvolta. Oamenii
constientizeaza nevoile lor ca pe niste stari neplacute, dezagreabile sau ca niste
neimpliniri pe care trebuie neaparat sa le depaseasca deoarece omului in particular si
finite vii in general, starea de neplacere, de discomfort nu-I convine. Ca urmare oamenii
cultiva starea de placere. Ex. : nevoia de hrana este perceputa ca o stare de foame,
nevoia de imbracaminte sub forma frigului, etc.

Constientizarea acestor stari neplacute ii determina pe oameni sa produca bunuri pe

care sa le consume cu scopul de a depasi aceasta stare. Nevoile = conditii ce trebuie
satisfacute, respectate, pentru ca omul si societatea sa existe sis a progreseze. Ca
urmare, nevoile se pot caracteriza prin:

1. Conditii ce trebuie satisfacute obligatoriu

2. Satisfacerea nevoilor se obtine prin consumul de bunuri

3. Identificarea si satisfacerea nevoilor are character constient. Adica daca intr-o fiinta
umana exista niste cerinte, conditii care ar trebui satisfacute, dar care nu sunt
constientizate nu devin nevoi si satisfacerea lor involuntara este pur intamplatoare
si ineficienta.

4. Satisfacerea nevoilor provoaca o stare de multumire, placer, pe care oamenii o

constientizeaza ca pe o stare normala si de aceea cauta sa o creeze si sa o
mentina.

5. Nevoile odata constientizate se exprima in exterior, in viata economica si sociala

sub forma intereselor. Ca urmare nevoile economice vor lua forma intereselor
economice.

6. Izvorul nevoilor si cauzele generatoare de nevoi trebuie cautate in interiorul finite

umane, in subiectivitatea omului. => Nevoile au character subiectiv. Pe de alta
parte insa aceleasi nevoi au si character obiectiv, pentru ca uneori crearea unor
mijloace mai bune, mai performante pentru satisfacerea nevoilor duce la aparitia
unor noio nevoi. In grupuri mari exista déjà o nevoie generala déjà formata ( ex. :
privitul la TV). Ea se poate satisface privind la un televizor alb-negru. Dar daca
tehnica progreseaza, aparand TV color, pentru ca nevoia generala de a privy la
televizor este mai bine satisfacuta de noul aparat, apare o noua nevoie de a avea
TV color. Acest mechanism este general si obligatoriu. Ca urmare, pentru ca este
posibil ca anumite nevoi sa se nasca dintr-o cauza exterioara omului si subiectivitaii
lui, nevoile au si character obiectiv.

7. Purtatorii nevoilor pot fi : indivizii, familiile, intreprinderile, comunitatiile,

administratiile publie/private, economia nationala/mondiala, etc. Precizez ca acesti
purtatori fiind diferiti au si nevoi diferite.

8. Volumul si diversitatea nevoilor se afla mereu in crestere deoarece viata sociala,

economica, stiinta, cultura evolueaza creand noi nevoi. In plus intotdeauna
satisfacearea unei nevoi noi antreneaza satisfacerea altor nevoi.( ex. : nevoia de a
manca genereaza nevoia de paine, nevoia de paine genereaza nevoia de grau de
teren arabilutilzaje, seminte, etc.)  prin volum si diversitate, nevoile sunt
nelimitate si dinamice avand o tendinta generala de crestere, marcata de 3
momente:

a) Disparitia unor nevoi invechite din purtatorul material

b) Conservarea unor nevoi mai vechi, dar necesare omului sau conservarea unor
parti din acele nevoi

c) Aparitia unor nevoi noi, provocata de schimbarile din subiectivitatea purtatorului,

fie de progresul economiei, societatii, culturii, etc.

Per total, volumul sau catitatea nevoilor creste mereu, diversitatea lor calitativa
se amplifica, de aceea, putem spune ca nevoile au un character nelimitat si
dinamic.

Pe masura ce progreseaza si individual si societatea, nelimitarea si dinamicitatea

nevoilor se accentueaza. Acest lucru creeaza dificultati majore de studiere a
nevoilor, pentru ca sunt foarte numeroase si foarte diverse. Pentru a depasi
dificultatea vom efectua operatia logica a clasificarii pentru ca folosindu-ne de
criteria de clasificare corecta, vom grupa nevoile in clase si vom analiza clasele
de nevoi pe principiul care spune ca daca o nevoie X1 apartine clasei X si clasa
respective are anumite proprietati si acea nevoie are acele proprietati. Ca
urmare:

I. Dupa importanta pe care o are satisfacerea nevoilor pentru existenta si

progresul omului si societatii exista:

1. Nevoi vitale = nevoi de subzistenta . Nevoile de subzistenta sunt nevoi

biologic-materiale, de satisfacerea carora depinde supravietuirea
individului. Ele se mostenesc si se transmit genetic (ex. : hrana, apa,
adapost, imbracaminte, etc.)

