n cursul vietii lor oamenii au numeroase nevoi.

Aceste nevoi sunt inevitabile, diIer de la

individ la individ, iar mplinirea acelor nevoi, indiIerent de importanta lor, aduce satisIactie
moral, spiritual, material ct si emotional. Cu alte cuvinte nevoile umane reprezint ceea ce
oamenii consider c le este necesar pentru existent.
Expresia ,a avea nevoie de ceva aduce n suIletului omului o stare de tensiune, o stare
de alert dar n acelasi timp nevoile l ajuta pe om s se automotiveze si s lupte pentru
ndeplinirea acelor nevoi, de-a lungul vietii cea mai mare preocupare a omului Iiind aceea de a se
realiza din toate punctele de vedere.
n aIara de nevoile spirituale, care sunt nevoi inevitabile, cum ar Ii nevoia de iubire,
nevoia de a cauta rspunsuri si de a urma calea cea dreapt, nevoi legate de credinta n
Dumnezeu prin care omul Iacnd ceea ce e bine se simte Iericit, pe planul secund ntlnim
nevoile omului de a Ii respectat si acceptat de ctre ceilalti , de a Ii apreciat pentru ceea ce este el
din punct de vedere spiritual, moral si material si de a i se recunoaste realizrile , mai pe scurt, de
a Ii respectat in societate.
Ce este societatea? Societatea vine din latinescul ,Societas` care inseamn
,intovrire` si reprezint un ansamblu unitar de relatii ntre oameni, conditie si rezultat al
activittii acestora de creare a bunurilor materiale si valorilor spirituale necesare traiului lor
individual si colectiv. n cadrul acestui ansamblu de relatii, determinante sunt relatiile de
productie, care apar n procesul productiei bunurilor materiale si corespund unei trepte de
dezvoltare a Iortelor de productie. Ansamblul relatiilor de productie constituie structura
economic a societtii.
Pe plan economic, omul doreste un bun material sau serviciu. Nevoile umane se
caracterizeaza prin anumite trasaturi cum ar Ii :
O nsuIicienta - aparitia de noi necesitti pe masura satisIaceriicelor vechi.
O Capacitatea limitat- satisIacerea unei anumite nevoi presupune
consumarea unei cantitti date dintr-un bun, ceea ce Iace ca intensitatea
resimtirii unei nevoi sa creasc;
O Concurenta - unele nevoi se extind in detrimental altora, se substituie intre
ele;
O Complementaritatea - evolutia n sensuri identice
O SatisIactia momentan - orice nevoie se stinge momentan prin satisIacerea
acesteia.

nteresele economice reprezint maniIestri constiente ale nevoilor umane devenite
mobiluri si care determin anumite comportamente n vederea realizrii perIormantelor
economice necesare dobndirii bunurilor capabile s satisIaca nevoi. Acestea pot Ii : personale,
colective, generale, private ,publice, curente, de perspectiv, regionale si nationale. Armonizarea
diIeritelor interese se poate asigura printr-un cadru democratic de Iunctionare a economiei si
societtii.

O #esursele economice

#esurseleeconomice reprezint totalitatea elementelor si mprejurrilor utilizate - direct
sau indirect - sau utilizabile ca premise la producerea si obtinerea de bunuri economice. n
realizarea activittii lor, oamenii au n vedere nu numai scopurile ei, ci si resursele care pot Ii
utilizate n vederea atingerii scopurilor urmrite.
#esursele economice sunt Iinite. Pe Pamnt exist un numr limitat de muncitori,
masinrii, metrii patrati de supraIete si rezerve de ulei si alte resurse naturale. Din cauz c
majoritatea resurselor sunt Iinite, nu se poate produce un numr nelimitat de bunuri si servicii, de
aceea suntem n pericol de a distruge resursele naturale ale planetei producnd din ce n ce mai
mult pentru o populatie aIlat n crestere.Aceasta are consecinte importante pentru sustinerea
activittii economice pe termen lung.
1. Din punct de vedere cantitativ, structural si calitativ, resursele pot Ii impartite
astIel:

1. #esursele naturale - sursa satisIacerii celei mai mari prti a
nevoilor umane este natura;
2. #esursele umane - au ca rol desprinderea resurselor naturale
din mediul lor n vederea Iolosirii acestora;
3. #esursele inIormationale - sunt Iolosite n scopuri de
cunoastere,decizie sau actiune;
. #esurse Iinanciare
Oamenii se Iolsesc de natur, oameni, si inIormatii, comunicnad ntre ei, pentru a obtine
bunurile necesare satisIacerii nevoilor.

