Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ECONOMIE
Manual pentru clasa a XI-a
SIGMA
Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 4742 din
21.07.2006, în urma evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea
ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin
Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din 13.02.2006.
I. Singureanu, Nicoleta
II. Moise, Ortansa
III. ªodolescu, Diana
IV. Moise, Norel
33(075.35)
1. Nevoi ºi resurse
2. Cererea
3. Consumatorul ºi comportamentul sãu
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã înþelegeþi acoperirea nevoilor în condiþii de resurse
limitate;
• sã proiectaþi un comportament raþional al consumatorului.
Nevoile umane sunt trebuinþe, dorinþe, aºteptãri ale indivizilor ce pot fi satisfãcute
prin consum.
Bunurile sau utilitãþile reprezintã tot ceea ce foloseºte sau satisface nevoile
vieþii ºi activitãþii oamenilor.
1.2. Resurse
Satisfacerea nevoilor se realizeazã prin douã cãi principale.
Prima cale se referã la faptul cã purtãtorul nevoii produce el însuºi bunurile cu
ajutorul resurselor de care dispune.
Exemplu: O gospodãrie þãrãneascã îºi produce porumbul de care are nevoie
pentru hrana animalelor ºi pentru obþinerea mãlaiului.
A doua cale se referã la purtãtorul nevoii care îºi procurã bunurile dorite prin
intermediul schimbului, cumpãrãrii, împrumutului sau închirierii.
6
În acest mod, satisfacerea nevoilor este mai bunã, iar mijloacele folosite au o
eficienþã mai mare. A doua cale de obþinere a bunurilor devine în timp dominantã.
Prin compararea bunurilor existente cu nevoia sau cantitatea de bunuri la un
moment dat, se desprind douã situaþii:
• când nevoia este mai mare decât cantitatea de bunuri existente, bunurile
economice sunt limitate sau insuficiente ca volum ºi structurã calitativã;
• când nevoia este mai micã decât cantitatea de bunuri existente, situaþia se
referã la bunurile libere, pentru cã numai acestea sunt nelimitate în raport cu nevoile.
În ºtiinþa economicã ºi în practicã, pe lângã noþiunea de bun se foloseºte ºi
noþiunea de resurse. Tot ceea ce se foloseºte pentru satisfacerea unei nevoi reprezintã
resurse.
Pâinea reprezintã resursã pentru hranã, apa este o resursã pentru a satisface
setea, calculatorul este o resursã pentru activitãþile informatizate. În acest mod,
resursele se identificã cu bunurile.
În afara acestei interpretãri comune, existã ºi o alta, mai largã, a noþiunii de
resurse. Aceasta se referã la bunuri ce se folosesc sau ar putea fi folosite în activitatea
economicã. Acest tip de resurse provin din mediul natural sau pot fi create în
activitatea economicã.
7
Resursele umane cuprind atât
resursele primare de acest fel, cât ºi pe
cele derivate, cum ar fi stocul de învãþã-
mânt ºi ºtiinþã.
Omenirea progreseazã pe linia
cãutãrii, cunoaºterii ºi atragerii de noi
resurse în circuitul economic. În raport
cu diversificarea ºi creºterea nevoilor,
resursele au fost ºi rãmân limitate. Din
punct de vedere cantitativ ºi calitativ,
raritatea resurselor ºi a bunurilor reprezintã o caracteristicã generalã a economiei.
Legea raritãþii resurselor constã în aceea cã volumul, structura ºi calitatea
resurselor economice ºi bunurilor se modificã mai încet decât volumul, structura ºi
intensitatea nevoilor umane. Cu alte cuvinte, resursele ºi bunurile sunt relativ limitate,
în comparaþie cu nevoile. În aceste condiþii, se impune utilizarea raþionalã ºi eficientã
a resurselor economice disponibile. Aceasta reprezintã un principiu general al oricãrei
economii.
În condiþiile manifestãrii legii raritãþii, creºterea ºi diversificarea nevoilor umane
au obligat oamenii sã aleagã dintre multiplele alternative de folosire a resurselor
rare pe aceea care sã permitã obþinerea mai multor bunuri de calitate corespunzãtoare,
asigurând o satisfacere superioarã a nevoilor multiple ºi diversificate.
Exemplu: Lemnul folosit pentru încãlzirea locuinþelor, dar ºi pentru a pro-
duce mobilã, hârtie, material de construcþii.
Preocuparea oamenilor de a alege ºi a ierarhiza resursele, pentru o mai bunã
satisfacere a nevoilor, a fost numitã problema fundamentalã a organizãrii unei
economii. Gospodãrirea resurselor limitate se realizeazã în cadrul unor activitãþi
specifice cu caracter complex ºi interdependent.
Economia este acea parte a activitãþii societãþii, dictatã de procesul limitãrii resurselor
pentru acoperirea nevoilor ºi avantajatã de întrebuinþarea resurselor alternative.
Acoperirea Activitatea
Resursele limitate Economia
nevoii economicã
Pentru progresul societãþii, resursele limitate trebuie folosite în cea mai bunã
alternativã. Sintetic, acest lucru înseamnã: ce producem?; cât producem?; cum
producem?; pentru cine producem?
8
1.3. Raþionalitatea utilizãrii resurselor
Activitatea oamenilor se îndreaptã spre satisfacerea propriilor nevoi. Sensul
activitãþii constã în permanenta grijã pentru utilizarea resurselor limitate astfel încât
sã se poatã obþine o cât mai bunã acoperire a nevoilor.
9
În cazul resurselor ce nu sunt folosite în concordanþã cu principiul raþionalitãþii,
apare în economie risipa de resurse sau un consum mare de resurse pentru
satisfacerea unei unitãþi de nevoi. Acest fenomen apare pentru:
• producþie mai mare decât cerinþa;
• producþie nesolicitatã;
• producþie de proastã calitate;
• producþie cu consumuri de resurse mai mari decât îi permite tehnologia;
• activitate productivã ce polueazã mediul ambiant.
Dacã resursele folosite cu activitatea economicã a omului se recupereazã sau
nu, timpul cheltuit de om pentru producerea bunurilor reprezintã o resursã
irecuperabilã. Resursa umanã se dovedeºte a fi una dintre cele mai importante
resurse, cu o contribuþie majorã la fundamentarea conceptului de raþionalitate
economicã.
10
• Bunuri – tot ce este folositor, mijloacele de satisfacere a nevoilor ºi activitãþii
oamenilor.
• Economie – ansamblul activitãþilor interdependente prin care oamenii utilizeazã
resurse limitate, cu întrebuinþãri alternative, în vederea producerii de bunuri economice
pentru a acoperi nevoile concrete nelimitate.
• Resurse regenerabile – acele resurse pe
care omul le poate produce ºi reproduce continuu.
• Resurse umane – categorie a
resurselor economice care sintetizeazã
potenþialul de muncã al unei þãri, al unei
zone geografice.
• Risipa de resurse – diferenþa
dintre consumul de resurse naturale sau
create de om pe unitatea de produs cu tehnicile
ºi tehnologiile folosite ºi un consum mai mic,
realizat cu tehnicile ºi tehnologiile disponibile,
neaplicate în economie, la care se adaugã bunuri produse ºi nevândute.
1. Enumeraþi nevoile apãrute în funcþie de cele trei dimensiuni ale fiinþei umane.
2. Exemplificaþi trei nevoi concretizate, pe care le consideraþi elevate din punctul
dumneavoastrã de vedere.
3. Exemplificaþi trei nevoi concretizate, pe care le consideraþi de vârf din punctul
dumneavoastrã de vedere.
4. Exemplificaþi trei categorii de bunuri ºi servicii de consum personal ºi trei nevoi
pe care purtãtorul lor le acoperã direct din bunurile produse.
5. Explicaþi existenþa celor douã cãi de acoperire a nevoilor.
6. Explicaþi existenþa bunurilor economice.
7. Motivaþi faptul cã activitatea economicã este o parte a activitãþii sociale, dictatã de
procesul limitãrii resurselor.
8. Enumeraþi cinci activitãþi sociale ce pot fi considerate activitãþi economice.
9. Enumeraþi motivele pentru care consideraþi cã oamenii trebuie sã acþioneze conform
principiului raþionalitãþii.
10. Interpretaþi risipa de resurse în economie.
11. Exemplificaþi trei produse cunoscute de dumneavoastrã ºi pentru care îmbunãtãþirea
producþiei presupune aplicarea principiului minimului.
12. Consideraþi cã se poate impune o regulã sau alta a principiului raþionalitãþii în
viaþa economicã?
13. Motivaþi faptul cã resursa umanã reprezintã cea mai importantã resursã în viaþa
economicã ºi socialã.
11
Unitatea de învãþare 2
12
Exemplu: Efectul modificãrii preþului asupra cantitãþii cerute
Preţul unitar (P) al produsului Cantitatea cerută (Q)
(lei) (unităţi/săptămână)
300 100
250 300
200 500
150 700
100 900
50 1100
Raporturile de cauzalitate dintre modificarea preþului unitar al unui bun ºi
schimbarea cantitãþii cerute reprezintã conþinutul legii generale.
Dacã reprezentãm datele din exemplul de mai sus, în sistem cartezian,
consemnãm pe axa Ox cantitatea cerutã (Q) ºi pe axa Oy preþul unitar (P),
se obþine diagrama sau curba cererii (figura 1).
1100
Fig. 1. Contracþia ºi extinderea cererii
Corespunzãtor legii generale:
a) Creºterea preþului unitar al unui produs determinã reducerea cantitãþii din
produsul respectiv.
b) Reducerea preþului unitar al unui produs determinã creºterea cantitãþii din
produsul respectiv.
Gradul de sensibilitate a cererii la modificarea împrejurãrilor ce o determinã se
numeºte elasticitatea cererii. În teoria ºi practica economicã o importanþã deosebitã
o prezintã studierea elasticitãþii cererii în raport de preþ ºi de venit.
15
, Nevoile oamenilor se regãsesc sub forma cererii de bunuri ºi servicii.
, Cererea exprimã nevoile satisfãcute prin cumpãrarea de bunuri ºi servicii de pe
piaþã în funcþie de mãrimea preþului.
, În cadrul pieþei, dacã preþul creºte, cererea scade ºi, invers, dacã preþul scade,
cererea creºte.
, În timp, cererea se modificã, creºte sau scade. Modificarea mãrimii cererii în
funcþie de factorii ce o determinã se numeºte elasticitatea cererii.
, Cei mai importanþi factori de modificare a cererii sunt: preþul ºi venitul. Apare
elasticitatea cererii în funcþie de preþ ºi elasticitatea cererii în funcþie de venit.
16
Unitatea de învãþare 3
Dacã un bun X este format din n unitãþi (doze): x1 , x2, x3 , ..., xn cu utilitãþi
individuale u1, u2, u3, .., un diferite, pozitive dar descrescãtoare (u1 > u2 > ... > un),
atunci utilitatea totalã (UT) este:
UT = u1 + u2 + u3 + ... + un.
Desenul de mai sus indicã faptul cã, atunci când creºte cantitatea consumatã,
creºte ºi utilitatea totalã, iar utilitatea marginalã adiþionalã adusã de fiecare nouã
dozã consumatã este din ce în ce mai micã ºi tinde spre zero când nevoile de consum
sunt satisfãcute integral.
U T
U mg
Qx
18
Exemplu: Sã presupunem cã din bunul X (grâu) se aflã pe piaþã la dispoziþia
cumpãrãtorului 11 unitãþi (doze): din acestea sunt necesare doar 10 pentru
satisfacerea unui ansamblu de nevoi (hranã, alimentaþia animalelor, a
pãsãrilor de curte, a pãsãrilor de apartament, seminþe, rezerve).
Sã se calculeze utilitatea individualã (ui) ºi utilitatea totalã (UT).
Pentru un cumpãrãtor, fiecare unitate din oferta de grâu are o utilitate
diferitã: se presupune (vezi tabelul) cã prima unitate, care serveºte pentru
satisfacerea celei mai stringente nevoi – hrana –, are cea mai mare utilitate
(100 – ...). Cea de-a doua, folositã pentru seminþe, corespunde unei nevoi
mai puþin stringente ºi are o utilitate mai redusã. Pentru consumator
reprezintã o utilitate adiþionalã de 95 etc. Dacã consumul se mãreºte la
unsprezece unitãþi, ultima unitate depãºeºte nevoia consumatorului ºi va
avea utilitatea zero.
Utilitatea individualã (ui) ºi utilitatea totalã (UT).
19
R
Utilitatea marginalã a fiecãreia dintre dozele (cantitãþile) x1, x2 , ..., x11 este
exprimatã prin raportul dintre sporul de utilitate totalã ºi sporul cantitãþii consumate
pentru realizarea sporului de utilitate.
BC DE FG HI
U mx2 ; U mx3 ; U mx4 ; U mx5
AC BE DG FI
Dar AC = BE = DG = FI, iar BC > DE > FG > HI, rezultã cã:
U mx2 U mx3 U mx4 ... U mx11 , ceea ce permite exprimarea legii utilitãþii marginale
descrescânde.
Legea utilitãþii marginale (Legea lui Gossen) aratã cã atunci când cantitatea
consumatã dintr-un produs (bun economic) creºte, utilitatea marginalã a produsului
(adicã utilitatea adiþionalã, adãugatã de ultima unitate) tinde sã se diminueze, astfel:
„mãrimea intensitãþii unei plãceri descreºte progresiv pânã la saturare, dacã
respectiva plãcere este satisfãcutã continuu ºi neîntrerupt, iar utilitatea totalã
creºte cu o mãrime descrescãtoare pânã la punctul de saturaþie”.
Consumând continuu un bun se atinge, la un moment dat, un prag de saturaþie,
iar în cazul în care consumul continuã sã creascã, existã riscul apariþiei zonei de
insatisfacþie. Punctul de saturaþie este atins când utilitatea marginalã devine nulã,
când sporirea cantitãþii consumate nu mai aduce satisfacþie.
Cea mai bunã alternativã la care se poate renunþa când s-a luat decizia de a
folosi resurse limitate pentru a produce sau a procura un bun economic se numeºte
cost real al alegerii.
23
Utilitate economicã, aspect tehnic al utilitãþii, utilitate economicã individualã, program
de consum, cea mai bunã alegere a consumatorului, teoria raritãþii resurselor, cost
real al alegerii, principiul general al organizãrii activitãþii economice.
• Bunuri complementare – bunuri a cãror utilizare are loc numai împreunã. Sunt
denumite bunuri-pereche. Exemplu: exploatarea autovehiculului presupune consumul de
carburanþi.
• Bunuri substituibile – bunuri care în procesul utilizãrii se pot înlocui unul cu altul.
Exemplu: la încãlzirea locuinþei se poate folosi gazul metan, cãrbunele, lemnul sau
electricitatea, ce se pot înlocui unul cu altul.
• Consumator raþional – individ care acþioneazã pe criterii de eficienþã, alegând
bunurile în funcþie de raportul utilitate marginalã / preþ, obligatoriu cel mai mare, de fiecare
datã.
• Costul oportunitãþii (al alegerii) – preþuirea, aprecierea (în expresie fizicã ºi / sau
monetarã) acordatã celei mai bune dintre ºansele sacrificate atunci când se face o alegere,
când se adoptã o decizie de a produce, a cumpãra, a întreprinde o anumitã acþiune dintr-o
plajã posibilã.
• Dozã – unitatea consumatã dintr-un bun.
Bunul
economic Prima A doua A treia A patra A cincea A şasea
Utilitatea doză doză doză doză doză doză
marginală
A 20 15 13 10 5 1
B 12 9 6 3 2 1
25
4. În coloana A sunt enumerate categoriile de bunuri economice dupã elasticitatea
cererii în funcþie de preþ, iar în coloana B, caracteristicile acestor bunuri. Asociaþi cifrele din
coloana A cu literele corespunzãtoare din coloana B.
A B
1. Bunuri cu cerere elastică a. bunuri a căror cerere creşte dacă preţul lor
scade, iar volumul valoric al vânzărilor scade
2. Bunuri cu cerere de elas- b. bunuri a căror cerere creşte dacă preţul lor
ticitate unitară scade, iar volumul valoric al vânzărilor creşte
3. Bunuri cu cerere inelas- c. bunuri a căror cerere creşte dacă preţul scade,
tică dar volumul valoric al vânzărilor rămâne acelaşi
d. bunuri a căror cerere scade dacă preţul lor
scade, iar volumul vânzărilor rămâne acelaşi
26
Scrieþi litera corespunzãtoare rãspunsului corect.