2. Nevoi elevate = depasesc nivelul obisnuit si necesar supravietuirii,

usurand existenta omului si asigurandu-I comfortul ( ex. : nevoia de
locuinta poate fi satisfacuta cu o garsonieza sau cu un apartamentu cu
4 camere – prima este o nevoie vitala, a2-a este o nevoie elevata). Ca
urmare nevoile elevate sunt tot biologic-materiale numai ca prin gradul
lor de satisfacere dau comfort si bunastare.

3. Nevoi de varf = nevoi spirituale. In sfera lor intra: nevoia de cultura,

ecucatie, comunicare, creatie, nevoia de a crede in ceva.

Pe de alta parte, pentru ca cele 3 categorii de nevoi analizate cuprind

de fapt doar doua tipuri de nevoi, se poate spune ca nevoile se pot
grupa in:

1. Nevoi biologic-materiale

a) Nevoi de subzistenta
 b) Nevoi elevate

2. Nevoi spiritual

Aceasta clasificare este foarte importanta si pentru producatorul si

pentru consumatorul de bunuri economice pentru ca indica ordinea
obligatorie in care trebuie sa producem si saconsumam bunurile.

II. Dupa natura subiectului purtator al nevoilor:

1. Nevoi individuale: au capurtator individual si de obicei se mostenesc

genetic

2. Nevoi sociale sau colective: tin de aspectul de fiinta sociala a omului

( comunicare educatie, transport, muzica). Acestea nu sunt mostenite
ci sunt formate de societate prin educatie.

3. Bunurile

Nevoile se satisfac consumand bunuri si in economie nevoile de bunuri se exprima in piata

sub forma cererii de bunuri. Ca urmare, bunurile sau unitatile reprezinta tot ceea ce foloseste
sau satisface nevoile vietii si activitatii omenesti. Adica orice element, substanta, activitate,
proces creat de om sau de natura, ce poate fi utiliat pentru a satisface navoile umane.

Precizam ca aceelasi bun economic, pentru agenti economici diferiti poate sa aiba utilitati
diferite sau chiar si pentru acelasi aent economic, dar in diferite moment ale vietii sale,
acelasi produs poate sa aiba utilitati diferite, datorita marimii si intensitatii nevoii. Ca urmare,
cu cat o nevoie este mai intensa, atat satisfactia o care o adduce acel produs este mai mare.

Pornind de la relatia dintre bunuri si utilitatea lor economica am putea define bunurile ca fiind
totalitatea bunurilor pe care purtatorul nevoilor le considera necesare pentru a-si satisface
acele nevoi.

Pentru ca nevoile sunt si dinamice si nelimitate si bunurile trebuie sa fie numeroase si foarte
diversificate. Ca urmare pentru a studia bunurile trebuie sa le clasificam:
I. In functie de creatorul bunurilor, dar si de modul in care intra in posesia lor, exista:

1. Bunuri libere

a) Creatorul lor nu este omul, ci natura

b) Natura produce astfel de bunuri in cantitati nelimitate, de aceea toti oamenii

care au nevoie de ele si le pot procura oricand in cantitatiile dorite

c) Deoarece bunurile libere nu sunt create de om ci de natura, rezulta ca

oamenii nu fac niciun effort economic prentru a le produce. De aceea ei au
dreptul de a intra in posesia lor in mod gratuit => accesul la bunurile libere
este liber si neingradit.

Precizare: atributul de bun liber este dat de modul in care se intra in posesia
lui. Este posibil ca acelasi bun economic sa fie liber pentru un agent economic
si economic pentru altul. Ex. : aerul dintr-o statiune mantana, apa marii…sunt
bunuri libere pentru un locuitor permanent al acelei statiuni si devine bun
economic pentru turisti.

2. Bunuri economice

a) Sunt create de om, nu de natura

b) Oamenii creeaza bunuri economice in cantitati limitate

c) Pentru ca oamenii produc bunurile economice ei sunt obligati sa realizeze un

effort economic pentru a le crea => accesul la aceste bunuri nu mai este nici
liber nici neingradit. Adica pentru a intra in posesia bunului, omul trebuie sa
ofere o contra prestatie economica, adica sad ea la schimb fie o suma de
bani, fie un alt produs.