2. Din punct de vedere al prelucrarii, resursele se mpart n :
1. #esursele primare sau originare - cuprind resursele naturale
impreuna cu potentialul demograIic;
2. #esursele derivate sun Iormate pe baza primelor, ce
potenteaz eIicienta cu care sunt utilizate toate resursele.

Privite n cadrul unei tri, resursele stoc se prezint ca avutie national totalitatea
resurselor de care dispune un popor (un stat, o natiune) la un moment dat. Ea caracterizeaz
starea economic a unei tri, puterea ei economic si, n ultim instant, gradul bunstrii
poporului acesteia.Fiind un indicator sintetic de apreciere a strii tehnico-economice si culturale
a unei tri, avutia national este o realitate vie (prin componenta sa uman, dar si prin
permanentele ei modiIicri sub incidenta actiunii umane).
Potentialul economic al unei tri const n ansamblul elementelor avutiei nationale intrate
sau care pot Ii atrase n circuitul economic. Omenirea a progresat pe linia cutrii, cunoasterii si
atragerii de noi resurse n circuitul economic, raritatea resurselor si bunurilor privit calitativ si
cantitativ reprezentnd o caracteristic general a economiei
#aritatea exprim relatia de interdependenta ntre cantitatea, calitatea si structura
resurselor, pe de o parte, si volumul,structura si intensitatea nevoilor pe de alt parte. Legea
rarittii const n aceea c volumul,structura si calitatea resurselor evolueaz mai ncet dect
volumul, structura si intensitatea nevoilor umane. AltIel spus, exist o diIerent ntre nevoile
nelimitate resimtite de ctre oameni si resurse,care rmn limitate,insuIiciente.
n conditiile n care resursele, respectiv veniturile, agentii economici se conIrunt
permanent cu alegerea destinatiilor sumelor cheltuite,adica alegerea alternativelor de utilizare a
resurselor pentru satisIacerea nevoilor. Fiecare agent economic trebuie s stabileasca unele
prioritti n satisIacerea nevoilor. Alegerea este posibil deoarece resursele au utilizari
alternative,putnd Ii cheltuite corespunzator optiunilor respectivei persoane. nsuIicienta
resurselor n raport cu nevoile, impreun cu existenta mai multor alternative de Iolosire a
resurselor Iac ca alegerea uneia dintre ele s Iie insotit de sacriIicarea celorlalte.
ostuloportunittii (al sansei sacriIicate) const n pretuirea si n aprecierea acordat
celei mai bune dintre sansele sacriIicate atunci cand se Iace o alegere,cand se adopt o decizie de
a produce,a cumpara, a ntreprinde o anumit actiune dintr-o plaj posibil.El msoara "cstigul
obtinut" prin "pierderea" celei mai bune dintre variantele sacriIicate.

O Factorii de productie
Factorii de productie constau n potentialul de resurse economice atrase n circuitul
economic.
nitial, au existat doi Iactori. Acestia au Iost denumiti Iactori primari (originari): munca si
natura. Apoi a aprut Iactorul derivat traditional capitalul.
n timp, au avut loc multiplicarea si diversiIicarea Iactorilor de productie. Astzi, este
greu de spus cti Iactori de productie exist n societate. Oricum, indiIerent cum sunt grupati si
apreciati, Iactorii de productie contemporani (traditionali si noi) trebuie s Iie abordati si
analizati n mod concret-istoric si n dinamic, sub aspectul lor cantitativ, structural si calitativ.