27
8. Bunurile cu cerere elasticã sunt:
a) bunuri a cãror cerere creºte dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
scade;
b) bunuri a cãror cerere creºte dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
creºte;
c) bunuri a cãror cerere creºte dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
rãmâne acelaºi;
d) bunuri a cãror cerere scade dacã preþul scade, iar volumul valoric al vânzãrilor
rãmâne acelaºi.
9. Principiul costului de oportunitate presupune:
a) maximizarea utilitãþii;
b) minimizarea efortului;
c) maximizarea efortului;
d) atât minimizarea efortului cât ºi maximizarea utilitãþii.
Barem de notare: Fiecare item are o singurã variantã corectã de rãspuns, pentru care
se acordã 1 punct. Pentru rãspuns incorect sau lipsa acestuia se acordã 0 puncte. Pentru
testul de evaluare se acordã 1 punct din oficiu.
28
TEMA
2 PRODUCÃTORUL /
ÎNTREPRINZÃTORUL
ªI COMPORTAMENTUL
SÃU RAÞIONAL
29
Unitatea de învãþare 1
1.1. Proprietatea
Proprietate
mixtã
Astãzi formele de proprietate coexistã chiar în cadrul unei þãri, fiind într-o
continuã transformare.
În þãri ºi perioade diferite, locul ºi rolul formelor de proprietate se modificã în
funcþie de capacitatea fiecãreia de a demonstra viabilitatea prin eficienþã în folosirea
elementelor proprietãþii.
32
Pluralismul formelor de proprietate conduce la o competiþie între ele pentru
menþinere ºi afirmare tot mai accentuatã, realizatã prin:
– ridicarea calitãþii;
– promovarea progresului tehnic;
– reducerea cheltuielilor;
– mãrirea producþiei, toate în folosul consumatorului.
Pluralismul formelor de proprietate constituie o necesitate obiectivã pentru
economia modernã.
Coexistenþa formelor de proprietate, trãsãturã a economiei de piaþã, reprezintã
expresia liberei iniþiative, a dreptului liber de a alege orice formã de proprietate care
corespunde cel mai bine intereselor, a dreptului democratic de liberã alegere.
Pluralismul formelor de proprietate este necesar ºi posibil.
33
Proprietatea privatã genereazã iniþi-
ative ce conduc la restructurarea activitãþii
economice în funcþie de interesele agenþilor
economici. Ea îi determinã pe proprietari
sã-ºi urmãreascã atât propria eficienþã, cât
ºi pe a celorlalþi. În acest fel, veniturile obþi-
nute în societate vor fi inegal distribuite
pentru cã ele reflectã inegalitatea eficienþei
agenþilor economici, datã de deosebirile ce
apar între ei din punct de vedere al capa-
citãþii intelectuale, disciplinei, capacitãþii de
risc, tenacitãþii, voinþei, puterii de muncã,
aptitudinilor, spiritului de economie. Inegalitatea apare ca un cumul al valorii pentru
fiecare individ. Libera iniþiativã trebuie sã confirme afirmarea valorilor corespunzãtor
criteriilor menþionate, putând înlãtura impostura ºi incompetenþa.
34
• Proprietar – titular al unui drept de proprietate, respectiv, persoana îndreptãþitã sã
exercite în nume propriu prerogativele conferite de acest drept; aptitudinea de a întrebuinþa
lucrul potrivit cu natura sau destinaþia acestuia, de a-l folosi ºi dispune de el, exclusiv ºi
perpetuu, în limitele legii.
• Proprietate privatã – bazã a economiei de piaþã, în cadrul cãreia obiectul proprietãþii
aparþine subiecþilor ei.
• Societate pe acþiuni – se caracterizeazã prin aceea cã formarea capitalului se
realizeazã pe baza contribuþiei acþionarilor.
1. Definiþi proprietatea.
2. Explicaþi atributele proprietãþii.
3. Caracterizaþi obiectul proprietãþii.
4. Enumeraþi elementele ce constituie subiectul proprietãþii.
5. Precizaþi principalele forme de proprietate.
6. Delimitaþi tipurile de proprietate particularã.
7. Explicaþi consecinþele pluralismului formelor de proprietate.
8. Pluralismul formelor de proprietate reprezintã o necesitate obiectivã? Argumentaþi
rãspunsul.
9. Ce înþelegeþi prin liberã iniþiativã?
10. Explicaþi modul de manifestare al liberei iniþiative.
11. Care este fundamentul liberei iniþiative?
12. În ce fel de societãþi libera iniþiativã a fost eliminatã?
35
Unitatea de învãþare 2
36
P
Contracþia ofertei
300
250
200
Fig. 1. Efectul modificãrii
150 preþului asupra cantitãþii
100 oferite
50
Extinderea ofertei
0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 Q
Q1 Q0 P1 P0
Keo / p :
Q0 P0
Fig. 3. Oferta de elasticitate
3000 1000 2000 1000
: unitarã
1000 1000
2000 1000
: 2
1000 1000
Ke o/p > 1.
Din calcularea coeficientului rezultã cã
bunul are o ofertã elasticã.
38
, Resursele ºi bunurile necesare satisfacerii trebuinþelor umane se regãsesc pe piaþã
sub forma ofertei de bunuri economice.
, Oferta, la fel ca ºi cererea, se formeazã în condiþiile impuse de preþuri.
, Oferta reprezintã cantitatea dintr-un bun economic ce poate fi vândutã în condiþiile
preþului existent.
, În timp oferta suferã modificãri, putând creºte sau scãdea în funcþie de anumiþi
factori, dintre care cel mai important este preþul.
, Modificãrile care intervin în mãrimea ofertei unui bun economic ca urmare a
acþiunii factorilor ce o influenþeazã se numeºte elasticitatea ofertei.
, Dupã elasticitatea ofertei în funcþie de preþ, bunurile economice se împart în trei
categorii: a) ofertã elasticã; b) ofertã de elasticitate unitarã; c) ofertã inelasticã
(subunitarã).
Avem relaþiile:
Kf Am 1
Am ; Ra 100 100
n Kf n
unde: Am – amortizarea capitalului fix;
Kf – capitalul fix;
n – durata de viaþã a capitalului fix;
Ra – rata de amortizare.
41
Bunurile care participã la un singur ciclu de producþie reprezintã capitalul
circulant (materii prime, materiale, combustibil, energie).
Combinarea factorilor de producþie este procesul prin care sunt uniþi factorii
de producþie în vederea obþinerii bunurilor ºi serviciilor.
CT = Cp + Cdf + Cdv ;
unde: Cmat – costuri materiale;
C sal – costuri salariale;
C p – costul producþiei; CF
C d – costuri de distribuþie;
Cdf – costuri de distribuþie fixe;
Cdv – costuri de distribuþie variabile. Fig. 1. Graficul costurilor globale
În figura 1 se observã urmãtoarele:
• graficul costului fix este o linie paralelã la axa cantitãþii;
45
• curba costului variabil este crescãtoare ºi porneºte din origine (la producþie
zero, costul variabil este zero);
• curba costului total este crescãtoare, dar porneºte din punctul în care apare
costul fix.
B. Costul mediu (unitar) reprezintã costul pe unitatea de produs. Se disting trei
tipuri de costuri medii sau unitare: cost fix mediu (CFM), cost variabil mediu (CVM)
ºi cost total mediu (CTM). Costurile medii se calculeazã prin raportarea costurilor
globale respective la cantitatea de bunuri produse.
• Costul fix mediu (CFM), pe o unitate de produs sau serviciu, se obþine prin
raportarea costului fix (CF) de producþie la producþia obþinutã (Q).
CF
CFM
Q
• Costul variabil mediu (CVM) pe unitatea de produs sau seviciu, se obþine
prin raportarea costului variabil de producþie (CV) la producþia obþinutã (Q).
CV
CVM
Q
• Costul total mediu (unitar) (CTM) se calculeazã ca raport între costul total
de producþie (CT) ºi volumul producþiei (Q), sau ca sumã a costului fix mediu (CFM)
ºi costului variabil mediu (CVM).
CT
CTM CFM CVM
Q
C. Costul marginal (C mg ) reprezintã sporul de cost (CT) necesar pentru
obþinerea unei unitãþi suplimentare de produs (Q).
CT
Cmg
Q
Deoarece pe termen scurt variaþia costului fix (CF) este zero, variaþia costului
total (CT) este egalã cu variaþia costului variabil (CV). Deci, costul marginal se
poate calcula ºi ca raport între variaþia costului variabil ºi variaþia producþiei.
CV
Cmg
Q
În figura 2 se observã alura cur-
belor costurilor medii ºi a costului
600
marginal ºi anume:
500 CTM
• costul fix mediu are tendinþa de
scãdere pe mãsurã ce producþia creºte; 400
• costul variabil mediu scade, atin- 300
CVM
ge un punct de minim ºi apoi creºte; 200
• costul total mediu scade, dar mai 100
CFM
puþin decât costul variabil mediu ºi apoi
0 1 2 3 4 5 6 7Q
creºte;
• costul marginal scade ºi apoi Fig. 2. Graficul costurilor medii ºi marginal
creºte, trecând prin punctele de minim ale costului variabil mediu ºi costului total
mediu.
46
4.3. Cãi de reducere a costurilor
Deoarece, costul unitar face parte din preþul unui produs (P = CTM + Pr) ºi
orice producãtor urmãreºte sã-ºi maximizeze profitul printr-un volum mai mare al
vânzãrilor, iar orice consumator doreºte sã consume cât mai multe bunuri la preþuri
cât mai mici, se urmãreºte minimizarea acestora în general.
Reducerea cheltuielilor pe unitatea de produs se realizeazã prin:
• gãsirea unor furnizori de materii prime de aceeaºi calitate, la preþuri mai mici;
• reducerea consumurilor specifice;
• eliminarea transporturilor inutile;
• reducerea cheltuielilor cu întreþinerea utilajelor;
• retehnologizarea ºi progresul tehnic;
• folosirea de personal calificat.
Exemplu: Un agent economic produce, în anul 2005, 1000 de bucãþi din
bunul X având urmãtoarele cheltuieli: materii prime – 200 000 u.m.,
materiale – 200 000 u.m., combustibil, energie – 150 000 u.m., salarii –
100 000 u.m., din care 20% salarii indirecte, amortizarea capitalului fix –
50 000 u.m., chirii, iluminat, încãlzire – 20 000 u.m.
În anul 2006, firma produce cu 20% mai mult, în condiþiile în care costurile
variabile cresc direct proporþional cu producþia.
Sã se calculeze: CF0, CV0, CT0, CT1, Cmg.
Costuri fixe:
20
– salarii indirecte: 100000 20 000 u.m. ;
100
– amortizarea capitalului fix: 50 000 u.m.;
– chirii, iluminat, încãlzire: 20 000 u.m.;
CF0 = 20 000 + 50 000 + 20 000 = 90 000 u.m..
Costuri variabile:
– materii prime: 200 000 u.m.;
– materiale: 200 000 u.m.;
– combustibil, energie: 150 000 u.m.;
– salarii directe: 100 000 – 20 000 = 80 000 u.m.;
CV0 = 200 000 + 200 000 + 150 000 + 80 000 = 630 000 u.m.
CT0 = CF0 + CV0 = 90 000 + 630 000 = 720 000 u.m.
120
CT1 = CF1 + CV1 = CF0 + CV1 = 90 000 + · 630 000 =
100
= 90 000 + 756 000 = 846 000 u.m.
CT1 CT0 846000 720000 126000
Cmg = Q Q 2000 1000 1000 126 u.m./buc.
1 0
În acest exemplu se poate observa faptul cã, s-au calculat costurile fixe în
momentul iniþial ºi au fost folosite ºi în momentul final, ele fiind constante,
iar costul marginal sau costul ultimei unitãþi produse este de 126 u.m./buc.
47
, Costul unitar este parte componentã a preþului.
, Costul mediu este minim atunci când se intersecteazã cu costul marginal.
, Costul marginal este criteriu de eficienþã pentru producãtor.
Preþ, cost, cost fix, cost variabil, cost total, cost fix mediu, cost variabil mediu, cost
total mediu, cost marginal.
48
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi eficienþa economicã;
• sã identificaþi indicatorii ce caracterizeazã eficienþa
economicã;
• sã calculaþi indicatorii de eficienþã economicã.
49
Pentru agentul economic producãtor, în adoptarea unui mod de acþiune pentru
creºterea eficienþei, este foarte importantã elasticitatea cererii. Dacã agentul eco-
nomic produce un bun cu cerere elasticã, atunci va urmãri sã-ºi mãreascã efectele
utile cu acelaºi consum de factori. Dacã, dimpotrivã, produce un bun cu cerere
inelasticã, nu îl intereseazã sã-ºi mãreascã efectele utile, ci sã reducã consumul de
factori pentru o unitate de efect util.
Exemplu: Un producãtor de pâine (bun cu cerere inelasticã) va avea în
vedere al doilea raport, adicã va urmãri sã micºoreze consumul de factori
pentru o unitate de produs (o pâine). Nu va fi interesat sã obþinã mai multã
pâine cu acelaºi consum de factori, deoarece va vinde aproximativ aceeaºi
cantitate de pâine.
Economia de piaþã presupune ca activitatea fiecãrui agent economic sã fie
eficientã, deoarece ineficienþa conduce la faliment, la ieºirea sa de pe piaþã.
5.2. Formele eficienþei economice
Eficienþa economicã are douã forme:
• rentabilitatea;
• productivitatea.
50
Productivitatea se determinã ca raport între producþia obþinutã (Q) ºi cantitatea
din factorul respectiv (Fi).
Q
W ,
Fi
unde: W – productivitatea;
Q – producþia;
Fi – factorul de producþie utilizat (factorul muncã, factorul naturã, factorul capital).
Productivitatea este un indicator foarte important, motiv pentru care se calcu-
leazã la nivel de agent economic (nivel microeconomic), la nivel de ramurã (nivel
mezoeconomic) ºi la nivelul economiei naþionale (nivel macroeconomic).
51
5.4. Formele productivitãþii
În orice firmã productivitatea se calculeazã pentru a determina producþia medie
obþinutã de fiecare unitate din factorul utilizat sau de toþi factorii folosiþi, dar se
calculeazã ºi ca spor al producþiei determinat de creºterea cu o unitate a factorului
(factorilor) utilizat.
Din acest punct de vedere, productivitatea poate fi:
• productivitate parþialã, adicã productivitatea fiecãrui factor de producþie uti-
lizat (productivitatea muncii, productivitatea pãmântului, productivitatea capitalului);
• productivitate globalã, adicã eficienþa tuturor factorilor de producþie utilizaþi.
Atât productivitatea parþialã, cât ºi cea globalã se determinã ca productivitate
medie, astfel:
ã productivitatea medie a muncii (WmL);
ã productivitatea medie a pãmântului (WmP);
ã productivitatea medie a capitalului (WmK);
ã productivitate globalã medie (Wgm);
dar, ºi ca productivitate marginalã:
ã productivitatea marginalã a muncii (WmgL);
ã productivitate marginalã a pãmântului (WmgP);
ã productivitate marginalã a capitalului (WmgK);
ã productivitate globalã marginalã (Wgmg).
A. Productivitatea medie
Productivitatea medie se determinã ca raport între producþia obþinutã în cadrul
unei firme ºi cantitatea din factorul (factorii) folosit, iar productivitatea marginalã
se determinã ca raport între sporul producþiei ºi sporul factorului (factorilor) utilizat.
Q Q
Wm , Wmg .
Fi Fi
unde: Wm – productivitatea medie;
Q – producþia firmei;
F i – factorul de producþie utilizat (factorul muncã, factorul naturã,
factorul capital) sau suma lor (în cazul productivitãþii globale);
Q – sporul producþiei (Q = Q1 – Q0);
Fi – sporul factorului utilizat (factorilor utilizaþi).