Precizare: Daca bunurile libere sunt create de natura in cantitati nelimitate,

bunurile economice sunt create de om in cantitati limitate. Aceasta limitare
sau nelimitare a bunurilor este o proprietate de relatie. Adica depinde de
raportul dintre cantitatea de bunuri existenta in piata si de volumul si
diversitatea nevoilor pe de alta parte.

In cazul bunurilor libere, pentru ca orice consummator isi poate satisface

oricand orice nevoi cu stfel de produse, putem spune despre ele ca au
propretatea ABUNDENTEI, in schimb, bunurile economice fiind limitate au
proprietatea RARITATII.

La randul lor, bunurile economice trebuie analizate in mod special, deoarece

cea mai mare parte a nevoilor este satisfacuta de cea mai mare parte a
agentilor economici, consumand bunuri economice, nu bunuri libere, din
cauza structurii anatomo-fiziologice a organismului uman.
 II. Bunurile economice pot fi clasificate dupa natura si structura corpului lor natural in:

1. Bunuri tangibile: bunuri care au un corp material. Ex. : alimente,

imbracaminte, automobile, etc.

2. Bunuri netangibile: se mai numesc si servicii si sunt, de fapt, niste

activitati economice pe care un agent economic le presteaza in favoarea
altor agenti economici, in schimbul unei contra prestatii economice.

Precizare: nu trebuie sa confundam obiectele cu care prestam serviciile cu

serviciile propriu-zice; ex. : serviciul de a transporta bunuri sau personae
cu mijloacele de transport.

III. Dupa destinatie:

1. Bunuri de productie (PRODFACTORI): sunt destinati produstiei de bunuri

economice si sunt utilizati pentru a crea cu ajuororul lor alte bunuri economice
(utilaje, instalatii, materii prime)

2. Bunuri de consum (SATISFACTORI): bunuri economice care satisfac nevoile de

consum personal sau social.

Precizare: aceelasi bun economic poate fi tratat ca prodfactor intr-un anumit

context sau ca satisfactor intr-o ata situatie. Ex. : gazul metan : satisfactor-
incalzirea locuintei; prodfactor - pentru producerea de fire si fibre sintetice.

4. Satisfacerea nevoilor si existenta limitata a bunurilor

Satisfacerea nevoilor se poate face pe 2 cai :

1. Direct
 2. Indirect

1. – preocucatorul de bunuri este si consumatorul lor. Acest mod de organizare a

economiei de numeste economie naturala si ea a existat si dominat intreaga
preistorie, antichitate si evul mediu. Desi din epoca moderna si-a pierdut pozitia
dominanta, ea va continua sa existe pana in zilele noastre, in ramuri precum:
prestarea serviciilor, gospodaria taraneasca, agricultura, etc. Cu precizarea ca azi, cu
cat este mai mare ponderea economiei natural in sistemul economic, cu atat nivelul
de dezvoltare si competitivitate al acelui system este mai scazut.

2. - = economia de schimb- a aparut la sfarsitul preistoriei si inceput de antichitate

in interiorul economiei natural si a crescut treptat pana ajunge la modul de productie
dominant. Are mai multe etape:

a) Trocul = barter – in cazul lui satisfacerea trebuintelor se face prin intermediul

schimbului direct de produse, desfasurat dupa schema:M-M (marfa contra marfa).
Pregresul schimbului duce la aparitia banilor, la sfarsitul sec al VII-lea i.Hr. . din
acest moment schimbul devine modul de productie dominant : M-B-M (marfa-bani-
marfa). Progresul economic de schimb a insemnat progresul general al societatii. In
economie se mai foloseste si termenul de economie de piata – uneori este utilizat
ca fiind sinonim cu economia de schimb pentru ca piata in esenta cuprinde relatii
de schimb economic, dar termenul de economie de piata e utilizat si pentru de a
desemna nivelul cel mai avansat de dezvoltare economica. Economia de schimb s-a
impus deoaree permite o mai buna satisfacere a nevoilor si o mai eficienta utilizare
a resurselor limitate. Evident ca si in economia naturala si in economia de schimb
se folosesc resurse, numai ca resursele pentru economia de schimb sunt mijloace
de schimb deoarece purtatorul nevoii obtine cu ajutorul lor obunurile necesare
vietii. Treptat, mijlocul de schimb care ia o forma universal aceeptata se numeste
ban.

Banii provin din :

a) Venituri proprii

b) Imprumutui

c) Alte forme ale patrimoniului (avere- casa, masina,

etc.)