unca
unca este un Iactor primar; originar, de productie. Adesea se aIirm c o asemenea
apreciere este valabil doar pentru munca simpl, cea complex Iiind un Iactor derivat, respectiv
un veritabil capital uman. uncaeste o activitate speciIic uman, Iizic si/sau intelectual prin
care oamenii si Iolosesc aptitudinile, cunostintele si experienta, ajutndu-se, n acest scop, de
instrumente corespunztoare, mobilul ei Iiind asigurarea bunurilor necesare satisIacerii
trebuintelor lor immediate si de perspectiv.
Munca a Iost si a rmas Iactorul de productie activ si determinant; ea este aceea care
produce Iactorii derivati de productie, ea antreneaz ceilalti Iactori, i combin si i utilizeaz
eIicient.
Premisa general a Iactorului de munc este populatia, ca o conditie indispensabil a
existentei societtii nssi, si al crei rol economic se concretizeaz n aceea c este suport al
Iactorului primordial de productie, c reprezint destinatarul si consumatorul virtual al
rezultatelor oricrei activitti economice.
Potentialul de munc al unei natiuni se delimiteaz si se concretizeaz pe baza unei
scheme care ncepe cu structura demograIic cea mai cuprinztoare.
Dimensiunile, structurile generale si dinamica populatiei unei tri depind de procesele
demograIice esentiale, generale (natalitate si mortalitate), ca si de soldul migratiei internationale,
ca rezultat al raportului dintre emigrri si imigrri. Mrimea absolut a populatiei adulte
(conIorm Constitutiei #omniei: 16-55 de ani, n cazul persoanelor de sex Ieminin si 16-60 de
ani n cel al brbatilor), ca si ponderea ei n totalul populatiei depind de mai multi Iactori
demograIici, sociali, educationali, politici cum sunt:
O evolutia demograIic anterioar, respectiv structurile pe sexe si vrste existente;
O durata oIicial a scolarizrii obligatorii si gradul de cuprindere a tinerilor n scoli si
Iacultti;
O reglementrile privind vrsta de pensionare;
O speranta medie de viat etc.
Dimensiunea populatiei active este inIluentat de o serie de Iactori sociali, economici, de
asistent sanitar care, direct sau indirect, stau la baza mrimii si dinamicii celor inapti de
munc.
Dac, din aceast categorie de populatie, se scad persoanele care, pe baza unor decizii de
Iamilie, au hotrt s rmn casnice, ca si elevii, studentii si militarii n termen, se obtine
populatia activ disponibil, respectiv potentialul de munc al unei tri.
Corelnd reducerea duratei muncii cu sporirea consumului, se poate Iormula o singur
concluzie: a sporit notabil rodnicia muncii. Se poate evidentiaz:
- deplasarea masiv, ntr-o prim etap, a populatiei ocupate din sectorul primar ctre
cel secundar. n aceast perioad scderile populatiei ocupate n agricultur sunt att absolute,
ct si relative;
- stabilizarea mrimii absolute a celor ocupati n sectorul primar, nsotit de reducerea
relativ a populatiei ocupate n sectorul secundar, de sporirea absolut si relativ a populatiei
ocupate n sectorul prestator de servicii;
- reducerea absolut a sectorului secundar si cresterea n continuare a populatiei
ocupate n sectorul tertiar.
TransIormarea muncii n Iactor de productie a presupus existenta productiei de mrIuri.
n plus, o astIel de devenire a muncii nsemna si o seam de modiIicri n plan institutional. n
Iond, munca a devenit Iactor de productie atunci cnd, pe baza propriettii particulare, s-a trecut
de la munca n sistem de sclavaj si de dependent Ieudal la munca mestesugarului liber si a
Iermierului avnd parcela sa de pmnt. Apoi, ea s-a dezvoltat ca atare n contextul propriettii
private si privat-asociative cnd s-a transIormat, deci, n munc salariat.

2.Natura
Ca Iactor de productie, natura reprezint un ansamblu de elemente la care oamenii Iac
apel pentru a produce; aceste elemente sunt adaptate nevoilor umane prin munc. n acest sens,
natura asigur substanta, conditiile materiale, cadrul desIsurrii vietii nssi, ca si majoritatea
energiei primare necesare oricrei activitti social-economice. Cea mai important parte a
naturii, pe care omul si-a apropriat-o, este pmntul, care, din punct de vedere economic, include
si apa. Toate activittile umane sunt legate ntr-un Iel sau altul, direct sau indirect, de Pmnt.
Pmntul ca Iactor de productie se caracterizeaz prin cteva trsturi speciIice. El este
un dat preexistent omului, adic un element neprodus de om. Societatea uman nu este posibil
Ir Terra, aceasta Iiind:
locul de amplasament al societtii umane nssi;
suport material al oricrei activitti;
Iurnizor (rezervor) de materii prime date o dat pentru totdeauna (zcminte
neregenerabile) sau reproductive annual (recoltele); magazie 'originar de
resurse naturale;
'arsenal primitiv al tuturor uneltelor.