• Productivitatea medie a muncii (WmL) reprezintã producþia obþinutã în medie
de o unitate din factorul muncã utilizat (salariat, orã-muncã etc.).
Q
WmL = ,
L
unde: Q – producþia;
L – factorul de producþie muncã.
Dacã într-o întreprindere zilnic se obþine o producþie de 10 000 de bucãþi din
bunul X, iar pentru obþinerea acestei producþii lucreazã 100 de oameni, atunci
WmL = 100 bucãþi / om / zi.
Asta înseamnã cã, în medie, un om obþine zilnic 100 de bucãþi din bunul X.
52
• Productivitatea medie a pãmântului
(W mP ) reprezintã producþia obþinutã în
medie pe o unitate din factorul pãmânt utili-
zat.
Q
WmP ,
P
unde: Q – producþia;
P – factorul de producþie pãmânt.
Într-o societate agricolã sunt utilizate
50 de hectare de teren arabil ºi se obþin la
sfârºitul anului 3000 quintale de grâu.
Rezultã: WmP = 60 q/ha.
Asta înseamnã cã, în medie, se obþin 60 q de grâu pe un hectar de pãmânt
utilizat.
• Productivitatea medie a capitalului (WmK) reprezintã producþia obþinutã în
medie de o unitate din factorul capital utilizat.
Q
WmK = ,
K
unde: Q – producþia;
K – factorul de producþie capital.
Dacã într-o firmã se obþin 10 000 de caiete folosindu-se 10 utilaje, atunci
WmK = 1 000 caiete / utilaj.
Rezultã cã, în medie, se obþin 1 000 de caiete pe un utilaj.
• Productivitatea globalã medie (Wgm) reprezintã producþia obþinutã în medie
folosind o unitate din factorul muncã, factorul pãmânt, factorul capital.
Q
Wgm = .
LPK
B. Productivitatea marginalã
• Productivitatea marginalã a muncii (WmgL) reprezintã sporul de producþie
obþinut prin creºterea cu o unitate a factorului muncã.
Q Q1 Q0
WmgL =
L L1 L0
De exemplu, într-o firmã unde lucreazã 120 de salariaþi se obþine o producþie
zilnicã de 12 000 de bucãþi din bunul X. Dacã întreprinzãtorul hotãrãºte sã mai
angajeze un lucrãtor, producþia firmei va creºte la 12 120 de bucãþi din bunul X. În
53
• Productivitatea marginalã a pãmântului (WmgP) reprezintã sporul de produc-
þie obþinut prin creºterea cu o unitate a factorului pãmânt.
Q Q1 Q0
WmgP =
P P1 P0
Într-o societate agricolã sunt utilizate 50 de hectare de teren arabil ºi se obþin la
sfârºitul anului 3 000 quintale de grâu. Prin folosirea a încã unui hectar, producþia
va fi de 3 100 quintale de grâu. În aceste condiþii:
Q Q1 Q0 3100 3000
WmgL 100 q/ha.
L L1 L0 51 50
Aºadar, producþia va creºte cu 100 de quintale prin folosirea unui hectar de
pãmânt suplimentar.
• Productivitatea marginalã a capitalului (WmgK) reprezintã sporul de producþie
obþinut prin creºterea cu o unitate a factorului capital.
Q Q1 Q0
WmgK =
K K1 K0
Dacã într-o firmã se obþin 10 000 de caiete folosindu-se 10 utilaje ºi se hotãrãºte
achiziþionarea unui nou utilaj, atunci producþia firmei va ajunge la 11 500 de caiete.
În aceastã situaþie:
Q Q1 Q0 11500 10 000
WmgL 1500 caiete / utilaj.
K K1 K 0 11 10
Deci, randamentul noului utilaj este de 1500 caiete.
• Productivitatea globalã marginalã (Wgmg) reprezintã sporul de producþie
obþinut prin creºterea cu o unitate a fiecãrui factor de produþie utilizat.
Q
WmgL .
L P K
Productivitatea marginalã este foarte importantã pentru producãtor, deoarece
îl ajutã sã ia decizii cu privire la cantitatea de factori de producþie utilizaþi.
Orice întreprinzãtor trebuie sã aibã în vedere curbele productivitãþii ºi evoluþia
lor, astfel:
L Q WmL WmgL 40
0 0 0 0 30
1 20 000 20 000 20 000 20
2 50 000 25 000 30 000 10
3 80 000 26 667 30 000 0
4 100 000 25 000 20 000 1 2 3 4 5 6 L
–10
5 90 000 19 000 – 10 000
–20
6 70 000 11 67 – 20 000
–30
56
Unitatea de învãþare 6
57
Profitul societãþii ºi profitul pe unitatea de produs (profitul unitar) se
calculeazã astfel: Pr = V – CT
V = Q·P = 100 000 · 2 000 000 = 200 mld. u.m.
CT = Cmat + Csal = 100 mld. u.m. + 80 mld. u.m. = 180 mld. u.m.
Pr = 200 mld. u.m. – 180 mld. u.m. = 20 mld. u.m.
Pr 20 mld. u.m.
Pr / buc. 200 000 u.m./buc.
Q 100000 buc.
sau Pr / buc. = P – CTM
CT 180 mld. u.m.
CTM 1,8 mil. u.m.
Q 100000 buc.
Pr / buc. = P – CTM = 2 mil. u.m. – 1,8 mil.u.m. = 200 000 u.m./buc.
În condiþiile economiei de piaþã, profitul reprezintã motivaþia acþiunii economice,
este dovada utilitãþii unei activitãþi. Alãturi de dobândã, salariu ºi rentã, profitul
reprezintã venit fundamental în economia de piaþã.
59
ã nivelul costului unitar – influenþeazã invers proporþional mãrimea profitului.
Exemplu: Dacã preþul de vânzare al unui bun este de 12 000 u.m., iar
costul de fabricaþie este 10000 u.m., profitul unitar este 2 000 u.m.
În condiþiile în care preþul rãmâne nemodificat (12 000 u.m.), iar costul
unitar scade (9 000 u.m.), profitul va creºte la 3 000 u.m.
ã volumul producþiei – influenþeazã direct proporþional mãrimea profitului. Pe
mãsurã ce producþia creºte, creºte ºi profitul. Dacã producþia scade, scade ºi profitul.
ã calitatea produselor – influenþeazã direct proporþional mãrimea profitului;
ã structura producþiei – poate influenþa atât direct cât ºi indirect mãrimea
profitului. Dacã în totalul producþiei ponderea cea mai mare o au produsele ce aduc
un profit ridicat, atunci profitul firmei va creºte; dacã, dimpotrivã, ponderea cea
mai mare o au produsele cu profit mic ºi acestea se vând foarte bine, atunci profitul
firmei va fi mai mic.
ã viteza de rotaþie a capitalului – influenþeazã direct proporþional mãrimea
profitului. Dacã viteza de rotaþie a capitalului creºte, atunci ºi masa profitului creºte,
dacã scade viteza de rotaþie a capitalului, atunci ºi masa profitului scade.
Profit, rata profitului, rata rentabilitãþii, profit normal, supraprofit (profit de monopol),
profit legitim, profit nelegitim, profit brut, profit net (admis).
I. Precizaþi efectul:
1. Dacã producþia creºte, costul total ............................................ .
2. Dacã producþia scade, costul fix mediu ................................... .
3. Dacã producþia scade, costul variabil mediu ............................ .
4. Dacã producþia creºte, costul total mediu ................................. .
5. Dacã producþia creºte, costul marginal ..................................... .
6. Dacã productivitatea creºte, la nivel microeconomic, costul total mediu
............................................ .
7. Dacã cifra de afaceri creºte, iar profitul nu se modificã, rata profitului calculatã la
costul total .................................... .
8. Dacã productivitatea creºte exclusiv pe seama creºterii producþiei fizice, cheltuielile
salariale pe unitatea de produs .............................................. .
9. Dacã preþul creºte, oferta ................................. .
10. Dacã oferta scade, preþul ....................................... .
II. Asociaþi corect termenii din coloana A cu informaþiile din coloana B.
A B
1. CFM a. (O / O0) : (P / P0)
2. CVM b. (CT1 – CT0) / (Q1 – Q0)
3. CTM c. (Pr / CT)·100
4.Cmg d. Q / L
5. WmL e. CF / Q
6. Pr f. CTM – CFM
7. Ke o/p g. CFM + CVM
8. Rpr / CT h. CA – CT
61
III. Rezolvaþi:
1. Dacã preþul creºte cu 20%, în condiþiile unui coeficient de elasticitate a
ofertei în funcþie de preþ egal cu 2, calculaþi modificarea ofertei.
2. O societate comercialã utilizeazã un capital în valoare de 150 mld. u.m., din
care 80% capital fix. În condiþiile în care capitalul fix se amortizeazã în 12 ani,
calculaþi capitalul consumat de firmã într-un an.
3. Calculaþi costul total, costul fix ºi costul variabil ºtiind cã existã urmãtoarele
cheltuieli: cheltuieli cu materii prime = 50 u.m.; amortizarea utilajelor = 20 u.m.;
salarii directe = 5 u.m.; salarii indirecte = 3 u.m.; dobânzi = 10 u.m.; combustibil,
energie, apã pentru producþie = 2 u.m.
4. Completaþi tabelul ºi reprezentaþi grafic datele din tabel:
Q CF CV CT CFM CVM CTM Cmg
1 40
2 68 12
3 25.2
4 20
5 16
6 120
62
TEMA
3 PIAÞA – ÎNTÂLNIRE A
AGENÞILOR ECONOMICI
1. Piaþa
2. Concurenþa
3. Piaþa monetarã
4. Piaþa capitalurilor
5. Piaþa muncii
6. Piaþa valutarã*
7. Piaþa mondialã*
8. Echilibre ºi dezechilibre economice*
9. ªomajul*
10. Inflaþia*
11. Creºterea ºi dezvoltarea economicã*
12. Fluctuaþii ale activitãþii economice*
13. Statul în economia de piaþã*
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã precizaþi formele de organizare a economiei de-a lungul
timpului;
• sã caracterizaþi diferitele forme de organizare a economiei;
• sã identificaþi deosebirile dintre formele de organizare;
• sã definiþi piaþa;
• sã explicaþi raportul cerere-ofertã, preþul de echilibru ºi
rolul acestora în economia de piaþã.
Economia naturalã a apãrut din cele mai vechi timpuri, se menþine ºi astãzi, în
proporþii diferite de la þarã la þarã. Restrângerea economiei naturale s-a realizat con-
comitent cu afirmarea ºi extinderea economiei de schimb.
Economia de schimb are la bazã schimbul. Economia de schimb se caracte-
rizeazã prin:
• agenþii economici produc bunuri peste nevoile proprii, surplusul fiind destinat
schimbului;
• agenþii economici pot intra în posesia bunurilor pe care nu le produc ºi de
care au nevoie prin vânzare-cumpãrare;
• trebuinþele sunt satisfãcute mult mai bine decât în economia naturalã.
Economia de schimb a apãrut pe seama a douã condiþii: diviziunea muncii ºi
autonomia sau independenþa întreprinzãtorului.
Diviziunea muncii constã în specializarea agenþilor economici în vederea obþinerii
unui bun sau chiar împãrþirea pe operaþii, în cadrul procesului de obþinere a unui bun.
64
Spre exemplu, un agent economic din agriculturã, care în cadrul economiei
naturale, pe terenul propriu obþinea varzã, cartofi ºi tomate, acum se specializeazã
în cultura cartofilor. Opreºte pentru el atât cât are nevoie, iar surplusul îl schimbã,
fie în schimbul cartofilor primeºte varzã, fie vinde cartofii ºi cumpãrã varzã.
Diviziunea muncii reprezintã condiþia apariþiei ºi dezvoltãrii economiei de
schimb, dar, aºa cum spunea Adam Smith, reprezintã cel mai important factor de
progres pentru individ ºi societate. Avantajele diviziunii muncii sunt:
• creºterea producþiei;
• creºterea profitului;
• creºterea calitãþii produselor;
• reducerea timpului necesar realizãrii unui produs;
• crearea de noi locuri de muncã.
Deºi are o serie de avantaje, diviziunea muncii are ºi dezavantaje, ºi anume:
• pierderea dexteritãþii realizãrii întregului produs;
• monotonia muncii;
• creºterea riscului de ºomaj.
65
Atât economia de piaþã cât ºi economia de comandã sunt economii de schimb,
însã, în proporþii diferite de la þarã la þarã, existã ºi economie naturalã.
50
45
40
P Co
30 250 35
35 200 30
40 150
45 100
50 50
0 50 100 150 200 250 Q
Fig. 2. Cererea de sandale în funcþie de preþ
ªtiind cã asupra cererii acþioneazã anumiþi factori, printre care preþul, venitul,
sezonul, moda, preþul bunurilor substituibile, preþul bunurilor complementare, vom
analiza evoluþia curbei cererii de sandale în urma acþiunii factorului sezon.
66
Vara cererea de sandale creºte, iar iarna scade, astfel:
P
50
P Co C1 C2 45
30 250 300 200 40
35 200 250 150 35
40 150 200 100 30
45 100 150 50
50 50 100 25
50
45
40
P Oo O1 O2
30 50 100 25 35
35 100 150 50 30
40 150 200 100
45 200 250 150
50 250 300 200
0 25 50 100 150 200 250 300 Q
Fig. 4. Evoluþia ofertei de sandale
67
Preþul este instrumentul care-i permite cumpãrãtorului accesul la bunul econo-
mic. Prin confruntarea cererii cu oferta, pe piaþã se obþine preþul de echilibru. Astfel:
P
C O
50
45
40
P C O
30 250 50 35
35 200 100 30
40 150 150
45 100 200
50 50 250
0 50 100 150 200 250 Q
P
O
50
45
40
P Co O C1 C2
30 250 50 300 200 35
35 200 100 250 150 30
40 150 150 200 100
45 100 200 150 50
50 50 250 100 25
0 25 50 100 150 200 250 300 Q
Fig. 6. Modificarea preþului de echilibru
68
, Economia naturalã are la bazã autoconsumul.
, Economia de schimb a apãrut din cele mai vechi timpuri, dar existã ºi astãzi în
proporþii diferite de la þarã la þarã.
, Economia de schimb are la bazã schimbul de bunuri.
, Economia de schimb îmbracã douã forme: economia de piaþã ºi economia de
comandã.
, Piaþa este locul în care cererea se întâlneºte cu oferta.
, Preþul se formeazã liber, în funcþie de cerere ºi ofertã.
, Preþul de echilibru apare în situaþia în care cantitatea cerutã este egalã cu cantitatea
oferitã.
, Preþul de echilibru este preþul la care se realizeazã cel mai mare volum al
tranzacþiilor pe piaþã.
69
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi concurenþa;
• sã apreciaþi importanþa concurenþei pe piaþã;
• sã identificaþi tipurile de concurenþã;
• sã caracterizaþi formele concurenþei perfecte ºi ale concu-
renþei imperfecte;
• sã caracterizaþi tipurile de strategii concurenþiale.
70
2.3. Formele concurenþei
Se spune despre concurenþã cã este „mâna invizibilã”, cea care regleazã piaþa.
În funcþie de tipul concurenþei vom avea tipul de piaþã. Concurenþa poate fi: perfectã
ºi imperfectã.
2.3.1. Piaþa cu concurenþã perfectã
Modelul pieþei cu concurenþã perfectã este un model teoretic; el oferã o imagi-
ne a ceea ce ar trebui sã existe. Acest tip de piaþã are o serie de caracteristici:
• numãr mare de agenþi economici (producãtori ºi consumatori) cu puteri
aproximativ egale, adicã atomicitate perfectã;
• bunuri omogene, adicã bunurile sã aibã aceleaºi caracteristici, indiferent de
firma care le produce;
• bunã informare a agenþilor economici cu privire la preþ, cantitate, calitate;
• libertatea de a intra ºi ieºi de pe piaþã pe principii economice. Orice produs
intrã pe piaþã atunci când este cerut de consumatori, iar preþul de vânzare este mai
mare decât costul ºi iese de pe piaþã atunci când nu mai este cerut de consumatori,
iar preþul de vânzare este mai mic decât costul de producþie, ceea ce înseamnã cã
producãtorul obþine pierderi;
• posibilitatea de a intra, în orice moment, în posesia factorilor de producþie
de care un agent economic are nevoie.