Daca vom compara existentul de bunuri economice cu nevoile vom observa ca:

1. Volumul nevoilor este mai mare, rezulta ca bunurile economice sunt limitate (rare),
pentru ca sunt insuficiente

2. Nevoile sunt mai mici ca volum si structura decat bunurile libere

Practica si stiinta economica mai folosesc pe langa termenul de”bunuri” si pe cel de

“resurse”.

 Cu sensul comun, resursele = orice element, fenomen, process folosit pentru a-si
satisface nevoile. Ex. : apa-folosita pentru ca satisface setea. Observam ca termenul
 cotidian de resursa identifica resurdele cu bunurile, deci socotim sinonimi cel doi
termeni.

 Cu sensul stiintific resursele = doar acele elemente care se folosesc sau ar futea fi
folosite la producerea de bunuri economice sau la satisfacerea directa a unor nevoi
de consum omenesc. Observam ca sensul stiintific ingusteaza sfera resurselor
pentru ca exclude din ea acele elemente care nu au fost folosite sau care nici nu se
crede ca ar putea fi folosite pentru a produce bunuri economice sau pentru a
satisface direct nevoi de consum.

In principiu izvorul resurselor poate fi situate in :

1. mediul natural => creatorul este natura

2. In activitatea economica a omului => creatorul este omul care

reuseste sa produca niste noi substante, elemente, fenomene,
neregasibile ca atare in natura.

Satisfacerea tot mai buna a nevoilor limitate si dinamice vine in opozitie cu caracterul limitat
al tuturor resurselor. Astfel apare o tensiune puternica intre resursele limitate si nevoile
nelimitate si dinamice. Tensiunea aceasta nu este egala fata de toate resursele, adica in
raport cu unele este mai intensa, in raport cu altele este mai slaba in functie de resursele
respective. In functie de acestea vom grupa resursele dupa mai multe criterii:

I. Dupa durata folosirii:

1. Resurse regenerabile : au o durata de folosire foarte lunga sau nelimitata pentru

ca se pot recrea, cu conditia de a fi utilizate dupa legi sau principia ecologice. Ex.
: lemn, lumina, apa, etc. .

2. Resurse neregenerabile: nu pot fi recreate, adica odata ce consumam o anumita

cantitate din aceste resurse, ea nu mai poate fi refacuta si introdusa in circuitul
economic. Ex. : energie electrica, energie termica, etc. .

Precizare: regenerabilitatea unor resurse nu anuleaza limitarea lor, dar

atenueaza tensiunea dintre ele si nevoile nelimitate si dinamice, fata de cele
neregenerabile unde tensiunea este mai mare.

II. Dupa gradul de recuperare si reutilizare:

1. Resurse recuperabile: se pot reutiliza in noi procese economice (metale,

hartie, sticla)

2. Resurse partial recuperabile : au un grad de recuperabilitate mai redus. Ele

se pot refolosi in noi cicluri economice, dar nu la infinit pentru ca la un moment
dat se uzeaza atat de tare incat nu mai sunt utilizabile. Resursele biologice: omul
si animalul.
 3. Resurse nerecuperabile: pot fi utilizate intr-un singur ciclu economic din
care se obtin anumite bunuri. Ex. : energia termica, electrica, gaz metan,
carbune, etc. .

Precizare: unele resurse nerecuperabile sunt si neregenerabile. Si in cazul

resurselor recuperabile si regenerabile, caracterul limitat nu dispare, indifferent
de gradul de regenerabilitate sau recuperabilitale al lor => o tensiune intre
resurse si nevoi ce poate fi atenuata fara sa dispara total, cu conditia ca
resursele a fie utilizate in mod rational si efficient. Acoperirea nevoilor nelimitate
si dinamice cu bunuri limitate pune problema gospodariei resurselor (adica a
utilize rational si efficient resursele).

In practica diminuarea tensiunii inseamna crearea unor cantitati din ce in cemai

mari de bunuri economice din aceelasi volum de resurse sau dintr-un volum mai
mic.

Totalitatea activitatii interdependente prin care oamenii utilizeaza resurse

limitate cu intrebuintari alternative pentru a satisface nevoile nelimitate si
dinamice parta numele de economie. Alternativitatea resurselor inseamna ca din
aceeasi resursa putem crea diferite bunuri economice, ex. : titei -> benzina,
motorina, fire si fibre sintetice, etc. .

Economia este o parte a activitatii ce se afla sub dictatul limitarii resurselor

alternative ce trebuie utilizate pentru a satisface nevoi nelimitate si dinamice. De
aceea este necesar sa folosim resursele in cea mai buna alternative posibila.

