MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

prof. dr. Nicoleta Singureanu

Ortansa Moise Diana Ioana ªodolescu Norel Ionuþ Moise

ECONOMIE
Manual pentru clasa a XI-a

SIGMA
 Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din
21.07.2006, în urma evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea
ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin
Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.

Referenþi: inspector de specialitate ISMB, prof. gr. I drd. Silvia Popescu

prof. metodist gr. I Floare Dumitrescu
Redactor: Renata Roºu
Tehnoredactare ºi coperta: Mihai Niþã
Contribuþia fiecãrui autor la realizarea manualului:
Nicoleta Singureanu: Tema 4, Lecturã suplimentarã.
Ortansa Moise: Tema 2 (U.3, U.4, U.5, U.6); Tema 3 (U.1, U.2, U.3, U.4, U.5).
Diana Ioana ªodolescu: Tema 1; Tema 2 (U.1, U.2); Tema 3 (U.11*, U.12*, U.13*).
Norel Ionuþ Moise: Tema 3 (U.6*, U.7*, U.8*, U.9*, U.10*).
 2006 Editura SIGMA
Toate drepturile de editare aparþin Editurii SIGMA.
Nici o parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al editurii.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Economie : manual pentru clasa a XI-a / Nicoleta
Singureanu, Ortansa Moise, Diana ªodolescu, Norel
Moise. - Bucureºti : Sigma, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-649-258-3 ; ISBN (13) 978-973-649-258-7

I. Singureanu, Nicoleta
II. Moise, Ortansa
III. ªodolescu, Diana
IV. Moise, Norel

33(075.35)

ISBN (10) 973-649-258-3

ISBN (13) 978-973-649-258-7
Editura SIGMA
Sediul central: Str. G-ral Berthelot nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie: Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com
Anticariat: e-mail: comenzi_anticar@editurasigma.ro; web: www.anticar.ro
TEMA
1 CONSUMATORUL
ªI COMPORTAMENTUL
SÃU RAÞIONAL

„O mare parte din atenþia distributivã a

consumatorului modern se îndreaptã spre utilitatea,
judecatã prin comparaþie, a produselor aflate în
concurenþã, toate acestea având calitãþi însã apropiate
ºi diferind prea puþin în esenþã.”
John Kenneth Galbraith
Societatea perfectã, 1997

1. Nevoi ºi resurse
2. Cererea
3. Consumatorul ºi comportamentul sãu
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã înþelegeþi acoperirea nevoilor în condiþii de resurse
limitate;
• sã proiectaþi un comportament raþional al consumatorului.

1.1. Nevoi ºi bunuri

În modul de analizã ºi caracterizare a activitãþilor economice, se porneºte de la
om ºi trebuinþele sale. Omul, produs al naturii ºi al societãþii, dar ºi al luptei cu sine
însuºi, se prezintã ca fiinþã tridimensionalã: biologicã, socialã ºi raþionalã.
Existenþa ºi dezvoltarea omului presupune satisfacerea unor nevoi.

Nevoile umane sunt trebuinþe, dorinþe, aºteptãri ale indivizilor ce pot fi satisfãcute
prin consum.

Diversificarea nevoilor este condiþionatã de nivelul de dezvoltare a societãþii

(condiþionare obiectivã), dar ºi de nivelul de dezvoltare al individului (condiþionare
subiectivã). Purtãtorii nevoii sunt indivizii, familiile, întreprinderile, locuitorii unui
oraº, instituþiile publice, administrativ-teritoriale, economia naþionalã.
Exemplu: Nevoia unui individ pentru pâine, carne, legume, îmbrãcãminte;
a unei familii pentru casã, ciment, asigurãri; a unei firme pentru calculatoare,
informaþii; a unei primãrii pentru materiale de birou, aparate de telefax; a
unui oraº pentru apã rece, apã caldã; a unei economii naþionale pentru
valutã liber convertibilã.
Volumul ºi diversitatea nevoilor s-au întrepãtruns cu dezvoltarea societãþii ºi
cu tot ceea ce numim progres. Civilizaþia industrialã a creat ºi continuã sã creeze
multiple „nevoi de care nu este nevoie”. Adepþii economiei de piaþã ºi ai civilizaþiei
industriale au considerat cã evoluþia vieþii imprimã nevoilor o succesiune continuã,
satisfacerea unora antrenând apariþia altora.
Nevoile sunt nelimitate ºi dinamice. În miºcarea lor, nevoile au tendinþa de a se
reproduce, fapt ce presupune diminuarea sau dispariþia unora, creºterea lor într-o
mãsurã mai mare sau mai micã, apariþia unora noi, încât cantitatea sau volumul lor,
per total, sã creascã, iar diversitatea sau numãrul lor sã se amplifice.
În funcþie de cele trei dimensiuni ale fiinþei umane, nevoile se grupeazã în:
ã fiziologice (somatice) – primele resimþite de oameni ºi inerente fiecãruia
dintre ei. De exemplu: în zona temperatã a Terrei, omul are nevoie de circa 3200
calorii zilnic;
ã de grup – resimþite de oameni ca participanþi la diferitele sociogrupuri ºi
care se satisfac prin acþiunea conjugatã a unor colectivitãþi;
4
 ã spiritual-psihologice – apar pe mãsura progresului în instrucþie, în relaþiile
de naturã moralã ºi care presupun raþionalitate ºi gândire profundã.
În funcþie de importanþa pe care o are satisfacerea diferitelor nevoi pentru
existenþa ºi progresul omului, acestea se clasificã în:
ã nevoi vitale sau de subzistenþã – asigurã strictul necesar existenþei: hranã,
îmbrãcãminte, locuinþã;
ã nevoi elevate – depãºesc strictul necesar ºi asigurã confortul: vile individuale
sau familiale, automobile personale;
ã nevoi de vârf – viaþã spiritualã, culturã, activitãþi creative.
Dupã natura subiectului purtãtor, se disting:
ã nevoi individuale – hranã, odihnã;
ã nevoi sociale sau colective – educaþie, transport.
Nevoile sunt satisfãcute prin consumul de bunuri ºi se exprimã prin cererea
pentru bunuri.

Bunurile sau utilitãþile reprezintã tot ceea ce foloseºte sau satisface nevoile
vieþii ºi activitãþii oamenilor.

Exemplu: Apa este o utilitate care satisface setea. În funcþie de intensitatea

ºi mãrimea nevoii, aceeaºi cantitate de apã aduce o satisfacþie diferitã.
Pentru un adult care lucreazã în condiþii normale, un pahar de apã are o
mare utilitate. Pentru un cãlãtor în deºert, acelaºi pahar de apã va avea o
utilitate ºi mai mare, deoarece intensitatea nevoii sale este mai puternicã.
Bunurile reprezintã mijloace pe care purtãtorul nevoii le considerã potrivite
pentru a-ºi satisface respectivele nevoi. Ele pot fi:
ã bunuri libere – la care oricine are acces în mod liber, faþã de care nu se
acþioneazã decât consumându-le dupã nevoi. Reprezintã un dar al naturii. Aerul,
lumina, cãldura cosmicã sunt astfel de bunuri. Libertatea consumãrii bunurilor de
acest gen se interpreteazã în funcþie de loc ºi timp. Aerul de munte este un bun liber
pentru locuitorii zonelor montane, iar pentru ceilalþi oameni este accesibil în mod
condiþionat de: cheltuielile cu cazarea, deplasarea ºi alte activitãþi turistice.
ã bunuri economice – denumite în acest fel deoarece provin din activitatea
economicã ºi sunt create de om. Caracteristica dominantã este raritatea, deoarece în
totalitatea lor, faþã de nevoile care trebuie satisfãcute, sunt insuficiente ca volum ºi
structurã calitativã. Se produc în cantitãþi limitate ºi presupun un efort (resurse bãneºti,
umane). Dacã un bun se dobândeºte fãrã un efort, nu este considerat un bun eco-
nomic.
Bunurile economice pot fi lucruri palpabile – produse materiale, tangibile
(televizor, calculator) ºi servicii, utilitãþi nepalpabile, nemateriale, netangibile (trans-
port, învãþãmânt, poºtã, comunicaþii), ce satisfac nevoile de producþie ºi pe cele de
consum ale oamenilor.
Dupã destinaþie, bunurile economice se împart în bunuri de consum sau de
satisfacþie (satisfactori) ºi bunuri pentru producþie (prodfactori). Bunurile de consum
sunt bunuri de folosinþã îndelungatã (mobilã, locuinþã) ºi bunuri de folosinþã curentã
(alimente, îmbrãcãminte, anumite servicii).
5
 Bunurile pentru producþie sunt, în fond, factori de producþie.
Dupã forma de existenþã, bunurile economice se clasificã în: corporale (mate-
riale), incorporale (servicii) ºi informaþii. Serviciile sunt: comerciale, de transport,
financiar-bancare, de consultanþã tehnicã ºi economicã, personale (de învãþãmânt,
de sãnãtate). Informaþiile reprezintã o categorie de bunuri economice care cunosc o
dinamicã în activitatea economicã, materializându-se în brevete, licenþe, programe
de calculator.
Dupã modul în care circulã de la producãtor la consumator, se disting bunuri
economice marfare (comerciale) ºi nonmarfare (noncomerciale).
Bunurile marfare sau comerciale sunt acelea care trec de la producãtor la
consumator prin mecanismele pieþei, pe baza unor preþuri formate liber, în raport de
cerere ºi ofertã, fãrã intervenþii administrative, restricþii cantitative, fiind excluse
pârghiile economico-financiare. Bunurile
nonmarfare sau noncomerciale sunt bunuri
economice a cãror producþie ocazioneazã
cheltuieli, dar ajung la consumator în mod
gratuit, costurile ocazionate fiind suportate
de comunitate (societate, colectivitãþi locale,
asociaþii private sau publice). În economia
de piaþã, un rol important îl au bunurile
marfare (comerciale).
O altã clasificare a bunurilor este aceea
care are în vedere forma de proprietate. Din
acest punct de vedere bunurile pot fi publice, respectiv, private.
Diferite categorii de bunuri pot fi complementare sau substituibile. Douã sau
mai multe bunuri sunt complementare dacã vor fi utilizate împreunã pentru
satisfacerea unei nevoi. De exemplu: energia electricã, autovehiculele, carburanþii.
Sunt substituibile acele bunuri între care beneficiarul alege, pentru satisfacerea unei
anumite nevoi (ex: alegerea între zahãr, miere, zaharinã, pentru satisfacerea
consumului alimentar). Complementaritatea ºi substituibilitatea decurg din natura
bunurilor izvorâte din opþiunile ºi gusturile consumatorilor.
O altã clasificare se referã la bunuri principale ºi bunuri secundare (derivate).
Bunurile principale sunt cele care decurg din procesul tehnologic utilizat, iar cele secun-
dare (derivate) sunt cele care se obþin inevitabil, alãturi de bunul principal. De exemplu:
mierea este produsul principal din apiculturã, iar ceara reprezintã produs secundar.

1.2. Resurse
Satisfacerea nevoilor se realizeazã prin douã cãi principale.
Prima cale se referã la faptul cã purtãtorul nevoii produce el însuºi bunurile cu
ajutorul resurselor de care dispune.
Exemplu: O gospodãrie þãrãneascã îºi produce porumbul de care are nevoie
pentru hrana animalelor ºi pentru obþinerea mãlaiului.
A doua cale se referã la purtãtorul nevoii care îºi procurã bunurile dorite prin
intermediul schimbului, cumpãrãrii, împrumutului sau închirierii.
6
 În acest mod, satisfacerea nevoilor este mai bunã, iar mijloacele folosite au o
eficienþã mai mare. A doua cale de obþinere a bunurilor devine în timp dominantã.
Prin compararea bunurilor existente cu nevoia sau cantitatea de bunuri la un
moment dat, se desprind douã situaþii:
• când nevoia este mai mare decât cantitatea de bunuri existente, bunurile
economice sunt limitate sau insuficiente ca volum ºi structurã calitativã;
• când nevoia este mai micã decât cantitatea de bunuri existente, situaþia se
referã la bunurile libere, pentru cã numai acestea sunt nelimitate în raport cu nevoile.
În ºtiinþa economicã ºi în practicã, pe lângã noþiunea de bun se foloseºte ºi
noþiunea de resurse. Tot ceea ce se foloseºte pentru satisfacerea unei nevoi reprezintã
resurse.
Pâinea reprezintã resursã pentru hranã, apa este o resursã pentru a satisface
setea, calculatorul este o resursã pentru activitãþile informatizate. În acest mod,
resursele se identificã cu bunurile.
În afara acestei interpretãri comune, existã ºi o alta, mai largã, a noþiunii de
resurse. Aceasta se referã la bunuri ce se folosesc sau ar putea fi folosite în activitatea
economicã. Acest tip de resurse provin din mediul natural sau pot fi create în
activitatea economicã.

Resursele economice constau din totalitatea elementelor, premiselor directe ºi

indirecte – ale acþiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase ºi sunt
efectiv utilizate la producerea ºi obþinerea de bunuri.

Premisa primarã pentru satisfacerea nevoilor este natura. Mediul natural

reprezintã primul izvor al resurselor economice. Natura oferã toate cele necesare
existenþei omului ºi progresului societãþii. Desprinderea resurselor naturale din
mediul lor este realizatã de activitatea umanã.
Din punctul de vedere al duratei folosirii resurselor naturale, acestea pot fi
neregenerabile sau epuizabile (zãcãmintele de combustibil fosil ºi minereuri) ºi
regenerabile (pãmânt, aer etc.).
Din punctul de vedere al posibilitãþilor de recuperare sau de reutilizare în
procesele de producþie ºi de consum, resursele naturale se clasificã în: recuperabile
(sticlã, fier, cauciuc, hârtie etc.), parþial recuperabile, în care se includ resursele
biologice, care prin refolosiri se degradeazã treptat, ºi nerecuperabile, ce cuprind
în special resurse energetice. Volumul, diversitatea ºi calitatea activitãþii sunt
condiþionate de resursele umane. Acestea depind de factorul demografic, de numãrul
persoanelor apte de muncã, de structura populaþiei pe ramuri economice ºi de calitatea
forþei de muncã.
Resursele naturale împreunã cu resursele umane formeazã resursele originale
sau primare. În afara resurselor primare, o importanþã deosebitã o au ºi resursele
economice derivate. Acestea se bazeazã pe folosirea ºi acumularea resurselor primare,
pe eficienþa utilizãrii tuturor resurselor economice.
Resursele materiale includ atât resurse naturale primare, cât ºi resurse derivate,
cum ar fi echipamentele ºi tehnologiile de fabricaþie, stocurile de materii prime.

7
 Resursele umane cuprind atât
resursele primare de acest fel, cât ºi pe
cele derivate, cum ar fi stocul de învãþã-
mânt ºi ºtiinþã.
Omenirea progreseazã pe linia
cãutãrii, cunoaºterii ºi atragerii de noi
resurse în circuitul economic. În raport
cu diversificarea ºi creºterea nevoilor,
resursele au fost ºi rãmân limitate. Din
punct de vedere cantitativ ºi calitativ,
raritatea resurselor ºi a bunurilor reprezintã o caracteristicã generalã a economiei.
Legea raritãþii resurselor constã în aceea cã volumul, structura ºi calitatea
resurselor economice ºi bunurilor se modificã mai încet decât volumul, structura ºi
intensitatea nevoilor umane. Cu alte cuvinte, resursele ºi bunurile sunt relativ limitate,
în comparaþie cu nevoile. În aceste condiþii, se impune utilizarea raþionalã ºi eficientã
a resurselor economice disponibile. Aceasta reprezintã un principiu general al oricãrei
economii.
În condiþiile manifestãrii legii raritãþii, creºterea ºi diversificarea nevoilor umane
au obligat oamenii sã aleagã dintre multiplele alternative de folosire a resurselor
rare pe aceea care sã permitã obþinerea mai multor bunuri de calitate corespunzãtoare,
asigurând o satisfacere superioarã a nevoilor multiple ºi diversificate.
Exemplu: Lemnul folosit pentru încãlzirea locuinþelor, dar ºi pentru a pro-
duce mobilã, hârtie, material de construcþii.
Preocuparea oamenilor de a alege ºi a ierarhiza resursele, pentru o mai bunã
satisfacere a nevoilor, a fost numitã problema fundamentalã a organizãrii unei
economii. Gospodãrirea resurselor limitate se realizeazã în cadrul unor activitãþi
specifice cu caracter complex ºi interdependent.

Activitãþile interdependente prin care oamenii folosesc resurse limitate, cu

întrebuinþãri alternative, pentru a acoperi nevoi nelimitate sunt cunoscute sub
denumirea de economie.

Economia este acea parte a activitãþii societãþii, dictatã de procesul limitãrii resurselor
pentru acoperirea nevoilor ºi avantajatã de întrebuinþarea resurselor alternative.

Acoperirea Activitatea
Resursele limitate Economia
nevoii economicã

Fig. 1. Existenþa economiei

Pentru progresul societãþii, resursele limitate trebuie folosite în cea mai bunã
alternativã. Sintetic, acest lucru înseamnã: ce producem?; cât producem?; cum
producem?; pentru cine producem?

8
 1.3. Raþionalitatea utilizãrii resurselor
Activitatea oamenilor se îndreaptã spre satisfacerea propriilor nevoi. Sensul
activitãþii constã în permanenta grijã pentru utilizarea resurselor limitate astfel încât
sã se poatã obþine o cât mai bunã acoperire a nevoilor.

Activitatea oamenilor îndreptatã spre maximizarea efectelor utile prin minimizarea

consumului de resurse se numeºte activitate economicã.

Raþionalitatea constã în capacitatea omului de a înþelege aceastã activitate, de

a o cunoaºte, de a acþiona în concordanþã cu ideile dobândite, deci de a acþiona
conºtient, cu anticiparea consecinþelor sale.
Expresia raþionalitãþii în activitatea economicã presupune ca resursele limitate
sã fie astfel utilizate încât satisfacþia obþinutã sã fie maximã. Aceasta conferã activitãþii
economice eficienþã.
A avea eficienþã în activitatea economicã înseamnã a satisface trebuinþe mai
mari cu aceleaºi resurse sau cu resurse mai puþine. Aceasta se poate formula pe
douã cãi:
I) sub forma maximului, în sensul cã, prin resursele date sã se obþinã cele mai
bune rezultate posibile;
II) sub forma minimului, în sensul cã rezultatele dorite sã se realizeze cu cele
mai mici cheltuieli de resurse (mijloace).

Fig. 2. Raþionalitatea în economie

Raþionalitatea economicã presupune ca resursele limitate sã fie utilizate în aºa

fel încât satisfacþia obþinutã sã fie maximã.
Indiferent de folosire sau refolosire, resursele sunt limitate. Dezvoltarea ºtiinþei ºi
a tehnicii oferã posibilitatea de a dezvolta ºi de a utiliza resursele într-un mod mai
eficient. Consumul creºte direct proporþional cu gradul de culturã ºi civilizaþie, ceea ce
face ca nevoile sã se mãreascã ºi sã solicite tot mai multe resurse.
Indiferent de folosirea ºi diversificarea lor, resursele se limiteazã la potenþialul dat
de planetã. Deci, creºterea nevoilor nu este însoþitã ºi de o creºtere a resurselor. Acoperirea
nevoilor suplimentare se realizeazã numai prin utilizarea mai raþionalã a resurselor
limitate.

9
 În cazul resurselor ce nu sunt folosite în concordanþã cu principiul raþionalitãþii,
apare în economie risipa de resurse sau un consum mare de resurse pentru
satisfacerea unei unitãþi de nevoi. Acest fenomen apare pentru:
• producþie mai mare decât cerinþa;
• producþie nesolicitatã;
• producþie de proastã calitate;
• producþie cu consumuri de resurse mai mari decât îi permite tehnologia;
• activitate productivã ce polueazã mediul ambiant.
Dacã resursele folosite cu activitatea economicã a omului se recupereazã sau
nu, timpul cheltuit de om pentru producerea bunurilor reprezintã o resursã
irecuperabilã. Resursa umanã se dovedeºte a fi una dintre cele mai importante
resurse, cu o contribuþie majorã la fundamentarea conceptului de raþionalitate
economicã.

, Sistemul nevoilor este dinamic ºi nelimitat.

, Satisfacerea nevoilor se realizeazã prin consumul de bunuri.
, Toate elementele folosite de om în activitatea sa pentru satisfacerea nevoilor
formeazã resursele, pe baza cãrora îºi poate asigura consumul.
, Resursele, spre deosebire de nevoi, sunt limitate.
, Obiectivul activitãþii economice îl constituie funcþia de maximizare a efectelor
utile prin minimizarea consumului de resurse.
, Raþionalitatea cere omului sã obþinã o producþie mai mare, cu acelaºi efort sau
cu un efort mai mic.
, Expresia raþionalitãþii în activitatea economicã se numeºte eficienþã. A avea
eficienþã înseamnã satisfacerea trebuinþelor mai mari cu aceleaºi resurse sau cu
resurse mai puþine.
, Creºterea consumului se realizeazã direct proporþional cu gradul de culturã ºi civilizaþie.
, Pentru resursele care nu sunt folosite în concordanþã cu principiul raþionalitãþii
apare în economie risipa de resurse.

Nevoi elevate, nevoi de vârf, bunuri palpabile (tangibile), servicii, satisfactori,

prodfactori, bunuri marfare, bunuri nonmarfare, complementaritatea bunurilor,
substituibilitatea bunurilor, bunuri corporale, bunuri incorporale, resurse naturale,
resurse economice, resurse primare, resurse derivate, resurse regenerabile, resurse
neregenerabile, resurse recuperabile, resurse nerecuperabile, efecte utile, raþionalitate,
principiul maximului economic, principiul minimului economic.

10
 • Bunuri – tot ce este folositor, mijloacele de satisfacere a nevoilor ºi activitãþii
oamenilor.
• Economie – ansamblul activitãþilor interdependente prin care oamenii utilizeazã
resurse limitate, cu întrebuinþãri alternative, în vederea producerii de bunuri economice
pentru a acoperi nevoile concrete nelimitate.
• Resurse regenerabile – acele resurse pe
care omul le poate produce ºi reproduce continuu.
• Resurse umane – categorie a
resurselor economice care sintetizeazã
potenþialul de muncã al unei þãri, al unei
zone geografice.
• Risipa de resurse – diferenþa
dintre consumul de resurse naturale sau
create de om pe unitatea de produs cu tehnicile
ºi tehnologiile folosite ºi un consum mai mic,
realizat cu tehnicile ºi tehnologiile disponibile,
neaplicate în economie, la care se adaugã bunuri produse ºi nevândute.

1. Enumeraþi nevoile apãrute în funcþie de cele trei dimensiuni ale fiinþei umane.
2. Exemplificaþi trei nevoi concretizate, pe care le consideraþi elevate din punctul
dumneavoastrã de vedere.
3. Exemplificaþi trei nevoi concretizate, pe care le consideraþi de vârf din punctul
dumneavoastrã de vedere.
4. Exemplificaþi trei categorii de bunuri ºi servicii de consum personal ºi trei nevoi
pe care purtãtorul lor le acoperã direct din bunurile produse.
5. Explicaþi existenþa celor douã cãi de acoperire a nevoilor.
6. Explicaþi existenþa bunurilor economice.
7. Motivaþi faptul cã activitatea economicã este o parte a activitãþii sociale, dictatã de
procesul limitãrii resurselor.
8. Enumeraþi cinci activitãþi sociale ce pot fi considerate activitãþi economice.
9. Enumeraþi motivele pentru care consideraþi cã oamenii trebuie sã acþioneze conform
principiului raþionalitãþii.
10. Interpretaþi risipa de resurse în economie.
11. Exemplificaþi trei produse cunoscute de dumneavoastrã ºi pentru care îmbunãtãþirea
producþiei presupune aplicarea principiului minimului.
12. Consideraþi cã se poate impune o regulã sau alta a principiului raþionalitãþii în
viaþa economicã?
13. Motivaþi faptul cã resursa umanã reprezintã cea mai importantã resursã în viaþa
economicã ºi socialã.
11
 Unitatea de învãþare 2

Cererea Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:

• sã interpretaþi cererea, ca expresie a trebuinþelor
individului;
• sã sesizaþi împrejurãrile care favorizeazã cererea ºi evoluþia
acesteia.

2.1. Cererea ºi legea cererii

Alocarea veniturilor bãneºti limitate pentru achiziþionarea diferitelor bunuri
necesare satisfacerii nevoilor de consum derivã din comportamentul consumatorilor.
Preferinþele consumatorilor se concretizeazã în structurile cererii, cerere
manifestatã pe piaþa bunurilor de consum.
Teoria cererii stã la baza alocãrii veniturilor bãneºti limitate de consumatorii
raþionali care se decid sã cumpere bunuri diferite.

Cererea reprezintã cantitatea dintr-o anumitã marfã care poate fi cumpãratã de

un individ, într-o perioadã determinatã de timp, la un preþ unitar dat.

Prin însumarea cererii tuturor cumpãrãtorilor de pe piaþa unui anumit bun

(produs) rezultã cererea totalã de piaþã a acelui bun.
Cererea exprimã raporturile în legãturã cu:
a) cantitatea maximã dintr-un bun, care la un anumit preþ este doritã ºi poate fi
cumpãratã;
b) preþul maxim care poate fi achitat pentru cumpãrarea unei cantitãþi din bunul dorit.
În funcþie de natura bunurilor ce fac obiectul cererii, se disting:
ã cererea pentru bunuri substituibile (de exemplu: uleiul de mãsline ºi uleiul
de floarea-soarelui);
ã cererea pentru bunuri complementare (de exemplu: autovehicule ºi benzinã);
ã cererea derivatã (de exemplu: cererea pentru fãinã este determinatã de
cererea pentru pâine).
Rolul determinant în modificarea cererii îl are preþul. Modificarea preþului uni-
tar, în sensul reducerii sale, determinã procesul de extindere a cererii, de creºtere a
cantitãþii solicitate, în timp ce creºterea preþului unitar determinã contracþia, respec-
tiv, scãderea cantitãþii cerute pe piaþa unui produs.
Relaþia dintre evoluþia preþului unitar (variabilã independentã) ºi cererea de pe
piaþa unui produs (variabilã dependentã) poate fi ilustratã cu ajutorul unui tabel ºi al
unui grafic.

12
 Exemplu: Efectul modificãrii preþului asupra cantitãþii cerute
Preţul unitar (P) al produsului Cantitatea cerută (Q)
(lei) (unităţi/săptămână)
300 100
250 300
200 500
150 700
100 900
50 1100
Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preþului unitar al unui bun ºi
schimbarea cantitãþii cerute reprezintã conþinutul legii generale.
Dacã reprezentãm datele din exemplul de mai sus, în sistem cartezian,
consemnãm pe axa Ox cantitatea cerutã (Q) ºi pe axa Oy preþul unitar (P),
se obþine diagrama sau curba cererii (figura 1).

1100
Fig. 1. Contracþia ºi extinderea cererii
Corespunzãtor legii generale:
a) Creºterea preþului unitar al unui produs determinã reducerea cantitãþii din
produsul respectiv.
b) Reducerea preþului unitar al unui produs determinã creºterea cantitãþii din
produsul respectiv.
Gradul de sensibilitate a cererii la modificarea împrejurãrilor ce o determinã se
numeºte elasticitatea cererii. În teoria ºi practica economicã o importanþã deosebitã
o prezintã studierea elasticitãþii cererii în raport de preþ ºi de venit.

2.2. Elasticitatea cererii: importanþa ºi factorii ei

Elasticitatea cererii exprimã modificarea mãrimii cererii în funcþie de acþiunea
anumitor factori (preþ, venit).

Coeficientul elasticitãþii cererii (Kec) aratã gradul, fracþiunea sau procentul

modificãrii cererii în funcþie de schimbarea preþului sau a altei condiþii a cererii. Se
determinã pe baza raportului dintre modificarea cererii (variabilã dependentã) ºi
modificarea unui factor al cererii (variabilã independentã).
13
 • Coeficientul elasticitãþii cererii pentru bunul X în funcþie de modificarea
preþului acestui bun (Eec/p) se poate calcula astfel:
Q P Q  Q0 P1  P0  %Q
K ec/p  :  1 : sau K ec/p  
Q0 P0 Q0 P0 Q% P
unde: Kec/p – coeficientul de elasticitate a cereri în funcþie de preþ;
Q – variaþia cererii unui bun economic;
P – variaþia preþului unui bun economic;
Q 1 – cererea la nivelul curent;
Q 0 – cererea la nivelul de bazã;
P 1 – preþul la nivelul curent;
P 0 – preþul la nivelul de bazã, iniþial;
%Q – modificarea procentualã a cererii pentru bunul X;
%P – modificarea procentualã a preþului unitar pentru bunul X.
Categoriile de bunuri economice, dupã elasticitatea cererii în funcþie de preþ, sunt:

1. Bunuri cu cerere elasticã – bunuri a cãror

Fig. 2. Bunuri cu cerere elasticã
cerere creºte dacã preþul lor scade, astfel încât
volumul valoric al vânzãrilor creºte.
Este specificã bunurilor care au o grupã mare
de înlocuitori ºi nu de strictã necesitate pentru con-
sumator. Se caracterizeazã prin faptul cã, modifi-
carea preþului unitar (creºterea sau scãderea)
determinã modificarea în sens contrar a cantitãþii
cerute, mai intensã.

2. Bunuri cu cerere de elasticitate unitarã

(sau egalã cu 1) – bunuri a cãror cerere creºte
dacã preþul lor scade, dar volumul valoric al
vânzãrilor rãmâne acelaºi.
Se caracterizeazã prin faptul cã, modificarea
preþului unitar (creºterea sau scãderea) determinã
modificarea în sens contrar a cantitãþii cerute cu
aceeaºi intensitate.
Fig. 3. Bunuri cu cerere de
elasticitate unitarã 3. Bunuri cu cerere inelasticã (sau cu elas-
ticitate subunitarã) – bunuri a cãror cerere creºte
dacã preþul lor scade, dar volumul valoric al
vânzãrilor scade.
Cererea inelasticã (rigidã) este specificã
pentru majoritatea bunurilor considerate de strictã
necesitate pentru consumator. Se caracterizeazã
prin aceea cã, modificarea preþului unitar (creºtere
sau scãdere) determinã modificarea în sens
Fig. 4. Bunuri cu cerere inelasticã contrar a cantitãþii solicitate, dar mai lentã.
14
 În funcþie de valorile luate de coeficientul de elasticitate a cererii în funcþie de
preþ avem:
1) bun cu cerere elasticã, când Kec/p > 1;
2) bun cu cerere unitarã, când Kec/p = 1;
3) bun cu cerere inelasticã, când Kec/p < 1.
Exemplu: Sã presupunem cã preþul bunului X se reduce de la 300 u.m. la
250 u.m., iar cantitatea cerutã creºte de la 200 la 400 de unitãþi. Coeficientul
elasticitãþii cererii pentru bunul X, în funcþie de preþ, este egal cu:
 400  200 250  300 
K ec/p    :   6.
 200 300 
Este vorba de bun cu cerere elasticã.
• Coeficientul elasticitãþii cererii pentru bunul X în funcþie de venit (Kec/V ) se
calculeazã ca raport între procentul modificãrii cantitãþii cerute ºi procentul modificãrii
venitului, în condiþiile în care ceilalþi factori, care determinã cererea pentru bunul X,
rãmân neschimbaþi.
Q V Q1  Q0 V1  V0 %Q
K ec/V  :  : sau K ec/V 
Q0 V0 Q0 V0  %V
unde: Kec/V – coeficient de elasticitate a cererii în funcþie de venit;
Q – variaþia cererii unui bun economic;
V – modificarea absolutã a venitului;
Q 1 – cererea la nivelul curent;
Q 0 – cererea la nivelul de bazã;
V1 – venitul curent al consumatorului;
V0 – venitul iniþial al consumatorului;
%Q – modificarea procentualã a cererii pentru bunul X;
%V – modificarea procentualã a venitului.
Cererea se aflã în relaþie pozitivã cu venitul, deoarece modificarea venitului,
preþul constant (variabilã independentã), atrage dupã sine modificarea în acelaºi
sens a cererii.
Kec/V are o valoare pozitivã ºi este diferit pentru bunuri ºi grupe de bunuri.
Când venitul creºte, va creºte ºi cererea, dar nu în mod identic pentru toate categoriile
de bunuri.
În funcþie de nivelul veniturilor ºi a preferinþelor consumatorilor pentru categorii
diferite de bunuri, cererea în raport de venit este:
1) elasticã, atunci când modificarea venitului atrage dupã sine modificarea
mai mult decât proporþionalã a cererii: Kec/V > 1;
2) unitarã, atunci când modificarea venitului atrage dupã sine modificarea
strict proporþionalã a cererii: Kec/V = 1;
3) inelasticã, atunci când modificarea venitului atrage dupã sine modificarea
mai lentã a cererii, în acelaºi sens: Kec/V < 1.