Deci, piaþa cu concurenþã perfectã este un model teoretic. Dacã una din
caracteristicile pieþei cu concurenþã perfectã nu se regãseºte pe piaþã, atunci piaþa
nu este o piaþã cu concurenþã perfectã, ci o piaþã cu concurenþã imperfectã.
2.3.2. Piaþa cu concurenþã imperfectã
În orice þarã întâlnim piaþã cu concurenþã imperfectã, concurenþã care infirmã
una, mai multe sau chiar toate caracteristicile pieþei cu concurenþã perfectã.
Piaþa cu concurenþã imperfectã are mai multe forme:
1. Analizaþi situaþia firmei din cartierul vostru din punctul de vedere al concurenþei.
2. Dacã numãrul producãtorilor este foarte mare, iar al consumatorilor este mic, ce
fel de concurenþã existã?
3. Dacã aþi fi antreprenor, ce tip de strategie aþi adopta? Explicaþi.
4. Studiaþi piaþa autoturismelor, piaþa telefoniei mobile, piaþa legumelor ºi piaþa
cerealelor din România ºi identificaþi tipul de concurenþã existent.
5. Analizaþi situaþia pieþei pantofilor sport din România ºi identificaþi caracteristicile
acesteia.
6. Identificaþi forma de piaþã cu concurenþa imperfectã existentã în situaþia când o
firmã dominã oferta de maºini de spãlat automate, controleazã piaþa ºi preþul maºinii de
spãlat automate.
73
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã cunoaºteþi importanþa banilor;
• sã ºtiþi când au apãrut primele monede ºi bancnote;
• sã calculaþi dobânda ºi profitul bancar;
• sã ºtiþi care sunt cauzele ºi cãile reglãrii masei monetare.
76
Se constatã urmãtoarele:
– dacã volumul bunurilor ºi serviciilor supuse tranzacþionãrii creºte, iar celelalte
condiþii rãmân nemodificate, masa monetarã creºte;
– dacã preþul bunurilor creºte, iar celelalte condiþii nu se modificã, masa
monetarã creºte;
– dacã viteza de rotaþie a monedei creºte, rãmânând nemodificate celelalte
condiþii, masa monetarã scade.
– dacã preþul bunurilor creºte ºi volumul bunurilor rãmâne nemodificat, masa
monetarã creºte, ceea ce conduce la scãderea puterii de cumpãrare a banilor.
Puterea de cumpãrare reprezintã cantitatea de bunuri ºi servicii ce se poate
cumpãra cu o unitate monetarã sau cu întreaga masã monetarã.
1 M
Pcm ; Pcb ;
P P
unde : Pcm – puterea de cumpãrare a monedei;
Pcb – puterea de cumpãrare a banilor;
P – preþul bunurilor.
78
b) dobândã compusã, dacã perioada de acordare a creditului este mai mare de un an.
D = C(1 + d)n – C ,
unde: D – dobânda;
C – creditul;
n – durata de acordare a creditului.
Exemplu: C = 10.000.000 u.m.
d = 15%; n = 2 ani
D = C(1 + d)n – C = 10 000 000(1 + 15%)2 – 1000000 = 3 225 000 u.m.
Diferenþa de dobândã apare datoritã creºterii perioadei de acordare a creditului.
Suma pe care un debitor o are de plãtit la sfârºitul perioadei de creditare va fi forma-
tã din credit ºi dobândã, astfel :
Sn = C + D = C + C(1 + d)n – C = C(1 + d)n
Sn = C(1 + d)n
Banca este cea care pãstreazã economiile agenþilor economici (funcþia pasivã),
pentru care plãteºte dobândã, dar acordã ºi împrumuturi (funcþia activã), pentru
care încaseazã dobândã. Diferenþa dintre dobânda încasatã de bancã ºi dobânda
plãtitã de bancã reprezintã câºtigul brut al bãncii. Dacã din acest câºtig se scad
cheltuielile de funcþionare ale bãncii se obþine profitul bancar.
Cbrut = Dî – Dp;
Prbancar = Cbrut – Cf.
unde: C brut – câºtigul brut al bãncii;
Dî – dobânda încasatã de bancã;
Dp – dobânda plãtitã de bancã;
Pr bancar – profitul bancar;
Cf – cheltuielile de funcþionare ale bãncii.
Cauzele reducerii masei monetare:
– reducerea volumului valoric al bunurilor ºi serviciilor supuse tranzacþionãrii.
Þinând cont de acel echilibru care ar trebui sã existe în economia unei þãri, aceastã
situaþie conduce la un surplus de masã monetarã ce nu are acoperire în bunuri ºi
servicii ºi, deci, trebuie retrasã din circulaþie.
– creºterea vitezei de circulaþie a monedei. Cu cât viteza de circulaþie a monedei
este mai mare, cu atât masa monetarã este mai micã, deoarece, în condiþiile unui
volum dat al bunurilor destinate vânzãrii, ele sunt mãrimi invers proporþionale.
– existenþa excedentului bugetar. În situaþia în care veniturile bugetare sunt
mai mari decât cheltuielile bugetare, acest surplus rãmâne în contul Trezoreriei,
bani care sunt în afara circulaþiei.
– schimbul monedei naþionale în moneda altor þãri. În situaþia în care o cantitate
de monedã naþionalã este transformatã în monedã strãinã masa monetarã scade.
Reducerea masei monetare se realizeazã pe urmãtoarele cãi:
– mãrirea rezervei minime obligatorii la Banca Naþionalã, lucru ce conduce la
micºorarea creditelor;
– limitarea creditelor sau plafonarea lor, adicã sã nu depãºeascã o anumitã
sumã sau un procent din disponibilitãþile bãneºti ale bãncilor;
– schimbul valutar.
79
Masa monetarã este reglatã, aºa cum spuneam, de banca de emisiune, operaþiune
ce trebuie realizatã în aºa fel încât sã permitã o dezvoltare a economiei, dar fãrã a
mãri inflaþia.
Bani, troc, dobândã, rata dobânzii, piaþa monetarã, câºtig brut al bãncii, profit bancar.
1. Georgescu îºi construieºte o casã. Pentru asta a angajat o echipã de muncitori care
sã cumpere materialele necesare sã construiascã. Ce funcþii îndeplinesc banii? Explicaþi.
2. În situaþia în care rata dobânzii creºte, ce se întâmplã cu volumul creditelor acordate?
3. Dacã rata dobânzii este de 20%, iar creditul acordat este de 10 000 000 u.m.,
calculaþi dobânda plãtitã de debitor, dacã perioada de acordare a creditului este de o lunã.
4. O bancã acordã sub formã de credite sumele deponenþilor în valoare de 8000 u.m.
Rata dobânzii încasate de bancã este 15%, iar rata dobânzii plãtite este de 10%. Dacã
cheltuielile de funcþionare reprezintã 25% din câºtigul brut, calculaþi profitul bancar ºi
cheltuielile de funcþionare.
80
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã identificaþi obiectul ºi preþul pieþei capitalurilor;
• sã definiþi acþiunile ºi obligaþiunile;
• sã caracterizaþi formele pieþei financiare;
• sã idenþificaþi rolul bursei de valori pe piaþa financiarã.
81
Aºa cum pe piaþa monetarã cei ce au nevoie de disponibilitãþi bãneºti se
împrumutã de la bãnci plãtind în schimb o dobândã, la fel ºi pe piaþa capitalurilor se
pot împrumuta emiþând aceste titluri. Cei ce emit astfel de titluri se obligã sã le
rãscumpere la scadenþã, plãtind o dobândã certã indiferent de situaþia economico-
financiarã. Din acest motiv, obligaþiunile sunt considerate titluri de valoare cu venit
fix, numit dobândã.
D = C d,
unde: D – dobânda (venit adus de obligaþiune);
C – cursul obligaþiunii;
d – rata dobânzii.
Exemplu: Dacã un agent economic cumpãrã o obligaþiune la un curs de
1 000 000 u.m., în condiþiile unei rate a dobânzii de 12%, la scadenþã,
agentul economic va primi o dobândã de 120 000 u.m.
D = C d = 1 000 000 12 / 100 = 120 000 u.m.
Principalul emitent de obligaþiuni este statul, pentru a-ºi acoperi deficitul
bugetar.
ã Asemãnãri ºi deosebiri ale titlurilor de valoare:
Vg sau Dv
r 100 ,
VN
unde: r – randamentul plasamentului;
V g – venit garantat (dobânda);
D v – dividend scontat;
VN – valoarea nominalã.
Pentru ca investiþia sã fie rentabilã, randamentul plasamentului (r) trebuie sã
fie mai mare sau cel mult egal cu rata dobânzii (d ).
r d
Tranzacþiile efectuate la bursa de valori pot fi: la vedere ºi la termen.
ã Operaþiunile la vedere constau în tranzacþionarea titlurilor în momentul
întâlnirii celor douã pãrþi (vânzãtorul ºi cumpãrãtorul).
ã Operaþiunile la termen se realizeazã astfel: se încheie un contract între cele
douã pãrþi, ce conþine: numele celor douã pãrþi (vânzãtorul ºi cumpãrãtorul), numãrul
titlurilor tranzacþionate, cursul existent în momentul încheierii contractului ºi un
termen de lichidare sau scadenþã. Tranzacþionarea efectivã are loc la scadenþã, la
cursul existent în contract. Dacã pânã la scadenþã cursul titlurilor scade, cel ce
câºtigã este vânzãtorul, fiind un speculator „á la baisse”, iar dacã pânã la scadenþã
cursul titlurilor creºte, cel ce câºtigã este cumpãrãtorul fiind un speculator „á la
hausse”. Cel ce intuieºte evoluþia cursului câºtigã, celãlalt pierde, operaþiile la termen
fiind speculative.
83
Exemplu: În momentul t0 , cursul acþiunilor firmei X este de 1000 u.m.
Între agenþii economici A (vânzãtor) ºi B (cumpãrãtor) se încheie un con-
tract de vânzare-cumpãrare a 2000 acþiuni, cu scadenþa în t1. La scadenþã,
cursul acþiunilor este de 1200 u.m.
Din acestã operaþiune câºtigã agentul economic B (cumpãrãtor), deoarece
cursul acþiunilor a crescut, fiind un speculator „á la hausse”. Agentul eco-
nomic B a câºtigat:
(1200 u.m. / acþiune – 1000 u.m. / acþiune) 2000 acþiuni =
= 200 u.m. /acþiune 2000 acþiuni = 400 000 u.m.
Dacã la scadenþã cursul ar fi fost 800 u.m. / acþiune, cel ce câºtiga era
agentul economic A (vânzãtor), fiind un speculator „á la baisse”. El ar fi
câºtigat:
(1000 u.m. /acþiune – 800 u.m. / acþiune) 2000 acþiuni =
200 u.m. / acþiune 2000 acþiuni = 400 000 u.m.
ã Asemãnãri ºi deosebiri ale formelor pieþei financiare :
Acþiuni, obligaþiuni, curs, dividend, piaþa financiarã primarã, piaþa financiarã secundarã,
operaþii la vedere, operaþii la termen, bursã de valori.
Cererea de forþã de muncã provine din partea firmelor ºi este datã de numãrul
locurilor de muncã.
Pentru a fi satisfãcutã cererea de forþã de muncã se apeleazã la disponibilitãþile
de muncã existente în societate. Acestea devin ofertã în condiþiile remunerãrii,
salarizãrii.
86
5.3. Caracteristicile cererii ºi ale ofertei de forþã de muncã
Cererea ºi oferta de forþã de muncã au anumite caracteristici, ºi anume:
• cererea de forþã de muncã se formeazã într-o perioadã lungã de timp; pentru a
crea noi locuri de muncã, o firmã are nevoie de timp pentru a obþine profit ºi a investi;
• oferta de forþã de muncã se formeazã într-o perioadã lungã de timp; cei ce
constituie oferta de forþã de muncã au nevoie de cel puþin 16 ani pentru a creºte ºi
a se forma ca ofertã de forþã de muncã;
• oferta de forþã de muncã are o mobilitate scãzutã, deoarece oamenii înainte
de a-ºi schimba locul de muncã analizeazã toþi factorii, ºi anume: viitorul loc de
muncã, viitorul oraº, starea de sãnãtate, cât mai au pânã la pensie etc. În general,
oamenii sunt ataºaþi de mediul economico-social, chiar dacã nu au avantaje econo-
mice.
• oferta de forþã de muncã este perisabilã. Cei ce constituie oferta de forþã de
muncã au nevoi, care pot fi satisfãcute cu bunuri în posesia cãrora intrã cu ajutorul
banilor proveniþi din salariu. Ca atare, nici o persoanã nu poate aºtepta la nesfârºit
angajarea pe un anumit loc de muncã.
• oferta de forþã de muncã nu reprezintã o marfã, oferta de forþã de muncã nu
se formeazã doar pe principiile economiei de piaþã;
• cererea ºi oferta de forþã de muncã nu pot fi substituite, tocmai datoritã faptului
cã nu sunt omogene; nu poate fi înlocuit un chimist cu un fizician, un inginer cu un
economist etc.
Cererea ºi oferta de forþã de muncã sunt douã variabile ale pieþei forþei de
muncã. Aceastã piaþã cuprinde douã segmente: unul la nivelul economiei naþionale,
unde se formeazã condiþiile generale de salarizare ºi cel de-al doilea la nivel
microeconomic, unde cererea ºi oferta se întâlnesc în termeni reali, în funcþie de
condiþiile unitãþii economice ºi ale salariaþilor (condiþiile de muncã, numãr de ore
lucrate, studiile salariaþilor etc.).
5.4. Salariul
Salariul reprezintã preþul pe piaþa forþei de muncã ºi se formeazã în urma
confruntãrii cererii cu oferta de forþã de muncã.
forþã de muncã
de echilibru (ca ºi pe piaþa bunu- 150
rilor ºi a serviciilor, unde apare Oferta de
100
forþã de muncã
preþul de echilibru – figura 1). 50
În situaþia în care cererea de 0
forþã de muncã se mãreºte, salariul 1 2 3 4
creºte. C, O
Fig. 1. Formarea salariului de echilibru
87
Dacã oferta de forþã de muncã
salariul
se mãreºte, atunci salariul de echilibru
scade (figura 2).
Salariul poate fi privit din
perspectiva angajatorului, a celui
care-l plãteºte; din acest punct de
vedere salariul reprezintã un cost,
adicã ceea ce cheltuieºte angajatorul
cu factorul muncã. De asemenea,
salariul poate fi privit ºi prin prisma
celui ce-l primeºte pentru munca
0 C, O
depusã; din acest punct de vedere
Fig. 2. Modificarea salariului de echilibru
salariul este un venit.
De-a lungul timpului, mãrimea salariului a crescut ca urmare a creºterii produc-
tivitãþii muncii, a creºterii cheltuielilor cu ºcolarizarea, cu întreþinerea, cu transportul,
cu odihna etc.
În evoluþia sa, salariul a fost supus unor procese contradictorii, ºi anume:
• procesul de diferenþiere, deoarece angajatorul, în stabilirea salariului, þine
cont de calificarea angajatului, de caracterul muncii, mediul în care se desfãºoarã
activitatea etc.;
• procesul de apropiere-egalizare – angajaþii considerã cã desfãºoarã aceeaºi
muncã ºi trebuie sã primeascã acelaºi salariu. De regulã, angajaþii nu þin cont de
eficienþa muncii, de calitatea activitãþii prestate.
Pentru ca activitatea unei societãþi sã fie profitabilã, mãrimea salariilor trebuie
sã sporeascã eficienþa muncii ºi aspiraþia la ridicarea pregãtirii.
Salariul îmbracã mai multe forme, astfel:
• salariul nominal – reprezintã suma de bani primitã de un salariat în schimbul
muncii depuse;
• salariul real – reprezintã bunurile ºi serviciile ce pot fi cumpãrate cu salariul
nominal. Salariul real depinde de salariul nominal ºi de nivelul preþurilor.
SN
SR ,
P
unde: SR – salariul real;
SN – salariul nominal;
P – nivelul preþurilor.