5. Alegere si rationalitate in economie

Producatorii sunt obligati sa stabileasca correct ce?, cat?, cum?, pentru cine sa
produca?, iar consumatorii sa fixeze correct ce?, cat?, cum? Si de la cine sa cumpere?.
Pentru aceasta trebuie sa aleaga cea mai avantajoasa activitate economica de
producer si consum. Pe de alta parte, aceasta alegere oblige si producatorul si
consumatorul sa renunte la satisfacerea anumitor nevoi, total sau partial, deoarece pe
de o parte veniturile consumatorilor sunt limitate ( nu pot cumpara cantitati nelimitate
de bunuri0, iat producatorii au un volum limitat de resurse, de bunuri libere si
economice din care pot produce doar o anumita cantitate de bunuri dintr-o anumita
marfa. Cea mai buna alternativa la care se renunta atunci cand s-a luat decizia de a
folosi resurse limitate, se numeste cost de oportunitate (Cop). Acest cost se mai
numeste cost real al alegerii , cost de optiune sau cost alternativ.
Ex. : daca un consummator are un venit de 100 lei si doreste sa cumpere o pereche
de pantofi, o pereche de pantaloni, o geanta si o bratara si isi da seaman ca din
aceasta lista nu isi poate procura decat un singur produs, atunci, va opta pentru
perechea de pantofi si va renunta la toate celelalte produse. Consumatorul stie ca
pretul produselor cumparate a fost urmatorul: pantaloni -97 lei, geanta- 50 lei,
bratara- 30lei. Valoarea costului de oportunitate este egala cu pretul cel mai mare din
lista produselor necumparate.

Costul de oportunitate si numeste si cost alternativ, deoarece alternative ne oblige sa

alegem intre 2 produse. Adica vom opta pentru bunul ales si consumat si bunul la
care am renuntat cu valoarea cea mai mare. De aceea se calculeaza dupa fornula:

X= bunul pe care am ales sa-l producem/ consumam

Y= bunul pe care am ales sa-l sacrificam

- y = cantitatea sacrificata

x = cantitatea produsa/ consumata in plus in urma sacrificarii y

Ca sa calculam in bani, inmultim formula cu pretul produsului sacrificat

= * Py

Daca resursele ar fi nelimitate nicio activitate economica nu s-ar realiza pe alta:

toate ar avea alternativele dorite de agent, iar cop=0, dar resursele sunt limitate si-au
intrebuintari alternative, iar nevoile nu sunt niciodata la fel, prin urmare cop niciodata
nu este = 0.  PRINCIPIUL ECONOMIC FUNDAMENTAL : nu exista castig fara
sacrificiu;  pt a putea acoperi nevoi nelimitate si dinamice cu resurse limitate cu
intrebuintari alternative trebuie sa respectam PRINCIPIUL RATIONALITATII
ECONOMICE conform cariuia resursele trebuie folosite incat nevoile sa fie cat mai
bine satisfacute in limita acelor resurse existente.

Actiunea rationala care respecta principiul rationalitatii economice se mai poate

numi aciune care respecta principiul economicitatii  se aplica in practiva
economica in functie de situatia concreta respectiva sub mai multe forme:

1) Forma maximala: se incearca ca din resursele existente sa se obtine o cantitate

ec.mai mare ->forma maxima -> daca nevoile sunt mari si in crestere.
 2) Forma minimala: nevoile sunt mici si in scadere => se incearca satisfacerea
nevoilor mici si in scadere cu un consum redus de resurse.

In forma maxima se urmareste maximizarea rezultatelor utile la un volum dat al

resursele, iar in forma minimala se urmareste minimizarea resurselor folosite pt
satisfacerea nevoilor.

Indiferest de gradul de folosire sau refolosire ele raman limitate, desi dezvoltarea
stiintica a creat impresia ca ar putea compensa limitarea resurselor prin descoperirea
a noi resurse sau crearea a noi resurse.

In realitate, acest fenomen nu are loc deoarece progresul stiintei si tehnicii duce la
pregresul individului si societatii, de unde rezulta mai multe nevoie, mai diverse. Prin
urmare ritmul de crestere/diversificare a nevoilor este mai ridicat decat cel al
resurselor.

Resursele sunt limitate pt ca suprafata pamantului este limitata ori intr-un spatiu
finit nu exista decat un volum finit de resurse.