Pmntul este un element durabil si teoretic indestructibil. Ca Iactor de productie
originar, el nu trebuie conIundat cu terenul agricol (capital imobiliar) si nici cu amenajrile
Icute si ncorporate n pmnt (capital acumulat).Pmntul este limitat; supraIata total este
constant si, n consecint Iactorul respectiv este virtualmente rar. Deci, resursele naturale sunt n
acelasi timp neproductibile si neproduse, limitate si nerennoibile. Problemele privitoare la
Iactorul natural se regsesc prin deIinitie n teoria despre sectorul primar al economiei. Ele se
concretizeaz n sumedenia de inIluente exercitate de mediul Iizic (geograIic, topograIic,
climatic, hidrograIic, pedologic, geologic etc.)
Pmntul este ns numai un punct de plecare n conceperea activittii economice. Unii
specialisti Iac distinctie ntre resursele naturale ale subsolului si pmntul ca Iond Iunciar
(terenuri agricole, psuni, vii, livezi, pduri, luciul apelor interioare).
Functiile speciIice ale pmntului Iond Iunciar pot Ii redate astIel:
- suport si mediu de viat pentru toate plantele terestre;
- surs principal de elemente nutritive si rezervorul principal de energie pentru
organismele vii;
- receptor si regulator al umidittii n sistemul sol-ap-plant.
mportanta deosebit a Iondului Iunciar decurge din urmtoarele:
- Iunctiile speciIice ale solului nu pot Ii nlocuite cu nimic si de nimeni; lumea va
depinde de energia si substanta pmntului;
- el este un corp natural viu, o resurs cu un potential de productie regenerabil
(utilizarea rational nu duce la epuizarea, ci la ameliorarea lui);
- singura resurs natural de producere a alimentelor si a unor materii prime agro-
silvice de mare important;
- caracterul limitat si diIerentiat calitativ pe zone si tri.
Abundenta si penuria de resurse naturale au avut si au eIecte multiple si contradictorii
asupra oamenilor si popoarelor: abundenta a Iavorizat hotrtor avntul industriei; penuria a
mpins unele tri spre acaparri teritoriale, spre rzboaie. Puterea economic a unei tri este n
prezent direct legat de o agricultur prosper si de resurse minerale strategice.