15
 , Nevoile oamenilor se regãsesc sub forma cererii de bunuri ºi servicii.
, Cererea exprimã nevoile satisfãcute prin cumpãrarea de bunuri ºi servicii de pe
piaþã în funcþie de mãrimea preþului.
, În cadrul pieþei, dacã preþul creºte, cererea scade ºi, invers, dacã preþul scade,
cererea creºte.
, În timp, cererea se modificã, creºte sau scade. Modificarea mãrimii cererii în
funcþie de factorii ce o determinã se numeºte elasticitatea cererii.
, Cei mai importanþi factori de modificare a cererii sunt: preþul ºi venitul. Apare
elasticitatea cererii în funcþie de preþ ºi elasticitatea cererii în funcþie de venit.

Bunuri substituibile, bunuri complementare, cerere derivatã, elasticitatea cererii în

funcþie de preþ, elasticitatea cererii în funcþie de venit.

• Cererea – cantitatea (kilograme, litri, bucãþi) dintr-un bun pe care un cumpãrãtor

sau toþi cumpãrãtorii dintr-un spaþiu economic intenþioneazã sã o achiziþioneze într-o perioadã
de timp, la niveluri diferite ale preþului unitar.

1. Explicaþi conceptul de elasticitate a cererii.

2. În luna noiembrie, faþã de luna octombrie, preþul unitar al bunului X scade de la
200 u.m. la 150 u.m., iar cererea creºte de la 4000 la 6000 de bucãþi. Acest bun are, în raport
de preþ:
a) o cerere elasticã; b) o cerere unitarã; c) o cerere inelasticã.
3. Explicaþi procesele de contracþie ºi extindere a cererii.
4. O creºtere a venitului de la 10 000 u.m. la 15 000 u.m. antreneazã o evoluþie a
cererii pentru un bun economic de la 10 bucãþi la 8 bucãþi. Calculaþi coeficientul de elasticitate
a cererii în funcþie de venit. Comentaþi rezultatul.

16
 Unitatea de învãþare 3

Consumatorul ºi comportamentul sãu

Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã înþelegeþi noþiunile de utilitate, alegere ºi comportament
al consumatorului;
• sã studiaþi ºi comparaþi diferite situaþii în vederea alegerii
variantei optime de consum.

3.1. Utilitatea economicã

O parte din nevoi se satisfac pe baza bunurilor libere, iar cealaltã parte pe baza
bunurilor economice obþinute din activitatea oamenilor. Bunurile economice în raport
de nevoi sunt insuficiente, iar modul lor de asigurare presupune costuri.
Consumatorul este cel mai în mãsurã sã-ºi aleagã bunurile de care are nevoie ºi
faþã de care adoptã un anumit comportament. Comportamentul consumatorului
reprezintã ansamblul reacþiilor (atitudini, mãsuri, acþiuni, iniþiative) pe care acesta le are
în legãturã cu satisfacerea nevoilor prin folosirea bunurilor economice existente.
Raþionamentul acestui concept porneºte de la utilitatea bunurilor economice. De-a lungul
timpului, s-au constatat mai multe modalitãþi de abordare a conceptului de utilitate, care
de multe ori au vizat o analizã interdisciplinarã. Cele mai consacrate modalitãþi se referã
la aspectele tehnice, respectiv economice, ale utilitãþii. Sub aspect tehnic, utilitatea
reprezintã capacitatea unui bun de a satisface o nevoie (a individului, de producþie, a
societãþii), capacitate care decurge ºi se exprimã prin trãsãturile, caracteristicile ºi
însuºirile intrinseci ale fiecãrui bun sau clase omogene de bunuri. Sensul economic al
acestuia include raportarea la o nevoie, la o trebuinþã a consumatorului.

Utilitatea economicã reprezintã satisfacþia pe care sperã un consumator cã o va

obþine, în condiþii determinate de timp ºi de loc, prin folosirea unei cantitãþi
(doze) determinate dintr-un bun economic.

Aprecierea utilitãþii economice are un caracter eminamente individual ºi

subiectiv, ea fiind diferitã de la un individ la altul. Un bun poate avea utilitate
economicã pentru un individ, dar nu are pentru altul. Ea depinde de raportul pe
care fiecare îl stabileºte între proprietãþile unui bun ºi intensitatea nevoilor, raport
influenþat de nivelul de culturã, de gradul de informare, de aspiraþiile fiecãruia,
precum ºi de cantitatea bunurilor la care are acces. Mai mult, pentru un individ,
fiecare element dintr-o mulþime de bunuri identice are utilitate economicã diferitã.
Utilitatea poate fi analizatã þinând cont de trei elemente:
– sã existe un consumator cu gusturi ºi preferinþe;
– bunul sã existe pe piaþã;
– consumatorul sã nu deþinã nici o unitate din acel bun.
17
 Utilitatea economicã poate fi:
• utilitate individualã (ui), adicã satisfacþia adusã de fiecare dozã consumatã;
• utilitate totalã (UT), adicã suma utilitãþilor individuale:
U T   ui  u1  u2  ...  un
 • utilitate marginalã (Umg ), satisfacþie obþinutã prin consumarea ultimei doze
dintr-un bun:
U T
U mg  .
Q
unde: Umg – utilitate marginalã;
UT – sporul de utilitate totalã;
Q – sporul cantitãþii consumate.
Exemplu: Un consumator obþine Utilităţi
prin consumarea a ºase doze 1 2 3 4 5 6
(Q)
dintr-un bun utilitãþi totale ºi UT 10 18 24 27 27 25
marginale conform tabelului Umg 10 8 6 3 0 –2
alãturat:

UT este maximã când Umg = 0

A – punct de saturaþie

Dacã un bun X este format din n unitãþi (doze): x1 , x2, x3 , ..., xn cu utilitãþi
individuale u1, u2, u3, .., un diferite, pozitive dar descrescãtoare (u1 > u2 > ... > un),
atunci utilitatea totalã (UT) este:
UT = u1 + u2 + u3 + ... + un.
Desenul de mai sus indicã faptul cã, atunci când creºte cantitatea consumatã,
creºte ºi utilitatea totalã, iar utilitatea marginalã adiþionalã adusã de fiecare nouã
dozã consumatã este din ce în ce mai micã ºi tinde spre zero când nevoile de consum
sunt satisfãcute integral.
U T
U mg 
Qx
18
 Exemplu: Sã presupunem cã din bunul X (grâu) se aflã pe piaþã la dispoziþia
cumpãrãtorului 11 unitãþi (doze): din acestea sunt necesare doar 10 pentru
satisfacerea unui ansamblu de nevoi (hranã, alimentaþia animalelor, a
pãsãrilor de curte, a pãsãrilor de apartament, seminþe, rezerve).
Sã se calculeze utilitatea individualã (ui) ºi utilitatea totalã (UT).
Pentru un cumpãrãtor, fiecare unitate din oferta de grâu are o utilitate
diferitã: se presupune (vezi tabelul) cã prima unitate, care serveºte pentru
satisfacerea celei mai stringente nevoi – hrana –, are cea mai mare utilitate
(100 – ...). Cea de-a doua, folositã pentru seminþe, corespunde unei nevoi
mai puþin stringente ºi are o utilitate mai redusã. Pentru consumator
reprezintã o utilitate adiþionalã de 95 etc. Dacã consumul se mãreºte la
unsprezece unitãþi, ultima unitate depãºeºte nevoia consumatorului ºi va
avea utilitatea zero.
Utilitatea individualã (ui) ºi utilitatea totalã (UT).

Unitatea (doza) consumată Utilitatea Utilitatea totală (UT)

(Qx) individuală (ui) (consumul cumulat)
I 100 100
a II-a 95 195
a III-a 80 275
a IV-a 70 345
a V-a 65 410
a VI-a 55 465
a VII-a 50 515
a VIII-a 40 555
a IX-a 30 585
a X-a 15 600
a XI-a 0 600

Fig. 2. Curba utilitãþii individuale ºi aria

acesteia.

19
 R

Fig. 3. Curba utilitãþii totale

Utilitatea marginalã a fiecãreia dintre dozele (cantitãþile) x1, x2 , ..., x11 este
exprimatã prin raportul dintre sporul de utilitate totalã ºi sporul cantitãþii consumate
pentru realizarea sporului de utilitate.
BC DE FG HI
U mx2  ; U mx3  ; U mx4  ; U mx5 
AC BE DG FI
Dar AC = BE = DG = FI, iar BC > DE > FG > HI, rezultã cã:
U mx2  U mx3  U mx4  ...  U mx11 , ceea ce permite exprimarea legii utilitãþii marginale
descrescânde.
Legea utilitãþii marginale (Legea lui Gossen) aratã cã atunci când cantitatea
consumatã dintr-un produs (bun economic) creºte, utilitatea marginalã a produsului
(adicã utilitatea adiþionalã, adãugatã de ultima unitate) tinde sã se diminueze, astfel:
„mãrimea intensitãþii unei plãceri descreºte progresiv pânã la saturare, dacã
respectiva plãcere este satisfãcutã continuu ºi neîntrerupt, iar utilitatea totalã
creºte cu o mãrime descrescãtoare pânã la punctul de saturaþie”.
Consumând continuu un bun se atinge, la un moment dat, un prag de saturaþie,
iar în cazul în care consumul continuã sã creascã, existã riscul apariþiei zonei de
insatisfacþie. Punctul de saturaþie este atins când utilitatea marginalã devine nulã,
când sporirea cantitãþii consumate nu mai aduce satisfacþie.

3.2. Alegerea consumatorului

Consumatorul, ca orice agent economic, trebuie sã aleagã:
– multitudinea trebuinþelor resimþite ce îl obligã sã decidã pe care sã le poatã
satisface, în ce ordine ºi în ce proporþie, stabilind o prioritate;
– întrebuinþãrile alternative ale bunurilor, complementaritatea sau substituibili-
tatea lor determinându-l sã aleagã produsele pe care le preferã ºi în cantitãþile dorite.
Combinarea în consum a diferitelor cantitãþi din bunurile x, y, z pentru care
consumatorul sconteazã sã obþinã o anumitã utilitate (satisfacþie) formeazã
programul de consum. Programele de consum se aflã sub influenþa unei multitudini
de factori de naturã complexã exprimând obiceiurile, tabieturile, gusturile ºi
preferinþele unui consumator.
Ele poartã, pe lângã amprenta propriei personalitãþi – influenþatã de nivelul
socio-profesional ºi de caracteristicile socio-psihologice ale individului – ºi o
20
încãrcãturã socialã, indusã în prin-
cipal prin mass-media – (publicitate,
reclame, sondaje). Programele de
consum sunt proprii unui anumit
consumator, având o puternicã
determinare subiectivã, individualã.
Prin realizarea unui asemenea pro-
gram, fiecare consumator îºi va
cheltui în mod specific venitul, astfel
încât, în funcþie de preþuri, sã
achiziþioneze cantitãþi mai mari sau
mai mici din bunurile x, y, z pe care
le-a preferat. Modul de alegere a consumatorului raþional trebuie sã fie guvernat de
principiul eficienþei. Va compara în permanenþã satisfacerea resimþitã în urma
achiziþionãrii ºi consumului cantitãþilor din respectivele bunuri cu efortul concretizat
în venitul bãnesc.
Alegerea consumatorului raþional constã în gãsirea acelui program de achiziþii
ºi consum care sã-i asigure cea mai mare satisfacþie (utilitate economicã totalã) prin
cheltuirea (sacrificarea) venitului sãu limitat. Deoarece dispune de un buget limitat,
criteriul esenþial în orientarea alegerii îl constituie maximizarea satisfacþiei obþinute
pentru o unitate monetarã cheltuitã în vederea procurãrii bunurilor de care are nevoie.
Acest lucru se exprimã, din punct de vedere matematic, prin raportul între utilitatea
marginalã a unui bun ºi preþul sãu. Consumatorul raþional opteazã pentru bunul al
cãrui raport, astfel calculat, are valoarea cea mai mare sau eficienþa maximã.
Exemplu: a. Presupunem cã venitul consumatorului pe timp limitat (V)
este de 3 000 u.m., iar preþurile unitare ale produselor A ºi B, PA ºi PB sunt
egale, de 1 000 u.m. Utilitãþile marginale la bunul A = 10 : 8 ºi la B = 8 : 7.
Consumatorul cumpãrã o unitate din bunul A, care-i asigurã cea mai mare
utilitate marginalã: 10, pentru care cheltuie 1000 u.m. Cu restul de 2 000 u.m.
cumpãrã a doua unitate din bunul A ºi prima unitate din bunul B, pentru cã
raportul utilitate marginalã / preþ (efort / efect) este identic pentru cea de a
doua dozã din A ºi prima din B.
Achiziþiile consumatorului vor fi: qA = 2, qB = 1, iar satisfacþia resimþitã este
UT = 10 + 8 + 8 = 26.
b. În cazul în care preþurile celor douã bunuri sunt diferite,
PA = 2000, iar PB = 1000, Venitul = 9000, Umg pentru fiecare u.m. cheltuitã,
în cazul în care cumpãrã prima unitate din A va fi 10 / 2000 = 0,005, iar
prima unitate din B = 8 / 100 = 0,008. În mod normal, el va opta pentru
prima unitate din B pentru cã UmB / PB > UmA / PA.
Programul de achiziþii este dat de formula:
UmA / PA = UmB / PB sau UmA / UmB = PA/PB.
În concluzie, un consumator obþine maximum de utilitate (satisfacþie) în
condiþiile venitului disponibil dat, când raportul utilitate marginalã – preþ unitar al
celor douã bunuri este identic, sau când raportul dintre utilitãþile marginale ale celor
douã bunuri este egal cu raportul dintre preþurile lor unitare.
21
 3.3. Costul de oportunitate
Teoria economicã studiazã modul în care societatea identificã ºi utilizeazã
resursele rare de care dispune pentru satisfacerea diferitelor nevoi. Pentru o persoanã,
resursele reprezintã venitul de care dispune, iar nevoile vizeazã bunurile pe care ar
dori sã le consume. În condiþiile veniturilor limitate este necesarã alegerea, adicã
stabilirea unor prioritãþi în satisfacerea nevoilor.
Alegerea este posibilã deoarece veniturile au utilizãri alternative, putând fi
cheltuite corespunzãtor opþiunilor fiecãrei persoane. Limitarea resurselor, a veniturilor
la nivel individual, se regãseºte în proporþii diferite, sub forma unor dileme prin
care trec oamenii, companiile, organizaþiile ºi guvernele.
Atât persoanele fizice cât ºi persoanele juridice, toate unitãþile economice sunt
obligate sã facã alegeri, opþiuni economice pentru rezolvarea problemei tensiunii
dintre nevoi ºi resurse.
Teoria economicã soluþioneazã problema raritãþii fie prin creºterea cantitãþii ºi
calitãþii bunurilor produse, pe baza alegerii acelor metode ce permit folosirea eficientã
ºi economisirea resurselor rare, fie prin mai buna distribuire a bunurilor. Ambele
procese conduc la satisfacerea cât mai deplinã a nevoilor.
Utilizarea eficientã ºi economisirea resurselor rare, bazatã pe alegeri raþionale,
reprezintã un principiu general al organizãrii unei activitãþi / economii. Dintre multi-
plele variante de folosire a resurselor rare, oamenii sunt puºi în situaþia alegerii aceleia
care le permite obþinerea de bunuri într-o cantitate mai mare ºi de calitate ridicatã.

Cea mai bunã alternativã la care se poate renunþa când s-a luat decizia de a
folosi resurse limitate pentru a produce sau a procura un bun economic se numeºte
cost real al alegerii.

Presupunem cã o persoanã are 200 (RON) ºi doreºte sã achiziþioneze o pereche

de pantofi ºi / sau un costum care costã fiecare 200 (RON). Dacã alege sã cumpere
perechea de pantofi, costul real al acestei alegeri este renunþarea la cumpãrarea
costumului ºi invers.
Acest sacrificiu este interpretat ca fiind costul real al alegerilor pe care le facem
în condiþiile unor nevoi mai mari decât existentul de bunuri, fiind considerat cost
alternativ sau de opþiune.

Costul de oportunitate (al ºansei sacrificate) constã în preþuirea, aprecierea (în

expresie fizicã ºi / sau monetarã) acordatã celei mai bune dintre ºansele sacrificate
atunci când se face o alegere, când se adoptã o decizie de a produce, a cumpãra,
a întreprinde o anumitã acþiune dintr-o plajã posibilã. Mãsoarã „câºtigul obþinut”
prin „pierderea” celei mai bune dintre variantele sacrificate.

Costul de oportunitate se determinã prin raportarea cantitãþii din bunul la care

se renunþã la cantitatea câºtigatã.
y
Cop  
x
22
unde: C op – costul de oportunitate;
x – modificarea cantitãþii câºtigate;
y – modificarea cantitãþii la care se renunþã.
Indiferent de felul operaþiunii economice (de producþie, de schimb, de consum)
ºi de cine este subiectul (producãtor, consumator, individ, sociogrup sau stat),
principiul costului de oportunitate presupune fie maximizarea utilitãþii (a satisfacþiei,
a plãcerii de a trãi, a producþiei ºi venitului), fie minimizarea efortului (a resurselor
consumate, costurilor, renunþãrilor la disponibilitãþile bãneºti, a timpului liber
sacrificat).

În concluzie, costul de oportunitate reprezintã valoarea ºansei sacrificate, costul

sacrificiului sau renunþãrii în procesul de alegere a variantei optime de alocare a
resurselor. Costul de oportunitate se mãsoarã prin valoarea ce corespunde celei mai
bune alternative sacrificate. Are aplicabilitate în procesul de alocare a resurselor
umane, materiale, bãneºti, în utilizarea factorului timp.

, Bunurile economice sunt destinate consumului.

, Utilitatea, în sens tehnic, reprezintã capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.
, Aprecierea utilitãþii are un caracter eminamente individual ºi subiectiv.
, Satisfacþia resimþitã de consumator cu fiecare unitate dintr-un bun economic
consumat se numeºte utilitate marginalã.
, Consumatorul are o mulþime de nevoi, iar resursele (veniturile) limitate.
, Esenþa alegerii pentru consumatorul raþional este acela de a gãsi un program de
cumpãrare care sã-i asigure cea mai mare satisfacþie posibilã în condiþiile venitului
sãu limitat.
, Consumatorul, în condiþiile veniturilor limitate de care dispune, stabileºte prioritãþi
în satisfacerea nevoilor.
, Teoria economicã a raritãþii resurselor are soluþionare fie prin creºterea cantitativã
ºi calitativã a bunurilor produse în condiþiile folosirii eficiente a resurselor rare, fie
prin mai buna distribuire a bunurilor.
, Alternativa cea mai bunã în luarea deciziei privind folosirea resurselor limitate
pentru producerea sau procurarea unui bun economic se numeºte costul real al alegerii.
, Costul de oportunitate reprezintã valoarea ºansei sacrificate, costul sacrificiului sau
al renunþãrii în alegerea variantei optime de alocare a resurselor.

23
 Utilitate economicã, aspect tehnic al utilitãþii, utilitate economicã individualã, program
de consum, cea mai bunã alegere a consumatorului, teoria raritãþii resurselor, cost
real al alegerii, principiul general al organizãrii activitãþii economice.

• Bunuri complementare – bunuri a cãror utilizare are loc numai împreunã. Sunt
denumite bunuri-pereche. Exemplu: exploatarea autovehiculului presupune consumul de
carburanþi.
• Bunuri substituibile – bunuri care în procesul utilizãrii se pot înlocui unul cu altul.
Exemplu: la încãlzirea locuinþei se poate folosi gazul metan, cãrbunele, lemnul sau
electricitatea, ce se pot înlocui unul cu altul.
• Consumator raþional – individ care acþioneazã pe criterii de eficienþã, alegând
bunurile în funcþie de raportul utilitate marginalã / preþ, obligatoriu cel mai mare, de fiecare
datã.
• Costul oportunitãþii (al alegerii) – preþuirea, aprecierea (în expresie fizicã ºi / sau
monetarã) acordatã celei mai bune dintre ºansele sacrificate atunci când se face o alegere,
când se adoptã o decizie de a produce, a cumpãra, a întreprinde o anumitã acþiune dintr-o
plajã posibilã.
• Dozã – unitatea consumatã dintr-un bun.

1. Comparaþi sensul economic al utilitãþii cu cel tehnic.

2. Explicaþi legea lui Gossen.
3. Argumentaþi faptul cã aprecierea utilitãþii economice prezintã un caracter subiectiv.
4. Consumând relaþiile care se pot forma între mãrimea consumului dintr-un bun
economic, utilitatea totalã ºi cea marginalã a sa, completaþi în tabelul de mai jos indicatorii
care lipsesc:
Cantitatea consumată
Utilitatea totală Utilitatea marginală
(buc)
1 30 30
2 ? 10
3 48 ?
4 ? 6
5 58 ?
6 ? 2
7 60 ?
8 ? –1
5. Explicaþi esenþa alegerii consumatorului raþional.
6. Motivaþi care dintre rapoartele de mai jos exprimã maximum de utilitate în condiþiile
venitului disponibil:
a. UmA = UmB; b. UmB / UmA = 1; c. UmB / UmA = PB / PA; d. UmA / UmB = PA / PB.
24
 7. Un consumator dispune de un buget de 30 u.m. pentru a achiziþiona bunuri de
consum. Are de ales între bunurile A ºi B, care au preþurile PA = 10 u.m.; PB = 6 u.m.
Nevoile de consum pot fi satisfãcute prin combinaþii multiple între cantitãþi diferite din
aceste bunuri. Are în vedere cã, în funcþie de numãrul dozelor consumate, utilitatea marginalã
este diferitã, aºa cum rezultã din tabelul de mai jos.

Bunul
economic Prima A doua A treia A patra A cincea A şasea
Utilitatea doză doză doză doză doză doză
marginală
A 20 15 13 10 5 1
B 12 9 6 3 2 1

Sã se determine programul de activitãþi ce-i conferã consumatorului maximum de

satisfacþie.
8. Menþionaþi principiul general al organizãrii unei activitãþi economice.
9. Presupunem cã o persoanã dispune de 300 (RON) ºi doreºte sã achiziþioneze un
costum de haine sau o pereche de pantofi care costã fiecare 300 (RON). Dumneavoastrã ce
alegeþi? Motivaþi-vã alegerea ºi costul de oportunitate apãrut în acest caz.

1. Scrieþi informaþiile corecte care completeazã spaþiile libere:

a) Nevoile de grup sunt nevoi resimþite de oameni ca ... (1)... la diferitele ...(2)... ºi
care se ...(3)... prin acþiunea ...(4)... a unor colectivitãþi.
b) Caracteristica dominantã a bunurilor ...(1)... este ...(2)..., deoarece în totalitatea
lor, faþã de nevoile care trebuie satisfãcute, sunt insuficiente la ...(3)... ºi ...(4)... calitativã.
c) Economia este acea parte a activitãþii ...(1)..., dictatã de procesul ... (2)... resurselor
pentru acoperirea nevoilor ºi avantajate de ...(3)... resurselor ...(4)...
2. Precizaþi care dintre urmãtoarele afirmaþii sunt corecte:
a) creºterea nevoilor se aflã în raport direct proporþional cu creºterea resurselor;
b) creºterea resurselor determinã creºterea nevoilor;
c) nu existã o relaþie de cauzalitate între nevoi ºi resurse;
d) ritmul de creºtere a resurselor e devansat de ritmul de creºtere a nevoilor;
e) creºterea ºi diversificarea nevoilor are ca rezultat o reducere absolutã a volumului
resurselor;
f) raritatea relativã a resurselor determinã – în timp – reducerea nevoilor.
3. Raþionalitatea economicã presupune ca resursele limitate sã fie utilizate în aºa fel
încât satisfacþia sã fie maximã.
a) Explicaþi principiul raþionalitãþii în economie.
b) Comparaþi regula maximului cu regula minimului.
c) Explicaþi noþiunea de eficienþã.

25
 4. În coloana A sunt enumerate categoriile de bunuri economice dupã elasticitatea
cererii în funcþie de preþ, iar în coloana B, caracteristicile acestor bunuri. Asociaþi cifrele din
coloana A cu literele corespunzãtoare din coloana B.
A B
1. Bunuri cu cerere elastică a. bunuri a căror cerere creşte dacă preţul lor
scade, iar volumul valoric al vânzărilor scade
2. Bunuri cu cerere de elas- b. bunuri a căror cerere creşte dacă preţul lor
ticitate unitară scade, iar volumul valoric al vânzărilor creşte
3. Bunuri cu cerere inelas- c. bunuri a căror cerere creşte dacă preţul scade,
tică dar volumul valoric al vânzărilor rămâne acelaşi
d. bunuri a căror cerere scade dacă preţul lor
scade, iar volumul vânzărilor rămâne acelaşi

5. Completaþi cel puþin douã caracteristici ale resurselor din tabel:

Resurse Caracteristici
primare
naturale
umane
derivate
materiale

6. Un consumator dispune de un buget de achiziþii de 30 u.m. ºi se confruntã cu

preþurile Px = 2, Py = 4. Cautã un program de achiziþii ºi consum, care sã-i maximizeze
utilitatea totalã, prin consumarea unor doze diferite.
Cantitatea (nr. dozei) Umx Umy
I 10 20
II 9 18
III 8 17
IV 7 14
V 6 12
VI 4 9
VII 3 7
VIII 2 4
IX 1 1
Sã se determine:
a) cel mai bun program de achiziþii care sã-i asigure maximizarea satisfacþiei (UT);
b) mãrimea acesteia.
7. Vã doriþi o bicicletã performantã însã, la ºcoalã, se organizeazã o excursie la munte.
Sunteþi puºi în situaþia de a alege. Cum procedaþi?

26
 Scrieþi litera corespunzãtoare rãspunsului corect.

1. Dupã natura subiectului purtãtor, se disting:

a) nevoi individuale;
b) nevoi vitale;
c) nevoi elevate;
d) nevoi de vârf.
2. Resursele sunt limitate în condiþiile în care:
a) scad permanent;
b) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
c) cresc mai repede decât nevoile;
d) sunt neregenerabile.
3. Caracteristica dominantã a bunurilor economice este raritatea atunci când:
a) nu sunt produse niciodatã în cantitãþile solicitate de piaþã;
b) nu pot fi gãsite pe piaþã atunci când este nevoie de ele;
c) accesul la ele presupune o anumitã obosealã, un cost, o contraprestaþie, ceea ce
le condiþioneazã;
d) pot fi procurate numai la preþuri foarte mari.
4. Consumatorul are un comportament raþional atunci când:
a) nu face risipã;
b) dã dovadã de cumpãtare;
c) îºi subordoneazã activitatea principiului eficienþei;
d) se comportã ca o persoanã inteligentã, capabilã sã înþeleagã cã societatea nu îi
poate satisface toate trebuinþele ºi acceptã strictul necesar din trebuinþe.
5. Aprecierea utilitãþii economice a unui bun (de exemplu: laptele) are:
a) un caracter obiectiv;
b) un caracter subiectiv;
c) atât un caracter obiectiv cât ºi unul subiectiv;
d) o însuºire intrinsecã.
6. Utilitatea economicã se realizeazã dacã:
a) un bun este produs într-o þarã cu economie de piaþã ºi i se face o reclamã onestã;
b) un bun are capacitatea satisfacerii unei trebuinþe ºi este oferit la un preþ redus;
c) cumpãrãtorul este convins cã un bun îi satisface o nevoie ºi îl cumpãrã;
d) orice bun are utilitate economicã.
7. Cererea exprimã raporturile în legãturã cu:
a) cantitatea maximã dintr-un bun, care la un anumit preþ este doritã ºi cumpãratã;
b) preþul minim ce poate fi achitat pentru cumpãrarea unei cantitãþi din bunul dorit;
c) cantitatea minimã dintr-un bun, care la un preþ anumit este doritã ºi cumpãratã;
d) preþul mediu achitat pentru procurarea unui bun.

27
 8. Bunurile cu cerere elasticã sunt:
a) bunuri a cãror cerere creºte dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
scade;
b) bunuri a cãror cerere creºte dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
creºte;
c) bunuri a cãror cerere creºte dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
rãmâne acelaºi;
d) bunuri a cãror cerere scade dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
rãmâne acelaºi.
9. Principiul costului de oportunitate presupune:
a) maximizarea utilitãþii;
b) minimizarea efortului;
c) maximizarea efortului;
d) atât minimizarea efortului cât ºi maximizarea utilitãþii.

Barem de notare: Fiecare item are o singurã variantã corectã de rãspuns, pentru care
se acordã 1 punct. Pentru rãspuns incorect sau lipsa acestuia se acordã 0 puncte. Pentru
testul de evaluare se acordã 1 punct din oficiu.

28
TEMA
2 PRODUCÃTORUL /
ÎNTREPRINZÃTORUL
ªI COMPORTAMENTUL
SÃU RAÞIONAL

„Indivizii îºi aleg acþiunile pe baza avantajelor

nete pe care le aºteaptã. Acþiunile lor modificã, însã,
continuu, beneficiile ºi costurile relative ale opþiunilor
pe care le observã ceilalþi. Când rata beneficiului
aºteptat faþã de costul aºteptat al unei acþiuni creºte,
oamenii fac mai mult din acea acþiune… ”
Paul Heyne
Modul economic de gândire, 1991

1. Proprietatea ºi libera iniþiativã

2. Oferta
3. Factorii de producþie ºi combinarea acestora
4. Costul
5. Eficienþa economicã ºi productivitatea
6. Profitul

29
 Unitatea de învãþare 1

Proprietatea ºi libera iniþiativã

Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã înþelegeþi noþiunile de proprietate ºi liberã iniþiativã;
• sã comparaþi situaþia economicã bazatã pe liberã iniþiativã
cu cele unde aceasta este inexistentã sau redusã;
• sã sesizaþi rolul primordial al proprietãþii private
comparativ cu celelalte forme de proprietate.