Calea de a satisface nevoile cat mai bine este gospodarirea lor (a resurselor) adica
respectarea principiului rationalitatii economice (economicitatii). In caz contrat apare
fenomenul de risipa = un consum prea mare de resurse pe unitatea de nevoi
satisfacute. Acest fenomen poate lua mai multe forma:

1. Se produce ce nu e necesar

2. Se produce mai mult decat necesar

3. Se produc bunuri de proasta calitate

4. Se produc bunuri cu un consum mai mare decat permite nivelul contemporan al

stiintei si tehnicii.

5. Se polueaza mediul natural.

Daca unele resurse utilizate sunt recuperabile, exista si resurse

nerecuperabile. (ex: timpul). Economstii americani diferentiaza intre
resursele nerecuperabile si cele irecuperabile, astfel:
cele nerecuperabile nu se recupereaza sau refolosesc acum (la actualul nivel
al stiintei), iar cele irecuperabile nu voi fi niciodata recuperabile.

Prin urmare, timpul este singura resursa irecuperabile => economistii

americani au elaborat un management al timpului cu scopul economisirii lui.
 6. Obiectul de stiudiu al economiei

Economistii au pareri diferite despre fenomenele si procesele economice. Ideile despre

modul in care oamenii isi asigura bunurile folosind resurse limitate s-au dezvoltat si au dus la
formarea stiintei economice (=ECONOMIA). Cei mai multi din economisti accepta ca fondul
preocuparilor lor este acelasi  acest fapt ne ajuta sa vorbim de o stiinta a economicului cu
caracter matur.

Economistii: stiinta lor trebuie sa analizeze cum si de ce se comporta oamenii daca sunt
pusi in situatia sa aleaga intre a produce anumite bunuri cu resurse limitate cu scopul de a
satisface cat mai bine acele nevoi  o prima definitie a economiei: ECONOMIA = stiinta care
studiaza comportamentul uman legat de alocarea unor mijloace limitate pt atingerea unor
obiective concurente.

 John K. Galbraith a observat ca daca consideram ca un sistem economic trebuie sa

functioneze in interesul individului => rolul stiintei economice este sa explice procesul
economic prin care individul este servit. A mai observat ca economistii doresc sa dea o
formulare obiectiva de studiu al economiei cu semnificatie profunda si universala, dar mai
greu de inteles din cauza limbajului folosit.

Cea mai cunoscuta definitie a economiei:

Economia = stiinta care studiaza comportamentul uman ca o relatie intre teluri si

resurse rare cu intrebuintari alternative.

John K. G considera economia = stiinta care studiaza modul in care omul se decide sa
foloseasca resurse rare cu intrebuintari alternative pt a realiza un scop oarecare => Astazi,
stiinta economica = stiinta a comportamentului uman nu ca una care studiaza pur si simplu
viata economica; => = stiinta ce studiaza comportamentului omului de alocare a resurselor
limitate cu intrebuintari alternative pt a satisface nevoi nelimitate si dinamice.

Ca orice stiinta are mai multe obiective:

1) Functia descriptiva: intregistreaza, descrie fenomenele si procesele economice si

are scopul de a intelege ce a fost, este, va fi.

2) Functia explicativa: depaseste intelegearea -> explica fenomene si procese

economice pt a putea intelege de ce fenomenele si procesele economice au fost
asa, sunt, sau vor fi...

3) Functia de prognoza: cu insrumente stiintifice economia anticipeaza evolutia

viitoare (pt ca oamenii sa-ti poate regla comportamentul)

4) Functia pragmatica: economia incearca sa puna la dispozitia omului mijloace

teoretice si practice cu ajutorul carora sa-si poata realiza interesele

Cercetatorul vietii economice doreste sa studieze cat mai obiectiv viata economica,
doar ca el se afla intr-o situatie total diferita de cea a cercetatorului (faca cercetatorii
din stiintele naturii sunt exteriori obiectului cercetarii, cei din domeniul economiei sunt
implicari prin nevoi, interese etc) => gradul de obiectivitate este mai redus =>
cercetarea economica este obiectiva in masura in care stiinta reuseste sa indeplineaca
cele 4 functii.

Teoria si stiinta economica cand incearca sa-si realizele functiile nu face decat
sa-si exprime lupta omului de a domina, controla. Studiul economiei nu inseamna doar
tentativa de controlare a naturii si societatii ci are si o valenta pragmatica: unii o
studiaza si pt a-si forma o cariera profesionala plus ca studiul economic inseamna si
dezvoltarea orizontului de cultura generala pt ca actualmente sfera conceptului de
cultura generala contine si alte stiinte (naturii, juridice, economice...)

7. Agentii economici

Activitatea economica se realizeaza de agentii economici specializati.