Pentru a ilustra modificarea salariului real este folosit indicatorul numit
modificarea relativã (procentualã) a salariului real:
%SR = ISR – 100%,
unde: %SR – modificarea procentualã a salariului real;
ISR – indicele salariului real.
SR
ISR 1 100,
SR0
unde: SR1 – salariul real în perioada curentã;
SR0 – salariul real în perioada de iniþialã (anterioarã).
88
Pentru salariat cel mai important este salariul real, el reprezentând puterea sa
de cumpãrare (adicã ce cantitate de bunuri poate cumpãra cu salariul nominal).
Exemplu: Dacã salariul nominal al unui salariat creºte cu 10%, iar preþurile
bunurilor de consum cresc cu 15%, puterea de cumpãrare a salariatului
scade.
SN1 = SN0 + 10%SN0 = 110% SN0
P1 = P0 + 15%P0 = 115%P0
%SR = ?
SR1
%SR = ISR – 100% = 100 – 100%
SR0
SN1 110% SN 0
SR1 0,956 SR0
P1 115P0
SR 0,956 SR0
SR 1 100 100% 100 100 95,6% 100% 4,4%
SR0 SR0
Deºi salariul nominal creºte, salariul real scade, lucru care-l nemulþumeºte
pe angajat.
• salariul social reprezintã suma de bani plãtitã de societate celor ce au suferit
accidente de muncã, boli profesionale sau sunt afectaþi de ºomaj;
• salariul colectiv reprezintã suma de bani plãtitã de societate angajaþilor pentru
participarea la obþinerea beneficiilor.
Salariul este influenþat în mod direct de raportul dintre cererea ºi oferta de forþã
de muncã, însã indirect este influenþat de modul în care salariaþii sunt organizaþi în
sindicate, de modul în care acestea negociazã cu organizaþiile patronale, de migraþia
forþei de muncã la nivel internaþional etc. Influenþa acestor factori conduce la creºterea
salariului nominal.
În România, salariul nominal a evoluat conform datelor din tabelul de mai jos:
Salariul mediu
Anul
Brut (RON) Net (RON)
2002 – decembrie 652 453
2003 – decembrie 807 566
2004 – decembrie 973 688
2005 – decembrie 1121 848
2006 – martie 1101 828
Sursa: Institutul Naþional de Statisticã
89
, Obiectul pieþei forþei de muncã îl constituie forþa de muncã, iar preþul poartã
denumirea de salariu.
, Nevoia de muncã devine cerere în condiþiile salarizãrii acesteia.
, Salariul real este cel ce influenþeazã comportamentul salariatului în muncã.
Forþã de muncã, salariu nominal, salariu real, salariu social, salariu colectiv.
90
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã identificaþi obiectul pieþei valutare;
• sã definiþi cererea ºi oferta de valutã;
• sã clasificaþi operaþiile care apar pe piaþa valutarã inter-
bancarã;
• sã caracterizaþi piaþa valutarã interbancarã de la Bucureºti.
92
, Obiectul pieþei valutare îl constituie valuta (moneda altor state).
, Preþul poartã denumirea de curs de schimb.
, Atât bãncile cât ºi casele de schimb sunt obligate sã afiºeze cursul monedelor cu
care lucreazã.
, Bãncile ºi casele de schimb afiºeazã un curs la vânzare ºi un curs la cumpãrare.
, Cursul oficial este stabilit de Banca Naþionalã ºi are valabilitate o zi lucrãtoare.
, Cursul de schimb are caracter orientativ.
93
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi piaþa mondialã;
• sã identificaþi componentele pieþei mondiale;
• sã definiþi importul ºi exportul de mãrfuri ºi balanþa
comercialã;
• sã identificaþi componentele balanþei comerciale ºi ale
balanþei de plãþi;
• sã calculaþi indicatorii curs de revenire la export ºi curs de
revenire la import pentru a stabili eficienþa operaþiunilor
de comerþ exterior.
7.1. Importanþa pieþei mondiale
Nici o economie a unui stat nu se poate dezvolta de una singurã. Ea este parte
componentã a unei entitãþi mult mai mari, formatã din economiile tuturor þãrilor. Pentru
a putea înþelege modul în care acestea interacþioneazã este necesar sã descifrãm ce se
întâmplã în interiorul acestei entitãþi, pe care o numim economie mondialã. Avem în
faþã practic cea mai mare ºi complexã piaþã care poate exista, o piaþã care probeazã
din plin faptul cã, actualmente, esenþa oricãrei economii este schimbul.
Atunci când obiectul exportului este tangibil – bun, avem de-a face cu un
export vizibil. Atunci când obiectul exportului este un serviciu, avem de-a face cu
un export invizibil.
În aceste procese de export-import, fiecare stat ºi fiecare agent economic va
încerca sã-ºi maximizeze interesele. În acest sens apar politicile comerciale. De
exemplu, dacã un stat vrea sã protejeze agenþii economici dintr-un anumit sector, el
poate institui bariere vamale, taxând suplimentar produsele importate care vin sã
le concureze pe cele indigene. Barierele nu trebuie sã fie neapãrat tarifare. Statul
poate impune standarde de calitate, de protecþia mediului ºi a consumatorului în
acelaºi scop: limitarea importurilor. Dacã statul vrea sã stimuleze exporturile, poate
acorda subvenþii de export care sã-i determine pe agenþii economici sã-ºi orienteze
producþia cãtre parteneri comerciali din afara graniþelor þãrii.
Existã ºi state care preferã sã lase liberã circulaþia bunurilor ºi a serviciilor. În
economia modernã, caracterizatã prin tendinþa de globalizare, comerþul
internaþional creºte mult mai rapid decât producþia ºi produsul intern brut (PIB).
Din pãcate, se constatã o concentrare din ce în ce mai accentuatã a comerþului
95
internaþional în statele cu economii puternic dezvoltate. Concurenþa este din ce în
ce mai acerbã, iar reglementãrile care privesc importul ºi exportul devin mai
numeroase ºi mai stricte.
Participarea fiecãrui stat la comerþul internaþional are loc prin intermediul
importurilor ºi exporturilor.
Comerþul exterior al unei þãri include totalitatea importurilor ºi exporturilor pe
care agenþii economici din acel stat le fac cu restul lumii. Toate aceste operaþiuni sunt
înregistrate la nivel naþional într-un tabel ce poartã denumirea de balanþã comercialã.
Diferenþa dintre exporturi ºi importuri decide tipul de balanþã comercialã.
Evident, situaþia favorabilã pentru orice stat este ultima, cu balanþa comercialã
excedentarã. Astfel de balanþe se întocmesc nu numai la nivel global, ci ºi la nivel
de þãri partenere. Balanþa comercialã este componentã a balanþei de plãþi.
Orice relaþie comercialã între agenþii economici presupune transferuri bãneºti.
Ansamblul creanþelor sau sumelor pe care le primeºte o þarã ºi a plãþilor sale în
relaþiile cu exteriorul, în decurs de un an calendaristic, ca urmare a operaþiunilor
de pe piaþa mondialã (comerciale, financiare ºi monetare), dintre agenþii rezidenþi
ºi restul lumii, sunt incluse în balanþa de plãþi a þãrii respective.
96
7.4. Eficienþa comerþului internaþional
Ca orice domeniu economic ºi comerþul exterior este evaluat pe baza criteriilor
de eficienþã (raportul dintre efect ºi efort).
Fiecare agent economic îºi poate calcula eficienþa exportului prin prisma
cheltuielii pe care o face pentru a obþine o unitate valutarã. Acesta este, practic,
cursul de revenire la export.
Pi Cc
CRE ,
Pe
unde: CRE – curs de revenire la export ;
P i – preþ intern (în lei);
Cc – cheltuielile cu transportul pânã la frontierã (în lei);
Pe – preþul, în valutã, la frontierã.
Exemplu: Un agent economic exportã mãrfuri în valoare de 10 000 RON.
lei, plãtind taxe de transport pânã la frontierã în valoare de 5 000 RON.
Din vânzarea mãrfurilor exportate, agentul economic încaseazã suma de
10 000 $. Cursul de schimb este: 2,7 lei (RON) / $. Operaþiunea de export
este eficientã?
Pi Cc 10000 5000 RON 15000 (RON)
CRE 1,5 (RON) / $
Pe 10 000 $ 10000$
Concluzie: Pentru o unitate valutarã obþinutã, agentul economic a cheltuit
suma de 1,5 (RON). Deci, operaþiunea de export este eficientã.
Criteriul de eficienþã presupune relaþia: CRE T Cs (curs de schimb).
Eficienþa importului se apreciazã prin cantitatea de monedã naþionalã ce se
obþine din vânzarea pe piaþa internã a mãrfii importate cu o unitate valutarã.
Pi Ti
CRI
Piv
unde: CRI– curs de revenire la import;
P i – preþ intern (în lei);
Ti – taxe de import (în lei);
Piv – preþ de import la frontierã, în valutã.
Exemplu: Agentul economic X importã mãrfuri în valoare de 20 000 $ ºi
plãteºte taxe de import de 10% din valoarea mãrfurilor importate la cursul
de schimb de 2,7 (RON) / $. Din vânzarea mãrfurilor importate, se obþine
suma de 50 000 RON. Este eficientã operaþiunea de import?
10
50000 RON 20 000$ 2,7 RON / $
P T 100
CRI i i
Piv 20000 $
50000 5400 RON 44600 RON 2,23 (RON) / $
20 000 $ 20 000$
97
Concluzie: Pentru fiecare unitate valutarã cheltuitã, agentul economic
încaseazã suma de 2,23 (RON). Deci, operaþiunea de import este
ineficientã.
Criteriul de eficienþã presupune relaþia: CRI U Cs (curs de schimb).
Creºterea eficienþei economice a comerþului exterior presupune:
• mãrirea ponderii produselor cu grad mare de prelucrare în exporturi;
• ridicarea calitãþii bunurilor ºi serviciilor exportate;
• valorificarea superioarã a resurselor interne;
• reducerea cheltuielilor de producþie prin creºterea productivitãþii muncii;
• îmbunãtãþirea imaginii statului ºi brandurilor naþionale pe piaþa externã.
Un produs poate fi competitiv la export fie prin preþ (costuri de producþie mici,
ratã de schimb favorabilã, ratã de profit rezonabilã), fie structural (calitate ridicatã,
grad de inovaþie, prestigiul mãrcii).
Ca o concluzie, un criteriu care înglobeazã toate elementele ºi oferã verdictul
asupra eficienþei comerþului exterior este aportul sãu la creºterea produsului
naþional net (PNN) ºi la creºterea economicã.
• Bariere vamale – taxe sau impozite aplicate mãrfurilor importate pentru protejarea
producþiei interne.
• Creanþe – sume de bani datorate de un stat sau o terþã persoanã.
Echilibrul general este acea stare cãtre care converg toate pieþele – indiferent
cã vorbim de piaþa bunurilor ºi serviciilor, piaþa monetarã, piaþa muncii ori
piaþa naþionalã sau internaþionalã –, caracterizatã prin faptul cã cererea ºi
oferta sunt relativ egale, eventualele diferenþe nefiind în mãsurã sã aducã
perturbãri notabile.
99
Dacã discutãm despre echilibru la nivel de piaþã naþionalã, atunci cererea
agregatã trebuie sã fie echilibratã de oferta agregatã.
Cererea agregatã sau cheltuielile totale, globale (CT) poate fi definitã ca suma
dintre cheltuielile de consum (Chc), cheltuielile pentru investiþii (Chi), cheltuielile
guvernamentale (Chg) ºi exportul (E).
CT = Chc + Chi + Chg + E
Oferta agregatã (O) este constituitã din producþia internã (Qn) la care adãugãm
importul (I).
O = Qn + I
100
obþinã venituri suficiente pentru a-ºi sigura un trai cât mai bun. Deci, ecuaþia
echilibrului pe piaþa muncii ar fi :
YL = DL
Ar mai trebui adãugat un lucru: atingerea unei stãri de echilibru general
presupune trecerea prin stãri de echilibru intermediare, ba chiar prin stãri grave
de dezechilibru, oricare ar fi piaþa la care ne raportãm.
101
, Echilibrul economic este starea caracterizatã de cerere relativ egalã cu oferta.
, Echilibrul pe piaþa bunurilor ºi a serviciilor apare în situaþia în care cererea de
bunuri ºi servicii este egalã cu oferta de bunuri ºi servicii.
, Echilibrul pe piaþa monetarã apare atunci când cererea de monedã este egalã cu
oferta de monedã.
, Echilibrul pe piaþa muncii apare atunci când cererea de muncã este egalã cu
oferta de muncã.
, Dezechilibrele pe piaþa bunurilor ºi a serviciilor sunt presiunea ºi absorbþia.
, Dezechilibrul pe piaþa monetarã este inflaþia.
, Dezechilibrul pe piaþa muncii este ºomajul.
102
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi noþiunile de ºomaj ºi ºomerul;
• sã calculaþi rata ºomajului;
• sã identificaþi elementele ce caracterizeazã ºomajul ºi
procesele care îl genereazã;
• sã stabiliþi mãsurile de diminuare a ºomajului.
O persoanã poate fi consideratã ºomer dacã este aptã de muncã, cautã un loc
de muncã – ºi în acest sens se aflã înscris pe una din listele oficiale – ºi nu
gãseºte un loc unde sã-ºi desfãºoare activitatea, pe duratã parþialã sau pe duratã
totalã (deplinã).
ªomeri
104
9.3. Formarea ºomajului
În linii mari, ºomajul se formeazã ca urmare a douã procese economice.
ã Primul ar fi cel prin care o parte a populaþiei ocupate îºi pierde din diferite
motive locul de muncã, trecând în rândurile ºomerilor. Aceste motive dau ºi ele
naºtere unor tipuri de ºomaj:
– crizã sau conjuncturã nefavorabilã, repetabilã în timp la intervale mai lungi
sau mai scurte; avem de-a face cu un ºomaj conjunctural sau ciclic;
– modificarea structurii pe activitãþi a economiei (restrângerea sectoarelor
fãrã profitabilitate, fãrã viitor); avem de-a face cu un ºomaj structural;
– înlocuirea unor tehnologii învechite cu unele noi, moderne, ceea ce presupune
implicit reducerea locurilor de muncã; avem de-a face cu un ºomaj tehnologic.
ã Un al doilea proces economic generator de ºomaj este creºterea ofertei de
muncã într-un ritm ce nu poate fi susþinut de mãrirea cererii de muncã. Aceasta
poate avea loc prin atingerea vârstei legale de muncã de cãtre noi generaþii, de
dorinþa de activare a unor persoane apte de muncã dar care nu au dorit pânã
acum sã aibã o ocupaþie productivã.
În condiþii de echilibru pe piaþa muncii nu poate exista ºomaj involuntar, adicã
persoane care doresc sã lucreze dar nu au unde. Poate sã aparã însã ºi un alt fel de
ºomaj, ºomajul voluntar. Acesta presupune ca unele persoane sã refuze anumite
locuri de muncã pe motiv cã le considerã nesatisfãcãtoare, incompatibile cu nivelul
lor de pregãtire ºi calificare.
ªomajul a fost o caracteristicã constantã a economiei româneºti
postdecembriste. Dacã pânã în 1989 statisticile, mai mult sau mai puþin manipu-
late, consemneazã zero la acest indicator, începând cu 1991 el creºte pânã la
maxime de 11-12%. Dar iatã care a fost evoluþia ratei ºomajului în România între
anii 1995–2005, conform statisticilor INSSE.
An 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Rata
9,5 6,6 8,9 10,3 11,8 10,5 8,8 8,4 7,4 9,3 8,6
ºomajului (%)
ªomaj, ºomaj ciclic, ºomaj structural, ºomaj tehnologic, ºomaj voluntar ºi involuntar,
ajutor de ºomaj.
107
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã definiþi inflaþia;
• sã calculaþi inflaþia;
• sã determinaþi cauzele ºi efectele inflaþiei, precum ºi mãsurile
care pot conduce la stoparea sau încetinirea fenomenului
inflaþionist.
109
QP
IPC 0 1 ,
Q0 P0
unde: Q 0 – producþia iniþialã;
P 1 – preþul final;
P 0 – preþul iniþial.