1.1. Proprietatea

Proprietatea reprezintã un raport social concretizat într-un înscris privind dreptul

efectiv al unei persoane asupra unor bunuri economice create sau existente în
societate.

Proprietarul se bucurã ºi dispune de un bun în mod exclusiv ºi absolut, însã în

limitele determinate de lege.
Titularul proprietãþii exercitã atributele proprietãþii:
I. dreptul de posesie – prerogativa proprietarului de a stãpâni în fapt, direct ºi
nemijlocit bunul în interes propriu.
II. dreptul de folosinþã – capacitatea proprietarului de a utiliza bunul în propriul
sãu interes, dobândind în proprietate serviciile ºi veniturile pe care le poate obþine
din acestea;
III. dreptul de dispoziþie – puterea proprietarului de a înstrãina bunul sau de a
constitui asupra lui drepturi reale în favoarea altuia, precum ºi de a consuma sau de
a distruge, chiar fãrã folos, lucrul ce-i aparþine;
IV. dreptul de uzufruct – dreptul de a se folosi de rodul unui bun, de venitul
unei moºteniri, de dobânda unui împrumut.
Proprietatea se prezintã sub forma unitãþii a douã elemente, obiectul ºi subiectul
proprietãþii.
• Obiectul proprietãþii este constituit din bunuri.
Bunurile se clasificã dupã mai multe criterii:
a) dupã forma materialã, bunurile se pot grupa în:
– obiecte stabile;
– servicii;
– informaþii;
b) dupã gradul de prelucrare, bunurile pot fi:
– primare: desprinse direct din naturã;
– intermediare: aflate în diferite faze succesive de prelucrare;
– finale: ce nu mai sunt supuse nici unei transformãri.
30
 c) dupã destinaþie, bunurile economice se împart în bunuri de consum sau de
satisfacþie (satisfactori) ºi bunuri pentru producþie (prodfactori). Alegerea între
satisfactori ºi prodfactori nu este absolutã, un bun economic putând fi utilizat în
ambele sensuri. De exemplu: fructele consumate ca atare sunt satisfactori, dar folosite
ca materie primã pentru compoturi, sucuri devin prodfactori.
d) dupã modul în care circulã de la producãtor la consumator, se disting bunuri
economice cu caracter de mãrfuri ºi bunuri care circulã fãrã a fi mãrfuri.
În economia de piaþã, o deosebitã importanþã o prezintã acele bunuri ce au
caracter de marfã sau îmbracã o formã bãneascã de mãsurare.
• Subiectul proprietãþii îl formeazã agenþii vieþii economice. Subiecþii sunt
indivizii – persoane fizice, familia – sociogrupurile ºi organizaþiile (naþionale ºi
internaþionale).
a) Indivizii reprezintã subiecþi ai proprietãþii în oricare din formele ei. Ei acþionea-
zã într-un cadru dat, istoriceºte constituit.
Indivizii producãtori, prin acþiunea lor, întruchipeazã atât posesiunea, dispoziþia,
uzufructul, cât ºi modul de utilizare directã a obiectului proprietãþii.
Indivizii care nu sunt ºi producãtori nu pot utiliza bunurile lor decât prin
salariaþi, iar rezultatele (uzufructul) se împart între proprietarii neproducãtori ºi
producãtorii direcþi.
Prin întruchiparea posesiunii, dispoziþiei ºi însuºindu-ºi o parte din uzufruct,
proprietarii neproducãtori reprezintã un grup important al agenþilor economici din
oricare þarã.
b) Sociogrupurile sunt constituite dintr-o mulþime de indivizi reuniþi pe baza
existenþei a cel puþin unei trãsãturi comune, obiective, care genereazã compor-
tamente ºi interese similare pentru membrii grupului. Ele dau naºtere societãþilor pe
acþiuni, cooperativelor sau altor forme de proprietate asociativã.
c) Organizaþiile, constituite pe baza unor criterii bine stabilite, pot fi naþionale
ºi internaþionale. Cele naþionale pot fi sub forma uniunilor de întreprinderi sau coo-
perative constituite dupã criteriul zonal, de ramurã, teritorial. Însuºi statul, ca subiect
al proprietãþii, poate fi considerat o astfel de organizaþie. În ce priveºte organizaþiile
internaþionale, acestea se constituie prin asocierea agenþilor economici ºi a
organizaþiilor din douã sau mai multe þãri.

1.2. Pluralismul formelor de proprietate

În timp, omenirea a cunoscut principalele forme de proprietate:
1. proprietatea particularã;
2. proprietatea particularã asociativã;
3. proprietatea publicã;
4. proprietatea mixtã.
1. Proprietatea particularã (privatã) constituie fundamentul economiei de piaþã,
în limitele cãreia obiectul proprietãþii aparþine subiecþilor ei (persoane fizice sau
juridice). Ea poate fi individualã (micã, mijlocie, mare) ºi asociativã.
Proprietatea particularã nu exclude proprietatea publicã ºi proprietatea mixtã,
ci dimpotrivã coopereazã ºi se confruntã cu acestea în numele eficienþei economice.
31
 2. Proprietatea particularã asociativã apare
sub forma cooperativelor sau a societãþilor pe
acþiuni, cunoscând o largã rãspândire. Se identificã
deosebiri în ceea ce priveºte modul de constituire
a patrimoniului, a conducerii firmei, modul de
asumare a riscului ºi de împãrþire a profiturilor
rezultate din activitatea economicã.
3. Proprietatea publicã reprezintã o formã a
proprietãþii ce aparþine statului sau unitãþilor
administrativ-teritoriale. Proprietatea publicã poate
fi de domeniul public sau de domeniul privat,
fiecare domeniu putând fi de interes naþional sau Ateneul Român din Bucureºti
de interes local. Bunurile din domeniul public sunt
inalienabile (nu pot fi înstrãinate), imprescriptibile, nu pot fi urmãrite silit, nu pot fi
grevate de servituþi. Bunurile din domeniul privat se aflã în circuitul civil, sunt
prescriptibile, pot fi urmãrite silit.
Proprietatea publicã este reprezentatã mai ales din unitãþi care produc bunuri ºi
servicii cu destinaþie socialã ºi culturalã. Proprietatea publicã existã în toate þãrile,
însã cunoaºte grade diferite de dezvoltare.
4. Proprietatea mixtã ia naºtere prin asocierea formelor de proprietate particularã
cu proprietatea publicã în proporþii ºi variaþii diferite. Asocierea se realizeazã atât la
nivel naþional, cât ºi la nivel internaþional.

Proprietate Proprietate Proprietate

publicã privatã particularã
asociativã

Întreprin- Întreprin- Întreprin- Societãþi Coopera- Coopera-

deri deri deri pe tive de tive de
publice individuale asociative acþiuni producþie consum

Proprietate
mixtã

Fig. 1. Forme de proprietate asupra întreprinderilor

Astãzi formele de proprietate coexistã chiar în cadrul unei þãri, fiind într-o
continuã transformare.
În þãri ºi perioade diferite, locul ºi rolul formelor de proprietate se modificã în
funcþie de capacitatea fiecãreia de a demonstra viabilitatea prin eficienþã în folosirea
elementelor proprietãþii.

32
 Pluralismul formelor de proprietate conduce la o competiþie între ele pentru
menþinere ºi afirmare tot mai accentuatã, realizatã prin:
– ridicarea calitãþii;
– promovarea progresului tehnic;
– reducerea cheltuielilor;
– mãrirea producþiei, toate în folosul consumatorului.
Pluralismul formelor de proprietate constituie o necesitate obiectivã pentru
economia modernã.
Coexistenþa formelor de proprietate, trãsãturã a economiei de piaþã, reprezintã
expresia liberei iniþiative, a dreptului liber de a alege orice formã de proprietate care
corespunde cel mai bine intereselor, a dreptului democratic de liberã alegere.
Pluralismul formelor de proprietate este necesar ºi posibil.

1.3. Libera iniþiativã

Modul de a exercita în totalitate atributele libertãþii reprezintã baza liberei
iniþiative. În esenþã, expresia libertãþii agentului economic constã în dreptul acestuia
de a poseda bunuri, de a le utiliza, de a dispune de ele ºi uzufructul lor, dupã cum
crede cã este mai bine.
Libera inþiativã se manifestã prin dreptul agenþilor economici de a dezvolta, de
a menþine sau de a restrânge activitãþile lor ca întreprinzãtori, consumând cât mai
favorabil bunurile de care dispun. Agenþii economici se pot angaja cu acte de schimb
în deplinã libertate, sub formã de asociaþii ºi societãþi cu caracter economic. În
România, libera inþiativã este garantatã prin Constituþie ºi prin Legea 31/1990 privind
constituirea societãþilor comerciale (cu modificãrile ulterioare).
Libera iniþiativã are la bazã dreptul de proprietate ºi se manifestã preponderent
în sectorul proprietãþii private. Ea exprimã dreptul proprietarului de a adopta decizii
în orice fel de problemã privind acþiunile sale ºi bunurile ce formeazã obiectul
proprietãþii, iar proprietatea reprezintã o sursã de motivaþii pentru agentul economic
concretizat în iniþiativã, responsabilitate, stimulare ºi competenþã.
Libera iniþiativã se dezvoltã cel mai mult în condiþiile proprietãþii private. Aceasta
creeazã un comportament economic pentru sutele de mii de agenþi economici care
sã conducã la efectuarea unei activitãþi raþionale, eficiente pentru fiecare proprietar
cât ºi pentru societate.
În þara în care proprietatea privatã a fost desfiinþatã, prin formarea unor
monopoluri sau prin dictaturã, libera iniþiativã este îngrãditã ºi eliminatã. În aceste
condiþii, ea nu poate fi sursã de eficienþã ºi rentabilitate, de asigurare a libertãþii
fundamentale a omului. Liberei iniþiative i se substituie deciziile organelor adminis-
trative, rigiditatea ºi inflexibilitatea sistemului.
Libera iniþiativã creeazã premisele pentru ca agenþii economici sã participe la
tranzacþii comerciale, la circuitul mondial de valori, asigurând funcþionarea normalã
a economiei potrivit intereselor ºi posibilitãþilor fiecãruia. Agentul economic devine
în acest mod mult mai atent la semnalele pieþei, îndreptându-ºi eforturile spre ceea
ce este necesar ºi eficient.

33
 Proprietatea privatã genereazã iniþi-
ative ce conduc la restructurarea activitãþii
economice în funcþie de interesele agenþilor
economici. Ea îi determinã pe proprietari
sã-ºi urmãreascã atât propria eficienþã, cât
ºi pe a celorlalþi. În acest fel, veniturile obþi-
nute în societate vor fi inegal distribuite
pentru cã ele reflectã inegalitatea eficienþei
agenþilor economici, datã de deosebirile ce
apar între ei din punct de vedere al capa-
citãþii intelectuale, disciplinei, capacitãþii de
risc, tenacitãþii, voinþei, puterii de muncã,
aptitudinilor, spiritului de economie. Inegalitatea apare ca un cumul al valorii pentru
fiecare individ. Libera iniþiativã trebuie sã confirme afirmarea valorilor corespunzãtor
criteriilor menþionate, putând înlãtura impostura ºi incompetenþa.

, Economia de piaþã se întemeiazã pe pluralismul formelor de proprietate, în cadrul

cãreia proprietatea privatã este esenþialã.
, Proprietatea se prezintã sub forma unitãþii a douã elemente: obiectul ºi subiectul
proprietãþii.
, În decursul timpului, omenirea a cunoscut urmãtoarele forme de proprietate:
a) proprietatea particularã;
b) proprietatea particularã asociativã;
c) proprietatea publicã;
d) proprietatea mixtã.
, Astãzi, formele de proprietate coexistã într-o interdependenþã ºi transformare
continuã.
, Coexistenþa formelor de proprietate, trãsãturã a economiei de piaþã, este expresia
liberei iniþiative ºi a preferinþei oricãrei forme de proprietate ce corespunde intereselor
societãþii.
, Pluralismul este o necesitate obiectivã ºi posibilã.
, Proprietatea privatã dã naºtere liberei iniþiative.
, Libera iniþiativã acordã dreptul agenþilor economici de a întreprinde, dezvolta
sau restrânge o activitate economicã.

Proprietate, drept de posesie, drept de folosinþã, drept de dispoziþie, drept de uzufruct,

bunuri inalienabile, întreprinderi individuale, cooperative de producþie, cooperative
de consum, libera iniþiativã, eficienþa.

34
 • Proprietar – titular al unui drept de proprietate, respectiv, persoana îndreptãþitã sã
exercite în nume propriu prerogativele conferite de acest drept; aptitudinea de a întrebuinþa
lucrul potrivit cu natura sau destinaþia acestuia, de a-l folosi ºi dispune de el, exclusiv ºi
perpetuu, în limitele legii.
• Proprietate privatã – bazã a economiei de piaþã, în cadrul cãreia obiectul proprietãþii
aparþine subiecþilor ei.
• Societate pe acþiuni – se caracterizeazã prin aceea cã formarea capitalului se
realizeazã pe baza contribuþiei acþionarilor.

1. Definiþi proprietatea.
2. Explicaþi atributele proprietãþii.
3. Caracterizaþi obiectul proprietãþii.
4. Enumeraþi elementele ce constituie subiectul proprietãþii.
5. Precizaþi principalele forme de proprietate.
6. Delimitaþi tipurile de proprietate particularã.
7. Explicaþi consecinþele pluralismului formelor de proprietate.
8. Pluralismul formelor de proprietate reprezintã o necesitate obiectivã? Argumentaþi
rãspunsul.
9. Ce înþelegeþi prin liberã iniþiativã?
10. Explicaþi modul de manifestare al liberei iniþiative.
11. Care este fundamentul liberei iniþiative?
12. În ce fel de societãþi libera iniþiativã a fost eliminatã?

35
 Unitatea de învãþare 2

Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:

• sã interpretaþi oferta în funcþie de factorii care o determinã;
• sã corelaþi constituirea ofertei cu folosirea factorilor de
producþie.

Bunurile economice se regãsesc pe piaþã ca ofertã de bunuri marfare.

Oferta reprezintã cantitatea maximã dintr-un anumit bun pe care vânzãtorul

intenþioneazã sã o vândã într-o perioadã determinatã de timp, la un anumit
preþ.

În funcþie de nivelul cererii, cantitatea vândutã este diferitã de cantitatea oferitã.

Dacã pe piaþa unui bun se pot însuma cantitãþile oferite la acelaºi preþ de cãtre
toþi vânzãtorii, rezultã oferta de piaþã. Oferta este determinatã ºi evolueazã în timp,
în funcþie de mai mulþi factori economici ºi extraeconomici, cum ar fi:
a) cantitatea maximã dintr-un bun, pe care vânzãtorii doresc sã o vândã la un
anumit preþ unitar;
b) preþul unitar minim scontat de vânzãri pentru vânzarea unei cantitãþi dintr-un
bun;
c) numãrul de producãtori.
În funcþie de natura bunurilor se disting urmãtoarele forme de ofertã:
a) oferta de bunuri independente (ex: oferta de autoturisme, computere, confecþii);
b) oferta complementarã, când din producþia unor bunuri principale
(ex: producþia de carne, miere) rezultã bunuri secundare;
c) oferta mixtã, când mai multe bunuri satisfac aceeaºi ofertã (ex: ceai, lapte,
cafea).

2.1. Legea ofertei. Extinderea ºi contracþia ofertei.

Condiþiile ofertei
Preţ unitar Cantitatea oferită
Modificarea preþului unui bun de pe
u.m. (P) (unit/săpt.) (Q)
piaþã determinã extinderea ºi contracþia 300 1600
ofertei, încât fiecãrui nivel de preþ sã-i cores- 250 1400
pundã o anumitã cantitate oferitã. 200 1200
Schimbarea cantitãþii oferite la diferite ni- 150 1000
veluri ale preþului poate fi prezentatã ºi analiza- 100 800
tã cu ajutorul unui tabel ºi al unui grafic (fig. 1). 50 600

36
 P
Contracþia ofertei
300
250
200
Fig. 1. Efectul modificãrii
150 preþului asupra cantitãþii
100 oferite
50
Extinderea ofertei
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 Q

Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea preþului ºi cantitatea oferitã con-

stituie conþinutul legii generale a ofertei. Corespunzãtor legii se pot deduce urmã-
toarele: a) creºterea preþului determinã creºterea cantitãþii oferite; b) reducerea preþului
determinã reducerea cantitãþii oferite.
Existã o relaþie pozitivã între evoluþia preþului unitar ºi a cantitãþii oferite (dacã
ceilalþi factori rãmân neschimbaþi). Oferta se extinde când preþul unitar creºte. Astfel,
producþia unui bun devine mai profitabilã pentru producãtorii existenþi, sau pentru
alþii care îºi vor reprofila activitatea. Când preþul unitar scade, producãtorii restrâng
producþia ºi oferta, iar unii abandoneazã activitatea reorientându-se spre alte domenii.

2.2. Elasticitatea ofertei în funcþie de preþ

Elasticitatea ofertei reprezintã modificarea mãrimii ofertei unui bun economic

ca urmare a acþiunii factorilor care o influenþeazã.

Aceasta este urmãritã în mod deosebit în funcþie de preþ. Deoarece producãtorii

sunt afectaþi negativ de scãderea ofertei sub acþiunea scãderii preþului, vor impune
reacþia lor imediatã.
Se calculeazã cu ajutorul coeficientului elasticitãþii, care exprimã modificarea
ofertei în funcþie de schimbarea preþului.
Q1  Q0
Q P Q0  %Q
K e o /p  :  sau K e o /p 
Q0 P0 P1  P0 % P
P0
unde: Keo/p – coeficientul de elasticitate a ofertei în funcþie de preþ;
Q – variaþia ofertei unui bun economic;
P – variaþia preþului unui bun economic;
Q 1 – oferta la nivelul curent;
Q 0 – oferta la nivelul de bazã (iniþialã);
P 1 – preþul la nivelul curent;
P 0 – preþul la nivelul de bazã (iniþial);
%Q – modificarea procentualã a cantitãþii oferite;
%P – modificarea procentualã a preþului unitar.
37
 Categoriile de bunuri economice, dupã elasticitatea ofertei în funcþie de preþ, sunt:
1) bunuri cu ofertã elasticã, specificã bunurilor pentru care modificarea preþului
cu un anumit procent determinã o modificare mai mare a cantitãþii ofertei, iar Ke o/p > 1.
P < Q
2) bun cu ofertã de elasticitate unitarã,
specificã bunurilor pentru care modificarea
preþului cu un anumit procent determinã
modificarea în aceeaºi mãsurã a cantitãþii
oferite, iar Keo/p = 1.
P = Q
3) bun cu ofertã inelasticã (sau de elas-
ticitate subunitarã) specificã bunurilor pentru
care modificarea preþului atrage o modifica-
re mai micã a cantitãþii oferite, iar Keo/p < 1.
Fig. 2. Oferta elasticã
%P > %Q
Exemplu: Pentru un bun economic, o creºtere
a preþului de la 1 000 u.m. în momentul T0, la
2 000 u.m. în momentul T 1 , antreneazã o
creºtere a ofertei de la 1 000 de bucãþi la 3 000
de bucãþi.
Sã se calculeze coeficientul de elasticitate al
ofertei în raport de preþ (Ke o/p).

Q1  Q0 P1  P0
Keo / p  : 
Q0 P0
Fig. 3. Oferta de elasticitate
3000  1000 2000  1000
 :  unitarã
1000 1000
2000 1000
 : 2
1000 1000
Ke o/p > 1.
Din calcularea coeficientului rezultã cã
bunul are o ofertã elasticã.

Fig. 4. Oferta inelasticã

38
 , Resursele ºi bunurile necesare satisfacerii trebuinþelor umane se regãsesc pe piaþã
sub forma ofertei de bunuri economice.
, Oferta, la fel ca ºi cererea, se formeazã în condiþiile impuse de preþuri.
, Oferta reprezintã cantitatea dintr-un bun economic ce poate fi vândutã în condiþiile
preþului existent.
, În timp oferta suferã modificãri, putând creºte sau scãdea în funcþie de anumiþi
factori, dintre care cel mai important este preþul.
, Modificãrile care intervin în mãrimea ofertei unui bun economic ca urmare a
acþiunii factorilor ce o influenþeazã se numeºte elasticitatea ofertei.
, Dupã elasticitatea ofertei în funcþie de preþ, bunurile economice se împart în trei
categorii: a) ofertã elasticã; b) ofertã de elasticitate unitarã; c) ofertã inelasticã
(subunitarã).

Contracþia ofertei, extinderea ofertei, ofertã elasticã, ofertã de elasticitate unitarã,

ofertã inelasticã.

• Elasticitatea ofertei în funcþie de preþ – reprezintã modificarea ofertei dintr-un

bun X, variabilã dependentã la modificarea preþului unitar (variabilã independentã).
• Oferta – cantitatea dintr-un bun economic, factor de producþie, care, într-o perioadã
determinatã ºi la un anumit preþ unitar, este disponibilã pentru vânzare.
• Oferta individualã – este reprezentatã de un barem care cuprinde cantitatea pe care
un producãtor ofertant este dispus sã o vândã la diferite niveluri ale preþului.
• Oferta totalã sau oferta pieþei – rezultã din însumarea ofertelor individuale
corespunzãtoare fiecãrui nivel al preþului.

1. Explicaþi de ce oferta unui bun economic este în relaþie pozitivã cu modificarea

preþului.
2. Consideraþi obiectul ofertei dat doar de bunurile economiei?
3. La un produs X, o creºtere a preþului de la 2000 u.m. în T0, la 3000 de u.m. în T1,
a atras dupã sine o creºtere a ofertei de la 500 de bucãþi în T0, la 750 bucãþi în T1. Sã se
calculeze coeficientul de elasticitate a ofertei în funcþie de preþ ºi sã se identifice ce fel de
elasticitate a ofertei are bunul respectiv.
4. Sunteþi producãtori de creioane. În luna septembrie elevii achiziþioneazã rechizite,
inclusiv creioane. Cererea fiind mare, preþul creºte. Cum veþi proceda cu cantitatea de creioane
oferitã?
39
 Unitatea de învãþare 3

Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:

• sã definiþi factorii de producþie;
• sã identificaþi tipurile de factori de producþie;
• sã definiþi combinarea factorilor de producþie;
• sã calculaþi indicatorii de eficienþã pe care se bazeazã
combinarea factorilor de producþie.

Un rol important în desfãºurarea activitãþii unei societãþi comerciale îl joacã

factorii de producþie. Fãrã aceste elemente nici o societate comercialã nu poate
obþine bunuri ºi servicii. Deºi se considerã foarte importanþi banii, aceºtia nu ajutã
în mod direct la obþinerea bunurilor.

3.1. Definirea factorilor de producþie 

Deºi „banii sunt sângele care irigã sistemul economic” (Paul Samuelson), aceºtia
nu ajutã în mod direct la obþinerea bunurilor ºi serviciilor. Se ºtie cã pentru obþinerea
unui kilogram de grâu avem nevoie de pãmânt, seminþe, utilaje ºi maºini agricole,
oameni etc.

Elementele care participã la obþinerea bunurilor ºi serviciilor (clãdiri, maºini,

instalaþii, materii prime, materiale etc.) reprezintã factorii de producþie.

Factorii de producþie sunt legaþi de resurse, ei reprezentând doar acea parte a

resurselor care sunt utilizate în procesul obþinerii bunurilor ºi serviciilor. Raportul
dintre factorii de producþie ºi resurse este un raport subunitar.
Factori de producþie
1
Resurse
Din utilizarea factorilor de producþie se obþin bunuri ºi servicii. Aceste bunuri
se pot obþine în cantitãþi mai mari, fie prin mãrirea cantitãþii factorilor utilizaþi (creºtere
extensivã), fie prin utilizarea mai bunã a factorilor existenþi (creºtere intensivã).
Este de preferat, ca într-o economie sã aibã loc o creºtere intensivã, dar asta nu
înseamnã cã este eliminatã creºterea extensivã.

3.2. Tipuri de factori de producþie 

Pentru obþinerea bunurilor ºi serviciilor se folosesc factori de producþie. Se
folosesc atât oameni care sã realizeze producþia, cât ºi materii prime, materiale,
combustibil, pãmânt, informaþii, întreprinzãtori etc.
Factorii de producþie sunt:
ã factori tradiþionali – munca, natura, capitalul;
ã neofactori – informaþia, întreprinderea, întreprinzãtorul, managementul.
40
 Munca reprezintã efortul depus de oameni pentru satisfacerea intereselor.

Munca: – este factorul principal în obþinerea producþiei;

– este o îmbinare între efortul fizic, efortul intelectual ºi experienþã.
Aceste eforturi, fizice ºi intelectuale, se referã la: forþa fizicã, îndemânarea,
cunoºtinþele profesionale, experienþa de producþie etc.

Natura reprezintã totalitatea resurselor naturale pe care omul le foloseºte la

satisfacerea nevoilor.

Natura (pãmântul) este baza oricãrei activitãþi economice, iar în agriculturã

reprezintã elementul esenþial. Munca ºi natura sunt preluate ca atare în sistem, fiind
factori de producþie primari sau originari.

Capitalul reprezintã toate bunurile ce participã la obþinerea altor bunuri

destinate vânzãrii.

Exemple: clãdiri, maºini, utilaje, instalaþii, materii prime, materiale,

combustibil, energie.
O parte a acestor bunuri participã la mai multe cicluri de producþie, iar cealaltã
parte participã la un singur ciclu de producþie.

Bunurile ce participã la mai multe cicluri de producþie reprezintã capitalul fix

(clãdiri, maºini, utilaje, instalaþii etc.).

Capitalul fix se consumã, deci, se uzeazã treptat ºi se înlocuieºte dupã mai

multe cicluri de producþie. Uzura capitalului fix poate fi: uzurã fizicã (deprecierea
caracteristicilor tehnice ale capitalului fix datoritã utilizãrii ºi acþiunii factorilor de
mediu) ºi uzurã moralã (apare datoritã progresului tehnic).
Datoritã uzurii bunurilor de capital fix, ele trebuie înlocuite la un moment dat.
Înlocuirea acestora se realizeazã din amortizare.

Amortizarea constã în recuperarea treptatã a cheltuielilor fãcute cu achiziþio-

narea elementelor de capital fix.

Avem relaþiile:
Kf Am 1
Am  ; Ra   100   100
n Kf n
unde: Am – amortizarea capitalului fix;
Kf – capitalul fix;
n – durata de viaþã a capitalului fix;
Ra – rata de amortizare.

41
 Bunurile care participã la un singur ciclu de producþie reprezintã capitalul
circulant (materii prime, materiale, combustibil, energie).

Capitalul circulant se consumã integral într-un singur ciclu de producþie ºi se

înlocuieºte dupã fiecare ciclu.
3.3. Combinarea factorilor de producþie 
În procesul obþinerii bunurilor ºi serviciilor sunt folosiþi factori de producþie în
diferite proporþii.

Combinarea factorilor de producþie este procesul prin care sunt uniþi factorii
de producþie în vederea obþinerii bunurilor ºi serviciilor.

Combinarea este o operaþie de naturã tehnicã, deoarece factorii de producþie

vin în contact unii cu ceilalþi, dar ºi o operaþie de naturã economicã, deoarece
rezultã bunuri ºi servicii ºi apoi, din vânzarea acestora, profit.
Acest proces depinde de o serie de elemente:

Substituirea factorilor de producþie constã în înlocuirea factorilor de producþie

cu alþi factori de producþie în vederea obþinerii aceloraºi rezultate sau a unor
rezultate superioare.

Aceastã substituire are loc în condiþiile în care resursele sunt limitate ºi se

scumpesc din ce în ce mai mult, iar nevoile sunt nelimitate.
De asemenea, combinarea factorilor de producþie se bazeazã ºi pe calcule de
eficienþã, cum ar fi:
– productivitatea marginalã a unui factor de producþie X;
– rata marginalã de substituþie.
42
 Productivitatea marginalã a unui factor de producþie X (WmgX ) aratã cu cât
creºte producþia (Q), dacã factorul X creºte cu o unitate (X).
Q
WmgX 
X
Rata marginalã de substituþie (RmgS) aratã care este cantitatea din factorul X
necesarã înlocuirii unei unitãþi din factorul Y, în condiþiile în care producþia rãmâne
X
la acelaºi nivel: RmgS  
Y
Rata marginalã de substituþie se poate calcula ºi cu ajutorul productivitãþilor
W
marginale, astfel: RmgS  mgY .
WmgX
Prin calcularea acestor indicatori producãtorul hotãrãºte dacã activitatea sa
trebuie lãrgitã. Aceºtia îl ajutã, de asemenea, sã stabileascã factorii de producþie de
care are nevoie ºi cantitatea acestora.
Exemplu: O societate comercialã foloseºte un capital în valoare de
1000 mld. u.m., din care 80% capital fix, cu o duratã de viaþã de 10 ani.
Calculaþi capitalul consumat de societate într-un an.
Rezolvare:
K = 1000 mld. u.m.
Kf = 80% · K
n = 10 ani
Kconsumat/an = Am + Kc; K = Kf + Kc
Kf = 80% · 1000 mld. u.m. = 800 mld. u.m.
Kc = K – Kf = 1000 mld. u.m. – 800 mld. u.m. = 200 mld. u.m.
K 800 mld . u.m.
Am  f   80 mld. u .m./an
n 10 ani
Kconsumat/an = 80 mld. u.m. + 200 mld. u.m. = 280 mld. u.m.
Deºi societatea comercialã foloseºte un capital în valoare de 1000 mld. u.m.,
într-un an ea consumã doar 280 mld. u.m.

Factori de producþie, muncã, naturã, capitalul, uzurã, amortizare, combinare,

substituire, abilitatea întreprinzãtorului.

• Abilitatea întreprinzãtorului – capacitatea acestuia de a combina factorii de

producþie astfel încât sã obþinã cele mai bune rezultate.
• Productivitate – cantitatea de bunuri obþinutã cu o unitate de factor de producþie.

1. Argumentaþi de ce munca este factorul principal în obþinerea producþiei.

2. Explicaþi de ce producãtorul apeleazã la substituirea factorilor de producþie.
3. De ce munca ºi natura sunt factori de producþie primari, iar capitalul factor derivat?
43
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã faceþi disticþie între preþ ºi cost;
• sã definiþi costul producþiei;
• sã operaþi cu diferitele tipuri de costuri;
• sã identificaþi cãile de reducere a costurilor.

În economia de piaþã, costul constituie un instrument economic extrem de util în

fundamentarea ºi adoptarea deciziilor privind alocarea resurselor, volumul ºi structura
producþiei, mãrirea sau restrângerea ofertei de mãrfuri, inovarea tehnologicã etc.
Costul de producþie constituie un indicator economic cu o sferã largã de utilizare,
calcularea lui având loc la nivelul tuturor întreprinderilor, inclusiv în cele prestatoare
de servicii. Autonomia economicã ºi financiarã a agenþilor economici impune ºi o
activitate riguroasã de mãsurare ºi cunoaºtere a costurilor, precum ºi un control
permanent al acestora.

