Departamentul de Jurnalism

Anul I

Lector univ.dr. Luminiţa Ciocan

 Nevoile / trebuinţele = necesitățile, așteptările
oamenilor, tot ceea ce este necesar pentru ca ei să
trăiască și să se dezvolte, atât ca indivizi, cât și ca
membri ai grupurilor și comunităților în care există.

CARACTERISTICI:
 țin atât de natura biologică a individului, cât și de
latura sa socială;
 sunt condiționate obiectiv (de nivelul dezvoltării
economico – sociale) și subiectiv (de nivelul de
dezvoltare individuală);
CARACTERISTICI:
 țin atât de natura biologică a individului, cât și de
latura sa socială;
 sunt condiționate obiectiv (de nivelul dezvoltării
economico – sociale) și subiectiv (de nivelul de
dezvoltare individuală);
 sunt nelimitate ca număr – apar noi trebuințe pe
măsură ce ele sunt satisfăcute;
 au caracter continuu;
 trebuința (individuală) descrește pe măsură ce este
satisfăcută continuu; ea însă reapare după un
anumit timp;
 unele trebuințe se extind în detrimentul altora;
CARACTERISTICI:

 o trebuință nu poate fi substituită în totalitate de o

alta;
 ele apar, mai întâi, sub forma așteptărilor,
dorințelor, doleanțelor;
 nevoile devin interese atunci când sunt
transformate în mobiluri ale activității sociale;
 există nevoi care se întipăresc în conștiința
oamenilor, intră în obiceiurile lor ca și în tradițiile
de consum ale comunităților, popoarelor etc.
CARACTERISTICI:
 nevoile primare devin dominante atunci când nu
sunt satisfăcute la un nivel acceptabil;
 trebuințele aflate pe primele 3 niveluri trebuie
satisfăcute înaintea celorlalte;
 cele aflate pe nivelurile 4 – 5 sunt nevoi ”în
creștere”, în sensul că acestea nu dispar când sunt
satisfăcute și motivează individul în continuare;
 nevoile sunt interdependente; cele de ordin
superior nu acționează, în mod obligatoriu, în
ordinea ierarhiei lor. la un moment dat pot fi active
mai multe categorii de nevoi;
 ordinea trebuințelor poate varia de la o persoană la
alta.
 Nevoile / trebuinţele = doleanțele, resimțirile,
așteptările oamenilor de a avea, de a fi, de a
ști și de a crede, respectiv de a-și însuși
bunuri, toate acestea devenind nevoi
(efective), în funcție de gradul dezvoltării
economice la un moment dat, precum și de
nivelul de cultură și civilizație a popoarelor și
a indivizilor.
(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)
 Cum se satisfac nevoile?
 Prin intermediul activităților umane care presupun
consum de resurse.

Clasificarea resurselor:
1. pământ, păduri, minerale etc. = resurse naturale

2. Resurse umane, intelectuale, fizice, atât moștenite

cât și obținute = muncă
3. Unelte, utilaje, instalații etc., toate instrumentele
realizate pentru a produce alte bunuri și servicii =
capital
Clasificarea resurselor:
1. pământ, păduri, minerale etc. = resurse naturale

2. resurse umane, intelectuale, fizice, atât moștenite

cât și obținute = muncă
3. unelte,utilaje, instalații etc., toate instrumentele
realizate pentru a produce alte bunuri și servicii =
capital
4. celcare organizează ceilalți 3 factori de producție,
în scopul obținerii de bunuri și servicii =
antreprenor
Prin utilizarea factorilor de producție se obțin bunuri.

Bunuri – tangibile (materiale) și intangibile (servicii)

- de producție și de consum

Bun-marfă = bun economic care servește fie

producției, fie satisfacerii nevoilor de consum,
destinat vânzării – cumpărării prin tranzacții pe
piață.
(Dicționar de economie, București, Editura Economică, 2001)
1. Este știința alocării resurselor.
2. Studiază actele, faptele și comportamentele economice ale
indivizilor, grupurilor, ale societății.
3. Studiază modul în care oamenii identifică și utilizează
resursele rare, cu întrebuințări alternative, pentru
satisfacerea diferitelor nevoi.
 Resursele sunt limitate.

Trebuie să se ia o decizie cu privire la următoarele

probleme:
 De ce resurse dispune societatea?
 Ce se produce / ce nu se produce ?
 Cu ce se produce / cu ce nu se produce ?
 În ce cantitate?

Orice alegere presupune și o renunțare.

Ce alegi? La ce renunți?
Costul de oportunitate = costul exprimat în raport de
alternativele la care s-a renunţat.

Sacrificiul se referă la cea mai bună alternativă

disponibilă.
Alternativa sacrificată măsoară costurile obţinerii a
ceea ce s-a ale a se face.

(Ex.: Guvernul a alocat o sumă de bani pentru

construcţia autostrăzii X. Cu aceiaşi bani se puteau
face Y şcoli sau Z spitale. Dacă guvernul nu ar fi ales
să construiască autostrada X, care ar fi fost cea mai
bună alternativă de utilizare a acestor fonduri?)
1. Care bunuri vor fi produse şi în ce cantităţi?
2. Prin ce metode să fie produse aceste bunuri?
3. Cum este împărţită producţia de bunuri ale societăţii între
membrii săi?
4. Cât de eficiente sunt producţia şi distribuţia într-o
societate?
MICROECONOMIE
1. Sunt resursele ţării utilizate integral sau unele dintre ele
sunt risipite?
2. Este puterea de cumpărare a banilor stabilă sau este erodată
de inflaţie?
3. Creşte, de la an la an, capacitatea economiei de a produce
bunuri şi servicii sau este constantă?
MACROECONOMIE
Vă mulţumesc
pentru atenţie!