3.Capitalul
Termenul de capital a Iost introdus n limbajul de specialitate nc din secolele X-X.
nitial, acestui termen s-au atribuit sensurile de: Iond, stoc de mrIuri, cheag pentru o aIacere,
bani aductori de venituri (dobnzi). n secolele X-XV, aceast notiune a dobndit o larg
circulatie n documentele vremii, termenul mbogtindu-si ntelesurile si mai mult. n ultimele
dou-trei secole, continutul si sIera capitalului au Iost supuse unei ample si continue dezbateri.
Adesea, lupta de idei n jurul acestui concept a luat mai ales o turnur politico-ideologic si mai
putin una metodologico-stiintiIic. S mai retinem si Iaptul c termenul respectiv a stat la baza
unui tip de proprietate si a unei societti (capitalist, capitalism).Ca urmare a procesului de
aproIundare si de extindere a termenului, n prezent exist o mare varietate de termeni partiali, n
compunerea crora Iigureaz si cea de capital: capital avansat, capital bnesc, capital comercial,
capital circulant, capital investitional etc. Mai mult, diIeriti participanti specializati preIer s
Ioloseasc anumiti termeni n detrimentul altora. AstIel, aparatul tehnico-ingineresc Ioloseste cu
prioritate termenii de capital tehnic si de capital Iizic; patronii manageri preIer s dialogheze
ntre ei Iolosindu-se de notiunea de capital investitional, cea de capital productiv; salariatii, la
rndul lor, Iac apel mai ales la capitalul bnesc, capitalul nominal, n legtur cu care ei si
Iormuleaz revendicrile.
Capitalul este acel Iactor de productie care const n ansamblul bunurilor produse si
Iolosite pentru obtinerea altor bunuri materiale si servicii, destinate vnzrii cu avantaj
economic, cu proIit.
Spre deosebire de Iactorii primari de productie, capitalul se caracterizeaz deci prin:
- el este un rezultat al proceselor economice anterioare;
- const din bunurile intermediare, din bunurile mijloace de productie; - n sIera sa se
include doar banii activi.
Capitalul Iactor de productie are n conditiile actuale o structur tehnic si material
Ioarte eterogen. mprtirea care prezint interes deosebit, n acest context, este cea care
contrapune capitalul Iix celui circulant. De Iapt, criteriile care stau la baza mprtirii capitalului
tehnic n Iix si circulant sunt: modul de participare a diIeritelor elemente de capital la producerea
de bunuri; Ielul n care ele se consum n activittile economice; modalittile de nlocuire a
acestora n momentul cnd sunt consumate sau uzate.
Capitalul fix este, deci, acea parte a capitalului tehnic care particip la mai multe procese
economice, se consum treptat, parte cu parte, si se nlocuieste periodic atunci cnd este
consumat integral sau cnd este uzat moral.
Capitalul fix se distinge prin caracterul limitat al destinatiilor sale alternative. #igiditatea
n utilizarea lui este cu att mai mare cu ct echipamentele si utilajele sunt mai specializate.
Capitalul circulant reprezint acea parte a capitalului tehnic care se consum n Iiecare
ciclu de productie, particip cu ntreaga lui expresie bneasc la Iormarea costurilor si se
nlocuieste dup Iiecare consumare, o dat cu reluarea unui nou ciclu.Elementele capitalului
circulant (materiile prime; combustibilii, energia, apa tehnologic) sunt susceptibile la mai multe
utilizri alternative, cu att mai multe cu ct ele se aIl mai aproape de stadiul materiei brute
naturale.Pe msura dezvoltrii economiei, elementele capitalului Iix sunt supuse unor modiIicri
multiple n baza proceselor: Iormarea de noi capitaluri, nnoirea si modernizarea celor existente,
deprecierea sau uzura capitalului Iix, scoaterea din Iunctiune a acestuia.
Formarea de noi capitaluri Iixe este rezultatul eIecturii de investitii; acestea sunt Iormate
din totalitatea cheltuielilor Icute de ntreprinderi pentru dezvoltarea capacittilor de productie
(intrri de capital Iix). AstIel de investitii au rol de motor al cresterii economice, ele avnd drept
surs o parte a beneIiciului (proIitului) obtinut de productori si Iondul de amortizare constituit.
Scoaterea din Iunctiune a capitalului Iix este rezultatul deprecierii sale, datorate uzurii Iizice si
celei morale.
Prin uzura Iizic a capitalului Iix se ntelege pierderea treptat a propriettilor lui tehnice
de exploatare, ca urmare a Iolosirii productive si a actiunii Iactorilor naturali.
n aIara deprecierii capitalului Iix, datorate uzurii Iizice, acesta este supus si uzurii
morale. Cauza general a acestei uzuri este progresul tehnic care, de regul, este nsotit de
cresterea productivittii si randamentului noilor elemente de capital Iix. Deci, se poate spune c
uzura moral nu poate Ii evitat. n puterea ntreprinderilor st ns capacitatea de a reduce
eIectele negative, pierderile datorate acestei uzuri.
Uzura moral const n pierderea unei prti a pretului de achizitie al utilajului, a valorii
lui, ca urmare a scoaterii din Iunctiune nainte de termenul prevzut n proiectul de Iabricatie,
adic nainte de a se Ii amortizat complet.
Prevenirea unora dintre pierderile sub Iorm de uzur moral se realizeaz prin
practicarea unor cote anuale de amortizare, care s includ eIectele uzurii Iizice, ca si pe cele ale
uzurii morale a capitalului Iix. Ca urmare, s-a ajuns la constituirea unor Ionduri de amortizare
care depsesc necesarul de sume pentru reparatii si nlocuiri, ceea ce nseamn c se constituie
Iondul de nlocuire cu ctva timp nainte de uzura Iizic a capitalului Iix.
Cei doi indicatori reIlect starea capitalului Iix din punctul de vedere al expresiei lui
bnesti. Pentru determinarea gradului de depreciere tehnic, a capacittii Iunctionale a capitalului
Iix, se Iolosesc o serie de metode analitice de evaluare a uzurii echipamentelor. n Iond, orice
politic de retehnologizare a unei ntreprinderi, a aparatului tehnic de productie nu poate Ii
conceput Ir evaluri riguroase ale gradului de nzestrare tehnic, Ir comparatii
internationalen acest domeniu