4.1. Ce este costul producþiei?

Orice agent economic poate fi consumator, dar ºi producãtor. Fie cã acþioneazã
în calitate de producãtor, fie cã acþioneazã în calitate de consumator, agentul eco-
nomic consumã factori de producþie, deci face o cheltuialã.
Pentru a produce bunuri economice ºi pentru desfacerea acestora, orice
producãtor consumã factori de producþie (materiali ºi uman). Orice cheltuialã
efectuatã de producãtor pentru a obþine bunuri ºi servicii reprezintã cost.

Costul producþiei reprezintã totalitatea cheltuielilor efectuate pentru obþinerea

bunurilor ºi desfacerea (vânzarea) acestora.

Cheltuielile de producþie reprezintã expresia valoricã a consumului de factori

de producþie. Consumul factorilor de producþie se înregistreazã astfel:
• Consumul factorului muncã se exprimã fizic (prin numãrul orelor lucrate
pentru obþinerea bunurilor), dar ºi valoric (plata angajaþilor).
• Consumul factorului naturã se exprimã numai valoric (cheltuiala fãcutã
pentru obþinerea ºi utilizarea pãmântului).
• Consumul factorului capital fix se exprimã numai valoric prin intermediul
amortizãrii.
• Consumul factorului capital circulant se exprimã fizic (tone, litri, metri,
kilograme), dar ºi valoric (contravaloarea materiei prime, a materialelor etc.).
Cantitatea de capital circulant necesarã obþinerii unei unitãþi de produs reprezintã
consumul specific sau tehnologic.
44
 4.2. Nivelul, structura ºi tipologia costului
Mãrimea absolutã a consumului de factori de producþie reprezintã nivelul
costului. Nivelul se determinã pe total producþie ºi pe unitatea de produs.
Structura costului de producþie se referã la elementele componente. Dupã natura
economicã a cheltuielilor care-l compun, costul de producþie este format din:
• cheltuieli materiale (Cmat ), cheltuielile cu materiile prime, materialele,
combustibilul, energia, apa, tehnologia, amortizarea capitalului fix etc.;
• cheltuieli salariale (Csal), cheltuielile cu plata salariilor, contribuþia la asigurãrile
sociale, ajutorul de ºomaj etc.;
• alte cheltuieli: chirii, impozite, taxe etc.
În orice firmã, întreprinzãtorul calculeazã mai multe categorii de costuri. Costul
se calculeazã pentru întregul volum al producþiei, pentru o unitate de produs, dar ºi
costul ultimei unitãþi produse, astfel:
A. Costul global cuprinde totalitatea cheltuielilor necesare realizãrii unui volum
dat al producþiei. În cadrul acestuia se disting, ca elemente structurale, costurile:
global, fix, global variabil ºi global total.
• Costul global fix (CF) reprezintã acele cheltuieli care nu se modificã atunci
când producþia se modificã (chirii, asigurãri, dobânzi, amortizarea capitalului fix,
cheltuieli de întreþinere, salariile personalului administrativ etc.). Dacã volumul
producþiei este egal cu zero, atunci costul fix are o valoare pozitivã. Grafic, curba
costului fix este o dreaptã paralelã cu axa cantitãþilor.
• Costul global variabil (CV) reprezintã acele cheltuieli care se modificã atunci
când producþia se modificã (cheltuielile cu materiile prime, cu materialele, cu salariile
personalului direct productiv etc.). Unele din aceste costuri pot varia strict proporþio-
nal cu volumul producþiei (de exemplu, consumul de materii prime). Alte costuri
pot oscila neproporþional din motive tehnice (consumul de benzinã al unui vehicul
nu este proporþional cu viteza), sau financiare (orele suplimentare, dincolo de durata
normalã de lucru, sunt plãtite cu un tarif superior tarifului normal). Costurile variabile
vor fi crescãtoare, variind în raport cu nivelul de producþie. Dacã volumul producþiei
este egal cu zero, costul variabil este zero.
• Costul global total (CT) reprezintã suma costurilor fixe ºi variabile. Avem
relaþiile:
CT = CF + CV ;
CT = Cmat + Csal ; CT
CT = Cp + Cd ; CV
CF, CV, CT

CT = Cp + Cdf + Cdv ;
unde: Cmat – costuri materiale;
C sal – costuri salariale;
C p – costul producþiei; CF
C d – costuri de distribuþie;
Cdf – costuri de distribuþie fixe;
Cdv – costuri de distribuþie variabile. Fig. 1. Graficul costurilor globale
În figura 1 se observã urmãtoarele:
• graficul costului fix este o linie paralelã la axa cantitãþii;
45
 • curba costului variabil este crescãtoare ºi porneºte din origine (la producþie
zero, costul variabil este zero);
• curba costului total este crescãtoare, dar porneºte din punctul în care apare
costul fix.
B. Costul mediu (unitar) reprezintã costul pe unitatea de produs. Se disting trei
tipuri de costuri medii sau unitare: cost fix mediu (CFM), cost variabil mediu (CVM)
ºi cost total mediu (CTM). Costurile medii se calculeazã prin raportarea costurilor
globale respective la cantitatea de bunuri produse.
• Costul fix mediu (CFM), pe o unitate de produs sau serviciu, se obþine prin
raportarea costului fix (CF) de producþie la producþia obþinutã (Q).
CF
CFM 
Q
• Costul variabil mediu (CVM) pe unitatea de produs sau seviciu, se obþine
prin raportarea costului variabil de producþie (CV) la producþia obþinutã (Q).
CV
CVM 
Q
• Costul total mediu (unitar) (CTM) se calculeazã ca raport între costul total
de producþie (CT) ºi volumul producþiei (Q), sau ca sumã a costului fix mediu (CFM)
ºi costului variabil mediu (CVM).
CT
CTM   CFM  CVM
Q
C. Costul marginal (C mg ) reprezintã sporul de cost (CT) necesar pentru
obþinerea unei unitãþi suplimentare de produs (Q).
CT
Cmg 
Q
Deoarece pe termen scurt variaþia costului fix (CF) este zero, variaþia costului
total (CT) este egalã cu variaþia costului variabil (CV). Deci, costul marginal se
poate calcula ºi ca raport între variaþia costului variabil ºi variaþia producþiei.
CV
Cmg 
Q
În figura 2 se observã alura cur-
belor costurilor medii ºi a costului
600
marginal ºi anume:
500 CTM
• costul fix mediu are tendinþa de
scãdere pe mãsurã ce producþia creºte; 400
• costul variabil mediu scade, atin- 300
CVM
ge un punct de minim ºi apoi creºte; 200
• costul total mediu scade, dar mai 100
CFM
puþin decât costul variabil mediu ºi apoi
0 1 2 3 4 5 6 7Q
creºte;
• costul marginal scade ºi apoi Fig. 2. Graficul costurilor medii ºi marginal
creºte, trecând prin punctele de minim ale costului variabil mediu ºi costului total
mediu.
46
 4.3. Cãi de reducere a costurilor
Deoarece, costul unitar face parte din preþul unui produs (P = CTM + Pr) ºi
orice producãtor urmãreºte sã-ºi maximizeze profitul printr-un volum mai mare al
vânzãrilor, iar orice consumator doreºte sã consume cât mai multe bunuri la preþuri
cât mai mici, se urmãreºte minimizarea acestora în general.
Reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs se realizeazã prin:
• gãsirea unor furnizori de materii prime de aceeaºi calitate, la preþuri mai mici;
• reducerea consumurilor specifice;
• eliminarea transporturilor inutile;
• reducerea cheltuielilor cu întreþinerea utilajelor;
• retehnologizarea ºi progresul tehnic;
• folosirea de personal calificat.
Exemplu: Un agent economic produce, în anul 2005, 1000 de bucãþi din
bunul X având urmãtoarele cheltuieli: materii prime – 200 000 u.m.,
materiale – 200 000 u.m., combustibil, energie – 150 000 u.m., salarii –
100 000 u.m., din care 20% salarii indirecte, amortizarea capitalului fix –
50 000 u.m., chirii, iluminat, încãlzire – 20 000 u.m.
În anul 2006, firma produce cu 20% mai mult, în condiþiile în care costurile
variabile cresc direct proporþional cu producþia.
Sã se calculeze: CF0, CV0, CT0, CT1, Cmg.
Costuri fixe:
20
– salarii indirecte:  100000  20 000 u.m. ;
100
– amortizarea capitalului fix: 50 000 u.m.;
– chirii, iluminat, încãlzire: 20 000 u.m.;
CF0 = 20 000 + 50 000 + 20 000 = 90 000 u.m..
Costuri variabile:
– materii prime: 200 000 u.m.;
– materiale: 200 000 u.m.;
– combustibil, energie: 150 000 u.m.;
– salarii directe: 100 000 – 20 000 = 80 000 u.m.;
CV0 = 200 000 + 200 000 + 150 000 + 80 000 = 630 000 u.m.
CT0 = CF0 + CV0 = 90 000 + 630 000 = 720 000 u.m.
120
CT1 = CF1 + CV1 = CF0 + CV1 = 90 000 + · 630 000 =
100
= 90 000 + 756 000 = 846 000 u.m.
CT1  CT0 846000  720000 126000
Cmg = Q  Q  2000  1000  1000  126 u.m./buc.
1 0
În acest exemplu se poate observa faptul cã, s-au calculat costurile fixe în
momentul iniþial ºi au fost folosite ºi în momentul final, ele fiind constante,
iar costul marginal sau costul ultimei unitãþi produse este de 126 u.m./buc.

47
 , Costul unitar este parte componentã a preþului.
, Costul mediu este minim atunci când se intersecteazã cu costul marginal.
, Costul marginal este criteriu de eficienþã pentru producãtor.

Preþ, cost, cost fix, cost variabil, cost total, cost fix mediu, cost variabil mediu, cost
total mediu, cost marginal.

• Întreprinzãtor – persoana care iniþiazã, dezvoltã ºi desfãºoarã o activitate economicã.

• Preþ – cantitatea de bani plãtitã de cumpãrãtor vânzãtorului în schimbul unui produs.

1. Dacã producþia scade, costul total mediu scade? Explicaþi.

2. Pentru producãtor este mai important costul mediu sau costul marginal? Explicaþi.
3. Explicaþi de ce costul marginal reflectã eficienþa economicã.
4. De ce scade costul fix mediu când producþia creºte ?
5. Sunteþi producãtori de ochelari. Lunar produceþi 1 000 de perechi de ochelari cu
un cost total de 80 000 RON. Doriþi sã mãriþi producþia cu 200 perechi de ochelari însã
costul total va creºte cu 18 000 RON. Ce decizie luaþi? Explicaþi.
6. Selectaþi douã firme din oraºul vostru ºi comparaþi preþurile practicate de acestea.
Explicaþi potenþialele diferenþe de preþ.
7. Formaþi cinci echipe ºi analizaþi cheltuielile pe care le efectueazã zilnic fiecare
membru al echipei, apoi comparaþi cu rezultatele obþinute ºi de celelalte echipe.
8. O firmã produce într-o lunã 100 bucãþi din costumul „x” cu cost total de 2500
RON. În luna urmãtoare sporeºte producþia la 120 bucãþi din costumul „x”, costul total fiind
3360 RON. În cadrul acestu volum de producþie:
a) costul mediu depãºeºte costul marginal;
b) costul mediu ºi costul marginal sunt aproximativ egale;
c) costul marginal depãºeºte costul mediu;
d) nu existã comparaþie între costul marginal ºi costul mediu, deoarece informaþia
oferitã nu este suficientã pentru a determina costul mediu ºi cel marginal.
Alegeþi varianta corectã.

48
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi eficienþa economicã;
• sã identificaþi indicatorii ce caracterizeazã eficienþa
economicã;
• sã calculaþi indicatorii de eficienþã economicã.

Pornind de la faptul cã nevoile sunt nelimitate, iar resursele sunt limitate ºi cã

din acest motiv trebuie folosite raþional, orice activitate economicã trebuie sã fie
eficientã. Orice agent economic, în activitatea pe care o desfãºoarã, urmãreºte sã
obþinã profit, însã nu orice activitate aducãtoare de profit este ºi eficientã.

5.1. Ce este eficienþa economicã?

Pentru a evalua activitatea unei firme este necesar sã fie analizaþi atât indicatorii
ce exprimã efectul obþinut (volumul producþiei, cifra de afaceri, profitul), cât ºi
indicatorii ce reflectã efortul depus de producãtor (capitalul social, capitalul utilizat,
costul producþiei, investiþiile). Eficienþa economicã însã presupune compararea celor
douã categorii de indicatori.

Eficienþa economicã constã în a obþine maximum de efect cu minimum de efort.

Eficienþa economicã se poate determina în douã moduri:

ã ca randament al combinãrii ºi utilizãrii factorilor de producþie;
efecte utile obţinute
Ee 
eforturi depuse
Raportul exprimã rezultatele obþinute prin consumarea unei unitãþi de efort.
Acest raport poate fi evidenþiat cu ajutorul indicatorilor: rata profitului, productivitatea
muncii, productivitatea capitalului ºi productivitatea pãmântului.
ã sub forma consumului de factori de producþie;
eforturi depuse
Ee 
efecte utile obţinute
Raportul exprimã efortul depus, cantitatea de factori de producþie consumatã
pentru a obþine o unitate de efect. Acesta poate fi evidenþiat cu ajutorul costului
total mediu, costului marginal ºi al consumului specific.
Dacã primul raport trebuie sã tindã spre maxim, adicã sã se maximizeze
cantitatea de bunuri obþinute prin consumarea unei unitãþi de factor, cel de-al doilea
raport trebuie minimizat, adicã sã se micºoreze consumul de factori de producþie
pentru obþinerea unei unitãþi de produs.

49
 Pentru agentul economic producãtor, în adoptarea unui mod de acþiune pentru
creºterea eficienþei, este foarte importantã elasticitatea cererii. Dacã agentul eco-
nomic produce un bun cu cerere elasticã, atunci va urmãri sã-ºi mãreascã efectele
utile cu acelaºi consum de factori. Dacã, dimpotrivã, produce un bun cu cerere
inelasticã, nu îl intereseazã sã-ºi mãreascã efectele utile, ci sã reducã consumul de
factori pentru o unitate de efect util.
Exemplu: Un producãtor de pâine (bun cu cerere inelasticã) va avea în
vedere al doilea raport, adicã va urmãri sã micºoreze consumul de factori
pentru o unitate de produs (o pâine). Nu va fi interesat sã obþinã mai multã
pâine cu acelaºi consum de factori, deoarece va vinde aproximativ aceeaºi
cantitate de pâine.
Economia de piaþã presupune ca activitatea fiecãrui agent economic sã fie
eficientã, deoarece ineficienþa conduce la faliment, la ieºirea sa de pe piaþã.
5.2. Formele eficienþei economice
Eficienþa economicã are douã forme:
• rentabilitatea;
• productivitatea.

Rentabilitatea constã în capacitatea unei firme de a obþine profit.

O firmã se poate afla în urmãtoarea situaþie:

ã venituri > cheltuieli, acest lucru înseamnã cã firma obþine profit;
ã venituri < cheltuieli, ceea ce înseamnã cã firma nu obþine profit, deci are pierderi;
ã venituri = cheltuieli, adicã profitul este zero. În aceastã situaþie, firma nici nu
pierde, dar nici nu câºtigã. La acest nivel al producþiei, la care firma nu obþine
profit, se aflã pragul minim de rentabilitate.
Cea de-a doua formã a eficienþei economice este productivitatea, adicã randa-
mentul factorilor de producþie utilizaþi (randamentul muncii, randamentul capitalului,
randamentul pãmântului). Eficienþa economicã trebuie privitã ºi din punct de vedere
social, ecologic. O activitate economicã va fi consideratã cu eficienþã ridicatã dacã
respectiva activitate nu polueazã mediul înconjurãtor, nu îl degradeazã.
Productivitatea, alãturi de costul mediu, costul marginal, rata profitului etc.,
reprezintã un indicator ce reflectã eficienþa economicã.
5.3. Definirea productivitãþii
Deoarece nevoile sunt nelimitate, iar resursele sunt limitate, cu acelaºi volum
de resurse trebuie satisfãcut un volum cât mai mare de nevoi. Acest lucru este posibil
prin utilizarea mai bunã a resurselor. Cu alte cuvinte, cu acelaºi consum de factori
sã se obþinã o producþie mai mare sau sã se obþinã aceeaºi producþie cu un consum
mai mic de factori de producþie.

Producþia obþinutã pe o unitate de factor de producþie reprezintã productivitatea

acelui factor.

50
 Productivitatea se determinã ca raport între producþia obþinutã (Q) ºi cantitatea
din factorul respectiv (Fi).
Q
W ,
Fi
unde: W – productivitatea;
Q – producþia;
Fi – factorul de producþie utilizat (factorul muncã, factorul naturã, factorul capital).
Productivitatea este un indicator foarte important, motiv pentru care se calcu-
leazã la nivel de agent economic (nivel microeconomic), la nivel de ramurã (nivel
mezoeconomic) ºi la nivelul economiei naþionale (nivel macroeconomic).

51
 5.4. Formele productivitãþii
În orice firmã productivitatea se calculeazã pentru a determina producþia medie
obþinutã de fiecare unitate din factorul utilizat sau de toþi factorii folosiþi, dar se
calculeazã ºi ca spor al producþiei determinat de creºterea cu o unitate a factorului
(factorilor) utilizat.
Din acest punct de vedere, productivitatea poate fi:
• productivitate parþialã, adicã productivitatea fiecãrui factor de producþie uti-
lizat (productivitatea muncii, productivitatea pãmântului, productivitatea capitalului);
• productivitate globalã, adicã eficienþa tuturor factorilor de producþie utilizaþi.
Atât productivitatea parþialã, cât ºi cea globalã se determinã ca productivitate
medie, astfel:
ã productivitatea medie a muncii (WmL);
ã productivitatea medie a pãmântului (WmP);
ã productivitatea medie a capitalului (WmK);
ã productivitate globalã medie (Wgm);
dar, ºi ca productivitate marginalã:
ã productivitatea marginalã a muncii (WmgL);
ã productivitate marginalã a pãmântului (WmgP);
ã productivitate marginalã a capitalului (WmgK);
ã productivitate globalã marginalã (Wgmg).
A. Productivitatea medie
Productivitatea medie se determinã ca raport între producþia obþinutã în cadrul
unei firme ºi cantitatea din factorul (factorii) folosit, iar productivitatea marginalã
se determinã ca raport între sporul producþiei ºi sporul factorului (factorilor) utilizat.
Q Q
Wm  , Wmg  .
Fi Fi
unde: Wm – productivitatea medie;
Q – producþia firmei;
F i – factorul de producþie utilizat (factorul muncã, factorul naturã,
factorul capital) sau suma lor (în cazul productivitãþii globale);
Q – sporul producþiei (Q = Q1 – Q0);
Fi – sporul factorului utilizat (factorilor utilizaþi).
• Productivitatea medie a muncii (WmL) reprezintã producþia obþinutã în medie
de o unitate din factorul muncã utilizat (salariat, orã-muncã etc.).
Q
WmL = ,
L
unde: Q – producþia;
L – factorul de producþie muncã.
Dacã într-o întreprindere zilnic se obþine o producþie de 10 000 de bucãþi din
bunul X, iar pentru obþinerea acestei producþii lucreazã 100 de oameni, atunci
WmL = 100 bucãþi / om / zi.
Asta înseamnã cã, în medie, un om obþine zilnic 100 de bucãþi din bunul X.

52
 • Productivitatea medie a pãmântului
(W mP ) reprezintã producþia obþinutã în
medie pe o unitate din factorul pãmânt utili-
zat.
Q
WmP  ,
P
unde: Q – producþia;
P – factorul de producþie pãmânt.
Într-o societate agricolã sunt utilizate
50 de hectare de teren arabil ºi se obþin la
sfârºitul anului 3000 quintale de grâu.
Rezultã: WmP = 60 q/ha.
Asta înseamnã cã, în medie, se obþin 60 q de grâu pe un hectar de pãmânt
utilizat.
• Productivitatea medie a capitalului (WmK) reprezintã producþia obþinutã în
medie de o unitate din factorul capital utilizat.
Q
WmK = ,
K
unde: Q – producþia;
K – factorul de producþie capital.
Dacã într-o firmã se obþin 10 000 de caiete folosindu-se 10 utilaje, atunci
WmK = 1 000 caiete / utilaj.
Rezultã cã, în medie, se obþin 1 000 de caiete pe un utilaj.
• Productivitatea globalã medie (Wgm) reprezintã producþia obþinutã în medie
folosind o unitate din factorul muncã, factorul pãmânt, factorul capital.
Q
Wgm = .
LPK
B. Productivitatea marginalã
• Productivitatea marginalã a muncii (WmgL) reprezintã sporul de producþie
obþinut prin creºterea cu o unitate a factorului muncã.
Q Q1  Q0
WmgL = 
L L1  L0
De exemplu, într-o firmã unde lucreazã 120 de salariaþi se obþine o producþie
zilnicã de 12 000 de bucãþi din bunul X. Dacã întreprinzãtorul hotãrãºte sã mai
angajeze un lucrãtor, producþia firmei va creºte la 12 120 de bucãþi din bunul X. În

aceste condiþii, WmgL  Q  Q1  Q0  12120  12 000  120 bucãþi/salariat/zi.

L L1  L0 121  120
Rezultã cã, noul angajat obþine o producþie suplimentarã de 120 de bucãþi
zilnic.

53
 • Productivitatea marginalã a pãmântului (WmgP) reprezintã sporul de produc-
þie obþinut prin creºterea cu o unitate a factorului pãmânt.
Q Q1  Q0
WmgP = 
P P1  P0
Într-o societate agricolã sunt utilizate 50 de hectare de teren arabil ºi se obþin la
sfârºitul anului 3 000 quintale de grâu. Prin folosirea a încã unui hectar, producþia
va fi de 3 100 quintale de grâu. În aceste condiþii:
Q Q1  Q0 3100  3000
WmgL     100 q/ha.
L L1  L0 51  50
Aºadar, producþia va creºte cu 100 de quintale prin folosirea unui hectar de
pãmânt suplimentar.
• Productivitatea marginalã a capitalului (WmgK) reprezintã sporul de producþie
obþinut prin creºterea cu o unitate a factorului capital.
Q Q1  Q0
WmgK = 
K K1  K0
Dacã într-o firmã se obþin 10 000 de caiete folosindu-se 10 utilaje ºi se hotãrãºte
achiziþionarea unui nou utilaj, atunci producþia firmei va ajunge la 11 500 de caiete.
În aceastã situaþie:
Q Q1  Q0 11500  10 000
WmgL     1500 caiete / utilaj.
K K1  K 0 11  10
Deci, randamentul noului utilaj este de 1500 caiete.
• Productivitatea globalã marginalã (Wgmg) reprezintã sporul de producþie
obþinut prin creºterea cu o unitate a fiecãrui factor de produþie utilizat.
Q
WmgL  .
L  P  K
Productivitatea marginalã este foarte importantã pentru producãtor, deoarece
îl ajutã sã ia decizii cu privire la cantitatea de factori de producþie utilizaþi.
Orice întreprinzãtor trebuie sã aibã în vedere curbele productivitãþii ºi evoluþia
lor, astfel:
L Q WmL WmgL 40
0 0 0 0 30
1 20 000 20 000 20 000 20
2 50 000 25 000 30 000 10
3 80 000 26 667 30 000 0
4 100 000 25 000 20 000 1 2 3 4 5 6 L
–10
5 90 000 19 000 – 10 000
–20
6 70 000 11 67 – 20 000
–30

În figura de mai sus se observã cã ambele productivitãþi sunt crescãtoare pânã

la un anumit moment, dupã care încep sã scadã. Curba productivitãþii marginale
intersecteazã curba productivitãþii medii în punctul de maxim al celei din urmã.
54
 5.5. Factorii care influenþeazã nivelul ºi dinamica productivitãþii muncii
Deoarece munca este cel mai important factor de producþie ºi productivitatea
muncii (medie ºi marginalã) este cea mai importantã dintre toate formele producti-
vitãþii. Nivelul ºi dinamica productivitãþii muncii sunt influenþate de numeroºi factori,
ºi anume:
• noile apariþii ale capitalului fix;
• calificarea forþei de muncã;
• condiþiile de muncã;
• condiþiile naturale;
• retribuirea factorului muncã etc.
Legat de acest ultim factor se cunoaºte faptul cã, important pentru o firmã este
ca dinamica productivitãþii sã fie superioarã dinamicii salariului, pentru a asigura
„sãnãtatea” firmei.

, Eficienþa economicã înseamnã a obþine maximum de efect cu minimum de efort.

, Eficienþa economicã se calculeazã ca raport între efect ºi efort sau ca raport între
efort ºi efect.
, Formele eficienþei economice sunt rentabilitatea ºi productivitatea.
, Productivitatea este o formã a eficienþei economice.
, Creºterea productivitãþii, la nivel microeconomic, conduce la scãderea costului
total mediu.
, Creºterea productivitãþii, la nivel macroeconomic, conduce la atenuarea
dezechilibrelor macroeconomice.
, Productivitatea poate fi parþialã ºi globalã.
, Fiecare tip de productivitate (parþialã ºi globalã) se calculeazã ca productivitate
medie ºi marginalã.
, Productivitatea marginalã este egalã cu productivitatea medie în punctul în care
aceasta din urmã este maximã.

Eficienþa economicã, faliment, rentabilitate, prag minim de rentabilitate,

productivitatea muncii, productivitatea pãmântului, productivitatea capitalului,
productivitate medie, productivitate marginalã.

• Agent economic – unitatea de bazã în cadrul cãreia se desfãºoarã activitatea

economicã.
• Capital social – contribuþia adusã de acþionari la înfiinþarea unei societãþi comerciale
pe acþiuni.
• Investiþii – totalitatea banilor folosiþi pentru a achiziþiona elemente de capital fix ºi
elemente de capital circulant.
55
 • Nivel macroeconomic – nivelul economiei naþionale.
• Nivel mezoeconomic – nivel de ramurã.
• Nivel microeconomic – nivel de agent economic.

1. De ce este important sã se þinã cont de eficienþa socialã?

2. Argumentaþi de ce consumul specific este indicator de eficienþã.
3. Sunteþi producãtor de pâine. Ce raport veþi folosi în calcularea eficienþei firmei
dumneavoastrã? De ce?
4. De câþiva ani domnul Ionescu a economisit o sumã importantã de bani în vederea
deschiderii unui magazin. A deschis magazinul ºi la numai cinci luni de la deschidere se aflã
în situaþia de a nu mai câºtiga nimic, ba dimpotrivã obþine pierderi, adicã din salariul soþiei
plãteºte vânzãtoarea magazinului. Domnul Ionescu a dat faliment? Argumentaþi.
5. Dacã productivitatea marginalã a muncii scade, ce se întâmplã cu producþia firmei?
Explicaþi.
6. Dacã productivitatea marginalã este egalã cu cea medie, prin agajarea unui salariat
ce se întâmplã cu producþia?
7. Ce se întâmplã cu costul total mediu ºi costul fix mediu, dacã productivitatea
creºte?
8. Argumentaþi de ce, la nivel macroeconomic, creºterea productivitãþii conduce la
atenuarea inflaþiei.
9. La o societate comercialã, în momentul T0, productivitatea capitalului era de 10 000
de bucãþi pe angajat. Dacã producþia creºte cu 20%, iar volumul capitalului cu 10%, calculaþi
productivitatea marginalã.
10. La o societate comercialã producþia zilnicã obþinutã de 100 de salariaþi este de
25 000 de bucãþi din bunul X. Prin angajarea a încã 10 salariaþi, producþia va creºte la 28 000
de bucãþi din bunul X. Calculaþi productivitatea medie a muncii (în T0 ºi T1), productivitatea
marginalã a muncii ºi analizaþi decizia întreprinzãtorului de a mãri numãrul salariaþilor.
11. O societate comercialã cu 50 de lucrãtori obþine, în momentul T0, o producþie de
15 000 de bucãþi din bunul X. Dacã întreprinzãtorul substituie 5 utilaje cu factorul muncã în
condiþiile unei rate marginale de substituþie egalã cu 10, calculaþi productivitatea medie a
muncii în momentul T1, ºtiind cã producþia rãmâne nemodificatã.

56
Unitatea de învãþare 6

Profitul Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:

• sã definiþi profitul;
• sã calculaþi indicatorii ce caracterizeazã mãrimea
profitului;
• sã identificaþi factorii ce influenþeazã în mod direct ºi
indirect mãrimea profitului.

Activitatea economicã se bazeazã pe raþionalitate, iar în economia de piaþã aceasta

este relevatã de profit.
Scopul oricãrui agent economic este obþinerea profitului ºi chiar maximizarea
lui. O activitate economicã în care nu se obþine profit nu este interesantã pentru nici
un agent economic ºi poate conduce în cele din urmã la pierderi ºi chiar faliment.

6.1. Ce este profitul?

Profitul reprezintã ceea ce îi rãmâne agentului economic dupã efectuarea
cheltuielilor.

Profitul se calculeazã scãzând din ceea ce se obþine (încaseazã) ceea ce s-a

cheltuit.
Pr = V – CT,
unde: Pr – profitul;
V – venitul;
CT – costul total.
V = CA = QP
unde: CA – cifra de afaceri (volumul încasãrilor din activitatea proprie);
QP – valoarea producþiei.
De asemenea, profitul se determinã ºi ca diferenþã între preþul de vânzare al
unui bun (P) ºi costul sãu de fabricaþie (CTM).
Pr V CT
Pr  V  CT / Q     Pr / buc.  P  CTM
Q Q Q
Exemplu: Iatã evidenþa contabilã a unei societãþi comerciale, în care se
prezintã urmãtoarele:
1. Cheltuieli materiale 100 mld. u.m.
2. Cheltuieli salariale 80 mld. u.m.
3. Volumul producþiei 100 000 buc.
4. Preþul de vânzare 2 000 000 u.m.

57
 Profitul societãþii ºi profitul pe unitatea de produs (profitul unitar) se
calculeazã astfel: Pr = V – CT
V = Q·P = 100 000 · 2 000 000 = 200 mld. u.m.
CT = Cmat + Csal = 100 mld. u.m. + 80 mld. u.m. = 180 mld. u.m.
Pr = 200 mld. u.m. – 180 mld. u.m. = 20 mld. u.m.
Pr 20 mld. u.m.
Pr / buc.    200 000 u.m./buc.
Q 100000 buc.
sau Pr / buc. = P – CTM
CT 180 mld. u.m.
CTM    1,8 mil. u.m.
Q 100000 buc.
Pr / buc. = P – CTM = 2 mil. u.m. – 1,8 mil.u.m. = 200 000 u.m./buc.
În condiþiile economiei de piaþã, profitul reprezintã motivaþia acþiunii economice,
este dovada utilitãþii unei activitãþi. Alãturi de dobândã, salariu ºi rentã, profitul
reprezintã venit fundamental în economia de piaþã.

6.2. Funcþiile profitului

Profitul este un indicator deosebit de important în activitatea economicã. De
mãrimea lui depinde mãrimea activitãþii economice ºi, chiar, dezvoltarea societãþii.
Profitul este un indicator ce reflectã, alãturi de producþie, rezultatele (efectele)
activitãþii economice, cifra de afaceri. Profitul îndeplineºte mai multe funcþii ºi anume:
• stimuleazã agenþii economici în activitatea pe care o desfãºoarã;
• determinã iniþierea ºi desfãºurarea unei activitãþi aducãtoare de profit;
• determinã acceptarea riscurilor de cãtre agenþii economici;
• sporeºte eficienþa utilizãrii factorilor de producþie.