În România, evaluarea inflaþiei se face dupã modelul Uniunii Europene cu
ajutorul unui indice de preþ clasic de tip Laspeyres, de forma:
n
IPC Wio I pi
i 1
unde: IPC – indicele general al preþurilor de consum;
Wio – ponderea fiecãrui sortiment în „costul general de bunuri” din perioada
de bazã;
I pi – indicele elementar al preþurilor fiecãrei grupe sortimentale care intrã
în calculul indicelui general.
Pentru a determina acest indicator se utilizeazã cu preponderenþã un panel
(coº), în care se estimeazã procentual ponderea fiecãrui tip de cheltuialã din bugetul
unei familii. Astfel, putem sã avem o creºtere mai mare a preþului unui bun cu o
influenþã mai micã în rata inflaþiei, decât a altuia care s-a scumpit mai puþin, dar
are o pondere superioarã în coº.
În România, acest panel este cotat cu 10000 de puncte, din care 4071 revin
mãrfurilor alimentare, 4225 mãrfurilor nealimentare ºi 1704 puncte alocate
serviciilor. Spre exemplu, cea mai mare pondere (ºi influenþã asupra inflaþiei) o au,
din categoria mãrfurilor alimentare, carnea ºi preparatele din carne (908 puncte)
ºi pâinea (863 puncte); din categoria mãrfurilor nealimentare energia electricã,
gazele ºi energia termicã (964 puncte), iar din cea a serviciilor, telefonul (529
puncte).
Revenind la mãsurarea inflaþiei, dupã intensitatea cu care aceasta se manifestã,
se disting cinci forme:
– inflaþie târâtoare (3%) (ex.: Japonia, S.U.A., Statele Uniunii Europene);
– inflaþie moderatã (3-6%) (ex.: Portugalia, Grecia);
– inflaþie rapidã (6-10%) (ex.: România, Polonia, Ungaria);
– inflaþie galopantã (10-50%) (ex.: România în anul 2000);
– hiperinflaþie >50% (ex.: România în 1993).
Din exemplele de mai sus putem trage concluzia cã fenomenul inflaþionist este
unul prezent în orice economie contemporanã, diferã doar mãrimea ratei inflaþiei
ºi influenþa acestui dezechilibru asupra economiei. Dacã facem o corelaþie cu
indicatorul creºtere economicã, atunci aceasta poate fi:
– creºtere economicã neinflaþionistã, caracterizatã de o inflaþie sub 3%,
controlatã ºi un ritm de creºtere superior ratei inflaþiei;
– creºtere economicã inflaþionistã (nefavorabilã oricãrui stat), caracterizatã
prin faptul cã ritmul de creºtere a preþurilor depãºeºte creºterea economicã.
Un fenomen interesant apare atunci când inflaþia ºi creºterea economicã sunt
egale. Practic asistãm la ceea ce economiºtii numesc „creºtere economicã zero”.
110
10.5. Efectele inflaþiei
Cum numãrul celor care susþin aceastã teorie este mai mare, trebuie sã conchi-
dem cã inflaþia este un fenomen, în general, negativ. Argumentele acestor susþinãtori
sunt multiple. În primul rând sunt afectate veniturile populaþiei. Prin creºterea
preþurilor, costul vieþii se mãreºte, iar cei care au venituri constante vãd cum, de la
lunã la lunã, nu mai pot achiziþiona aceeaºi cantitate de bunuri ºi servicii. Un alt
efect al inflaþiei, derivat din cel de mai sus, este scãderea consumului. Cu cât cresc
preþurile, la salarii constante, cu atât scade consumul.
Nici economisirea nu mai este stimulatã. Dacã rata dobânzii este inferioarã
inflaþiei, cei care au disponibilitãþi bãneºti vor fi tentaþi ori sã caute un mod avantajos
de investire, ori sã-i „arunce” în consum, generând un nou val inflaþionist. Nici
creditorii nu sunt avantajaþi pentru cã, în cazul în care dobânda este inferioarã
inflaþiei, la rambursare ei se aleg cu o sumã mai micã, de profit nemaiputând fi
vorba. Inflaþia va avea efecte negative ºi asupra producþiei. Creºterea costurilor,
diminuarea cererii, instabilitatea economicã ºi lipsa predictibilitãþii pe termen lung
vor determina mulþi oameni de afaceri sã-ºi restrângã activitatea, sã-ºi reducã
producþia. Din aceastã restrângere de activitate vor rãmâne oameni fãrã locuri de
muncã, ºi, deci, ºomaj în creºtere.
Existã ºi un grup restrâns care vede ºi partea plinã a paharului în ceea ce priveºte
inflaþia. Ei considerã cã, în condiþii de inflaþie, oamenii ºi agenþii economici gestioneazã
mai bine banii, firmele ineficiente sunt eliminate, debitorii care se împrumutã cu rata
dobânzii sub nivelul inflaþiei îºi diminueazã efortul financiar, guvernele încaseazã mai
mulþi bani din impozite aplicate la venituri nominale mai mari etc.
Fig. 1. Indicatorii
activitãþii
economice
113
Semnificaþia conceptelor de „intern”, „naþional”, „brut” ºi „net” este urmãtoarea:
a) intern – se referã la activitatea desfãºuratã în interiorul þãrii respective
(rezidente);
b) naþional – se referã la activitatea desfãºuratã în propria þarã sau în alte þãri;
c) brut – se atribuie unui indicator atunci când acesta include consumul de
capital fix (amortizarea) în calculul producþiei finale;
d) net – se atribuie unui indicator atunci când se eliminã consumul capitalului
fix (amortizarea) din calculul producþiei finale.
Atât bunurile materiale cât ºi serviciile finale, incluse în calculul acestor
indicatori, pot fi evaluate în:
– preþurile pieþei (preþuri curente de piaþã);
– preþurile factorilor de producþie (cheltuieli fãcute cu remunerarea factorilor
implicaþi în obþinerea lor).
Preþurile pieþei sunt mai mari decât preþurile factorilor deoarece includ atât
impozite directe (cuprinse în preþurile factorilor de producþie), cât ºi impozite indirecte
(TVA) plãtite de consumatori.
Mãrimea rezultatelor macroeconomice se determinã prin calculul urmãtorilor
indicatori sintetici: Produsul Intern Brut (PIB), Produsul Intern Net (PIN), Produsul
Naþional Brut (PNB), Produsul Naþional Net (PNN) ºi Venitul Naþional (VN).
1. Produsul intern brut (PIB) reprezintã valoarea bunurilor finale obþinute de
agenþii economici pe teritoriul unei þãri, într-o perioadã anumitã de timp.
Bunurile ºi serviciile cuprinse în acest indicator sunt destinate:
– consumului privat (personal);
– consumului public (guvernamental) de bunuri ºi servicii;
– formãrii brute a capitalului (pentru înlocuirea bunurilor de capital fix scoase
din funcþiune ºi al creºterii volumului acestora, precum ºi în sporirea stocurilor de
capital circulant);
– exportul net (diferenþa dintre export ºi import de bunuri materiale ºi servicii).
Formula generalã de calcul este:
PIB = CF + FBCF + VS + (E – I)
unde:CF – consumul final;
FBCF – formula brutã a capitalului fix;
VS – variaþia stocului;
E – exporturi;
I – importuri.
2. Produsul intern net (PIN) reprezintã valoarea bunurilor finale obþinute de agenþii
economici, pe teritoriul unei þãri, într-o perioadã de timp, mai puþin amortizarea
capitalului fix. Se calculeazã prin scãderea din PIB a consumului de capital fix (a
amortizãrii – Am).
PIN = PIB – Am
PIN se exprimã în preþurile factorilor (când nu cuprinde impozitele indirecte,
cum ar fi: impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe venitul agricol,
impozitul pe dividende) ºi în preþurile pieþei (când cuprinde ºi impozitele indirecte,
cum ar fi: TVA, accizele, taxele vamale).
114
3. Produsul naþional brut (PNB) reprezintã valoarea bunurilor finale obþinute de
agenþii economici ai unei þãri într-o perioadã de timp. Se determinã adãugând la
mãrimea PIB de la preþurile pieþei (PIBpp), mãrimea soldului (pozitiv sau negativ) a
valorii adãugate brute a agenþilor economici naþionali din strãinãtate ºi cea obþinutã
de agenþii economici strãini din interiorul þãrii, exprimatã în preþurile pieþei (SVABpp),
adicã:
PNBpp = PIBpp SVABpp.
Mãrimea PNB poate fi Produsul intern brut
mai mare sau mai micã decât (PIB) SVAB
cea a PIB, în funcþie de
dimensiunile soldului (pozitiv
Produsul naþional brut
sau negativ) dintre PIB-ul
(PNB)
obþinut de agenþii economici
autohtoni în afara graniþelor
þãrii ºi PIB-ul obþinut de Produsul naþional net Amortizarea
agenþii economici strãini, în (PIN) (Am)
interiorul þãrii. Dacã soldul
este favorabil agenþilor econo- Fig. 2. Structura produsului naþional brut
mici autohtoni, atunci PNB
este mai mare decât PIB ºi invers. PNB este considerat cel mai expresiv indicator
macroeconomic, deoarece exprimã rezultatele activitãþii agenþilor economici ai unei
þãri, indiferent dacã îºi desfãºoarã activitatea în graniþele teritoriului naþional sau
în afara acestuia. PNB, ca producþie finalã naþionalã evaluatã la preþurile pieþei,
exprimã în mod sintetic oferta naþionalã. Din punct de vedere al cheltuielilor totale
ale unei naþiuni pentru bunuri ºi servicii, constituie un indicator al cererii agregate.
4. Produsul naþional net (PNN) exprimã valoarea bunurilor finale obþinute de
agenþii economici ai unei þãri într-o perioadã de timp, mai puþin amortizarea capi-
talului fix. Se determinã prin diminuarea PNB cu alocaþiile pentru consumul de
capital fix (Am), adicã:
PNN = PNB – Am
În contabilitatea naþionalã ºi în analiza macroeconomicã se calculeazã ºi
venitul naþional (VN). Exprimat în preþul factorilor, produsul naþional net se numeºte
ºi Venit Naþional.
PNNpp = VN
Venitul naþional (VN) se poate calcula ºi prin metoda însumãrii veniturilor, ce
cuprinde:
salariu + rente + dobânda netã + profituri
Aceste venituri, obþinute de participanþii naþionali la crearea producþiei
materiale, sunt supuse impozitãrii directe.
Dar orice þarã:
– efectueazã o serie de plãþi cãtre alte þãri ce nu sunt legate de activitatea
economicã (exemplu: cotizaþii la organismele internaþionale la care e afiliatã þara
respectivã);
– efectueazã încasãri de la alte þãri.
115
În concluzie, prin corectarea venitului naþional creat cu soldul încasãrilor ºi
plãþilor în raport cu strãinãtatea (numit ºi soldul transferãrilor curente în raport cu
strãinãtatea), se obþine Venitul Naþional Disponibil.
Dacã din venitul naþional disponibil se scad elementele din venitul naþional ce
revin populaþiei: contribuþia asigurãrii sociale, profitul nedistribuit, impozitul pe profit,
ajutoare, pensii, alocaþii, burse ºi vom adãuga veniturile (subburse ºi supraburse)
populaþiei provenite din transferuri, se va obþine venitul personal al populaþiei.
Dacã eliminãm din veniturile personale ale populaþiei impozitele ºi taxele plãtite
de populaþie, se obþine venitul disponibil (VD). Venitul disponibil este un venit net.
Pe plan naþional o utilizare largã o are ºi indicatorul produs global brut (PGB).
Acesta exprimã valoarea totalã a bunurilor ºi serviciilor într-o anumitã perioadã
de timp, de regulã un an.
PGB cuprinde înregistrãri repetate, în indicator incluzându-se ºi valoarea
bunurilor ºi serviciilor primite de la alþi producãtori ºi folosiþi pentru producerea
de noi bunuri economice, fenomen cunoscut sub denumirea de consum intermediar.
Consumul intermediar exprimã valoarea bunurilor ºi serviciilor comerciale, altele
decât bunurile de capital fix consumate în procesul curent de producþie ºi care
intrã în componenþa noilor bunuri economice. Exemplu: materii prime, materiale,
energie, semifabricate. PGB se calculeazã prin adãugarea la PIB a consumului
intermediar (CI), adicã:
PGB = PIB + CI
116
11.2. Venitul ºi consumul
O mare parte din veniturile deþinute de persoanele fizice ºi juridice, inclusiv
de stat, este utilizatã pentru procurarea de bunuri de consum ºi achiziþionarea de
servicii personale sau colective. Orice fel de consum se bazeazã pe un anumit
venit, care de regulã constã dintr-o sumã de bani.
117
Aceastã dublã calitate avutã de agentul economic, respectiv de consumator ºi
producãtor, transformã venitul în cheltuieli atât pentru consum, cât ºi pentru
procurarea de noi factori de producþie.
În concluzie, consumul reprezintã utilizarea de cãtre agentul economic, inclusiv
statul, a unei pãrþi din venit pentru cumpãrarea de bunuri materiale ºi servicii
necesare satisfacerii nevoilor de viaþã ºi funcþionãrii societãþii.
VD = C + S,
unde: VD – venit disponibil;
C – consumul;
S – economiile.
Aceasta exprimã partea din venitul disponibil care se cheltuieºte pentru consum
într-un interval de timp ºi într-un spaþiu socio-economic.
C Rata medie
c a consumului
VD (E)
Acest indicator se exprimã în
procente (60%), ca numãr zecimal (0,6)
sau sub formã de fracþie (6/10). Repre-
zintã o mãrime pozitivã, dar subunitarã. C/VD
Pe mãsurã ce venitul disponibil creºte
sau scade, consumul se extinde sau se
contractã, însã într-o proporþie mai micã.
0
În cazul sporirii venitului disponibil, (VD)
înclinaþia medie spre consum are tendinþã
Fig. 5. Legãtura dintre evoluþia venitului
de reducere.
disponibil ºi rata medie a consumului
Din figura 5 rezultã cã, odatã cu
creºterea veniturilor disponibile are loc scãderea ratei medii a consumului.
118
Factori obiectivi Caracteristici
a. nivelul şi dinamica salariului, decizia de consum este luată în raport cu evoluţia
ale veniturilor în general venitului net personal
b. modificările neprevăzute care cauzate de uzura morală şi accentuarea restricţiilor la
afectează preţul la diferite unele resurse naturale
elemente de capital fix şi capital
circulant
c. modificarea aşteptărilor în determinate de schimbările în puterea de cumpărare a
ceea ce priveşte raportul dintre banilor sau de apariţia unor riscuri, cum ar fi:
cheltuielile de consum prezente şi incertitudinea duratei de viaţă. Aceasta influenţează
viitoare posibilităţile de a beneficia de bunurile viitoare.
d. modificarea politicii fiscale aceasta poate să pună accent pe surse bugetare proprii
sau pe împrumuturi. Folosite ca instrument pentru
repartiţia echilibrată a veniturilor, politica fiscală
accentuează înclinaţia spre consum.
Factori subiectivi Caracteristici
a. dorinţa oamenilor de a crea o pentru situaţii neprevăzute, deci cheltuielile de consum
rezervă bănească curent se diminuează în favoarea celor pentru consumul
viitor
b. constituirea de rezerve băneşti pentru asigurarea bătrâneţii sau protejarea unor
(economii) persoane
c. dorinţa obţinerii de dobânzi prin participarea la acţiuni pe baza cărora să se
sau alte avantaje realizeze proiecte de afaceri în viitor
d. instinctul oamenilor de prin majorarea treptată a cheltuielilor de consum, pe
ridicare a standardului de viaţă baza unor riscuri băneşti acumulate în timp
it
Investiþie netã
of
Pr
Sursa + Investiþie brutã
de finanþare A
mo
rti
za Investiþie de înlocuire
re
122
Crearea de noi locuri de muncã.
123
• rezultatul activitãþii economice este con-
siderat în varianta brutã, la valoarea cea mai mare,
deoarece suma a fost creatã în perioada trecutã ºi
curentã;
• PNB se exprimã în termeni reali, adicã la
producþia fizicã, pentru a elimina influenþa inflaþiei;
• indicã limita maximã a producþiei pe locuitor
în exerciþiul curent realizatã cu ajutorul unor
produse din perioadele anterioare;
• aratã mãrimea medie a „pãrþii” din produsul
activitãþii depuse în perioada curentã la care un
locuitor recurge pentru nevoile sale.