Specializarea lor e provocata de:

1. Diviziunea sociala

2. Autonomia independenta

1. Ag.ec. care infaptuiesc acte economice ft diferite ce se finalizeaza in bunuri sau

activitati economice se numesc agenti economici  fiecare isi realizeaza
activitatea intr-un anumit context care ii o ofera posibilitatea de a decide
individual sau intr-un grup

UNITATI ECONOMICE/INSTITUTIONALE  agentii economici luati individ/grup ce au

autonomia pt a decide asupra actelor lor. Pt ca sunt diferiti trebuie grupati in clase
numite SECTOARE INSITUTIONALE

1) INTREPRINDERILE

2) MENAJELE

3) ADMINISTRATIILE

4) BANCILE

5) EXTERIORUL

Agentii economici au tendinta de specializare intr-o activitate economica datorita

avantajelor: creste productivitate muncii => in acelasi timp se produce mai mult cu
cheltuieli mai reduce

Diviziunea sociala a muntii:

=> dezavantaje

- Monotonia

- Se pierde dexteritatea de a produce un produs integral nou

- Creste riscul somajului

 => avantaje:

- Apar ocupatiile

- Apare act.si procese specializate

- Apare specializarea economica de tip teritoriala

o *specializarea e limitata de : dimensiunea pietiei, natura muntii prestare si

libertatea comertului

Diviziunea: a obligat agentii economici sa-si organizeze viata pe principiul schimbului

de produce si e dublata de autonomia/independenta producatorilor, adica de dreptul de
a decide ce, cat, cum si pt cine sa produca.

7.1 Intreprinderile

Principala functie economica = productia de bunuri => intreprinderile trebuie sa raspunda

corect la 4 intrebari: ce , cat, cum, pt cine sa produca.

Ce – stabilirea sortimentelor de produse

cat – cantitatea de bunuri ce trebuie create pt a fi vandute cu profit

cum – tehnica si tehnologia de fabricatie, marketingul si managementul firmei

pt cine – grupul tinta de consum caruia i se adreseaza compania

Intreprinderile pot fi clasificate dupa:

I. Forma de proprietate

II. Marimea

III. Natura activitatii sau bunurilor produse

Intreprinderile au trasataturi comune:

1. Realizeaza aceiasi functie economica fundamentala de producere a bunurilor =

cumpara fdp, materii prime apoi combina acei factori = procesul din care rezulta
produsele distribuite apoi prin vanzare

2. Orice intreprindere economica are o motivatie fundamentala: obtinerea

profitului.

3. Orice intreprindere formeaza un sistem deoarece orice intreprindere desfasoara

un ansamblu de activitati (vanzare, transport...)  act. trebuie corelate pt ca
intreprinderea a-si poata realiza activitatea (sa obtina profit)

4. Intrepinderile au functie sociala: creeaza locuri de munca, platesc salarii =>

asigura un nivel de viata angajatiilor

5. Intreprinderile creeaza valori: bunuri economice sau bani [valorile noi se adauga
celor existente => valori adaugate)

6. Functia de investitii: fiecare intreprindere investeste sume de bani, se dezvolta

pe sine si implicit societatea deoarece progresul economic si sociala este dat de
 investitii.

7.2 Menajele
Bunurile produse sunt destinate oamenilor. Oamenii traiesc intr-un cadru organizat =
MENAJ (gospodarie) agentii economici care utilizeaza bunurile economice pt a satisface
nevoile individuale sau sociale.

Daca intreprinderile au ca functie definitorie producerea de bunuri, menajele au ca

functie consumul.

2 tipuri de menaje:

I. Individual [m.i]

II. Colectiv [m.c]

I. menajul individual este format din ocupantii unei singura locuinte.

Statistic cea mai mare parte a m.i [menajelor individuale] sunt formate prin relatii de
rudenie, frecvent el ia forma familiei nucleare sau extinse. Exista m.i in care membrii pot fi
legati prin alte relatii (ex.prietenie). Membrii m.i au un buget comun.

II. Menajul colectic este format din grupuri de persoane care locuiesc impreuna si care
cea mai mare parte a cheltuielilor sunt individuale (hrana, imbracaminte,
incaltamite ...) dar au si cheltuieli comune (intretinere etc)

Ex: intr-un apartament cu 4 camere locuiesc 4 persoana cu bugete proprii care contribuie cu
sume de bani pt cheltuielile locuintei.

Se socoteste m.i cel format dintr-o singura persoana.

Menajele = unitatea de baza a consumului pt ca cea mai mare parte a prod. de consum sunt
destinate menajelor LUMEA CONSUMATORULUI

Functii:

1) Fundamnetala: consum de bunuri economice

2) Functia de a participa la viata economica prin munca si investitii

3) Menajele obtin venituri prin participarea la viata economica. Suma respectiva, daca
acopera veniturile de consum si mai ramana => functie de economisire.