6.3. Indicatorii ce caracterizeazã mãrimea profitului

Profitul este compatibil cu raþionalitatea, pe seama lui are loc dezvoltarea
activitãþii economice. Asta nu înseamnã, însã, cã orice agent economic obþine aceeaºi
mãrime a profitului în orice moment al existenþei sale. Ca atare, mãrimea profitului
este variabilã. Acest lucru este evidenþiat cu ajutorul indicatorilor:
A. masa profitului;
B. rata profitului.
A. Masa profitului se determinã ca diferenþã între încasãrile firmei într-o perioadã
ºi cheltuielile acesteia, sau ca diferenþã între preþul unui produs ºi costul sãu de
fabricaþie.
Pr = V – CT
Pr / buc. = P – CTM
B. Rata profitului se determinã ca raport procentual între profit ºi:
Pr
• cifra de afaceri: RPr/CA   100;
CA
Pr
• cost total: RPr/CT   100.
CT
Acestei rate i se mai spune ºi rata rentabilitãþii.
58
 Pr
• capitalul utilizat: RPr/K   100.
K
Rezultatele obþinute prin calcularea acestor trei rate ale profitului nu sunt
identice, deoarece costul total nu este identic cu cifra de afaceri ºi capitalul.

6.4. Tipurile profitului

Orice agent economic, în activitatea pe care o desfãºoarã,
doreºte sã obþinã profit. Fiecare se strãduieºte sã obþinã un
profit cât mai mare, de aceea unii participã la desfãºurarea
activitãþii economice ºi alþii nu.
Profitul obþinut de agenþii economici în
activitatea pe care o desfãºoarã poate fi profit le-
gitim sau nelegitim.
Profitul legitim este obþinut de orice agent
economic pentru activitatea desfãºuratã.
Profitul nelegitim sau venit necuvenit este profitul obþinut de un agent eco-
nomic fãrã a avea vreo contribuþie la activitatea economicã. Acest gen de profit se
obþine prin „umflarea costurilor”, sustragerea de la plata impozitelor ºi taxelor,
înregistrãri duble, economii pentru protecþia mediului înconjurãtor, practicarea unor
preþuri de vânzare ridicate etc.
De asemenea, profitul poate fi profit normal ºi supraprofit sau profit de monopol.
Profitul normal este obþinut de agentul economic din activitatea pe care o
desfãºoarã ºi este considerat suficient pentru a-ºi continua activitatea. Profitul nor-
mal este obþinut de agentul economic în condiþii de concurenþã.
Supraprofitul sau profitul de monopol este obþinut de acel agent economic
care deþine monopolul pe piaþã. În situaþia în care se obþine profit de monopol
înseamnã cã s-a obþinut ºi profit normal, reciproca nefiind adevãratã.
Profitul obþinut ca diferenþã între venituri ºi cheltuieli este profitul brut. Dacã
din acest profit brut se scade impozitul pe profit se obþine profitul net.
Prbrut = V – CT
Prnet = Prbrut – Impozit pe profit
Profitul net se mai numeºte ºi profit admis.

6.5. Factorii care influenþeazã mãrimea profitului

Profitul obþinut de agenþii economici dintr-o þarã nu are aceeaºi mãrime an de
an. Mãrimea profitului variazã în funcþie de acþiunea anumitor factori economici.
Dintre aceºtia menþionãm:
ã nivelul preþului de vânzare – influenþeazã direct proporþional mãrimea
profitului.
Exemplu: Dacã un bun X are un cost de fabricaþie de 10 000 u.m. ºi se vinde
cu 12 000 u.m., profitul unitar al bunului X este de 2 000 u.m. Dacã preþul
bunului X creºte la 12 500 u.m., în condiþiile în care costul de fabricaþie rãmâne
nemodificat (10 000 u.m.), atunci profitul creºte la 2 500 u.m.

59
 ã nivelul costului unitar – influenþeazã invers proporþional mãrimea profitului.
Exemplu: Dacã preþul de vânzare al unui bun este de 12 000 u.m., iar
costul de fabricaþie este 10000 u.m., profitul unitar este 2 000 u.m.
În condiþiile în care preþul rãmâne nemodificat (12 000 u.m.), iar costul
unitar scade (9 000 u.m.), profitul va creºte la 3 000 u.m.
ã volumul producþiei – influenþeazã direct proporþional mãrimea profitului. Pe
mãsurã ce producþia creºte, creºte ºi profitul. Dacã producþia scade, scade ºi profitul.
ã calitatea produselor – influenþeazã direct proporþional mãrimea profitului;
ã structura producþiei – poate influenþa atât direct cât ºi indirect mãrimea
profitului. Dacã în totalul producþiei ponderea cea mai mare o au produsele ce aduc
un profit ridicat, atunci profitul firmei va creºte; dacã, dimpotrivã, ponderea cea
mai mare o au produsele cu profit mic ºi acestea se vând foarte bine, atunci profitul
firmei va fi mai mic.
ã viteza de rotaþie a capitalului – influenþeazã direct proporþional mãrimea
profitului. Dacã viteza de rotaþie a capitalului creºte, atunci ºi masa profitului creºte,
dacã scade viteza de rotaþie a capitalului, atunci ºi masa profitului scade.

, Profitul reprezintã câºtigul agentului economic.

, Profitul este un indicator care reflectã efectele obþinute de agentul economic.
, Rata profitului calculatã la costul total reprezintã rata rentabilitãþii.
, Profitul suplimentar sau supraprofitul se obþine în condiþii de monopol.
, Profitul net este profitul de care dispune agentul economic.
, Cu cât salariul, renta ºi dobânda sunt mai mari, cu atât profitul va fi mai mic.

Profit, rata profitului, rata rentabilitãþii, profit normal, supraprofit (profit de monopol),
profit legitim, profit nelegitim, profit brut, profit net (admis).

• Faliment – situaþia în care un agent economic se aflã în imposibilitatea de a-ºi

continua activitatea economicã.
• Monopol – formã a concurenþei imperfecte, caracterizatã prin existenþa pe piaþã a
unui singur producãtor ºi a unei multitudini de consumatori.
• Profit admis – profit ce rãmâne agentului economic dupã plata impozitelor.
• Raþionalitate – a obþine bunuri, servicii în condiþii impuse (resurse limitate).

1. Dacã viteza de rotaþie a capitalului scade, ce se întâmplã cu masa profitului?

Argumentaþi.
2. Rata profitului calculatã la cifra de afaceri este mai mare decât rata profitului
calculatã la costul total? Exemplificaþi.
60
 3. Dacã durata unei rotaþii creºte, masa profitului creºte? De ce?
4. Dacã în intervalul T0 – T1 volumul producþiei ºi încasãrile unei firme se dubleazã,
iar preþul produsului ºi costul sãu de fabricaþie rãmân nemodificate, masa ºi rata profitului
calculatã la cifra de afaceri se modificã? Demonstraþi.
5. Rata profitului calculatã la cifra de afaceri este de 50%. Calculaþi rata profitului la
costul total.
6. Dacã profitul reprezintã 25% din costul total, aflaþi rata profitului la cifra de afaceri.
7. Competaþi tabelul:
Volumul Cost Profit Profit Rata profitului în funcţie de
Preţ
producţiei unitar unitar total cifra de afaceri
1 10 7
2 10 8
3 10 50%
4 10 3
5 10 10
8. Dacã profitul reprezintã 40% din cifra de afaceri, calculaþi rata profitului la costul total.

I. Precizaþi efectul:
1. Dacã producþia creºte, costul total ............................................ .
2. Dacã producþia scade, costul fix mediu ................................... .
3. Dacã producþia scade, costul variabil mediu ............................ .
4. Dacã producþia creºte, costul total mediu ................................. .
5. Dacã producþia creºte, costul marginal ..................................... .
6. Dacã productivitatea creºte, la nivel microeconomic, costul total mediu
............................................ .
7. Dacã cifra de afaceri creºte, iar profitul nu se modificã, rata profitului calculatã la
costul total .................................... .
8. Dacã productivitatea creºte exclusiv pe seama creºterii producþiei fizice, cheltuielile
salariale pe unitatea de produs .............................................. .
9. Dacã preþul creºte, oferta ................................. .
10. Dacã oferta scade, preþul ....................................... .
II. Asociaþi corect termenii din coloana A cu informaþiile din coloana B.
A B
1. CFM a. (O / O0) : (P / P0)
2. CVM b. (CT1 – CT0) / (Q1 – Q0)
3. CTM c. (Pr / CT)·100
4.Cmg d. Q / L
5. WmL e. CF / Q
6. Pr f. CTM – CFM
7. Ke o/p g. CFM + CVM
8. Rpr / CT h. CA – CT
61
 III. Rezolvaþi:
1. Dacã preþul creºte cu 20%, în condiþiile unui coeficient de elasticitate a
ofertei în funcþie de preþ egal cu 2, calculaþi modificarea ofertei.
2. O societate comercialã utilizeazã un capital în valoare de 150 mld. u.m., din
care 80% capital fix. În condiþiile în care capitalul fix se amortizeazã în 12 ani,
calculaþi capitalul consumat de firmã într-un an.
3. Calculaþi costul total, costul fix ºi costul variabil ºtiind cã existã urmãtoarele
cheltuieli: cheltuieli cu materii prime = 50 u.m.; amortizarea utilajelor = 20 u.m.;
salarii directe = 5 u.m.; salarii indirecte = 3 u.m.; dobânzi = 10 u.m.; combustibil,
energie, apã pentru producþie = 2 u.m.
4. Completaþi tabelul ºi reprezentaþi grafic datele din tabel:
Q CF CV CT CFM CVM CTM Cmg
1 40
2 68 12
3 25.2
4 20
5 16
6 120

1. În perioada T0 –T1 producþia unei societãþi creºte cu 10%, iar volumul

capitalului s-a redus cu 20%. Calculaþi modificarea productivitãþii medii a
capitalului în intervalul T0–T1.
2. În momentul T0, o societate comercialã foloseºte 10 utilaje de producþie pentru a
obþine o producþie de 10 000 bucãþi din bunul X. În momentul T1, foloseºte încã 2 utilaje ºi
obþine o producþie suplimentarã de 5 000 bucãþi. Calculaþi productivitatea medie ºi
productivitatea marginalã a capitalului.
3. Raportul dintre preþ ºi cost total mediu este 4/3. Calculaþi rata profitului în funcþie
de cifra de afaceri.
4. O societate comercialã obþine, în decurs de un an, o ratã a profitului (calculatã în
funcþie de costul total) de 30% ºi un profit de 24 000. Cunoscând cã salariile sunt egale cu
profitul ºi de 3 ori mai mari decât amortizarea, calculaþi costurile materiale ºi amortizarea.
5. În condiþiile în care profitul creºte cu 50%, iar costurile scad cu 25%, aflaþi
modificarea ratei profitului (calculatã la costurile totale).
6. În condiþiile în care costul reprezintã 60% din valoarea producþiei, calculaþi rata
profitului în funcþie de costul total.
Barem de notare: Pentru rezolvarea problemelor 1, 3, 6 se acordã 1 punct, iar
pentru rezolvarea problemelor 2, 4, 5 se acordã 2 puncte. Pentru testul de evaluare
se acordã 1 punct din oficiu.

62
TEMA
3 PIAÞA – ÎNTÂLNIRE A
AGENÞILOR ECONOMICI

„Piaþa nu este un loc, ca atare, deºi uneori este

aproape identificatã cu un anumit loc. Nici nu este
ceva ce ar putea fi observat în sensul obiºnuit al
observãrii. Ea este, în cele din urmã, doar un
ansamblu de intercorelaþii sau ceea ce noi am numit –
un proces de concurenþã prin licitaþii ºi oferte.”
Paul Heyne
Modul economic de gândire, 1991

1. Piaþa
2. Concurenþa
3. Piaþa monetarã
4. Piaþa capitalurilor
5. Piaþa muncii
6. Piaþa valutarã*
7. Piaþa mondialã*
8. Echilibre ºi dezechilibre economice*
9. ªomajul*
10. Inflaþia*
11. Creºterea ºi dezvoltarea economicã*
12. Fluctuaþii ale activitãþii economice*
13. Statul în economia de piaþã*
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã precizaþi formele de organizare a economiei de-a lungul
timpului;
• sã caracterizaþi diferitele forme de organizare a economiei;
• sã identificaþi deosebirile dintre formele de organizare;
• sã definiþi piaþa;
• sã explicaþi raportul cerere-ofertã, preþul de echilibru ºi
rolul acestora în economia de piaþã.

1.1. Importanþa pieþei

„Rareori trece o zi fãrã ca sã facem o cumpãrãturã pe o piaþã, fie cã este vorba
de benzinã de la staþia – service, de un sandviº de la bufet sau de ziarul de la colþul
strãzii”, spune Gilbert Abraham-Frois în Economia politicã. Aºa cã piaþa este foarte
importantã în orice economie, ea fiind cea care permite întâlnirea cererii cu oferta
ºi formarea preþului.

1.2. Sistemele economice

De-a lungul timpului oamenii au încercat sã-ºi satisfacã o serie de nevoi, fie
prin consum de bunuri obþinute de ei, fie prin schimb, adicã cedând bunurile proprii
în favoarea altor bunuri, obþinute de ceilalþi producãtori. Dupã modul în care oamenii
au acces la bunurile economice, economia poate fi: economie naturalã ºi economie
de schimb.

Economia naturalã este acea formã de organizare a economiei în care oamenii

îºi satisfac nevoile prin consumul de bunuri asigurate direct prin activitãþi
proprii, fãrã a apela la schimb.

Economia naturalã a apãrut din cele mai vechi timpuri, se menþine ºi astãzi, în
proporþii diferite de la þarã la þarã. Restrângerea economiei naturale s-a realizat con-
comitent cu afirmarea ºi extinderea economiei de schimb.
Economia de schimb are la bazã schimbul. Economia de schimb se caracte-
rizeazã prin:
• agenþii economici produc bunuri peste nevoile proprii, surplusul fiind destinat
schimbului;
• agenþii economici pot intra în posesia bunurilor pe care nu le produc ºi de
care au nevoie prin vânzare-cumpãrare;
• trebuinþele sunt satisfãcute mult mai bine decât în economia naturalã.
Economia de schimb a apãrut pe seama a douã condiþii: diviziunea muncii ºi
autonomia sau independenþa întreprinzãtorului.
Diviziunea muncii constã în specializarea agenþilor economici în vederea obþinerii
unui bun sau chiar împãrþirea pe operaþii, în cadrul procesului de obþinere a unui bun.
64
 Spre exemplu, un agent economic din agriculturã, care în cadrul economiei
naturale, pe terenul propriu obþinea varzã, cartofi ºi tomate, acum se specializeazã
în cultura cartofilor. Opreºte pentru el atât cât are nevoie, iar surplusul îl schimbã,
fie în schimbul cartofilor primeºte varzã, fie vinde cartofii ºi cumpãrã varzã.
Diviziunea muncii reprezintã condiþia apariþiei ºi dezvoltãrii economiei de
schimb, dar, aºa cum spunea Adam Smith, reprezintã cel mai important factor de
progres pentru individ ºi societate. Avantajele diviziunii muncii sunt:
• creºterea producþiei;
• creºterea profitului;
• creºterea calitãþii produselor;
• reducerea timpului necesar realizãrii unui produs;
• crearea de noi locuri de muncã.
Deºi are o serie de avantaje, diviziunea muncii are ºi dezavantaje, ºi anume:
• pierderea dexteritãþii realizãrii întregului produs;
• monotonia muncii;
• creºterea riscului de ºomaj.

Autonomia sau independenþa întreprinzãtorului constã în libertatea de acþiune

a agenþilor economici pentru realizarea propriilor interese. Aceste interese îi
determinã pe agenþii economici sã solicite o contraprestaþie pentru bunurile pe
care le-au produs.

Autonomia întreprinzãtorului se bazeazã pe proprietatea privatã, cea care îi

conferã dreptul de a deþine bunuri, de a dispune de ele ºi de uzufructul lor. Pentru a
dispune de uzufructul bunurilor deþinute, agentul economic aduce pe piaþã bunul
spre a-l vinde.
Economia de schimb este dominantã, însã existã ºi economie naturalã. Economia
de schimb poate îmbrãca douã forme: economie de piaþã ºi economie de comandã.
Economia de comandã
Instrumente Economia de piaþã
(centralizatã sau planificatã )
Forma de Existenþa pluralismului formelor de Existenþa proprietãþii publice
proprietate proprietate, în cadrul cãruia dominantã sau de stat.
este proprietatea privatã.
Rolul pieþei Piaþa stabileºte ce sã se producã, cât sã se Piaþa nu are rolul de a regla
producã, cum sã se producã ºi pentru cine activitatea economicã.
sã se producã. Statul stabileºte ce, cât, cum ºi
pentru cine sã se producã.
Preþul Se formeazã liber pe piaþã, în funcþie de Statul stabileºte preþul
cerere ºi ofertã. bunurilor ºi al serviciilor.
Motivaþia Agenþii economici sunt motivaþi sã Oamenii nu sunt motivaþi
agenþilor participe la activitatea economicã pentru deoarece sunt îndepãrtaþi de
economici a-ºi satisface interesele (producãtorii obiectul proprietãþii (bunul
urmãresc maximizarea profitului, iar economic).
consumatorii urmãresc maximizarea
satisfacþiei).

65
 Atât economia de piaþã cât ºi economia de comandã sunt economii de schimb,
însã, în proporþii diferite de la þarã la þarã, existã ºi economie naturalã.

1.3. Relaþia cerere-ofertã-preþ în economia de piaþã

Piaþa este cea care rãspunde întrebãrilor pe care ºi le pune un agent economic
producãtor. Variabilele pieþei sunt cererea, oferta ºi preþul. Pentru a defini piaþa nu
existã o definiþie, ci mai multe trãsãturi ale acesteia.

Locul în care se întâlnesc ºi acþioneazã agenþii economici.

Locul în care se desfãºoarã activitatea economicã.

Piaþa Concurenþa regleazã piaþa.

Locul în care se formeazã preþul.

Locul în care se întâlneºte cererea cu oferta.

Fig. 1. Piaþa ºi trãsãturile ei

Piaþa se prezintã sub formã de târguri, hale, expoziþii cu vânzare, bursã de

mãrfuri. Se ºtie despre piaþã cã este locul în care se formeazã preþul, adicã este locul
în care acþioneazã cererea ºi oferta.
Pentru a observa modul în care se formeazã preþul sub acþiunea cererii ºi a
ofertei, vom exemplifica pentru început relaþia preþ-cerere ºi apoi relaþia preþ-ofertã.
Cererea pe piaþã pentru sandale, în raport cu preþul lor, se prezintã astfel:
P

50
45
40
P Co
30 250 35
35 200 30
40 150
45 100
50 50
0 50 100 150 200 250 Q
Fig. 2. Cererea de sandale în funcþie de preþ

ªtiind cã asupra cererii acþioneazã anumiþi factori, printre care preþul, venitul,
sezonul, moda, preþul bunurilor substituibile, preþul bunurilor complementare, vom
analiza evoluþia curbei cererii de sandale în urma acþiunii factorului sezon.

66
 Vara cererea de sandale creºte, iar iarna scade, astfel:
P

50
P Co C1 C2 45
30 250 300 200 40
35 200 250 150 35
40 150 200 100 30
45 100 150 50
50 50 100 25

0 25 50 100 150 200 250 300 Q

Fig. 2. Evoluþia curbei cererii de sandale
Se observã cã, atunci când cantitatea cerutã creºte, curba se deplaseazã spre
dreapta, iar când cantitatea cerutã scade, curba se deplaseazã spre stânga. La fel se
va întâmpla ºi cu oferta, ºi anume, când cantitatea oferitã creºte, curba se deplaseazã
spre dreapta, iar când cantitatea oferitã scade, curba se deplaseazã spre stânga.
P
O
50
45
40
P O
30 50 35
35 100 30
40 150
45 200
50 250
0 50 100 150 200 250 Q
Fig. 3. Curba ofertei

În funcþie de sezon, oferta de sandale se prezintã astfel:

P

50
45
40
P Oo O1 O2
30 50 100 25 35
35 100 150 50 30
40 150 200 100
45 200 250 150
50 250 300 200
0 25 50 100 150 200 250 300 Q
Fig. 4. Evoluþia ofertei de sandale
67
 Preþul este instrumentul care-i permite cumpãrãtorului accesul la bunul econo-
mic. Prin confruntarea cererii cu oferta, pe piaþã se obþine preþul de echilibru. Astfel:

P
C O
50
45
40
P C O
30 250 50 35
35 200 100 30
40 150 150
45 100 200
50 50 250
0 50 100 150 200 250 Q

Fig. 5. Formarea preþului de echilibru

Preþul de echilibru apare în situaþia în care cantitatea cerutã este egalã cu

cantitatea oferitã. Preþul de echilibru nu este singurul preþ pe piaþã. Este preþul
la care se vinde cea mai mare cantitate de produse.

În situaþia în care cererea se modificã, iar oferta nu se modificã, preþul de

echilibru se modificã astfel:

P
O
50
45
40
P Co O C1 C2
30 250 50 300 200 35
35 200 100 250 150 30
40 150 150 200 100
45 100 200 150 50
50 50 250 100 25
0 25 50 100 150 200 250 300 Q
Fig. 6. Modificarea preþului de echilibru

Conform graficului, preþul de echilibru creºte în situaþia în care cererea creºte,

iar oferta rãmâne nemodificatã, iar când cererea scade, scade ºi preþul de echilibru.
Preþul de echilibru este rezultatul confruntãrii cererii cu oferta ºi nu al acþiunii
guvernului, tocmai din acest motiv trebuie lãsat sã se formeze liber pe piaþã.

68
 , Economia naturalã are la bazã autoconsumul.
, Economia de schimb a apãrut din cele mai vechi timpuri, dar existã ºi astãzi în
proporþii diferite de la þarã la þarã.
, Economia de schimb are la bazã schimbul de bunuri.
, Economia de schimb îmbracã douã forme: economia de piaþã ºi economia de
comandã.
, Piaþa este locul în care cererea se întâlneºte cu oferta.
, Preþul se formeazã liber, în funcþie de cerere ºi ofertã.
, Preþul de echilibru apare în situaþia în care cantitatea cerutã este egalã cu cantitatea
oferitã.
, Preþul de echilibru este preþul la care se realizeazã cel mai mare volum al
tranzacþiilor pe piaþã.

Economie naturalã, economie de schimb, economie de piaþã, economie de comandã,

piaþã, preþ de echilibru.

• Bursa de mãrfuri – locul în care se vând ºi se cumpãrã mãrfuri omogene în partizi

(cantitãþi) mari.
• Întreprinzãtor – o persoanã fizicã sau juridicã ce iniþiazã, dezvoltã ºi desfãºoarã o
activitate.

1. Dacã preþul creºte, ce se întâmplã cu cantitatea oferitã? Dar cu cantitatea cerutã?

2. La un preþ mai mic decât preþul de echilibru existã surplus sau deficit din acel
produs?
3. Demonstraþi cã preþul de echilibru nu este singurul preþ pe piaþã.
4. Dacã cererea creºte mai mult decât creºte oferta, ce se întâmplã cu preþul ºi can-
titatea de echilibru?
5. Dacã cererea scade ºi oferta creºte, ce se întâmplã cu preþul ºi cantitatea de echilibru?
6. Dacã cererea este datã de relaþia: C = 100 – 2P ºi oferta este datã de relaþia:
O = 50 + 3P, calculaþi preþul de echilibru ºi cantitatea de echilibru.

69
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi concurenþa;
• sã apreciaþi importanþa concurenþei pe piaþã;
• sã identificaþi tipurile de concurenþã;
• sã caracterizaþi formele concurenþei perfecte ºi ale concu-
renþei imperfecte;
• sã caracterizaþi tipurile de strategii concurenþiale.

2.1. Importanþa concurenþei

Economia de piaþã este caracterizatã prin pluralismul formelor de proprietate
în cadrul cãreia este dominantã proprietatea privatã. Deoarece proprietatea privatã
este caracterizatã de libertate de acþiune sau liberã iniþiativã, agenþii economici iniþiazã,
dezvoltã ºi desfãºoarã activitãþi productive.

2.2. Ce este concurenþa?

Bunurile obþinute de agenþii economici diferã din punctul de vedere al calitãþii,
cantitãþii ºi preþului. Ca atare, fiecare producãtor are consumatori pentru bunul sãu.
Existã însã ºi bunuri de aceeaºi calitate care au preþuri diferite, sau bunuri de calitate
diferitã la aceleaºi preþuri. Ca atare, existã o multitudine de relaþii între agenþii eco-
nomici.

Concurenþa reprezintã totalitatea relaþiilor ce rezultã din interacþiunea agenþilor

economici cu privire la preþ, calitate ºi cantitate, fiecare dintre aceºtia urmãrind
maximizarea interesului propriu.

Concurenþa nu apare în situaþia în care pe piaþã existã doar un singur producãtor

ºi mai mulþi consumatori, ci sunt numeroºi producãtori ºi numeroºi consumatori.
Concurenþa este cea care îi avantajeazã pe agenþii economici competenþi, con-
duce la reducerea costurilor medii ºi a preþurilor ºi, de asemenea, stimuleazã
progresul tehnic. Toate aceste efecte ale concurenþei vin în sprijinul consumatorului.
Concurenþa poate fi  loialã (corectã), atunci când se desfãºoarã cu respectarea
reglementãrilor în vigoare (agenþii economici fac tot ceea ce pot, în conformitate cu
legile în vigoare, pentru a obþine cele mai mari avantaje). Concurenþa loialã poate
folosi instrumente ca: reducerea preþurilor, creºterea calitãþii produselor, publicitatea
etc. De asemenea, concurenþa poate fi ºi neloialã (incorectã), când nu sunt respectate
aceste reglementãri (agenþii economici obþin beneficii, dar prin încãlcarea legii pot
fi acþionaþi în justiþie). Exemple de concurenþã neloialã: antireclama, dumping-ul,
spionajul economic, sabotajul etc.

70
 2.3. Formele concurenþei
Se spune despre concurenþã cã este „mâna invizibilã”, cea care regleazã piaþa.
În funcþie de tipul concurenþei vom avea tipul de piaþã. Concurenþa poate fi: perfectã
ºi imperfectã.
2.3.1. Piaþa cu concurenþã perfectã
Modelul pieþei cu concurenþã perfectã este un model teoretic; el oferã o imagi-
ne a ceea ce ar trebui sã existe. Acest tip de piaþã are o serie de caracteristici:
• numãr mare de agenþi economici (producãtori ºi consumatori) cu puteri
aproximativ egale, adicã atomicitate perfectã;
• bunuri omogene, adicã bunurile sã aibã aceleaºi caracteristici, indiferent de
firma care le produce;
• bunã informare a agenþilor economici cu privire la preþ, cantitate, calitate;
• libertatea de a intra ºi ieºi de pe piaþã pe principii economice. Orice produs
intrã pe piaþã atunci când este cerut de consumatori, iar preþul de vânzare este mai
mare decât costul ºi iese de pe piaþã atunci când nu mai este cerut de consumatori,
iar preþul de vânzare este mai mic decât costul de producþie, ceea ce înseamnã cã
producãtorul obþine pierderi;
• posibilitatea de a intra, în orice moment, în posesia factorilor de producþie
de care un agent economic are nevoie.
Deci, piaþa cu concurenþã perfectã este un model teoretic. Dacã una din
caracteristicile pieþei cu concurenþã perfectã nu se regãseºte pe piaþã, atunci piaþa
nu este o piaþã cu concurenþã perfectã, ci o piaþã cu concurenþã imperfectã.
2.3.2. Piaþa cu concurenþã imperfectã
În orice þarã întâlnim piaþã cu concurenþã imperfectã, concurenþã care infirmã
una, mai multe sau chiar toate caracteristicile pieþei cu concurenþã perfectã.
Piaþa cu concurenþã imperfectã are mai multe forme:

Piaþã cu situaþie de monopol.

Piaþã cu concurenþã de oligopol.

Piaþã cu
concurenþã Piaþã cu concurenþã monopolisticã.
imperfectã
Piaþã cu concurenþã de oligopson.

Piaþã cu situaþie de monopson.

Fig. 1. Forme ale pieþei cu concurenþã imperfectã

• Piaþa cu situaþie de monopol se caracterizeazã prin:

– un singur producãtor ºi o multitudine de consumatori;
– preþul este stabilit de producãtor ºi este mare;
– calitatea nu este stimulatã;
– cererea pe piaþã nu este foarte bine satisfãcutã.
71
 Acest tip de piaþã nu este promovat, deoarece eliminã concurenþa. În þãrile cu
economie de piaþã existã mãsuri antimonopol pentru a împiedica deþinerea de cãtre
un agent economic a tuturor vânzãrilor. Exemple de monopol: companii de distribuþie
a gazului, a energiei electrice etc.
• Piaþa cu concurenþã de oligopol se caracterizeazã prin:
– câþiva producãtori ºi o multitudine de consumatori;
– preþul se stabileºte în funcþie de ceilalþi;
– fiecare producãtor þine seama, în deciziile sale, de reacþiile celorlalþi.
Pe aceastã piaþã apare concurenþa, fiecare dintre producãtori putându-se asocia
cu ceilalþi (înþelegeri tip cartel). Exemple de oligopol: piaþa telefoniei mobile din
România.
• Piaþa cu concurenþã monopolisticã reprezintã piaþa în cadrul cãreia:
– existã o multitudine de producãtori ºi o multitudine de consumatori;
– preþul se stabileºte liber pe piaþã, în funcþie
de cerere ºi ofertã;
– bunurile nu sunt omogene;
– existã o bunã satisfacere a cererii, adicã
fiecare consumator îºi procurã bunuri dupã
posibilitãþi.
Piaþa cu concurenþã monopolisticã este cea mai
întâlnitã în þãrile cu economie de piaþã. Exemple:
piaþa legumelor ºi fructelor, piaþa tricourilor, piaþa
încãlþãmintei etc.
• Piaþa cu concurenþã de oligopson se caracterizeazã prin:
– existenþa unei multitudini de producãtori ºi câþiva consumatori;
– preþul este influenþat de cumpãrãtori.
Exemple: piaþa legumelor pentru conserve.
• Piaþa cu situaþie de monopson este piaþa pe care întâlnim:
– o multitudine de producãtori ºi un singur consumator;
– preþul este stabilit de cumpãrãtor ºi este mic.
Pe acest tip de piaþã nu apare concurenþa, consumatorul neconcurând cu nimeni.
Exemple: piaþa armamentului, singurul consumator fiind armata.
Cea mai largã rãspândire o are piaþa cu concurenþã monopolisticã, adicã situaþia
în care existã atomicitatea cererii ºi a ofertei.
Pe o asemenea piaþã lupta concurenþialã este acerbã, motiv pentru care agenþii
economici folosesc o serie de strategii concurenþiale.