Creºterea economicã devine o problemã
majorã pentru societatea actualã datoritã faptului
cã producþia ºi consumul au sporit foarte mult, s-au diversificat, iar menþinerea ºi
creºterea lor pentru a satisface trebuinþele unei populaþii în creºtere s-au agravat
sub impulsul unui numãr mare de factori.
Drept urmare, au apãrut o serie de situaþii:
– evoluþia relativ lentã a producþiei ºi consumului, chiar reducerea acestora
au intrat în contradicþie cu aspiraþiile de mai bine ale populaþiei;
– au devenit foarte necesare cunoºtinþele ºi tehnicile noi prin care producþia ºi
consumul sã fie compatibile cu aspiraþiile populaþiei.
Experienþa în domeniul creºterii economice are la bazã urmãtoarele:
– preocuparea privind creºterea economicã este cea mai ridicatã ºi utilitatea
operativã cea mai mare, dacã este raportatã la nivelul economiei naþionale;
– dacã producþia exprimatã prin unul sau mai mulþi indicatori creºte mai mult
decât populaþia, astfel încât producþia medie realã pe locuitor (calculatã prin
eliminarea modificãrii preþurilor) se mãreºte de la o perioadã la alta vom avea
creºtere economicã;
– fenomenul creºterii economice devine credibil numai dacã este urmãrit pe
termen lung;
– creºterea economicã reprezintã un fenomen complex, realizat prin politici
coerente ºi complexe.
Dupã modul în care evolueazã producþia realã pe locuitor ºi finalitatea sa, în
decursul unei perioade creºterea economicã este:
a. pozitivã, sãnãtoasã sau realã, dacã rezultatele macroeconomice pe locuitor
au o tendinþã de creºtere potrivit nevoii, îmbogãþind bunãstarea;
b. negativã sau descreºtere economicã, aratã situaþia în care rezultatele
macroeconomice pe locuitor au o tendinþã de scãdere, menþinându-se sub control
o serie de corelaþii fundamentale de echilibru, cu preþul unor compromisuri în
domeniul eficienþei economice ºi cel al bunãstãrii sociale;
c. exclusiv nominalã, dacã rezultatele macroeconomice pe locuitor nu cresc,
iar sporul valoric este determinat numai de creºterea preþurilor;
124
d. zero, menþionatã pentru prima datã într-un raport cãtre Clubul de la Roma,
semnificã situaþia în care rezultatele economice absolute ºi populaþia totalã sporesc
în acelaºi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor rãmânând constant.
În funcþie de raportul dintre rata de creºtere a produsului naþional brut pe
locuitor ºi rata inflaþiei existã urmãtoarele situaþii:
• creºtere economicã neinflaþionistã, când ritmul creºterii PNB pe locuitor
este superior ratei inflaþiei;
• creºtere economicã inflaþionistã, când rata creºterii economice (PNB/locuitor)
este mai micã decât rata inflaþiei.
Situaþia cea mai puþin favorabilã este creºterea economicã negativã
(descreºterea economicã), deoarece este însoþitã de o serie de dezechilibre
economice, cum ar fi: ºomajul ºi inflaþia.
PIB, PIN, PNB, PNN, VN, agent economic-cumpãrãtor (consumator), agent economic-
cumpãrãtor (investitor), ratã medie a consumului, politicã fiscalã, ratã marginalã a
consumului, investiþii nete, investiþii brute, ratã medie a economiilor (înclinaþia medie
spre economii), ratã marginalã a economiilor (înclinaþia marginalã spre economii),
multiplicatorul investiþiilor, creºtere economicã, creºtere economicã zero, creºtere
economicã negativã, creºtere economicã pozitivã, creºtere exclusiv nominalã, dezvoltare
economicã, progres economic, dezvoltare economicã durabilã, dezvoltare deschisã.
• Asumarea riscului – acceptarea riscului chiar ºi atunci când existã multe dubii
legate de ºansa obþinerii unui anumit câºtig ºi implicit de stabilitatea acestuia.
• Bunuri finale – rezultate ale activitãþii economice care, în perioada pentru care se
calculeazã, nu suportã transformãri suplimentare în afara folosirii propriu-zise.
• Conjuncturã economicã – stare a economiei ce caracterizeazã situaþia economicã,
existentã la un moment dat, dintr-o þarã, grupare de þãri sau în economia mondialã.
• Consum intermediar (CI) – valoarea bunurilor materiale ºi a servicilor create ºi
consumate pentru producerea de noi bunuri economice (excepþie – consumul de capital fix).
Prin scãderea din PGB a consumului intermediar se obþine PIB.
• Deflator – indice implicit al preþurilor produsului intern brut (PIB). Deflatorul
rezultã din raportul între PIB în preþuri curente ºi cel în preþuri constante, respectiv între PIB
nominal ºi cel real.
• Dezeconomisire – fenomen care evidenþiazã imposibilitatea realizãrii de economii,
corelat cu procesul de folosire a unor venituri acumulate (anterior).
• Indicatorul dezvoltãrii umane (IDU) – reprezintã un nou indicator statistic, pentru
a mãsura progresul economico-social, corespunzãtor dezvoltãrii umane durabile, ce se compune
din trei indicatori parþiali: speranþa medie de viaþã la naºtere, rata de instruire a populaþiei
ºi produsul intern brut pe locuitor.
• Inflaþie – dezechilibru de ansamblu al economiei ce constã în apariþia sau creºterea
discrepanþei dintre masa monetarã ºi oferta de bunuri faþã de situaþia existentã anterior.
• Mezoeconomic – concept economic ce are drept domeniu principal de analizã un
sector de activitate al economiei (primar, secundar, terþiar), o ramurã de activitate (siderurgie,
transport, metalurgie); o regiune administrativ-teritorialã.
• ªomaj – dezechilibru care reprezintã un excedent al ofertei faþã de cererea de muncã,
cu niveluri ºi sensuri diferite pe þãri ºi perioade.
127
1. Menþionaþi care dintre urmãtoarele corelaþii sunt adevãrate:
a) PIB = PNB – Am; b) PNB = PNN + Am; c) PIN + PNN = PNB;
d) PGB = PIB + CI.
2. Notaþi cu DA afirmaþiile adevãrate ºi cu NU pe cele false:
a) Investiþiile nete sunt componente ale investiþiilor brute.
b) Dacã soldul relaþiilor economice externe este negativ, PNN > PIN.
3. În raport cu produsul intern brut, produsul intern net este:
a) mai mare; b) mai mic; c) egal.
Încercuiþi varianta corectã de rãspuns.
4. Explicaþi cum se modificã cheltuielile pentru consum sub influenþa factorilor obiectivi
ºi subiectivi.
5. Explicaþi comportamentul uman conform legii psihologice fundamentale formulate
de J.M. Keynes.
6. La sfârºitul anului 2001, venitul naþional dintr-o economie a fost de 1000 mld.
u.m., iar în 2002 venitul naþionale a crescut cu 50% faþã de 2001. Creºterea este rezultatul
efortului investiþional ºi a multiplicatorului investiþiilor, care a fost 2. În anul 2002, înclinaþia
marginalã spre economii este de 0,3. Sã se calculeze:
a) sporul venitului naþional în 2002 faþã de 2001;
b) sporul consumului în 2002 faþã de 2001;
c) sporul economiilor în 2002 faþã de 2001.
7. Explicaþi tipurile de creºtere economicã.
8. Ce avantaje consideraþi cã poate avea creºterea neinflaþionistã?
9. Explicaþi interacþiunea creºtere-descreºtere ºi limitarea resurselor.
10. Produsul naþional brut creat de agenþii economici ai unei þãri a fost în 2005 de 10 000
mld. u.m. ºi reprezintã o creºtere de 25% faþã de 2004. Sã se determine PNB din anul 2004.
11. Explicaþi conceptul de dezvoltare economicã.
12. În ce raport se gãsesc dezvoltarea economicã cu creºterea economicã?
13. Nominalizaþi problemele pe care le identificaþi cã, în prezent, ne pot îndepãrta de
realizarea unei dezvoltãri economice durabile în România.
128
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã recunoaºteþi fazele ºi stãrile unui ciclu economic;
• sã identificaþi politicile anticiclice folosite în corelaþie cu
fazele ciclului economic.
132
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã înþelegeþi prezenþa statului în economie, scopul ºi
modalitatea de realizare;
• sã analizaþi ºi proiectaþi politicile ºi instrumentele de stat
în economie.
Statul este ansamblul de instituþii publice ºi de guvernare ale unei þãri, autoritatea
centralã ºi localã, precum ºi instituþiile publice create de acesta pentru a da curs
doctrinelor din care se inspirã ºi valorilor ce corespund majoritãþii electoratului.
Servicii de dezvoltare
Alte acþiuni Acþiuni publicã; locuinþe
economice
137
economice, denumite astfel pentru evitarea suprapunerii cu planurile elaborate în
þãrile socialiste pe alte principii.
Programarea economicã a apãrut din nevoia de asigurare a coerenþei, compati-
bilitãþii ºi complementaritãþii în acþiunile agenþilor economici. Marcheazã o etapã
nouã privind gestiunea statului în economie.
Implicarea statului
I. Prin identificarea rezul- II. Prin acþiunea de consti- III. Prin alocarea (folo-
tatelor, a modului în care tuire a resurselor necesare. sirea) resurselor dupã
se obþin ºi a posibilitãþii de criterii bine precizate.
participare a agenþilor
economici.
• Accize – taxã plãtitã de consumatori, impozit indirect inclus în preþurile unor mãrfuri,
dupã vânzarea cãrora se depune la bugetul statului.
• Datorie publicã – ansamblul obligaþiilor bãneºti pe care ºi le asumã statul când
contracteazã împrumuturi interne sau externe.
• Obiectiv operaþional – scop urmãrit în strategiile economice, având o importanþã
deosebitã pe termen mediu sau lung.
• Orizont de timp – perioadã, duratã de valabilitate a unei strategii sau politici
economice, a unui plan sau program economic.
• Prognozare – se referã la dezvoltarea pe termen lung a economiei.
• Þintã – obiectiv, scop prevãzut în politica economicã care trebuie realizat deoarece
corespunde prevederilor doctrinei forþelor politice care au elaborat acea politicã ce trebuie
sã corespundã intereselor electoratului cãruia i se adreseazã.
• Venit fiscal – suma încasatã la bugetul de stat sub formã de impozit sau taxã,
aplicatã direct asupra venitului agenþilor economici ºi de impozit indirect, aplicat asupra
consumului lor.
• Venit nefiscal – sumã încasatã la buget nu ca impozit, ci ca obligaþie stabilitã pe alte cãi.
I. Precizaþi efectul.
1. Dacã preþul scade, cererea…………….. 2. Dacã preþul creºte, oferta …………….
3. Dacã existã mai mulþi producãtori pe piaþã pentru acelaºi produs, calitatea produselor
…………………… 4. Dacã cererea de monedã este mai mare decât oferta de monedã, rata
dobânzii ………………………… 5. Dacã rata dobânzii pe piaþa monetarã creºte, cursul
titlurilor pe piaþa financiarã …………………………… 6. Dacã creºterea scade, preþul
.................................... 7. Dacã scade cererea de forþã de muncã, ºomajul ......................
8. Dacã masa monetarã în circulaþie este mai mare decât cantitatea de bunuri ºi servicii pe
piaþã, inflaþia .......................... 9. Atunci când venitul creºte, consumul
...................................., iar economiile...................... 10. Dacã investiþiile cresc, venitul
.........................................
139
II.* Asociaþi corect termenii din coloana A cu informaþiile din coloana B.
A B
1. Inflaþie a. titluri de valoare ce atestã existenþa unui împrumut pe termen lung
2. Salariul real b. cantitatea de monedã strãinã ce revine unei unitãþi de monedã naþionalã
3. k c. preþul la care se vinde cea mai mare cantitate dintr-un bun
d. situaþia în care existã pe piaþã un singur producãtor ºi o
4. Obligaþiuni
multitudine de consumatori
e. dezechilibru macroeconomic ce se caracterizeazã prin creºterea
5. Curs de schimb
preþurilor ºi scãderea puterii de cumpãrare a monedei
f. perioada de timp de la începutul unei crize economice ºi pânã la
6. Preþ de echilibru
apariþia alteia noi
7. Monopol g. 1/s'
8. Ciclul economic h. cantitatea de bunuri ce poate fi cumpãratã cu salariul nominal
III. Rezolvaþi.
1. Dacã cererea este definitã de ecuaþia C = 10 + 4P, iar oferta de ecuaþia
O = 15 – P, aflaþi preþul ºi cantitatea de echilibru.
2. Un agent depune la bancã suma de 10 mil. u.m., în condiþiile unei rate a dobânzii de
15%, pe trei luni. Calculaþi dobânda pe care agentul economic o va primi de la bancã la scadenþã.
3. Pe piaþa monetarã, cererea de monedã este definitã de ecuaþia: Cm =100 + d, iar
oferta: Om = 50 + 3d, unde d este rata dobânzii. Calculaþi rata dobânzii la echilibru.
4. O obligaþiune aduce un venit de 1 000 u.m., în condiþiile unei rate a dobânzii de
10%. Dacã rata dobânzii creºte cu 5 puncte procentuale, aflaþi cu cât se modificã preþul
(cursul) obligaþiunii.
1. Dacã rata inflaþiei în perioada T0 – T1 este de 25%, iar salariul nominal creºte
în aceeaºi perioadã cu 10%, cu cât se modificã puterea de cumpãrare a salariului
nominal?
2.* Un agent economic exportã mãrfuri într-o þarã în valoare de 100 mil. u.m., având
cheltuieli de circulaþie de 10 mil. u.m. Din vânzarea mãrfurilor în strãinãtate obþine 5 000 $.
Cu valuta încasatã cumpãrã mãrfuri pe care le vinde în þarã, încasând 180 mil. u.m., taxele
de import fiind de 10% din valoarea mãrfurilor importate, la un curs de schimb de 2,9 lei/$.
Calculaþi cursul de revenire la export, cursul de revenire la import ºi profitul afacerii.
3.* Populaþia activã disponibilã a unei þãri este de 50 mil. persoane, din care 80% sunt
ocupate. Din persoanele neocupate, 80% cautã un loc de muncã ºi nu gãsesc. Calculaþi rata
ºomajului în funcþie de populaþia ocupatã ºi populaþia activã disponibilã.
4.* În intervalul T0 – T1 numãrul ºomerilor a scãzut cu 10%, iar populaþia ocupatã a
crescut cu 15%. Calculaþi cu cât s-a modificat rata ºomajului la populaþia ocupatã.
5.* Þinând cont de relaþiile dintre c, s ºi k completaþi tabelul:
c' s' K
0,1
0,3
10
6. Venitul iniþial era de 10 000 u.m., iar consumul era de 8 000 u.m. Venitul a crescut
*
la 12 000 u.m., iar înclinaþia marginalã spre consum este de 0,7. Calculaþi consumul actual.
Se verificã legea lui Keynes cu privire la consum?
140
TEMA
4 ECONOMIA DESCHISÃ
1. Globalizarea*
2. Uniunea Europeanã – mecanisme de integrare
economicã
141
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã înþelegeþi procesele ºi legile unei economii deschise;
• sã identificaþi tendinþele de integrare ºi globalizare
specifice dinamicii economiei actuale deschise.