Menajele nu sunt omogene: salariati, patroni, someri, pensionari sau amestecuri => se
diferentiaza intre ele prin marimea veniturilor, sursa veniturilui, traditii, mediul locuit etc

Menajele au relatii economice cu alti agenti: bancile de la care iau imprumuturi, isi depun
economiile, statul caruia ii platesc impozite si taxe sau primesc ajutoare subventii.
 7.3 Administratiile
Pe langa nevoile pe care le satisfac menajele, contra unor sume de bani exista nevoi ce se
nasc din faptul ca oamenii traiesc impreuna in societate => nevoi sociale satisfactute de
administratii, care produc bunuri economice doar sub forma serviciile care nu au caracter de
marfa (nu sunt prestate de administratii contra unor sume de bani – MARFA = bunul economic
ce satisface trei conditii: este rezultatul muncii omenestii, satisface o nevoie omeneasca,
este destinat schimbului pe piata).

Administratiile = ag.ec ce produc bunuri economice sub orma serviciilor destinate

satisfacerii nevoilor colective.

2 tipuri:

1. Administratii publice

2. Administratii private

1. Administratiile publice cuprind: institutiile centrale plus cele locale. Ex: ministere,
agentii, primarii, prefecturi, armata, politia, invatamantul public, cultura, teatrul
national ...

Au trei functii:

a. Satisfac nevoile colectivitarii

b. Redistribuie veniturile statului

c. Redistribuie avutia nationala

 Isi formeaza veniturile din taxe / sume de banii pe care instituatiile le platesc pt a-si
desfasura activitatea (TVA; impozitul pe venit,casa sau teren etc)

 Odata formate aceste venituri se distribuie catre alti beneficiari stabiliti de lege: scoli,
spitale, arta cu caracter public, asistenti sociali etc, adica se redistribuie veniturile
incasate de ag.ec catre alti ag.ec.

2. Administratiile private sunt de tip religieos, sindicate, partide, asociatii, uniuni

culturale sau sportive etc.

Ele presteaza activitati fara sa perceapa bani si isi asigura veniturile din contributii
voluntare (sponsorizari, donatii) sau din veniturile aduse de propriile proprietati (au dreptul
legal sa detina intreprinderi, banci, dar care sunt unitati economice non-profit => sunt
obligate sa-si cheltuie veniturile pt propria functionare sau pt a sustine menajele).

7.4 Bancile
Bancile formeaza sectorul bancar (financiar). Sunt ft importante intrucat cea mai mare
parte a schimburilor se face cu ajutorul bancilor iar ele sunt insitutiile care au ca principala
functie acordarea de credit si colectarea sumelor de bani economisite de catre
intreprinderi, menaje, administratii => au mai multe functii:
 1) Intermediaza incasarile si platile cerute de schimbul de marfuri, mai ales cu
sume mari de bani.

Cumparatorul emite un ordin de plata, iar banca transfera din contul

cumparatorului in contul vanzatorului indiferent de banca.

2) Face legatura dintre unitatile economice care au nevoie de bani pt initiere sau
dezvoltarea afacerii si alte unitati care au economisit.

Cei care economisesc depoziteaza bani incasand dobanda, iar banca transfera
acesti bani agentilor economini care solicita imprumut (DEBITORI) si incaseaza o
dobanda mai mare decat cea platita celor care si-au depus economiile => din
diferenta dobanzilor banca isi formeaza castigul (profirul)

3) Supravegheaza astfel incat sa nu apara inflatia sau blocajele comerciale;

regleaza masa monetara => asigura sanatatea economiei.

7.5 Exteriorul
Incepand cu secolul XX putem vorbi de economie mondiala si piata mondiala =>
schimburile de produse se fac la nivel international  s-au nascut relatii economice cu
exteriorul.

Relatiile economice externe ale unei tari formeaza EXTERIORUL.

In acest sector institutional sunt cuprinse unit.economice care s-au specializar in

activitatati comerciale cu ag.ec din alte tari, dar e posibil (sigur) ca aceiasi companie sa
aiba rap.comercial cu unit.economice din afara si din interiorul tarii.  in exterior nu intra
alte unitati decat cele care formeaza lumea intreprinderilor, menajelor, bancilor si
administratiilor, ci doar o parte a acestor ag.ec care au schimburi comerciale externe.

In exterior intra doar fractiunea de schimb cu lumea de afara.