2.4. Strategii concurenþiale

Cum fiecare firmã urmãreºte obþinerea unui profit cât mai mare, fiecare adoptã
o serie de mãsuri pentru a-ºi atinge þelul. Strategiile concurenþiale, cele care-i ajutã
pe concurenþi în lupta concurenþialã, sunt:
• strategia efortului concentrat, adicã efortul depus de producãtor pentru a
vinde cât mai mult ºi, deci, a încasa cât mai mult (ambalarea produselor, oferte
promoþionale, publicitate);
72
 • strategia elitei constã în efortul depus de producãtor de a aduce pe piaþã
bunuri de calitate superioarã;
• strategia costurilor sau japonezã constã în reducerea preþurilor de vânzare
prin reducerea costurilor de producþie.
Indiferent de obiectivul propus, trebuie þinut cont de fiecare strategie. Spre
exemplu, un agent economic va pune accent pe strategia elitei, dar nu va ignora
celelalte strategii, adicã va þine cont ºi de preþul produsului ºi va face ºi publicitate
produsului.

, Concurenþa este caracteristicã economiei de piaþã.

, Concurenþa îl avantajeazã pe consumator.
, Concurenþa neloialã este pedepsitã prin lege.
, Concurenþa perfectã este un model teoretic.
, Cea mai rãspânditã formã a concurenþei este concurenþa monopolisticã.

Concurenþã, concurenþã perfectã, concurenþã imperfectã, monopol, oligopol, oligopson,

monopson, piaþã cu concurenþã monopolisticã. 

• Atomicitate – situaþie ce corespunde unui numãr mare de producãtori sau

consumatori.
• Strategie – ansamblu de mãsuri, metode de realizare a unor obiective.

1. Analizaþi situaþia firmei din cartierul vostru din punctul de vedere al concurenþei.
2. Dacã numãrul producãtorilor este foarte mare, iar al consumatorilor este mic, ce
fel de concurenþã existã?
3. Dacã aþi fi antreprenor, ce tip de strategie aþi adopta? Explicaþi.
4. Studiaþi piaþa autoturismelor, piaþa telefoniei mobile, piaþa legumelor ºi piaþa
cerealelor din România ºi identificaþi tipul de concurenþã existent.
5. Analizaþi situaþia pieþei pantofilor sport din România ºi identificaþi caracteristicile
acesteia.
6. Identificaþi forma de piaþã cu concurenþa imperfectã existentã în situaþia când o
firmã dominã oferta de maºini de spãlat automate, controleazã piaþa ºi preþul maºinii de
spãlat automate.

73
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã cunoaºteþi importanþa banilor;
• sã ºtiþi când au apãrut primele monede ºi bancnote;
• sã calculaþi dobânda ºi profitul bancar;
• sã ºtiþi care sunt cauzele ºi cãile reglãrii masei monetare.

3.1. Importanþa pieþei monetare

Banii sunt foarte importanþi în orice economie, aºa cã ºi piaþa monetarã este
foarte importantã, deoarece are rolul de a regla masa monetarã ºi de a compensa
excedentul cu deficitul de monedã.

3.2. Banii ºi funcþiile banilor

Aºa cum se ºtie, la început, când oamenii erau organizaþi în triburi, ginþi etc.,
aceºtia îºi procurau singuri hrana, fie culegând rãdãcini, fie vânând, fie pescuind.
Nevoile acestor oameni erau satisfãcute în mod direct, fãrã a apela la schimb. Cu
timpul oamenii au început sã-ºi satisfacã nevoile indirect, adicã fãcând schimb de
bunuri (troc), iar din mulþimea bunurilor care se schimbau s-au desprins unele cu
rol de etalon (bucãþi de metal preþios, piei, blãnuri, animale etc.). Datoritã amplificãrii
actelor de schimb dintre aceste bunuri care se schimbau, rolul de etalon a revenit
bucãþilor de metal preþios (aur ºi argint). Dar ºi acum exista o problemã, deoarece
bucãþile de metal preþios difereau din punctul de vedere al puritãþii ºi al greutãþii.
Acest lucru îngreuna schimbul, bucãþile de metal preþios fiind evaluate de fiecare
datã. Din acest motiv s-a trecut la „baterea” (confecþionarea) de monedã.
Primele monede confecþionate din metal preþios (aur ºi argint) au apãrut în secolele
VII-VI î.Hr., aºa cum menþioneazã Herodot în lucrãrile sale, ºi au circulat pânã în secolul
al XVIII-lea. Începând cu secolul al XVII-lea au apãrut, în Olanda, primele bancnote
purtând denumirea de bancnote fiduciare. Aceste bancnote erau emise de bãnci
negustorilor ce îºi depuneau monedele din metale preþioase acolo. Cei ce primeau
aceste bilete de bancã aveau certitudinea cã, atunci când se vor întoarce la bancã, îºi
vor primi înapoi monedele. Monedele ºi bancnotele au circulat în paralel pânã la Primul
Rãzboi Mondial. Dupã 1920, emisiunea de monede din metal preþios avea loc foarte
rar, fiind prilejuitã de evenimente importante. Între cele douã rãzboaie mondiale
convertibilitatea nu s-a realizat în multe þãri sau s-a realizat doar parþial, astfel cã, dupã
1971 convertibilitatea bancnotelor în metale preþioase a fost eliminatã.
Cu timpul, alãturi de monede ºi bancnote, au apãrut banii scripturali (înscrisurile
din conturile bancare). Astãzi, noþiunea de bani se referã la moneda metalicã sau
divizionarã, bancnotele, banii scripturali ºi alte instrumente de platã care sunt
acceptate ca instrumente de schimb ºi platã.
74
 Banii sunt foarte importanþi în economie ºi cu atât mai mult în economia de
piaþã, acolo unde volumul tranzacþiilor este foarte mare. Acest lucru este evidenþiat
cu ajutorul funcþiilor banilor.
a. Mijloc de schimb,
adicã bunurile sunt schim- Mijloc de platã
bate cu bani sau invers.
Prin intermediul banilor Instrument de rezervã
procesul de vânzare-cum- Funcþiile
pãrare poate fi scindat; banilor
Mijloc de schimb
pânã la apariþia banilor
nu putea avea loc acest
Instrument de mãsurã a rezultatelor
fenomen, adicã se reali-
zeazã separat operaþia de Fig. 1. Funcþiile banilor
vânzare ºi operaþia de
cumpãrare. Spre exemplu, pânã la apariþia banilor, vânãtorul care avea surplus de
blãnuri ceda acest surplus, însã obligatoriu primea o cantitate dintr-un bun, chiar
dacã nu avea nevoie de acel bun. Astãzi, cel care are surplus de blãnuri îl cedeazã,
primeºte în schimb bani ºi îºi va cumpãra alte bunuri atunci când va avea nevoie de ele.
b. Mijloc de platã, adicã orice obligaþie se stinge cu ajutorul banilor (plata
salariilor, plata impozitelor, plata taxelor, plata amenzilor).
c. Instrument de mãsurã a rezultatelor. Cu ajutorul banilor pot fi mãsurate
veniturile, cheltuielile, profiturile firmelor, adicã rezultatele activitãþii economice.
d. Instrument de rezervã, în sensul cã nu poþi pãstra pe termene lungi ºi foarte
lungi anumite bunuri obþinute din activitatea desfãºuratã, deoarece se degradeazã,
se distrug.

3.3. Masa monetarã ºi puterea de cumpãrare a banilor

Aºa cum am vãzut, banii sunt importanþi în economie, acest lucru fiind ilustrat
de funcþiile lor. Pentru a intermedia schimbul ºi celelalte operaþii de plãþi, banii
trebuie sã existe în societate ºi sã aparþinã diferiþilor agenþi economici.

Cantitatea de bani existentã la un moment dat în circulaþie ºi aparþinând diferiþilor

agenþi economici reprezintã masa monetarã (M).

Masa monetarã este formatã din monede, bancnote ºi

bani scripturali, adicã din numerar (monede, bancnote)
ºi bani scripturali (înscrisurile din conturile bancare).
Atât numerarul, cât ºi banii scripturali îndeplinesc
aceleaºi funcþii, putându-se transforma foarte uºor
numerarul în bani scripturali ºi invers. Între cele douã
componente ale masei monetare nu existã deosebiri de
valoare, decât de formã, una (numerarul) are formã fizicã,
cealaltã (moneda scripturalã) nu are formã fizicã.
75
 Masa monetarã este formatã, îndeosebi, din bani scripturali (între 3/4 ºi 9/10),
deoarece cu ajutorul lor se realizeazã cel mai mare volum al tranzacþiilor.
În general, în orice economie trebuie sã existe un echilibru între masa monetarã
în circulaþie ºi volumul valoric al bunurilor ºi serviciilor (valoarea producþiei de
bunuri ºi servicii). Ca atare, masa monetarã se determinã þinând cont de cantitatea
bunurilor supuse tranzacþionãrii (Q), de preþul (P) acestora ºi de viteza de rotaþie a
monedei (V), astfel:
PQ
M
V

Viteza de rotaþie a monedei reprezintã totalitatea operaþiunilor de vânzare-

cumpãrare ºi plãþi pe care le mijloceºte o unitate monetarã într-o perioadã.

Masa monetarã se aflã în relaþie direct proporþionalã cu preþul produselor ºi

cantitatea de bunuri supusã tranzacþionãrii. Cu cât viteza de rotaþie a monedei este
mai mare, cu atât masa monetarã este mai micã, fiind o relaþie invers proporþionalã
între masa monetarã ºi viteza de rotaþie a monedei.
Exemplu:
Q0 = 10 000 buc.
P0 = 1 000 u.m.
V0 = 10 rotaþii
Q P 10000  1 000
M0  0 0   1 000000 u.m.
V0 10
a) Dacã Q (cantitatea de bunuri supusã vânzãrii) creºte :
Q1 = 12 000 buc.
P1 = P0 = 1 000 u.m.
V1 = V0 = 10 rotaþii
Q P 12 000  1 000
M1  1 1   1 200000 u.m.
V1 10
b) Dacã P (preþul) creºte:
Q1 = Q0 = 10 000 buc.
P1 = 1500 u.m.
V1 = V0 = 10 rotaþii
Q P 10000  1 500
M1  1 1   1 500000 u.m.
V1 10
c) Dacã V (viteza de rotaþie a banilor) creºte:
Q1 = Q0 = 10 000 buc.
P1 = P0 = 1 000 u.m.
V1 = 12 rotaþii
Q P 10000  1000
M1  1 1   833333,3 u.m.
V1 12

76
 Se constatã urmãtoarele:
– dacã volumul bunurilor ºi serviciilor supuse tranzacþionãrii creºte, iar celelalte
condiþii rãmân nemodificate, masa monetarã creºte;
– dacã preþul bunurilor creºte, iar celelalte condiþii nu se modificã, masa
monetarã creºte;
– dacã viteza de rotaþie a monedei creºte, rãmânând nemodificate celelalte
condiþii, masa monetarã scade.
– dacã preþul bunurilor creºte ºi volumul bunurilor rãmâne nemodificat, masa
monetarã creºte, ceea ce conduce la scãderea puterii de cumpãrare a banilor.
Puterea de cumpãrare reprezintã cantitatea de bunuri ºi servicii ce se poate
cumpãra cu o unitate monetarã sau cu întreaga masã monetarã.
1 M
Pcm  ; Pcb  ;
P P
unde : Pcm – puterea de cumpãrare a monedei;
Pcb – puterea de cumpãrare a banilor;
P – preþul bunurilor.

3.4. Cererea ºi oferta de monedã

Obiectul pieþei monetare îl constituie banii,
ºi ca orice piaþã, ºi piaþa monetarã este caracteri-
zatã de cerere, ofertã ºi preþ.
Cererea de monedã provine de la cei care au nevoie de bani: întreprinderile,
bãncile, statul (pentru a finanþa deficitul bugetar), casele de pensii, populaþia. Oferta
de monedã provine din partea celor ce au, la un moment dat, surplus de monedã pe
care îl acordã cu împrumut celor ce au nevoie. Ofertanþii de monedã sunt:
întreprinderile, bãncile, statul, casele de pensii, populaþia. Cererea de monedã se
întâlneºte cu oferta de monedã pe piaþa monetarã, loc în care se formeazã preþul.

Din confruntarea cererii cu oferta de monedã apare preþul, care pe piaþa

monetarã poartã denumirea de rata dobânzii (d).

3.5. Masa monetarã ºi disponibilitãþile bãneºti

Masa monetarã a unei þãri nu este aceeaºi de la an la an. Ea se modificã în
funcþie de mãrimea preþurilor, cantitatea de bunuri supusã vânzãrii, viteza de rotaþie
a monedei. Spre exemplu, masa monetarã a României, în decembrie 2000, se ridica
la 185 060 mld. lei, în 2002 a ajuns la 373 711,5 mld. lei, pentru ca în luna martie a
anului 2006 sã ajungã la 875 280 mld. lei. Reglarea masei monetare o face Banca
de Emisiune sau Banca Centralã (în cazul numerarului) ºi celelalte bãnci acreditate
de Banca Centralã (în cazul banilor scripturali). Mãrirea numerarului se realizeazã
prin emisiune monetarã suplimentarã, iar micºorarea lui prin retragerea din circulaþie
a monedelor ºi bancnotelor. Mãrirea banilor scripturali se realizeazã prin mãrirea
ratei dobânzii (agenþii economici vor transforma numerarul în bani scripturali prin
formarea de depozite bancare), iar micºorarea acestora va avea loc prin reducerea
ratei dobânzii (agenþii economici îºi vor retrage banii de la bãnci).
77
 Ajustarea masei monetare (mãrirea sau micºorarea ei) se realizeazã pe anumite
cãi ºi þinând seama de anumite cauze.
Cauzele creºterii masei monetare:
– creºterea volumului valoric al bunurilor ºi serviciilor. Cum fiecare unitate
monetarã trebuie sã aibã acoperire în bunuri ºi servicii, atunci ºi surplusul de bunuri
pe piaþã trebuie dublat de masã monetarã.
– reþinerea de cãtre populaþie a unei cantitãþi de monedã sub formã de economii
(banii respectivi nu ajung la bancã pentru a circula);
– reducerea vitezei de circulaþie a monedei (au loc blocaje financiare);
– acoperirea deficitului bugetar;
– convertibilitatea (schimbarea) monedelor strãine în monedã naþionalã.
Creºterea masei monetare se realizeazã pe diferite cãi:
– suplimentarea cantitãþii de monedã prin emisiunea de monedã;
– schimbul monedelor strãine în moneda naþionalã. În situaþia în care, în þarã
intrã o cantitate de valutã, ea nu poate fi folositã decât dacã este transformatã în
moneda naþionalã, lucru care conduce la creºterea masei monetare, deoarece o
cantitate suplimentarã de monedã naþionalã intrã în circulaþie.
– micºorarea rezervei minime obligatorii la Banca Naþionalã. Fiecare bancã
este obligatã sã-ºi formeze la Banca Naþionalã o rezervã. Prin micºorarea acestei
rezerve, banca poate acorda mai multe credite, care mãresc masa monetarã.
– acordarea de credite conduce la creºterea masei monetare. Cei ce acordã
credite primesc dobândã, iar cei ce primesc cu împrumut banii plãtesc dobândã.

Dobânda reprezintã suma de bani pe care debitorul o plãteºte creditorului sãu

deoarece se foloseºte de banii acestuia o perioadã.

Mãrimea dobânzii depinde de:

– preþul creditului (rata dobânzii – d);
– mãrimea creditului (C);
– perioada de acordare a creditului (n).
Doi debitori împrumutã 10 mil. u.m. pe 3 ani, respectiv, 20 mil. u.m. pe 5 ani.
Dobânzile plãtite de ei vor fi diferite atât datoritã sumei pe care o împrumutã, cât ºi
datoritã perioadelor pe care fac aceºtia împrumuturile.
În funcþie de durata de acordare a creditului se cunosc douã tipuri de dobândã, astfel:
a) dobândã simplã, dacã perioada de acordare a creditului este de cel mult un an.
D = C  d  n,
unde: D – dobânda;
C – creditul;
n – durata de acordare a creditului.
Exemplu: C = 10 000 000 u.m.
d = 15%
n = 6 luni = 1/2 ani
D = C  d  n = 10 000 000  15 /100  1/2 = 750 000 u.m.

78
 b) dobândã compusã, dacã perioada de acordare a creditului este mai mare de un an.
D = C(1 + d)n – C ,
unde: D – dobânda;
C – creditul;
n – durata de acordare a creditului.
Exemplu: C = 10.000.000 u.m.
d = 15%; n = 2 ani
D = C(1 + d)n – C = 10 000 000(1 + 15%)2 – 1000000 = 3 225 000 u.m.
Diferenþa de dobândã apare datoritã creºterii perioadei de acordare a creditului.
Suma pe care un debitor o are de plãtit la sfârºitul perioadei de creditare va fi forma-
tã din credit ºi dobândã, astfel :
Sn = C + D = C + C(1 + d)n – C = C(1 + d)n
Sn = C(1 + d)n
Banca este cea care pãstreazã economiile agenþilor economici (funcþia pasivã),
pentru care plãteºte dobândã, dar acordã ºi împrumuturi (funcþia activã), pentru
care încaseazã dobândã. Diferenþa dintre dobânda încasatã de bancã ºi dobânda
plãtitã de bancã reprezintã câºtigul brut al bãncii. Dacã din acest câºtig se scad
cheltuielile de funcþionare ale bãncii se obþine profitul bancar.
Cbrut = Dî – Dp;
Prbancar = Cbrut – Cf.
unde: C brut – câºtigul brut al bãncii;
Dî – dobânda încasatã de bancã;
Dp – dobânda plãtitã de bancã;
Pr bancar – profitul bancar;
Cf – cheltuielile de funcþionare ale bãncii.
Cauzele reducerii masei monetare:
– reducerea volumului valoric al bunurilor ºi serviciilor supuse tranzacþionãrii.
Þinând cont de acel echilibru care ar trebui sã existe în economia unei þãri, aceastã
situaþie conduce la un surplus de masã monetarã ce nu are acoperire în bunuri ºi
servicii ºi, deci, trebuie retrasã din circulaþie.
– creºterea vitezei de circulaþie a monedei. Cu cât viteza de circulaþie a monedei
este mai mare, cu atât masa monetarã este mai micã, deoarece, în condiþiile unui
volum dat al bunurilor destinate vânzãrii, ele sunt mãrimi invers proporþionale.
– existenþa excedentului bugetar. În situaþia în care veniturile bugetare sunt
mai mari decât cheltuielile bugetare, acest surplus rãmâne în contul Trezoreriei,
bani care sunt în afara circulaþiei.
– schimbul monedei naþionale în moneda altor þãri. În situaþia în care o cantitate
de monedã naþionalã este transformatã în monedã strãinã masa monetarã scade.
Reducerea masei monetare se realizeazã pe urmãtoarele cãi:
– mãrirea rezervei minime obligatorii la Banca Naþionalã, lucru ce conduce la
micºorarea creditelor;
– limitarea creditelor sau plafonarea lor, adicã sã nu depãºeascã o anumitã
sumã sau un procent din disponibilitãþile bãneºti ale bãncilor;
– schimbul valutar.
79
 Masa monetarã este reglatã, aºa cum spuneam, de banca de emisiune, operaþiune
ce trebuie realizatã în aºa fel încât sã permitã o dezvoltare a economiei, dar fãrã a
mãri inflaþia.

, Primele monede din metal preþios au apãrut în sec. VII–VI î.Hr.

, Primele bancnote au apãrut în Olanda, în secolul al XVI-lea ºi purtau denumirea
de bancnote fiduciare.
, Obiectul pieþei monetare îl constituie banii.
, Preþul plãtit de debitor creditorului sãu pentru banii împrumutaþi poartã denumirea
de rata dobânzii.
, Reglarea masei monetare este realizatã de banca de emisiune (în cazul numerarului)
ºi de celelalte bãnci (în cazul banilor scripturali).

Bani, troc, dobândã, rata dobânzii, piaþa monetarã, câºtig brut al bãncii, profit bancar.

• Bancnote – bucãþi de hârtie tipizate, cu o anumitã valoare.

• Creditor – agent economic (persoanã fizicã sau juridicã) ce acordã cu împrumut o
sumã de bani pe o anumitã perioadã de timp.
• Debitor – agent economic (persoanã fizicã sau juridicã) ce împrumutã bani de la o
instituþie financiarã.
• Deficit bugetar – situaþie în care veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile
bugetare.
• Excedent bugetar – situaþie în care veniturile bugetare sunt mai mari decât
cheltuielile bugetare.

1. Georgescu îºi construieºte o casã. Pentru asta a angajat o echipã de muncitori care
sã cumpere materialele necesare sã construiascã. Ce funcþii îndeplinesc banii? Explicaþi.
2. În situaþia în care rata dobânzii creºte, ce se întâmplã cu volumul creditelor acordate?
3. Dacã rata dobânzii este de 20%, iar creditul acordat este de 10 000 000 u.m.,
calculaþi dobânda plãtitã de debitor, dacã perioada de acordare a creditului este de o lunã.
4. O bancã acordã sub formã de credite sumele deponenþilor în valoare de 8000 u.m.
Rata dobânzii încasate de bancã este 15%, iar rata dobânzii plãtite este de 10%. Dacã
cheltuielile de funcþionare reprezintã 25% din câºtigul brut, calculaþi profitul bancar ºi
cheltuielile de funcþionare.
80
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã identificaþi obiectul ºi preþul pieþei capitalurilor;
• sã definiþi acþiunile ºi obligaþiunile;
• sã caracterizaþi formele pieþei financiare;
• sã idenþificaþi rolul bursei de valori pe piaþa financiarã.

4.1. Importanþa pieþei capitalurilor

Una dintre principalele forme de a investi este plasarea banilor în titluri de
valoare (acþiuni ºi obligaþiuni). Acest lucru este posibil pe piaþa financiarã sau a
capitalurilor. Obiectul acestei pieþe îl constituie titlurile de valoare (acþiunile ºi
obligaþiunile), iar preþul poartã denumirea de curs.

4.2. Caracterizarea titlurilor de valoare

În economia de piaþã, o parte din societãþile comerciale sunt organizate ca
societãþi pe acþiuni, adicã au capitalul divizat în acþiuni. Acestea iau naºtere prin
aportul asociaþilor, care primesc o parte din acþiunile firmei proporþional cu capitalul
subscris. Cei ce deþin acþiuni la o astfel de societate se numesc acþionari ºi au calitatea
de coproprietari.
Acþiunea este un titlu de valoare cu urmãtoarele însemne: numele firmei emitente,
valoarea nominalã, data emiterii, numãr, serie etc. Acþiunile pot fi: acþiuni nomina-
tive, cele ce deþin ºi numele posesorului ºi acþiuni la purtãtor, acelea care nu deþin
numele posesorului. Posesorul acþiunilor are anumite drepturi ºi obligaþii:
• dreptul de a primi dividende, adicã o parte din profitul societãþii, profit care poate
varia de la un an la altul, motiv pentru care acþiunile se
numesc titluri cu venit variabil;
• dreptul de a participa la vot, de a lua decizii în firmã;
• dreptul de a se interesa de situaþia economico-
financiarã a societãþii;
• dreptul de a primi o parte din capitalul
societãþii, atunci când aceasta este lichidatã;
• obligaþia de a acoperi pierderile, atunci când
se obþin rezultate necorespunzãtoare.
Posesorii acþiunilor le pot înstrãina prin
moºtenire, donaþie sau vânzare.

Obligaþiunile sunt titluri de valoare ce atestã exis-

tenþa unui împrumut pe termen lung.

81
 Aºa cum pe piaþa monetarã cei ce au nevoie de disponibilitãþi bãneºti se
împrumutã de la bãnci plãtind în schimb o dobândã, la fel ºi pe piaþa capitalurilor se
pot împrumuta emiþând aceste titluri. Cei ce emit astfel de titluri se obligã sã le
rãscumpere la scadenþã, plãtind o dobândã certã indiferent de situaþia economico-
financiarã. Din acest motiv, obligaþiunile sunt considerate titluri de valoare cu venit
fix, numit dobândã.
D = C  d,
unde: D – dobânda (venit adus de obligaþiune);
C – cursul obligaþiunii;
d – rata dobânzii.
Exemplu: Dacã un agent economic cumpãrã o obligaþiune la un curs de
1 000 000 u.m., în condiþiile unei rate a dobânzii de 12%, la scadenþã,
agentul economic va primi o dobândã de 120 000 u.m.
D = C  d = 1 000 000  12 / 100 = 120 000 u.m.
Principalul emitent de obligaþiuni este statul, pentru a-ºi acoperi deficitul
bugetar.
ã Asemãnãri ºi deosebiri ale titlurilor de valoare:

Titluri de Asemãnãri Deosebiri

valoare
Acþiunile ºi – sunt titluri de valoare; – acþiunile sunt titluri de valoare cu venit
obligaþiunile – formeazã obiectul pieþei variabil (dividendul);
capitalurilor; – obligaþiunile sunt titluri de valoare cu
– au valoare nominalã; venit fix (dobânda);
– preþul lor poartã – acþiunile sunt însoþite de risc;
denumirea de curs; – obligaþiunile sunt titluri de valoare cu
– aduc venit posesorului. risc mimim;
– emisiunea de acþiuni presupune mãri-
rea capitalului;
– emisiunea de obligaþiuni presupune un
împrumut al emitentului pe termen lung;
– acþiunile conferã deþinãtorului calitatea
de coproprietar;
– obligaþiunile conferã deþinãtorului ca-
litatea de creditor.

4.3. Formele pieþei financiare

Piaþa financiarã este locul în care cererea de titluri de valoare se întâlneºte cu

oferta de titluri de valoare. Aceastã piaþã are douã forme: piaþa financiarã
primarã ºi piaþa financiarã secundarã.

• Piaþa financiarã primarã se caracterizeazã prin:

– emisiunea ºi plasarea titlurilor nou emise. Societãþile emit acþiuni pentru a-ºi
mãri capitalul ºi le pun în vânzare pe aceastã piaþã.
– cursul (preþul) este fix ºi, de regulã, este egal cu valoarea nominalã. Acest
lucru se realizeazã deoarece, cei ce emit astfel de titluri urmãresc sã colecteze o
82
 anumitã sumã de bani. Dacã nu s-ar
respecta valoarea nominalã a cursurilor ºi
vânzãtorii le-ar vinde la un curs mai mic,
pentru a-i favoriza pe cumpãrãtori, vân-
zãtorii nu ºi-ar mai atinge scopul.
– pe aceastã piaþã acþioneazã bãncile
în schimbul unui comision. Ele realizeazã
ºi publicitatea necesarã.
• Piaþa financiarã secundarã este
piaþa caracterizatã de:
– tranzacþionarea titlurilor emise ante-
rior. Cei ce au cumpãrat titluri pe piaþa fi-
nanciarã primarã ºi vor sã le vândã, pot face
acest lucru pe piaþa financiarã secundarã. De asemenea, se vând ºi alte titluri pe
aceastã piaþã.
– tranzacþiile se realizeazã cu ajutorul agenþilor specializaþi numiþi brokeri, dar
ºi prin intermediul bursei de valori;
– cursul (preþul) pe aceastã piaþã nu mai este fix, el se formeazã în funcþie de
cerere ºi ofertã. Raportul dintre cererea ºi oferta de titluri depinde de starea economiei,
de veniturile aduse de titluri, de mãrimea ratei dobânzii etc.
Unul dintre factorii ce influenþeazã cererea de titluri ºi, deci, mãrimea cursului
este ºi randamentul titlului. Acesta se calculeazã astfel:

Vg sau Dv
r  100 ,
VN
unde: r – randamentul plasamentului;
V g – venit garantat (dobânda);
D v – dividend scontat;
VN – valoarea nominalã.
Pentru ca investiþia sã fie rentabilã, randamentul plasamentului (r) trebuie sã
fie mai mare sau cel mult egal cu rata dobânzii (d ).
r  d
Tranzacþiile efectuate la bursa de valori pot fi: la vedere ºi la termen.
ã Operaþiunile la vedere constau în tranzacþionarea titlurilor în momentul
întâlnirii celor douã pãrþi (vânzãtorul ºi cumpãrãtorul).
ã Operaþiunile la termen se realizeazã astfel: se încheie un contract între cele
douã pãrþi, ce conþine: numele celor douã pãrþi (vânzãtorul ºi cumpãrãtorul), numãrul
titlurilor tranzacþionate, cursul existent în momentul încheierii contractului ºi un
termen de lichidare sau scadenþã. Tranzacþionarea efectivã are loc la scadenþã, la
cursul existent în contract. Dacã pânã la scadenþã cursul titlurilor scade, cel ce
câºtigã este vânzãtorul, fiind un speculator „á la baisse”, iar dacã pânã la scadenþã
cursul titlurilor creºte, cel ce câºtigã este cumpãrãtorul fiind un speculator „á la
hausse”. Cel ce intuieºte evoluþia cursului câºtigã, celãlalt pierde, operaþiile la termen
fiind speculative.
83
 Exemplu: În momentul t0 , cursul acþiunilor firmei X este de 1000 u.m.
Între agenþii economici A (vânzãtor) ºi B (cumpãrãtor) se încheie un con-
tract de vânzare-cumpãrare a 2000 acþiuni, cu scadenþa în t1. La scadenþã,
cursul acþiunilor este de 1200 u.m.
Din acestã operaþiune câºtigã agentul economic B (cumpãrãtor), deoarece
cursul acþiunilor a crescut, fiind un speculator „á la hausse”. Agentul eco-
nomic B a câºtigat:
(1200 u.m. / acþiune – 1000 u.m. / acþiune)  2000 acþiuni =
= 200 u.m. /acþiune  2000 acþiuni = 400 000 u.m.
Dacã la scadenþã cursul ar fi fost 800 u.m. / acþiune, cel ce câºtiga era
agentul economic A (vânzãtor), fiind un speculator „á la baisse”. El ar fi
câºtigat:
(1000 u.m. /acþiune – 800 u.m. / acþiune)  2000 acþiuni =
200 u.m. / acþiune  2000 acþiuni = 400 000 u.m.
ã Asemãnãri ºi deosebiri ale formelor pieþei financiare :

Formele pieþei Asemãnãri Deosebiri

financiare
Piaþa financiarã primarã – sunt forme ale pieþei – pe piaþa financiarã primarã are loc
Piaþa financiarã secun- financiare (a capitaluri- emisiunea ºi plasarea titlurilor nou
darã lor); emise;
– ambele permit agenþi- – pe piaþa financiarã secundarã are
lor economici sã inves- loc tranzacþionarea titlurilor emise
teascã; anterior;
– pe ambele forme ale – cursul este fix pe piaþa financiarã
pieþei financiare întâlnim primarã ºi variabil (în funcþie de
cerere, ofertã ºi preþ. cerere ºi ofertã) pe piaþa financiarã
secundarã;
– pe piaþa financiarã primarã ac-
þioneazã bãncile, iar pe piaþa
financiarã secundarã acþioneazã
brokerii ºi bursa de valori.

4.4. Bursa de valori

Bursa de valori se apropie cel mai mult
de modelul pieþei cu concurenþã perfectã
datoritã transparenþei ºi omogenitãþii.

Bursa de valori este instituþia ce permite

tranzacþionarea titlurilor pe piaþa
financiarã secundarã.