1.2. Globalizarea
Globalizarea este un fenomen complex ºi controversat. Dupã opinia unor spe-
cialiºti, este considerat un proces nou care abia se construieºte, iar dupã opinia
altora globalizarea a existat de mai mult timp, procesele sale fiind doar accelerate
dupã anii 80, când omenirea a asistat la o restructurare a relaþiilor economice
internaþionale ca urmare a desfiinþãrii „Cortinei de Fier” (cãderea comunismului)
ºi a relansãrii schimburilor de valori pe plan mondial. Oamenii de ºtiinþã ºi opinia
publicã internaþionalã nu au cãzut de acord asupra unei singure definiþii a
globalizãrii. De aceea, în cele ce urmeazã vã prezentãm opiniile unor specialiºti:
„…procesul de surmontare a graniþelor „…intensificarea relaþiilor sociale de
apãrute de-a lungul istoriei. Ea devine pretutindeni, prin care locurile, aflate la
astfel sinonimã cu eroziunea (dar nu ºi distanþã unele de celelalte, ajung sã in-
cu dispariþia) suveranitãþii statelor naþi- terconecteze astfel încât evenimentele
onale ºi se înfãþiºeazã ca o „detaºare” a dintr-un loc sunt marcate de procesele
economiei de piaþã faþã de normele mo- care au loc într-un loc de la mulþi kilo-
rale ºi legãturile instituþionalizate dintre metri depãrtare ºi viceversa.”
societãþi…” (Elmar Altvater) (Anthony Giddens)
„…intensificarea cantitativã ºi calitativã „…cea mai mare schimbare economicã
a tranzacþiilor ce depãºesc limitarea im- ºi socialã de la Revoluþia Industrialã în-
pusã de graniþe, concomitentã cu expan- coace…” (Dirk Messener / Franz Nuscheler)
siunea spaþialã a acestora…” (Ulrich Menzel)
„…o interdependenþã sporitã ºi integra- „…descãtuºarea puterilor pieþei mondi-
rea diferitelor economii din lume…” ale ºi slãbirea puterii economice a sta-
(Meghnad Desai) tului…” (Schumann/Martin)
143
– realizarea circuitului economic mondial prin dezvoltarea principalelor fluxuri
economice mondiale: fluxuri comerciale, fluxuri de cooperare economicã interna-
þionalã, fluxuri financiar-valutare;
– dezvoltarea echilibratã a acestor fluxuri economice mondiale prin dezvol-
tarea comerþului internaþional, cooperãrii economice internaþionale ºi pieþei financi-
are internaþionale (pieþei capitalurilor);
– internaþionalizarea pieþelor de bunuri ºi de factori de producþie;
– apariþia organizaþiilor transnaþionale;
– rãspândirea progresului tehnico-ºtiinþific ºi industrializãrii la nivel mondial;
– adoptarea unui cadru legislativ, unor reglementãri ºi standarde internaþionale
armonizate de importanþã epocalã pentru întreaga omenire;
– armonizarea intereselor internaþionale ºi promovarea relaþiilor reciproc
avantajoase.
Globalizarea poate fi definitã în sens restrâns, respectiv cercetatã doar din
punct de vedere economic, dar ºi în sens larg, multidimensional.
A. Dimensiunile globalizãrii
Conceptul de „globalizare” are mai multe dimensiuni care dau imaginea de
ansamblu asupra complexitãþii acestui proces. Dimensiunile globalizãrii se inter-
condiþioneazã ºi formeazã un tot unitar. Astfel, problemele globale legate de mediu
nu pot fi analizate izolat de dimensiunea „economie” ºi dimensiunea „politicã”.
ECONOMIE POLITICÃ
CULTURÃ
146
• Clivaj între bogaþi ºi sãraci – separare în straturi sociale bine definite în urma
polarizãrii bogãþiei.
• Dumping social – vânzarea mãrfurilor pe piaþa externã la preþuri mai scãzute decât
acelea de pe piaþa internã ºi mondialã, practicatã de unele þãri pentru înlãturarea concurenþilor
ºi al acaparãrii pieþelor externe.
• Piaþã comunã – piaþã care asigurã libera circulaþie a bunurilor ºi serviciilor, a
forþei de muncã ºi capitalurilor în interiorul unei zone, bazatã pe uniunea vamalã.
147
Dupã parcurgerea acestei unitãþi de învãþare veþi fi capabili:
• sã analizaþi procesele ºi mecanismele referitoare la
integrarea României în spaþiul economic al Uniunii
Europene.
148
2.1. Ce este Uniunea Europeanã?
Uniunea Europeanã este o organizaþie interstatalã bazatã pe solidaritate, care
are scopul de a crea o Europã Unitã din punct de vedere politic, economic, social,
cultural, pentru asigurarea unei armonizãri a calitãþii vieþii cetãþenilor europeni ºi
realizarea unei securitãþi comune, pãstrând, în acelaºi timp, valorile ºi identitatea
naþionalã a statelor componente.
Mecanismele ºi soluþiile europene care urmãresc transformarea Uniunii Euro-
pene de la piaþa liberã cãtre piaþa internã Unicã ºi, apoi, Europa comunitarã includ:
– un spaþiu european economico-social armonizat;
– o armonizare a politicilor fiscale;
– o politicã de securitate comunã.
Toate aceste mecanisme presupun acceptarea de cãtre toate þãrile a unor
transformãri calitative susþinute ºi pot fi înþelese prin analiza istoricului UE, instituþiilor
ºi organismelor sale, gradului de integrare propus ºi realizat ºi politicilor sale de extindere.
Uniunea Europeanã este o entitate economicã, politicã ºi socialã cu caracter
interstatal ºi deschis, bazatã pe integrarea, în final, a tuturor þãrilor europene. Este
consideratã o construcþie sui-generis care, în viitor, va fi un sistem între federaþie ºi
confederaþie cu o conducere unitarã.
ã Scurt istoric al apariþiei Uniunii Europene
Ideea unei Europe unite a evoluat în
timp, iar principalele momente au fost:
– în 1924, când dupã Primul Rãzboi
Mondial a fost lansat sloganul „O Europã
divizatã genereazã conflicte”;
– în 1950, dupã al Doilea Rãzboi
Mondial, Consiliul Europei, creat în 1949
ca expresie a aspiraþiei la unitatea continen-
tului, a propus semnarea „Convenþiei
Europene a drepturilor omului” (în 10
decembrie 1948 Adunarea Generalã a Organizaþiei Naþiunilor Unite adoptase
„Declaraþia universalã a drepturilor omului”);
– la 18 aprilie 1951 s-a creat Comunitatea Europeanã a Cãrbunelui ºi Oþelului
(CECO), cunoscutã ºi sub numele de Declaraþia Schuman (propusã de Robert
Schuman, ministrul Afacerilor Externe al Franþei, la 9 mai 1950), moment care a
marcat piatra de temelie a construcþiei europene. Aceasta era formatã din reprezentanþi
ai Franþei, Italiei, Republicii Federale Germane, Belgiei, Olandei ºi Luxemburgului;
– la 3 februarie 1958, semnarea la Haga a Tratatului de înfiinþare a Uniunii
Economice Benelux de cãtre trei þãri membre: Belgia, Olanda ºi Luxemburg, care
urmãreau sã-ºi apere în comun interesele în raport cu alte þãri, a însemnat
materializarea unei idei existente încã din anul 1921;
– la 1 ianuarie 1958 a intrat în vigoare Tratatul de la Roma, care marcheazã
momentul de constituire a Comunitãþii Europene formate la început din 6 state
149
fondatoare: Franþa, Germania (RFG), Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg. Astfel, s-au pus
bazele pieþei comune ºi o apropriere progresivã a politicii economice a statelor membre.
– în aprilie 1989, prin Acordul de la Maastricht (Olanda), Tratatul de la Roma
este ratificat, iar din acel moment Comunitatea Economicã Europeanã devine
Uniunea Europeanã care va dispune de o monedã unicã: euro.
Astãzi, datoritã caracterului deschis ºi politicii sale de extindere, Uniunea
Europeanã reuneºte 25 de state europene, care au aderat în cinci „valuri succesive”:
• 1 ianuarie 1973 – „primul val”: Anglia; Irlanda; Danemarca;
• 1 ianuarie 1981 – „al doilea val”: Grecia;
• 1 ianuarie 1986 – „al treilea val”: Spania, Portugalia;
• 1 ianuarie 1995 – „al patrulea val”: Austria, Suedia, Finlanda;
• 1 ianuarie 2004 – „al cincilea val”: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Republica Cehã, Slovacia, Slovenia, Ungaria.
Bulgaria ºi România urmeazã programul prevãzut pentru aderare în „al ºaselea
val”, în 2007.
152
devaforizate, finanþate de Guvernul României pentru: dezvoltarea afacerilor,
sprijinirea investiþiilor ºi sprijinirea activitãþii agricole în mediul rural.
– cooperarea transfrontalierã între UE ºi regiunile învecinate prin
programele: CREDO, INTERREG, PHARE Crooss-Border Cooperation etc.
153
2.6. Integrarea României în Uniunea Europeanã
Începând din 1 februarie 1995, când a fost ratificat Acordul de Asociere a
României la UE, þara noastrã a obþinut calitatea de asociat la aceastã organizaþie.
Din acel moment, România a intensificat eforturile pentru îndeplinirea angajamentelor
asumate prin acest acord, inclusiv prin realizarea adaptãrilor necesare în planul
mecanismelor economice, care sã-i permitã trecerea de la statutul de asociat la statutul
de membru cu drepturi depline în 2007. De aceea, economia naþionalã trebuie sã
adopte noi structuri economice, noi mecanisme ºi instrumente de politicã economicã
care sã se concretizeze în creºterea producþiei ºi a productivitãþii muncii, a eficienþei
economice pentru reducerea decalajelor faþã de nivelul economic european ºi pentru
atenuarea posibilelor efecte nedorite ale impactului integrãrii.
, Uniunea Europeanã este cea mai avansatã formã de integrare din lume.
, Mecanismele integrãrii în UE constituie o pârghie a dezvoltãrii fiecãrei naþiuni
într-un spaþiu economic comun.
155
3. Punctul de start ºi forþa motrice a procesului de globalizare îl reprezintã:
a) dimensiunea economicã;
b) dimensiunea culturalã;
c) dimensiunea socialã;
d) dimensiunea politicã.
4. Principala sursã a profitului vizat prin globalizare este:
a) existenþa societãþilor transnaþionale;
b) valorificarea la nivel mondial a avantajelor ce rezultã ca urmare a diferenþelor ºi
decalajelor economice dintre þãrile participante la circuitul economic mondial;
c) dezvoltarea tehnologiei de vârf în domeniul informaticii ºi telecomunicaþiilor;
d) scãderea cheltuielilor de transport ºi mãrirea vitezei transportului pe plan mondial.
5. Uniunea Europeanã va dispune de o monedã unicã – EURO – ca urmare a:
a) Convenþiei europene a drepturilor omului;
b) Declaraþiei Schuman;
c) Tratatului de la Roma;
d) Acordului de la Maastricht (Olanda).
6. Principalul organ de luare a deciziilor de politicã economicã din cadrul Uniunii
Europene este:
a) Consiliul European;
b) Consiliul European de Miniºtri;
c) Comisia Europeanã;
d) Parlamentul European.
7. Datoritã caracterului sãu deschis, aderarea la Uniunea Europeanã pânã la 1 ianuarie
2004 s-a realizat:
a) în douã valuri, începând din 1980;
b) în trei valuri, începând din 1965;
c) în patru valuri, începând din 1970;
d) în cinci valuri, începând din 1973.
8. Eliminarea barierelor comerciale a restricþiilor cantitative la intrarea ºi ieºirea mãrfurilor,
stabilirea unui tarif vamal comun ºi a unei politici comerciale unitare definesc:
a) uniunea vamalã;
b) zona de comerþ liber;
c) piaþa comunã;
d) Sistemul Monetar European.
9. Uniunea Europeanã sprijinã România în vederea integrãrii prin:
a) crearea unor noi structuri de producþie;
b) derularea unor programe de cooperare ºi asistenþã financiarã;
c) extinderea pieþelor de capital;
d) intensificarea protecþiei sociale.
Barem de notare: Pentru fiecare rãspuns corect se acordã 1 punct, pentru rãspuns
incorect sau lipsa acestuia se acordã 0 puncte. Se acordã 1 punct din oficiu.
156
Lecturã suplimentarã
EXPANSIUNEA SOCIETÃÞILOR
MULTINAÞIONALE ÎN CONDIÞIILE
GLOBALIZÃRII
158
RÃSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE
• TEMA 1
1. a; 2. b; 3. c; 4. c; 5. b; 6. c; 7. a; 8. b; 9. d.
• TEMA 2
I. 1. creºte; 2. creºte; 3. creºte, nu se modificã, scade; 4. creºte, nu se modificã, scade; 5. creºte, nu se
modificã, scade; 6. scade; 7. scade; 8. scad; 9. creºte; 10. creºte.
II. 1 – e; 2 – f; 3 – g; 4 – b; 5 – d; 6 – h; 7 – a; 8 – c.
III. 1. %O = 40%; 2. Kconsumat/an = 40 mld. u.m.; 3. CT = 90 u.m., CF = 33 u.m.,
CV = 57 u.m.;
4. Q CF CV CT CFM CVM CTM Cmg
1 40 16 56 40 16 56 –
2 40 28 68 20 14 34 12
3 40 35,6 75,6 13,3 11,9 25,2 7,6
4 40 55,6 95,6 10 13,9 23,9 20
5 40 80 120 8 16 24 24,4
6 40 120 160 6,7 20 26,7 40
Test de evaluare: 1. %Wmk = 37,5%; 2. Wmk0 = 1000 buc. / utilaj, Wmk1 = 1250 buc. / utilaj, Wmgk = 2500 buc. /
utilaj; 3. Rpr/Ca = 25%; 4. Cmat = 56.000 u.m., Am = 8.000 u.m.; 5. %Rpr/CT = 100%; 6. Rpr/CT = 66,7%.
• TEMA 3
I. 1. creºte; 2. creºte; 3. creºte; 4. creºte; 5. scade; 6. scade; 7. creºte; 8. creºte; 9. creºte, dar mai puþin, iar
economiile cresc, dar mai mult; 10. creºte.
II. 1 – e; 2 – h; 3 – g; 4 – a; 5 – b; 6 – c; 7 – d; 8 – f.
III. 1. Pe = 1, Qe =14; 2. D = 375 000 u.m.; 3. d’ = 25%; 4. %C = –33,3%, C = –3,333;
Test de evaluare: 1. %SR = –12%; 2. CRE = 22 000 u.m./$, CRI = 33 100 u.m./$, Pr = 55 500 000 u.m.;
3. Rs = 20%, Rs = 16%; 4. %Rs = –21,7%;
5. c s k
0,1 0,9 10/9
0,7 0,3 10/3
0,9 0,1 10
6. C1 = 9 400, %V = 20%, %C = 17,5%. Da, se verificã legea lui Keynes.
• TEMA 4
Teme recapitulative : 2. a – A, b – F, c – A, d – A, e – A.
Test de evaluare: 1 – b; 2 – c; 3 – a; 4 – b; 5 – d; 6 – b; 7 – d; 8 – b; 9 – b.
BIBLIOGRAFIE
1. Abraham-Frois G., Economia politicã, Editura Humanitas, Bucureºti, 1994.
2. Ciucur D., Gavrilã I., Popescu C., Economie, Editura Tribuna Economicã, Bucureºti, 2004.
3. Didier M., Economia: regulile jocului, Editura Humanitas, Bucureºti, 1998.
4. Dobrotã N. ºi colab., Economia politicã, Editura Economicã, Bucureºti, 1995.
5. Galbraith J. K. – Societatea perfectã la ordinea zilei: binele omului, Editura Eurosony & Book,
Bucureºti, 1997.
6. Ignat I., Pohoatã I., Clipa N., Luþac Gh., Economie politicã, Editura Economicã, Bucureºti, 1998.
7. Keynes J. M., Teoria generalã a folosirii mâinii de lucru, a dobânzii ºi a banilor, Editura ªtiinþificã,
Bucureºti, 1970.
8. Stiglitz J. E., Walsh C.E., Economie, Editura Economicã, Bucureºti, 2005.
9. Toffler A., Al treilea val, Editura Politicã, Bucureºti, 1983.
10. ***, Dicþionar de economie, Editura Economicã, ediþia a II-a, Bucureºti, 2001.
159
CUPRINS
TEMA 1 • CONSUMATORUL ªI COMPORTAMENTUL
SÃU RAÞIONAL ................................................................................... 3
1. Nevoi ºi resurse ................................................................................................... 4
2. Cererea .............................................................................................................. 12
3. Consumatorul ºi comportamentul sãu .............................................................. 17
Test de evaluare ..................................................................................................... 27