I.

Activitatea economică

1. Nevoi și bunuri

În raport cu activitatea economică nevoile sunt factorul declanșator. Activitatea economică declanșează alte nevoi

Definiție: Nevoile reprezintă cerințe sau condiții proprii oamenilor, ca ființe naturale și membri ai
societății, fără satisfacerea cărora ei nu pot exista. Sunt percepute ca o stare dezagreabilă, ca o neîmplinire
sau ca ceva ce trebuie realizat neapărat pentru a atinge o stare normală.

Purtătorii nevoilor sunt: indivizii, familiile, întreprinderile, locuitorii unui oraș, instituțiile publice,
administrativ-teritoriale, economia națională.

Caracteristicile nevoilor:
1. Sunt nelimitate ca număr;
2. Sunt limitate în capacitate/volum ( satisfacerea lor se realizează prin consumul unei cantități date,
limitate dintr-un bun_ un pahar de apă este de ajuns pentru a ne satisface setea);
3. Sunt complementare ( satisfacerea unei nevoi implică și acoperirea altora _ dacă îmi este foame, nu pot
dormi);
4. Sunt concurente ( satisfacerea unei nevoi presupune sacrificarea alteia).
5. Caracter regenerabil ( se sting momentan prin consumul de bunuri, dar reapar)

Sistemul nevoilor este dinamic și nelimitat ( se multiplică și se diversifică permanent, astfel

niciodată nu putem spune că le-am satisfăcut pe toate). Ele au un caracter subiectiv ( depind de persoana
care și le formulează , de preferințele noastre individuale – exemplu: unele persoane au nevoie de 8 ore de
somn pe noapte, pe când altele trebuie să doarmă 10 ore ) și un caracter obiectiv ( depind de societatea în
care trăiește individul – exemplu: nevoia de informații este mai mare în România decât într-un trib din
Africa)
Clasificare:
1. După importanța lor:
- Nevoi vitale sau de subzistență ( de bază, elementare, fundamentale);
- Nevoi elevate, superioare;
2. După natura subiectului purtător
- Nevoi individuale;
- Nevoi sociale – generale;
- Nevoi de grup sau colective;

A satisface nevoile înseamnă atingerea unei stări de mulțumire, agreabile, de împlinire pe care
oamenii o percep ca normalitare și de aceea urmăresc să o întrețină permanent.

Nevoile sunt satisfăcute prin consum de bunuri.

 Bunurile sau utilitățile, cum li se mai spune, reprezintă tot ceea ce folosește sau satisface
nevoile vieții și activității oamnenilor, ale mediului.

Clasificarea bunurilor
1. După provenienţa lor:
- bunuri libere;
- bunuri economice;
Bunurile libere _ cele la care oricine are acces în mod liber, sunt un dar al naturii și virtual nelimitate.
Ex. Aerul, lumina, căldura cosmică _ sunt astfel de bunuri ( Aerul pe care îl respirăm în localitatea în care
trăim este un bun liber, cum este și căldura solară vara sau zăpada de care ne bucurăm iarna)
Libertatea de a consuma aceste bunuri trebuie interpretată întotdeauna în funcție de loc și de
timp.
Bunurile economice _denumite astfel pentru că provin din activitatea economică, sunt create de
om. Principala caracteristica este raritatea, sunt insuficiente ca volum și strutură calitativă, sunt produse
în cantități limitate și presupun un anumit efort (resurse umane, bănești). Dacă un bun poate fi dobândit
fără niciun efort, nu este un bun economic.
Bunurile economice se clasifică astfel:
a. după forma de existență:
- bunuri palpabile – produse materiale, tangibile ( televizor, pâine etc)
- servicii, utilități, nepalpabile, nemateriale, netangibile ( transportul, comunicațiile)
b. după destinația lor:
- bunuri de consum (satisfactori);
- bunuri de producție ( prodfactori).