Prin intermediul bursei agenþii econo-

mici îºi pot transforma capitalul bãnesc în capital real ºi invers, adicã pot cumpãra
acþiuni prin intermediul bursei de valori, transformând capitalul bãnesc în capital
real, sau pot vinde acþiunile în cadrul bursei, transformând astfel capitalul real în
84
capital bãnesc. De asemenea, prin intermediul bursei îºi pot transfera capitalul
dintr-o firmã în alta. Cei ce deþin acþiuni la o firmã ºi nu mai sunt interesaþi de
aceastã firmã pot vinde în cadrul bursei acþiunile deþinute ºi tot acolo pot cumpãra
acþiuni la alte firme, transferând astfel, capitalul dintr-o firmã în alta.
Bursa este cea care asigurã formarea pachetului de control sau a pachetului
majoritar. Acest lucru este posibil fie prin achiziþii treptate, fie rapid prin oferta publicã
de cumpãrare. Evoluþia bursei de valori este cea care indicã starea economiei. Alãturi
de indicatorii ce sunt analizaþi pentru a stabili starea economiei (boom sau recesiune),
se aflã ºi cursurile titlurilor de valoare. Deci, bursa este un barometru al economiei.

, Obiectul pieþei capitalurilor îl constituie titlurile de valoare (acþiuni ºi obligaþiuni).

, Preþul pe aceastã piaþã poartã denumirea de curs.
, Venitul adus de acþiuni este variabil ºi poartã denumirea de dividend.
, Venitul adus de obligaþiuni poartã denumirea de dobândã ºi este un venit fix.
, Operaþiile la termen sunt operaþii speculative.
, Bursa de valori se apropie cel mai mult de piaþa cu concurenþã perfectã.

Acþiuni, obligaþiuni, curs, dividend, piaþa financiarã primarã, piaþa financiarã secundarã,
operaþii la vedere, operaþii la termen, bursã de valori.

• Oferta publicã de cumpãrare – declaraþie publicã prin care un agent economic se

angajeazã sã cumpere toate acþiunile unei societãþi comerciale la un preþ mai ridicat decât
cursul acestora.
• Pachet majoritar sau de control – numãrul minim de acþiuni ce-i asigurã deþi-
nãtorului posibilitatea de a dispune de majoritatea voturilor în adunarea generalã a acþionarilor.
• Valoarea nominalã – suma înscrisã pe titlul de valoare.

1. Dacã rata dobânzii pe piaþa monetarã creºte, ce se întâmplã cu preþul (cursul)

titlurilor pe piaþa financiarã? Explicaþi.
2. Dacã pânã la scadenþã cursul titlurilor creºte, cine câºtigã? Argumentaþi.
3. Dacã pânã la scadenþã cursul titlurilor scade, cine câºtigã? Argumentaþi.
4. Un agent economic deþine 1000 obligaþiuni. El doreºte sã vândã aceste obligaþiuni,
în condiþiile unei rate a dobânzii de 10%. Care va fi cursul (preþul) la care se vor vinde
aceste acþiuni?
5. Sunteþi familia X ºi dispuneþi de suma de 100 mil. u.m., pe care doriþi sã o investiþi.
Realizaþi un studiu de piaþã ºi constataþi: rata dobânzii este de 12%; societatea comercialã W
vinde acþiuni la bursã cu o valoare nominalã de 40 000 u.m., iar dividendul scontat este de
10 000 u.m./ acþiune; Ministerul Finanþelor emite obligaþiuni cu o valoare nominalã de
1 000 000 u.m. ºi un venit garantat de 300 000 u.m. Ce decizie luaþi?
85
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi piaþa forþei de muncã;
• sã stabiliþi obiectul acestei pieþe ºi preþul;
• sã identificaþi caracteristicile cererii ºi ale ofertei de
forþã de muncã;
• sã definiþi salariul;
• sã calculaþi salariul real ºi modificãrile acestuia.

5.1. Importanþa pieþei forþei de muncã

În condiþiile trecerii la mecanizare ºi robotizare, munca omului este înlocuitã
de cea efectuatã de maºinã, însã omul nu este eliminat în totalitate din procesul de
producþie. Munca este factorul activ ºi determinant al producþiei. Factorul muncã se
asigurã prin intermediul pieþei forþei de muncã.

5.2. Cererea ºi oferta de forþã de muncã

Obiectul acestei pieþe îl constituie forþa de muncã, iar preþul poartã denumirea
de salariu.
Ca pe orice altã piaþã ºi pe piaþa forþei de muncã are loc confruntarea cererii cu
oferta de forþã de muncã. Orice activitate presupune un efort, presupune nevoia de
muncã, dar aceastã nevoie devine cerere doar în condiþiile în care aceasta este sala-
rizatã. De aceea, cererea de forþã de muncã nu include activitãþile desfãºurate de
femeile casnice sau alte persoane nesalariate.

Cererea de forþã de muncã este datã de nevoia de muncã salariatã existentã la

un moment dat în societate.

Cererea de forþã de muncã provine din partea firmelor ºi este datã de numãrul
locurilor de muncã.
Pentru a fi satisfãcutã cererea de forþã de muncã se apeleazã la disponibilitãþile
de muncã existente în societate. Acestea devin ofertã în condiþiile remunerãrii,
salarizãrii.

Oferta de forþã de muncã este datã de munca depusã de populaþia aptã de

muncã, în condiþii salariale.

Ca atare, nici în oferta de forþã de muncã nu se includ femeile casnice ºi

persoanele nesalariate. Oferta de forþã de muncã este datã de populaþia aptã de
muncã, mai puþin femeile casnice ºi cei ce muncesc fãrã a fi remuneraþi.

86
 5.3. Caracteristicile cererii ºi ale ofertei de forþã de muncã
Cererea ºi oferta de forþã de muncã au anumite caracteristici, ºi anume:
• cererea de forþã de muncã se formeazã într-o perioadã lungã de timp; pentru a
crea noi locuri de muncã, o firmã are nevoie de timp pentru a obþine profit ºi a investi;
• oferta de forþã de muncã se formeazã într-o perioadã lungã de timp; cei ce
constituie oferta de forþã de muncã au nevoie de cel puþin 16 ani pentru a creºte ºi
a se forma ca ofertã de forþã de muncã;
• oferta de forþã de muncã are o mobilitate scãzutã, deoarece oamenii înainte
de a-ºi schimba locul de muncã analizeazã toþi factorii, ºi anume: viitorul loc de
muncã, viitorul oraº, starea de sãnãtate, cât mai au pânã la pensie etc. În general,
oamenii sunt ataºaþi de mediul economico-social, chiar dacã nu au avantaje econo-
mice.
• oferta de forþã de muncã este perisabilã. Cei ce constituie oferta de forþã de
muncã au nevoi, care pot fi satisfãcute cu bunuri în posesia cãrora intrã cu ajutorul
banilor proveniþi din salariu. Ca atare, nici o persoanã nu poate aºtepta la nesfârºit
angajarea pe un anumit loc de muncã.
• oferta de forþã de muncã nu reprezintã o marfã, oferta de forþã de muncã nu
se formeazã doar pe principiile economiei de piaþã;
• cererea ºi oferta de forþã de muncã nu pot fi substituite, tocmai datoritã faptului
cã nu sunt omogene; nu poate fi înlocuit un chimist cu un fizician, un inginer cu un
economist etc.
Cererea ºi oferta de forþã de muncã sunt douã variabile ale pieþei forþei de
muncã. Aceastã piaþã cuprinde douã segmente: unul la nivelul economiei naþionale,
unde se formeazã condiþiile generale de salarizare ºi cel de-al doilea la nivel
microeconomic, unde cererea ºi oferta se întâlnesc în termeni reali, în funcþie de
condiþiile unitãþii economice ºi ale salariaþilor (condiþiile de muncã, numãr de ore
lucrate, studiile salariaþilor etc.).

5.4. Salariul
Salariul reprezintã preþul pe piaþa forþei de muncã ºi se formeazã în urma
confruntãrii cererii cu oferta de forþã de muncã.

Salariul reprezintã suma de bani primitã de un salariat pentru munca depusã.

În situaþia în care cererea de

forþã de muncã este egalã cu oferta 250
Cererea de
de forþã de muncã, apare salariul 200
salariul

forþã de muncã
de echilibru (ca ºi pe piaþa bunu- 150
rilor ºi a serviciilor, unde apare Oferta de
100
forþã de muncã
preþul de echilibru – figura 1). 50
În situaþia în care cererea de 0
forþã de muncã se mãreºte, salariul 1 2 3 4
creºte. C, O
Fig. 1. Formarea salariului de echilibru
87
 Dacã oferta de forþã de muncã
salariul
se mãreºte, atunci salariul de echilibru
scade (figura 2).
Salariul poate fi privit din
perspectiva angajatorului, a celui
care-l plãteºte; din acest punct de
vedere salariul reprezintã un cost,
adicã ceea ce cheltuieºte angajatorul
cu factorul muncã. De asemenea,
salariul poate fi privit ºi prin prisma
celui ce-l primeºte pentru munca
0 C, O
depusã; din acest punct de vedere
Fig. 2. Modificarea salariului de echilibru
salariul este un venit.
De-a lungul timpului, mãrimea salariului a crescut ca urmare a creºterii produc-
tivitãþii muncii, a creºterii cheltuielilor cu ºcolarizarea, cu întreþinerea, cu transportul,
cu odihna etc.
În evoluþia sa, salariul a fost supus unor procese contradictorii, ºi anume:
• procesul de diferenþiere, deoarece angajatorul, în stabilirea salariului, þine
cont de calificarea angajatului, de caracterul muncii, mediul în care se desfãºoarã
activitatea etc.;
• procesul de apropiere-egalizare – angajaþii considerã cã desfãºoarã aceeaºi
muncã ºi trebuie sã primeascã acelaºi salariu. De regulã, angajaþii nu þin cont de
eficienþa muncii, de calitatea activitãþii prestate.
Pentru ca activitatea unei societãþi sã fie profitabilã, mãrimea salariilor trebuie
sã sporeascã eficienþa muncii ºi aspiraþia la ridicarea pregãtirii.
Salariul îmbracã mai multe forme, astfel:
• salariul nominal – reprezintã suma de bani primitã de un salariat în schimbul
muncii depuse;
• salariul real – reprezintã bunurile ºi serviciile ce pot fi cumpãrate cu salariul
nominal. Salariul real depinde de salariul nominal ºi de nivelul preþurilor.
SN
SR  ,
P
unde: SR – salariul real;
SN – salariul nominal;
P – nivelul preþurilor.
Pentru a ilustra modificarea salariului real este folosit indicatorul numit
modificarea relativã (procentualã) a salariului real:
%SR = ISR – 100%,
unde: %SR – modificarea procentualã a salariului real;
ISR – indicele salariului real.
SR
ISR  1  100,
SR0
unde: SR1 – salariul real în perioada curentã;
SR0 – salariul real în perioada de iniþialã (anterioarã).
88
 Pentru salariat cel mai important este salariul real, el reprezentând puterea sa
de cumpãrare (adicã ce cantitate de bunuri poate cumpãra cu salariul nominal).
Exemplu: Dacã salariul nominal al unui salariat creºte cu 10%, iar preþurile
bunurilor de consum cresc cu 15%, puterea de cumpãrare a salariatului
scade.
SN1 = SN0 + 10%SN0 = 110% SN0
P1 = P0 + 15%P0 = 115%P0
%SR = ?
SR1
%SR = ISR – 100% =  100 – 100%
SR0
SN1 110% SN 0
SR1    0,956 SR0
P1 115P0
SR 0,956 SR0
SR  1  100  100%   100  100  95,6%  100%  4,4%
SR0 SR0
Deºi salariul nominal creºte, salariul real scade, lucru care-l nemulþumeºte
pe angajat.
• salariul social reprezintã suma de bani plãtitã de societate celor ce au suferit
accidente de muncã, boli profesionale sau sunt afectaþi de ºomaj;
• salariul colectiv reprezintã suma de bani plãtitã de societate angajaþilor pentru
participarea la obþinerea beneficiilor.
Salariul este influenþat în mod direct de raportul dintre cererea ºi oferta de forþã
de muncã, însã indirect este influenþat de modul în care salariaþii sunt organizaþi în
sindicate, de modul în care acestea negociazã cu organizaþiile patronale, de migraþia
forþei de muncã la nivel internaþional etc. Influenþa acestor factori conduce la creºterea
salariului nominal.
În România, salariul nominal a evoluat conform datelor din tabelul de mai jos:

Salariul mediu
Anul
Brut (RON) Net (RON)
2002 – decembrie 652 453
2003 – decembrie 807 566
2004 – decembrie 973 688
2005 – decembrie 1121 848
2006 – martie 1101 828
Sursa: Institutul Naþional de Statisticã

Se observã creºterea salariului nominal brut ºi net în perioada decembrie 2002

– decembrie 2005. În luna decembrie a oricãrui an, în salariul nominal sunt incluse
primele, motiv pentru care salariul nominal din luna martie a anului 2006 este mai
mic decât cel din decembrie anul anterior.

89
 , Obiectul pieþei forþei de muncã îl constituie forþa de muncã, iar preþul poartã
denumirea de salariu.
, Nevoia de muncã devine cerere în condiþiile salarizãrii acesteia.
, Salariul real este cel ce influenþeazã comportamentul salariatului în muncã.

Forþã de muncã, salariu nominal, salariu real, salariu social, salariu colectiv.

• Salariul de echilibru – salariul ce se formeazã în situaþia în care cererea de forþã de

muncã este egalã cu oferta de forþã de muncã.
• Salariul nominal brut – salariul realizat de angajat din funcþia de bazã plus adaosurile
salariale corespunzãtoare (sporuri).
• Salariul nominal net – salariul pe care îl primeºte un angajat dupã ce i s-au oprit
impozitele (impozitul pe salariu, contribuþia la asigurãrile sociale, la ajutorul de ºomaj etc.).

1. Ce se întâmplã cu salariul real dacã salariul nominal ºi preþurile cresc? Explicaþi.

2. Dacã cererea de forþã de muncã scade, ce se întâmplã cu salariul nominal?
3. Ce se întâmplã cu salariul nominal net în situaþia în care impozitul pe salarii creºte?
4. Dacã preþurile bunurilor de consum cresc cu 20%, ce mãrire de salariu trebuie sã
solicite angajaþii patronului, dacã ei vor sã-ºi menþinã puterea de cumpãrare?
5. În decursul unui an un angajat a primit sub formã de salariu suma de 600 RON, iar
preþurile au crescut cu 5%. S-a modificat puterea sa de cumpãrare (SR)? Cu cât?
6. Puterea de cumpãrare a salariului nominal creºte cu 20% în condiþiile creºterii
preþurilor cu 5%. Ce se întâmplã cu salariul nominal?

90
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã identificaþi obiectul pieþei valutare;
• sã definiþi cererea ºi oferta de valutã;
• sã clasificaþi operaþiile care apar pe piaþa valutarã inter-
bancarã;
• sã caracterizaþi piaþa valutarã interbancarã de la Bucureºti.

6.1. Importanþa pieþei valutare

Dezvoltarea economicã a þãrilor lumii ºi intensificarea schimburilor
internaþionale au condus la dezvoltarea pieþei schimburilor valutare. Cum fiecare
þarã are moneda sa, pentru realizarea tranzacþiilor de mãrfuri, aceste monede trebuie
schimbate între ele. Acest lucru este posibil pe piaþa schimburilor valutare.

6.2. Cererea ºi oferta de valutã

Pe piaþa valutarã, ca pe oricare altã piaþã, întâlnim cererea, oferta ºi preþul.
Obiectul acestei pieþe îl constituie valuta (moneda altor state), iar preþul poartã
denumirea de curs de schimb.

Piaþa valutarã este locul în care cererea de valutã se întâlneºte cu oferta de

valutã.
Cererea de valutã, ca ºi cererea de monedã, provine din partea celor ce au
nevoie, în diferite momente ale existenþei lor, de moneda altor state. De asemenea,
oferta de valutã provine din partea celor ce au surplus de valutã la un moment dat.
Întâlnirea cererii cu oferta de valutã este posibilã prin intermediul bãncilor, caselor
de schimb valutar autorizate sã intermedieze astfel de operaþiuni ºi prin intermediul
persoanelor fizice. Atât bãncile, cât ºi casele de schimb valutar sunt obligate sã
afiºeze cursurile monedelor cu care lucreazã. Pentru fiecare monedã, bãncile,
respectiv casele de schimb, afiºeazã un curs la vânzare ºi un curs la cumpãrare.
Cursul la vânzare este mai mare decât cursul la cumpãrare, diferenþa dintre ele
reprezentând câºtigul instituþiei respective. Cel mai mare volum al tranzacþiilor se
realizeazã de cãtre bãnci, pe piaþa valutarã interbancarã. Bãncile acþioneazã fie
pe cont propriu, fie în contul clienþilor.

6.3. Operaþii pe piaþa valutarã

Operaþiile pe piaþa valutarã pot fi: operaþii la vedere ºi operaþii la termen.
• Operaþiile la vedere constau în livrarea monedei altor state în cel mult douã
zile lucrãtoare de la data realizãrii tranzacþiei.
• Operaþiile la termen se finalizeazã la o datã scadentã, numitã zi de lichidare,
la cursul existent în momentul încheierii contractului. Termenul pe aceastã piaþã
91
 poate varia între 1 ºi 12 luni. Acest gen de operaþii se realizeazã datoritã nevoii
agenþilor economici de a se asigura împotriva riscurilor generate de modificarea
cursului.
Cursul la termen este mai ridicat decât cel la vedere datoritã posibilitãþii
modificãrii raportului de schimb dintre monedele convertibile ºi ratei dobânzii.
6.4. Piaþa valutarã din România
Pânã în 1989 România nu a avut practic o
piaþã valutarã. Exista un curs fictiv al leului în
raport cu dolarul, þinut fix de cãtre autoritãþi, fãrã
sã se þinã seama de realitãþile pieþei, cum ar fi
cererea ºi oferta.
Începând cu anul 1991 se deschide drumul
cãtre o piaþã valutarã realã ºi se fac primii paºi
Fig. 1. Banca Naþionalã a
spre convertibilitatea leului. Pânã în 1994 tot României
Banca Naþionalã era cea care decidea raportul
de schimb leu / dolar, obligatoriu pentru orice tranzacþie. Abia la 1 august 1994 au
loc douã miºcãri importante: este liberalizat cursul de schimb ºi se formeazã o
piaþã valutarã interbancarã. Consecinþa fireascã: moneda naþionalã, susþinutã ar-
tificial, se devalorizeazã brusc.
La momentul actual cursul de schimb cunoaºte mai multe faþete. Existã un
curs oficial, de referinþã, calculat de Banca Naþionalã a României ca medie
ponderatã a tranzacþiilor dintr-o anumitã zi. El nu are însã un caracter obligatoriu
pentru utilizare în tranzacþiile comerciale, sunt ºi instituþii obligate sã-l foloseacã:
Curtea de Conturi, poliþia, vama. Este pur ºi simplu un curs orientativ, valabil o
singurã zi lucrãtoare. Determinantã pentru acest curs este confruntarea din piaþa
valutarã, dintre cerere ºi ofertã. Avem o piaþã mai mare, piaþa valutarã interbancarã
ºi o piaþã valutarã mai micã, cea a caselor de schimb valutar.
Pe piaþa interbancarã au loc tranzacþii mari între bãncile comerciale. Din
când în când mai intervine ºi Banca Naþionalã pentru a-ºi completa rezerva valutarã
minimã (echivalentul a ºase luni de importuri la valoare maximã), sau pentru a
opri o depreciere sau apreciere necontrolatã a monedei naþionale.
La casele de schimb valutar opereazã, cu preponderenþã, persoanele fizice.
Influenþa cea mai mare asupra cursului oficial de schimb o are piaþa interbancarã
(cea pe care acþioneazã persoanele juridice), astfel cã orice încercare de disturbare
a cursului prin intermediul caselor de schimb valutar este imposibilã.
Nemaiavând rol determinant în fixarea raportului între moneda naþionalã ºi valutã,
Banca Naþionalã a României se ocupã de reglementarea funcþionãrii pieþei ºi de
supravegherea ºi autorizarea operatorilor din piaþã.
Practic, cursul de schimb leu / euro este dictat de confruntarea dintre cerere ºi
ofertã pe piaþã. Raportul leu / dolar (sau leu / altã valutã) are însã o altã metodologie
de determinare. Se face un raport între dolar ºi euro sau altã valutã ºi euro ºi se
înmulþeºte cu valoarea în lei a unui euro. Astfel se realizeazã o oarecare conectare
la realitãþile financiare internaþionale.

92
 , Obiectul pieþei valutare îl constituie valuta (moneda altor state).
, Preþul poartã denumirea de curs de schimb.
, Atât bãncile cât ºi casele de schimb sunt obligate sã afiºeze cursul monedelor cu
care lucreazã.
, Bãncile ºi casele de schimb afiºeazã un curs la vânzare ºi un curs la cumpãrare.
, Cursul oficial este stabilit de Banca Naþionalã ºi are valabilitate o zi lucrãtoare.
, Cursul de schimb are caracter orientativ.

Valutã, curs de schimb, curs la vânzare, curs la cumpãrare, curs oficial.

• Convertibilitate – însuºirea legalã a unei monede de a se schimba pe o altã monedã,

la un anumit preþ numit curs de schimb.
• Curs de schimb – numãrul de unitãþi monetare strãine ce revin unei unitãþi monetare
naþionale.

1. Dacã raportul leu / euro creºte, ce se întâmplã cu valoarea monedei naþionale?

2. Comparaþi cursurile valutare: de vânzare, de cumpãrare ºi oficial.
3. În ce mãsurã este influenþat cursul valutar de piaþa valutarã interbancarã ºi, respectiv,
de piaþa caselor de schimb valutar?
4. Sunteþi posesorii sumei de 10 000 RON ºi doriþi sã-i pãstraþi o perioadã lungã de
timp. În ce monedã îi veþi pãstra? Explicaþi.

93
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi piaþa mondialã;
• sã identificaþi componentele pieþei mondiale;
• sã definiþi importul ºi exportul de mãrfuri ºi balanþa
comercialã;
• sã identificaþi componentele balanþei comerciale ºi ale
balanþei de plãþi;
• sã calculaþi indicatorii curs de revenire la export ºi curs de
revenire la import pentru a stabili eficienþa operaþiunilor
de comerþ exterior.
7.1. Importanþa pieþei mondiale
Nici o economie a unui stat nu se poate dezvolta de una singurã. Ea este parte
componentã a unei entitãþi mult mai mari, formatã din economiile tuturor þãrilor. Pentru
a putea înþelege modul în care acestea interacþioneazã este necesar sã descifrãm ce se
întâmplã în interiorul acestei entitãþi, pe care o numim economie mondialã. Avem în
faþã practic cea mai mare ºi complexã piaþã care poate exista, o piaþã care probeazã
din plin faptul cã, actualmente, esenþa oricãrei economii este schimbul.

7.2. Piaþa mondialã ºi componentele sale

Încercând o definiþie cât mai succintã, putem spune cã:

Piaþa mondialã reprezintã ansamblul relaþiilor de schimb care se stabilesc între

agenþii economici din þãri diferite (din economia mondialã, fireºte), pe baza
confruntãrii cererii cu oferta.

De asemenea, economia mondialã reprezintã ansamblul economiilor naþionale

ale statelor lumii, privite prin prisma interdependenþei legãturilor dintre ele.
Analizatã din unghiul componentelor sale, putem spune cã piaþa mondialã
prezintã mai multe forme. Acestea sunt:
• Comerþul internaþional – reprezintã forma principalã de constituire a pieþei
mondiale. Comerþul internaþional include schimburile de bunuri ºi servicii care au
loc între agenþii economici de pe întreg mapamondul.
• Piaþa internaþionalã a forþei de muncã – este cea care înglobeazã migraþia
temporarã sau definitivã, la nivel internaþional, a forþei de muncã, în cãutarea unui
loc de muncã corespunzãtor aspiraþiilor personale ale fiecãruia.
• Piaþa internaþionalã a capitalurilor – cuprinde totalul plasamentelor de capi-
tal realizate de agenþii economici în þãri diferite de cea de provenienþã, sub forma
investiþiilor directe, creditelor sau cumpãrãrilor de titluri de valoare.
• Piaþa internaþionalã a schimburilor valutare – este stâns legatã de cea a
capitalurilor ºi însumeazã schimbul de monede naþionale sau ale altor þãri între
agenþii economici.
94
 • Piaþa produselor cu grad ridicat de prelucrare ºi a tehnologiilor de vârf –
este cea mai nouã formã manifestatã în ultimele decenii, dar are o mare importanþã,
fiind cea care decide, practic, diferenþa dintre agenþii economici concurenþi sau
chiar între state.
Existã însã ºi o formã a pieþei, mai puþin cunoscutã, dar care nu trebuie
ignoratã, aºa-numita „piaþã neagrã” sau „piaþa bunurilor ilicite ºi clandestine”.
Ea presupune ori schimbul de bunuri interzise, ori eludarea practicilor vamale de
impozitare ºi taxare.
Pentru a putea obþine performanþe la nivel mondial sunt necesare studii
amãnunþite în ce priveºte capacitatea de absorbþie a pieþei fiecãrui bun. De
asemenea, trebuie o monitorizare atentã a pieþelor tradiþionale ºi de identificare a
oportunitãþilor de desfacere sau a unor furnizori avantajoºi.
Cunoaºterea concurenþei actuale sau potenþiale e ºi ea foarte importantã, ca
de altfel ºi anticiparea unor fenomene sau procese economico-sociale viitoare ºi
evaluarea influenþelor pe care acestea le vor avea într-o anumitã þarã sau piaþã.
Decizia de a intra pe o piaþã se dovedeºte a nu fi deloc o alegere facilã, ci o activitate
asiduã de calcul ºi minimizare a riscurilor.

7.3. Comerþul internaþional

Comerþul internaþional este format din procesele de schimb sau comerþ cu
bunuri ºi servicii dintre statele lumii. El cuprinde exporturi ºi importuri.

Exportul reprezintã procesul de vânzare a unor bunuri ºi servicii produse de o

þarã cãtre agenþii economici dintr-un alt stat.
Importul reprezintã procesul de cumpãrare a unor bunuri ºi servicii din alte
þãri de cãtre agenþii economici dintr-o þarã.

Atunci când obiectul exportului este tangibil – bun, avem de-a face cu un
export vizibil. Atunci când obiectul exportului este un serviciu, avem de-a face cu
un export invizibil.
În aceste procese de export-import, fiecare stat ºi fiecare agent economic va
încerca sã-ºi maximizeze interesele. În acest sens apar politicile comerciale. De
exemplu, dacã un stat vrea sã protejeze agenþii economici dintr-un anumit sector, el
poate institui bariere vamale, taxând suplimentar produsele importate care vin sã
le concureze pe cele indigene. Barierele nu trebuie sã fie neapãrat tarifare. Statul
poate impune standarde de calitate, de protecþia mediului ºi a consumatorului în
acelaºi scop: limitarea importurilor. Dacã statul vrea sã stimuleze exporturile, poate
acorda subvenþii de export care sã-i determine pe agenþii economici sã-ºi orienteze
producþia cãtre parteneri comerciali din afara graniþelor þãrii.
Existã ºi state care preferã sã lase liberã circulaþia bunurilor ºi a serviciilor. În
economia modernã, caracterizatã prin tendinþa de globalizare, comerþul
internaþional creºte mult mai rapid decât producþia ºi produsul intern brut (PIB).
Din pãcate, se constatã o concentrare din ce în ce mai accentuatã a comerþului
95
 internaþional în statele cu economii puternic dezvoltate. Concurenþa este din ce în
ce mai acerbã, iar reglementãrile care privesc importul ºi exportul devin mai
numeroase ºi mai stricte.
Participarea fiecãrui stat la comerþul internaþional are loc prin intermediul
importurilor ºi exporturilor.
Comerþul exterior al unei þãri include totalitatea importurilor ºi exporturilor pe
care agenþii economici din acel stat le fac cu restul lumii. Toate aceste operaþiuni sunt
înregistrate la nivel naþional într-un tabel ce poartã denumirea de balanþã comercialã.
Diferenþa dintre exporturi ºi importuri decide tipul de balanþã comercialã.

balanþã echilibratã: dacã importurile

sunt egale cu exporturile;

Balanþã balanþã deficitarã: dacã importurile

comercialã depãºesc exporturile;

balanþã excedentarã: dacã importurile

sunt mai mici decât exporturile.

Fig.1. Tipuri de balanþã comercialã

Evident, situaþia favorabilã pentru orice stat este ultima, cu balanþa comercialã
excedentarã. Astfel de balanþe se întocmesc nu numai la nivel global, ci ºi la nivel
de þãri partenere. Balanþa comercialã este componentã a balanþei de plãþi.
Orice relaþie comercialã între agenþii economici presupune transferuri bãneºti.
Ansamblul creanþelor sau sumelor pe care le primeºte o þarã ºi a plãþilor sale în
relaþiile cu exteriorul, în decurs de un an calendaristic, ca urmare a operaþiunilor
de pe piaþa mondialã (comerciale, financiare ºi monetare), dintre agenþii rezidenþi
ºi restul lumii, sunt incluse în balanþa de plãþi a þãrii respective.

balanþa echilibratã: dacã creanþele sunt

egale cu plãþile;

Balanþã balanþã activã (excedentarã): dacã

de plãþi încasãrile depãºesc plãþile;

pasivã (deficitarã): dacã plãþile

depãºesc creanþele.
Fig. 2. Tipuri de balanþã de plãþi

Dacã la închiderea balanþei de plãþi existã excedent, el va fi realocat cãtre alte

destinaþii, iar dacã existã deficit, el va fi refinanþat. 

96
 7.4. Eficienþa comerþului internaþional
Ca orice domeniu economic ºi comerþul exterior este evaluat pe baza criteriilor
de eficienþã (raportul dintre efect ºi efort).
Fiecare agent economic îºi poate calcula eficienþa exportului prin prisma
cheltuielii pe care o face pentru a obþine o unitate valutarã. Acesta este, practic,
cursul de revenire la export.
Pi  Cc
CRE  ,
Pe
unde: CRE – curs de revenire la export ;
P i – preþ intern  (în lei);
Cc – cheltuielile cu transportul pânã la frontierã (în lei);
Pe – preþul, în valutã, la frontierã.
Exemplu: Un agent economic exportã mãrfuri în valoare de 10 000 RON.
lei, plãtind taxe de transport pânã la frontierã în valoare de 5 000 RON.
Din vânzarea mãrfurilor exportate, agentul economic încaseazã suma de
10 000 $. Cursul de schimb este: 2,7 lei (RON) / $. Operaþiunea de export
este eficientã?
Pi  Cc 10000  5000  RON 15000 (RON)
CRE     1,5 (RON) / $
Pe 10 000 $ 10000$
Concluzie: Pentru o unitate valutarã obþinutã, agentul economic a cheltuit
suma de 1,5 (RON). Deci, operaþiunea de export este eficientã.
Criteriul de eficienþã presupune relaþia: CRE T Cs (curs de schimb).
Eficienþa importului se apreciazã prin cantitatea de monedã naþionalã ce se
obþine din vânzarea pe piaþa internã a mãrfii importate cu o unitate valutarã.
Pi  Ti
CRI 
Piv
unde: CRI– curs de revenire la import;
P i – preþ intern (în lei);
Ti – taxe de import (în lei);
Piv – preþ de import la frontierã, în valutã.
Exemplu: Agentul economic X importã mãrfuri în valoare de 20 000 $ ºi
plãteºte taxe de import de 10% din valoarea mãrfurilor importate la cursul
de schimb de 2,7 (RON) / $. Din vânzarea mãrfurilor importate, se obþine
suma de 50 000 RON. Este eficientã operaþiunea de import?
10
50000 RON   20 000$  2,7 RON / $
P T 100
CRI  i i  
Piv 20000 $


 50000  5400  RON  44600 RON  2,23 (RON) / $
20 000 $ 20 000$
97
 Concluzie: Pentru fiecare unitate valutarã cheltuitã, agentul economic
încaseazã suma de 2,23 (RON). Deci, operaþiunea de import este
ineficientã.
Criteriul de eficienþã presupune relaþia: CRI U Cs (curs de schimb).
Creºterea eficienþei economice a comerþului exterior presupune:
• mãrirea ponderii produselor cu grad mare de prelucrare în exporturi;
• ridicarea calitãþii bunurilor ºi serviciilor exportate;
• valorificarea superioarã a resurselor interne;
• reducerea cheltuielilor de producþie prin creºterea productivitãþii muncii;
• îmbunãtãþirea imaginii statului ºi brandurilor naþionale pe piaþa externã.
Un produs poate fi competitiv la export fie prin preþ (costuri de producþie mici,
ratã de schimb favorabilã, ratã de profit rezonabilã), fie structural (calitate ridicatã,
grad de inovaþie, prestigiul mãrcii).
Ca o concluzie, un criteriu care înglobeazã toate elementele ºi oferã verdictul
asupra eficienþei comerþului exterior este aportul sãu la creºterea produsului
naþional net (PNN) ºi la creºterea economicã.

, Comerþul internaþional presupune exportul ºi importul de mãrfuri.

, Balanþa comercialã este parte componentã a balanþei de plãþi.
, Eficienþa exportului constã în: cursul de revenire la export, mai mic sau egal
decât cursul de schimb.
, Eficienþa importului constã în: cursul de revenire la import, mai mare sau egal
decât cursul de schimb.

Piaþa mondialã, comerþ internaþional, export, import, balanþã comercialã, balanþã

de plãþi, curs de revenire la export, curs de revenire la import.

• Bariere vamale – taxe sau impozite aplicate mãrfurilor importate pentru protejarea
producþiei interne.
• Creanþe – sume de bani datorate de un stat sau o terþã persoanã.

1. Analizaþi eficienþa exportului din prisma relaþiei: CRE > Cs.

2. Dacã balanþa de plãþi a unei þãri este activã, care sunt implicaþiile economice
asupra acelui stat?
3. Dacã operaþiunea de import este eficientã, care este relaþia ce indicã acest lucru?
4. Un agent economic obþine din vânzarea mãrfurilor importate suma de 15 000 (RON).
Dacã CRE = 2,6 (RON)/$, iar CRI = 3 (RON)/$, calculaþi cantitatea de valutã obþinutã la
export ºi folositã la import.
98
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi echilibrul economic;
• sã identificaþi elementele ce conduc la realizarea echili-
brului economic;
• sã determinaþi dezechilibrele economice care pot apãrea
pe piaþa unui bun sau serviciu, pe piaþa muncii, sau pe
piaþa monetarã.

8.1. Importanþa echilibrului economic

Având în vedere faptul cã piaþa, indiferent de forma ei, este un element în
continuã miºcare, fiind influenþatã de parametri interni ºi externi, ea va tinde în
permanenþã cãtre o stare de echilibru. Dacã se modificã unul sau mai mulþi parametri,
echilibrul se va modifica în mod corespunzãtor.
Aceste schimbãri ale stadiului trebuie monitorizate în permanenþã pentru cã,
modificãrile, în aparenþã nesemnificative, pot transforma uºor ºi rapid starea de
echilibru într-un dezechilibru grav, cu consecinþe nefaste pentru cei implicaþi di-
rect sau indirect, indiferent de tipul pieþei.

8.2. Ce este echilibrul economic?

Discutând la modul simplist, putem afirma despre o balanþã cã se aflã în
echilibru atunci când ceea ce se aflã pe talerul din stânga este contrabalansat de
ceea ce punem pe talerul din dreapta. În cazul de faþã, balanþa noastrã poartã
denumirea genericã de economie. Echilibrul se manifestã atât la nivel global, cât
mai ales la stadiul ierarhic inferior, cel al pieþelor, fie cã este vorba de piaþa bunurilor
ºi serviciilor, fie de piaþa monetarã sau piaþa muncii.
La nivel global, þinând cont de faptul cã piaþa este terenul de confruntare a
cererii ºi ofertei, putem spune cã starea de echilibru se atinge atunci când, între cei
doi parametri nu existã diferenþe semnificative care sã încline balanþa într-o direcþie
sau alta. În acest caz avem de-a face cu un echilibru general. Situaþia este dificil de
obþinut având în vedere faptul cã purtãtorul cererii, consumatorul, trebuie sã-ºi
maximizeze satisfacerea trebuinþelor având la dispoziþie venituri limitate, iar
purtãtorul ofertei, întreprinzãtorul, va face tot ce-i stã în putere pentru a-ºi maximiza
profitul (scopul oricãrui întreprinzãtor), vânzându-ºi bunul sau serviciul cât mai
aproape de preþul maxim acceptat pe piaþã.

Echilibrul general este acea stare cãtre care converg toate pieþele – indiferent
cã vorbim de piaþa bunurilor ºi serviciilor, piaþa monetarã, piaþa muncii ori
piaþa naþionalã sau internaþionalã –, caracterizatã prin faptul cã cererea ºi
oferta sunt relativ egale, eventualele diferenþe nefiind în mãsurã sã aducã
perturbãri notabile.

99
 Dacã discutãm despre echilibru la nivel de piaþã naþionalã, atunci cererea
agregatã trebuie sã fie echilibratã de oferta agregatã.

Cererea agregatã sau cheltuielile totale, globale (CT) poate fi definitã ca suma
dintre cheltuielile de consum (Chc), cheltuielile pentru investiþii (Chi), cheltuielile
guvernamentale (Chg) ºi exportul (E).
CT = Chc + Chi + Chg + E

Oferta agregatã (O) este constituitã din producþia internã (Qn) la care adãugãm
importul (I).
O = Qn + I

Starea de echilibru la nivel naþional este datã de egalitatea dintre cererea

agregatã ºi oferta agregatã.
CT = O <=> Chc + Chi + Chg + E = Qn + I
Situaþia este similarã la nivel internaþional. Pentru a fi în stare de echilibru,
diferenþa dintre ceea ce se produce la nivel mondial ºi ceea ce se consumã trebuie
sã fie cât mai micã. O analizã mai aprofundatã nu ar fi însã mai relevantã,
principalele probleme venind pe aceastã piaþã din epuizarea acceleratã a resurselor
ºi din inegalitatea repartiþiei acestora pe diferite continente sau state.
Pe piaþa monetarã putem discuta de douã tipuri de echilibru: echilibrul pe
segmentul monetar ºi echilibrul pe segmentul capitalului. Echilibrul monetar se
obþine atunci când pe piaþã cererea de monedã (Dm) este egalã cu oferta de monedã
(Ym). Cererea de monedã este influenþatã de nivelul preþurilor (P) ºi de volumul
total de bunuri ºi servicii produse (Y). Oferta de monedã este condiþionatã de masa
monetarã (M) ºi viteza de rotaþie a banilor (v). Deci, echilibrul :
Ym = Dm < = > P Y = M  v
Important este ºi echilibrul pe piaþa capitaluri-
lor, unde cererea ºi oferta trebuie sã fie cât mai aproa-
pe valoric. Dacã cererea de capital va fi mai mare,
atunci se va ajunge la o creºtere a ratei dobânzii ce
se va repercuta în creºteri de preþuri, scãderea puterii
de cumpãrare ºi oprirea creºterii economice. În cazul
în care oferta de capital depãºeºte cererea de capi-
tal, rata dobânzii scade, iar cel care plaseazã bani
va fi tentat sã nu mai investeascã. Efectele vor fi:
blocarea banilor, scãderea vitezei de circulaþie,
decapitalizarea economiei.
ªi pe piaþa muncii situaþia este la fel de sensibilã, implicaþiile fiind extrem de
importante pentru societate. Condiþia de echilibru presupune egalitate între cererea
de muncã (D L ) ºi oferta de muncã (Y L ). Purtãtorul cererii de muncã este
întreprinzãtorul, care va încerca sã-ºi conserve profitul prin diminuarea cheltuielilor
cu salariile. Purtãtorul ofertei este cetãþeanul, muncitorul, care va încerca ºi el sã

100
obþinã venituri suficiente pentru a-ºi sigura un trai cât mai bun. Deci, ecuaþia
echilibrului pe piaþa muncii ar fi :
YL = DL
Ar mai trebui adãugat un lucru: atingerea unei stãri de echilibru general
presupune trecerea prin stãri de echilibru intermediare, ba chiar prin stãri grave
de dezechilibru, oricare ar fi piaþa la care ne raportãm.

8.3. Dezechilibre economice

Aºa cum spuneam, în situaþia în care cererea este egalã cu oferta sau diferenþa
dintre ele este foarte micã apare echilibrul pe piaþa respectivã, dar, dacã cererea
este mai mare decât oferta sau mai micã decât oferta, starea care se instaleazã nu
mai este cea de echilibru al pieþei, ci de un dezechilibru al pieþei. Cum starea de
echilibru se atinge în mod accidental, starea ce se regãseºte de cele mai multe ori
este starea de dezechilibru. Astfel, pe piaþa bunurilor ºi serviciilor pot apãrea
dezechilibre precum presiunea ºi absorbþia; pe piaþa muncii: ºomajul; pe piaþa
monetarã: inflaþia.
8.3.1. Dezechilibre pe piaþa bunurilor ºi serviciilor
Dacã echilibrul pe piaþa bunurilor ºi a serviciilor presupune egalitatea cererii
de bunuri ºi servicii cu oferta de bunuri ºi servicii, starea de dezechilibru presupune
inegalitatea dintre cele douã variabile ale pieþei. În situaþia în care cererea de
bunuri ºi servicii este mai mare decât oferta
de bunuri ºi servicii, apare dezechilibrul numit
absorbþie, iar în situaþia în care oferta de
bunuri ºi servicii este mai mare decât cererea
de bunuri ºi servicii, apare dezechilibrul numit
presiune.
• Starea de absorbþie se caracterizeazã prin:
– cererea de bunuri ºi servicii este mai
mare decât oferta de bunuri ºi servicii;
– producãtorul gãseºte cumpãrãtori
pentru tot ceea ce produce;
– calitatea bunurilor nu este stimulatã;
– concurenþa existã între cumpãrãtorii ce doresc sã cumpere bunuri ºi servicii;
– selecþia fãcutã de cumpãrãtori lipseºte.
• Starea de presiune se caracterizeazã prin:
– oferta de bunuri ºi servicii este mai mare decât cererea de bunuri ºi servicii;
– concurenþa apare între producãtorii ce vor sã vândã cât mai mult;
– apare selecþia pe piaþã, vor fi cãutaþi producãtorii ce oferã bunuri de calitate
superioarã sau bunuri de aceeaºi calitate dar oferã alte avantaje;
– calitatea bunurilor este stimulatã.
Dezechilibrele economice afecteazã toate categoriile de pieþe, precum ºi întreaga
economie. Rolul statului în economie este ºi de a atenua aceste dezechilibre, de a
proteja puterea de cumpãrare a consumatorilor, de a îmbunãtãþi calitatea vieþii.

101
 , Echilibrul economic este starea caracterizatã de cerere relativ egalã cu oferta.
, Echilibrul pe piaþa bunurilor ºi a serviciilor apare în situaþia în care cererea de
bunuri ºi servicii este egalã cu oferta de bunuri ºi servicii.
, Echilibrul pe piaþa monetarã apare atunci când cererea de monedã este egalã cu
oferta de monedã.
, Echilibrul pe piaþa muncii apare atunci când cererea de muncã este egalã cu
oferta de muncã.
, Dezechilibrele pe piaþa bunurilor ºi a serviciilor sunt presiunea ºi absorbþia.
, Dezechilibrul pe piaþa monetarã este inflaþia.
, Dezechilibrul pe piaþa muncii este ºomajul.

Echilibru economic, dezechilibru economic, presiune, absorbþie.

• Inflaþia – dezechilibru ce apare pe piaþa monetarã ºi se manifestã prin creºterea

preþurilor ºi scãderea puterii de cumpãrare a monedei.
• ªomajul – dezechilibru ce apare pe piaþa muncii ºi se manifestã prin pierderea
locurilor de muncã sau negãsirea acestora.

1. Analizaþi situaþia economicã a României din perioada 1980–1989 ºi dupã 1989 ºi

pânã în prezent.
2. Analizaþi consecinþele dezechilibrelor pe piaþa bunurilor ºi serviciilor.
3. Presiune sau absorbþie? Argumentaþi.

102
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi noþiunile de ºomaj ºi ºomerul;
• sã calculaþi rata ºomajului;
• sã identificaþi elementele ce caracterizeazã ºomajul ºi
procesele care îl genereazã;
• sã stabiliþi mãsurile de diminuare a ºomajului.

9.1. Importanþa studierii ºomajului ºi definirea fenomenului

ªomajul face parte din categoria dezechilibrelor apãrute în economie.
Fenomenul apare de aceastã datã pe piaþa muncii, iar studierea sa devine cu atât
mai importantã cu cât implicaþiile asupra populaþiei ºi economiei pot fi dintre cele
mai grave. Dacã în privinþa inflaþiei existã tabere cu pãreri diametral opuse, în
privinþa ºomajului acestea converg cãtre o singurã apreciere: avem de-a face cu
un fenomen negativ, nociv pentru economie, care afecteazã o categorie mai micã
sau mai mare a populaþiei.

ªomajul este dezechilibrul economic apãrut pe piaþa muncii, caracterizat prin

faptul cã numãrul celor care cautã un loc de muncã este mai mare decât numãrul
locurilor de muncã existente.

Cu alte cuvinte, cererea de muncã este inferioarã ofertei de muncã.

Unii economiºti trateazã ºomajul ca o sumã a tuturor persoanelor care deþin
statutul oficial de ºomer.

O persoanã poate fi consideratã ºomer dacã este aptã de muncã, cautã un loc
de muncã – ºi în acest sens se aflã înscris pe una din listele oficiale – ºi nu
gãseºte un loc unde sã-ºi desfãºoare activitatea, pe duratã parþialã sau pe duratã
totalã (deplinã).

Existã o serie de economiºti care introduc în categoria ºomerilor ºi persoanele

care refuzã un loc de muncã pe motiv cã acesta nu corespunde nivelului sãu de
pregãtire profesionalã.

9.2. Elementele caracteristice ale ºomajului

Ca orice fenomen economic ºi ºomajul are caracteristici proprii. Dintre acestea
ne vom opri atenþia asupra celor mai importante, ºi anume: nivelul, durata,
intensitatea ºi structura ºomajului.
ã Nivelul ºomajului, dupã modul de mãsurare, poate fi absolut sau relativ.
Nivelul absolut al ºomajului exprimã numãrul concret, total al celor care îndeplinesc
103
 caracteristicile specifice ºomerilor, enunþate în definiþia anterioarã. Mult mai rele-
vant este, pentru orice analist economic, nivelul relativ al ºomajului. Acesta este
cunoscut sub denumirea de ratã a ºomajului ºi reprezintã raportul procentual dintre
numãrul ºomerilor ºi populaþia activã (sau dintre numãrul ºomerilor ºi populaþia
ocupatã). Altfel spus, matematic:
Ns Ns
Rs  100 sau Rs  100,
Pa Po
unde: Rs – rata ºomajului;
Ns – numãrul ºomerilor;
Pa – populaþia activã;
Po – populaþia ocupatã.
Pentru a face o mai clarã diferenþiere între diferitele categorii de populaþie, sã
încercãm o structurare schematizatã a acestora.

Populaþie inactivã (elevi, studenþi

neîncadraþi, pensionari)
Populaþie
totalã Populaþie
ocupatã Populaþie care refuzã sã munceascã
Populaþie
activã
Populaþie Populaþie indisponibilã pe termen precis
neocupatã determinat, din diferite motive

ªomeri

Fig. 1. Structura populaþiei totale

ã Cea de a doua caracteristicã a ºomajului este durata. Ea reprezintã timpul

care se scurge de la momentul pierderii locului de muncã pânã la momentul reluãrii
activitãþii.
ã Cea de a treia caracteristicã a ºomajului, intensitatea, reprezintã, practic, nivelul
pânã la care e obligat salariatul sã-ºi reducã munca, din motive independente de el ºi cu
o diminuare corespunzãtoare a salariului. În funcþie de intensitate putem vorbi de:
– ºomaj total, situaþie în care angajatul ºi-a pierdut total locul de muncã ºi a
încetat definitiv munca;
– ºomaj parþial, caz în care angajatul îºi reduce numãrul de ore lucrate sau
numãrul de zile lucrate dintr-o sãptãmânã, cu pierderea proporþionalã la salariu.
ã În fine, ultima caracteristicã, structura, presupune împãrþirea ºomerilor pe
diferite grupe, în funcþie de criterii, cum ar fi: nivelul de pregãtire ºi calificare,
domeniile de activitate, vârstã, sex, naþionalitate etc.

104
 9.3. Formarea ºomajului
În linii mari, ºomajul se formeazã ca urmare a douã procese economice.
ã Primul ar fi cel prin care o parte a populaþiei ocupate îºi pierde din diferite
motive locul de muncã, trecând în rândurile ºomerilor. Aceste motive dau ºi ele
naºtere unor tipuri de ºomaj:
– crizã sau conjuncturã nefavorabilã, repetabilã în timp la intervale mai lungi
sau mai scurte; avem de-a face cu un ºomaj conjunctural sau ciclic;
– modificarea structurii pe activitãþi a economiei (restrângerea sectoarelor
fãrã profitabilitate, fãrã viitor); avem de-a face cu un ºomaj structural;
– înlocuirea unor tehnologii învechite cu unele noi, moderne, ceea ce presupune
implicit reducerea locurilor de muncã; avem de-a face cu un ºomaj tehnologic.
ã Un al doilea proces economic generator de ºomaj este creºterea ofertei de
muncã într-un ritm ce nu poate fi susþinut de mãrirea cererii de muncã. Aceasta
poate avea loc prin atingerea vârstei legale de muncã de cãtre noi generaþii, de
dorinþa de activare a unor persoane apte de muncã dar care nu au dorit pânã
acum sã aibã o ocupaþie productivã.
În condiþii de echilibru pe piaþa muncii nu poate exista ºomaj involuntar, adicã
persoane care doresc sã lucreze dar nu au unde. Poate sã aparã însã ºi un alt fel de
ºomaj, ºomajul voluntar. Acesta presupune ca unele persoane sã refuze anumite
locuri de muncã pe motiv cã le considerã nesatisfãcãtoare, incompatibile cu nivelul
lor de pregãtire ºi calificare.
ªomajul a fost o caracteristicã constantã a economiei româneºti
postdecembriste. Dacã pânã în 1989 statisticile, mai mult sau mai puþin manipu-
late, consemneazã zero la acest indicator, începând cu 1991 el creºte pânã la
maxime de 11-12%. Dar iatã care a fost evoluþia ratei ºomajului în România între
anii 1995–2005, conform statisticilor INSSE.
An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Rata
9,5 6,6 8,9 10,3 11,8 10,5 8,8 8,4 7,4 9,3 8,6
ºomajului (%)

În luna martie 2005, structura populaþiei se prezenta în felul urmãtor (sursa

INSSE):
Total Masculin Feminin Urban Rural
Populaþia activã 9780 5420 4360 5383 4397
Populaþia ocupatã 8948 4918 4030 4833 4115
Şomeri 832 502 330 550 282
Populaþia inactivã 11879 5142 6737 6482 5397

Rata ºomajului înregistratã în luna martie 2006 a fost de 6,2% în raport cu

populaþia activã civilã (6,1% în luna martie 2005). Rata ºomajului pentru femei a
fost de 5,2%, situându-se la nivelul lunii martie 2005, iar pentru bãrbaþi a fost de
7,1% (7,0% în luna martie 2005). Rate ridicate ale ºomajului se înregistrau în
judeþele: Vaslui (12,1%), Ialomiþa (11,6%), Hunedoara (10,5%), Gorj (10,4%),
Harghita (10,3%) ºi Mehedinþi (10,1%). Cele mai scãzute rate ale ºomajului au fost
105
 în judeþele: Ilfov ºi Timiº (câte 2,4% fiecare), Bihor (3,2 %), Arad (3,9%), precum ºi
în Municipiul Bucureºti (2,6%).
Trebuie fãcutã urmãtoarea precizare: numãrul ºomerilor poate deveni mai
puþin relevant în condiþiile în care multe persoane care ºi-au pierdut locul de muncã
nu se înscriu în evidenþele oficialitãþilor ºi cautã un loc de muncã pe cont propriu.
De asemenea, existã ºi persoane care dupã expirarea termenului legal în care
primesc ajutor de ºomaj nu se mai prezintã la Agenþia Naþionalã pentru Ocuparea
Forþei de Muncã ºi, evident, rãmân în afara statisticilor.

9.4. Combaterea ºomajului ºi a efectelor sale

ªomajul este considerat de mulþi
ca o boalã ce trebuie prevenitã ºi
tratatã. ªi aceasta pentru cã ea
afecteazã atât individul – care se vede
fãrã surse de subzistenþã, cât ºi
societatea, pentru cã, pânã la urmã,
statul va ajuta indivizii rãmaºi fãrã
loc de muncã dintr-un buget la care
contribuie tot cei angajaþi.
Pe termen scurt mãsura prin
care se pot înlãtura efectele ºomajului
este oferirea, pentru persoanele care
îºi pierd locul de muncã, a unui ajutor de ºomaj. El este un venit garantat, acordat
pe o perioadã determinatã de timp în vederea asigurãrii unui trai rezonabil. Acest
ajutor de ºomaj este oferit dintr-un fond special creat prin contribuþia angajaþilor
ºi angajatorilor. Mai importante sunt însã mãsurile de combatere a ºomajului pe
termen mediu ºi lung.
ã O primã categorie de astfel de mãsuri îi vizeazã pe cei rãmaºi fãrã loc de
muncã. Aceºtia trebuie sã fie pregãtiþi, calificaþi ºi orientaþi pentru integrarea într-un
alt post, într-o altã firmã. În mod indirect ºi patronii pot fi stimulaþi sã angajeze
ºomeri, prin anumite tipuri de facilitãþi oferite din partea statului. Aceste facilitãþi
pot sã se extindã la nivelul tuturor celor care vor sã investeascã în domenii de
activitate considerate de viitor.
ã O a doua categorie de mãsuri de combatere a ºomajului vizeazã populaþia
ocupatã. Astfel, se poate face o reducere a vârstei de pensionare, se poate micºora
numãrul de zile sau ore lucrate, se poate prelungi numãrul de ani de ºcolarizare
obligatorie.
ã Existã ºi o a treia categorie de mãsuri antiºomaj în care pot fi încadrate
toate activitãþile care au ca rezultat, pe termen mai lung sau mai scurt, acceptarea
de cãtre cei care cautã un loc de muncã a unor contracte de scurtã duratã, cu
program redus ºi atipic.
ã Cel mai important este însã ca, în elaborarea la nivel naþional a proiectelor
de dezvoltare pe termen lung sã se ia în calcul ºi necesarul de personal. Astfel se
106
oferã societãþii posibilitatea de a orienta, prin ºcolarizare, populaþia cãtre meserii
care sã fie cãutate pe piaþã la momentul intrãrii în câmpul muncii.
De asemenea, e bine de urmãrit în permanenþã evoluþia ºomajului, pentru a
putea lua din timp mãsurile cuvenite de prevenire a accentuãrii acestuia. O ratã a
ºomajului de 3-4% este consideratã acceptabilã ºi chiar beneficã pentru societate,
având efecte pozitive pentru economie: comportamentul faþã de muncã este mai
bun, existã mereu dorinþa de pregãtire ºi autoperfecþionare, disciplina în muncã
este crescutã (datoritã existenþei unei baze de selecþie din care poate fi recrutat un
înlocuitor în orice moment).

, ªomajul este un dezechilibru ce afecteazã populaþia aptã de muncã.

, ªomajul se poate calcula absolut ºi relativ.
, Ajutorul de ºomaj este o mãsurã de protecþie socialã pe termen scurt.
, ªomajul, în limite rezonabile, este benefic pentru economie.
, ªomajul este ºi o consecinþã a concurenþei pe piaþa bunurilor ºi serviciilor.

ªomaj, ºomaj ciclic, ºomaj structural, ºomaj tehnologic, ºomaj voluntar ºi involuntar,
ajutor de ºomaj.

• Populaþie activã – numãrul persoanelor capabile sã presteze o activitate.

• Populaþie ocupatã – numãrul persoanelor care au un loc de muncã.

1. „ªomajul – un rãu necesar!” Argumentaþi.

2. Ce implicaþii are asupra ºomajului creºterea investiþiilor strãine în noi capacitãþi
de producþie?
3. Într-o þarã, populaþia aptã de muncã este de 20 000 000 de persoane, din care
80%, populaþie ocupatã. Din populaþia aptã, dar neocupatã, 75% cautã un loc de muncã ºi
nu gãseºte. Calculaþi numãrul ºomerilor ºi rata ºomajului în cele douã forme.

107
 Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi inflaþia;
• sã calculaþi inflaþia;
• sã determinaþi cauzele ºi efectele inflaþiei, precum ºi mãsurile
care pot conduce la stoparea sau încetinirea fenomenului
inflaþionist.

10.1. Importanþa studiului inflaþiei

Inflaþia reprezintã pentru cei mai mulþi economiºti principalul flagel al
economiilor moderne. Aceastã boalã, de multe ori cronicã, este „responsabilã” cu
scãderea puterii de cumpãrare ºi implicit cu scãderea nivelului de trai al populaþiei.
Nu lipsesc însã nici vocile care considerã cã inflaþia nu este un factor în
totalitate nociv. Realitatea aratã cã, o inflaþie micã este un factor de progres,
asigurând o anumitã „uºurare” a creditãrii întreprinderilor. Cât de mare este
prãpastia între cele douã opinii nu putem afla decât dupã ce vom vedea ce este
inflaþia ºi care sunt cauzele ºi efectele ei.
10.2. Definirea inflaþiei
Cea mai simplã ºi uzitatã definiþie pe care o putem da inflaþiei ar fi urmãtoarea:

Inflaþia este un dezechilibru macroeconomic manifestat pe piaþa monetarã, care

presupune existenþa în circulaþie a unei mase monetare ce depãºeºte cantitatea
de bunuri ºi servicii oferite pe piaþã.

Consecinþa acestui dezechilibru este creºterea pe termen lung ºi cu caracter

general a preþurilor. Totodatã, puterea de cumpãrare a banilor scade.
Atât în ceea ce priveºte cauzele inflaþiei, cât ºi referitor la mãsurarea acesteia
pãrerile sunt multe ºi de cele mai multe ori divergente. De aceea, putem considera
inflaþia ca pe un fenomen complex ce trebuie abordat multifactorial.
10.3. Cauzele inflaþiei
Între cauze ºi diferitele tipuri de inflaþie existã o legãturã directã: fiecãrei cauze
îi corespunde un tip de inflaþie.
ã O primã cauzã a inflaþiei ar fi emisiunea excesivã de monedã de cãtre
organismele economice îndreptãþite sã facã acest lucru (de regulã Banca Centralã,
dar nu numai). De aici ºi primul tip de inflaþie: inflaþia prin monedã.
ã O a doua cauzã importantã o reprezintã creºterea cererii peste nivelul
ofertei de bunuri ºi servicii. Apare astfel inflaþia prin cerere. În cazul în care creºterea
cererii este alimentatã de mãrirea creditului putem vorbi de o inflaþie prin credit,
ca derivatã a inflaþiei prin cerere.
108
 ã Cea de-a treia mare cauzã a inflaþiei o reprezintã insuficienþa ofertei de
bunuri ºi servicii, care nu poate þine ritmul cu o cerere a cãrei evoluþie nu cunoaºte
salturi importante. Ia naºtere astfel inflaþia prin ofertã.
ã O ultimã cauzã, dar la fel de importantã, este creºterea costurilor de
producþie. Fie cã aceasta se datoreazã creºterii preþurilor la materiile prime sau
materiale, fie creºterii cheltuielilor salariale (într-un ritm ce depãºeºte surplusul de
productivitate a muncii), fie mãririi de cãtre stat a taxelor ºi impozitelor, consecinþa
este una singurã: costul total a crescut ºi, pentru a-ºi menþine profitul, e necesarã
efectuarea unei corecþii asupra preþului. Ia naºtere, deci, o creºtere de preþuri, iar
inflaþia datoratã acestui fenomen, poartã denumirea de inflaþie prin costuri.
În condiþiile complexe ale economiei moderne discuþiile au dat naºtere ºi altor
definiri de tipuri de inflaþie. De pildã, într-o economie de piaþã ce vrea sã se înscrie
în fenomenul de globalizare, preþurile dintr-o anumitã þarã nu pot face notã
discordantã cu cele din jurul sãu. Astfel, din aceastã dinamicã rapidã poate apãrea
un transfer rapid de inflaþie dintr-o þarã în alta. Dacã într-o þarã preþurile cresc
pentru a se alinia la cele ale vecinilor – vezi cazul României care trebuie sã aducã
preþurile la utilitãþi la nivelul Uniunii Europene –, putem spune cã avem de-a face cu
un import de inflaþie sau o inflaþie importatã. Pentru statele care importã inflaþie
situaþia este mai dificilã, aceasta adãugându-se celei interne ºi ducând la un total
care poate neliniºti orice autoritate financiarã.

10.4. Mãsurarea inflaþiei ºi formele sale

Inflaþia poate fi mãsuratã atât în mãrime absolutã cât ºi în mãrime relativã.
Mãsurarea absolutã vine chiar din definiþia inflaþiei. Putem spune cã inflaþia are o
valoare egalã cu diferenþa dintre masa monetarã aflatã în circulaþie ºi valoarea
bunurilor ºi serviciilor existente pe piaþã, oferite de agenþii economici.
Mãsurarea relativã a inflaþiei se face prin ceea ce numim indice al preþurilor
de consum (IPC).
Indicele preþurilor se calculeazã ca raport procentual între preþul final ºi cel
iniþial, astfel:
P1
Ip   100
P0
unde: Ip – indicele preþului;
P1 – preþul final;
P0 – preþul iniþial.
Rata inflaþiei este:
Ri = Ip – 100%
unde: Ri – rata inflaþiei;
Ip – indicele preþului.
Inflaþia totalã se calculeazã, de regulã, lunar, þinând cont de toate preþurile de
pe piaþã. Edificator, însã, pentru economie este rata anualã a inflaþiei (creºterea
generalizatã a preþurilor pe parcursul unui an).

109
 QP
IPC   0 1 ,
Q0 P0
unde: Q 0 – producþia iniþialã;
P 1 – preþul final;
P 0 – preþul iniþial.
În România, evaluarea inflaþiei se face dupã modelul Uniunii Europene cu
ajutorul unui indice de preþ clasic de tip Laspeyres, de forma:
n
IPC  Wio 