1. Nevoile umane si interesele economice.

Nevoile ca punct de pornire al tuturor activităţilor umane

Omul, ca produs al naturii şi al societăţii, reprezintă o fiinţă tridimensională: biologică, socială şi

raţională. Existenţa şi dezvoltarea omului au presupus şi presupun satisfacerea unor multiple nevoi.
• Nevoile apar ca cerinţe ale vieţii umane, ale existenţei şi dezvoltării purtătorilor lor: oameni, grupuri
sociale, naţiuni. Ele apar sub formă de dorinţe, aşteptări, aspiraţii ale oamenilor (latura subiectivă a
nevoilor umane). Fixate în conştiinţa oamenilor şi intrate în obiceiurile lor, nevoile capătă un caracter
obiectiv.
• Nevoia apare ca element esenţial al motivaţiei şi reprezintă un motor al oricărui mecanism economic.
Multitudinea lor nu poate fi satisfăcută cu bunuri luate din natură, decât într-o măsură foarte mică.
Majoritatea lor trebuie creată prin muncă, activitate prin care şi în care oamenii, pornind de la necesităţile
lor, îşi determină interesele, caută şi creează mijloace corespunzătoare pentru atingerea scopurilor propuse.
• Prin nevoi umane înţelegem un ansamblu de cerinţe ale oamenilor de a avea, de a fi, de a şti, de a-
şi însuşi bunuri materiale şi servicii, care devin efective, in funcţie de condiţiile de producţie existente la
momentul dat, precum şi de nivelul de cultură şi civilizaţie al popoarelor şi indivizilor. Ele apar ca nevoi
sociale, întrucât cerinţele izvorăsc din condiţiile de viaţă ale oamenilor, respectiv din necesităţile de
consum ale acestora.
Economia politică cercetează, în primul rând, nevoile economice. Pentru ca nevoile să devină
economice, e necesar să se respecte trei condiţii:
1. să existe bunuri disponibile şi accesibile; 2. bunurile să fie relativ rare; 3. existenţa unei pieţe (de
confruntare a cererii şi ofertei).

Caracteristicile nevoilor economice:

- Multiplicitatea şi diversitatea. Cantitatea lor este nelimitată. Expansiunea lor are drept condiţie şi
cauză dezvoltarea economiei. Nevoile sunt reproductibile. Satisfacerea uneia dă naştere altora.
- Intensitatea şi ierarhia. Nevoile nu au toate aceeaşi intensitate, Ierarhia oscilează de la un individ
la altul şi de la o perioadă la alta la acelaşi individ.
- Stabilitatea sau limitarea în capacitate. Intensitatea unor cerinţe descreşte pe măsură ce sunt
satisfăcute, altele nu descresc. Există dorinţe sau aspiraţii ale unor indivizi pentru a căror satisfacţii nu
sunt create, în momentul respectiv, condiţii necesare.
- Interdependenta nevoilor. Unele nevoi sunt complementare, adică evaluează în sensuri identice,
altele sunt substituibile, adică pot fi înlocuite cu satisfacerea altora.
- Stingerea prin satisfacere. Nevoile satisfăcute nu întârzie să renască, din nou ele se fixează în
obiceiuri şi tradiţii de consum.

Nevoile umane sînt nelimitate ca număr ele apar şi se dezvoltă în detrimentul altora, pe care le
înlocuiesc; sînt complementare, adică satisfacerea unei nevoi generează necesitatea satisfacerii altor
nevoi.
Trăsătura principală a nevoilor constă în caracterul lor nelimitat, numărul lor crescînd fără încetare
o dată cu dezvoltarea societăţii.

Tipologia nevoilor:
a) nevoi fiziologice (sau natural-biologice) - de hrană, de îmbrăcăminte, de locuinţă etc.
b) nevoi sociale, cele resimţite de oameni, ca membri ai diferitelor socio – grupuri, şi care pot fi
satisfăcute prin acţiunea lor comună, prin comunicare, prin participarea la viaţa socială;
c) nevoi raţionale, spiritual-psihologice - acestea ţin de trăsăturile oamenilor şi devin deosebit de
importante pe măsura progresului, ele presupunând raţionalitate, gândire elevată. Nevoile mai pot fi
clasificate ca: *zilnice, săptămânale, lunare; *trimestriale ;* ale producţiei şi ale populaţiei;* solvabile şi
nesolvabile;* nevoi-obligaţii şi nevoi-aspiraţii;* de bază (inferioare);
* complexe (superioare).

Sporirea necontenită a numărului şi calităţii nevoilor umane şi preocuparea permanentă a omului

de a le satisface constituie motivaţia principală a oricărei activităţi umane, a oricărui progres. Întrucît
numărul nevoilor creşte întruna o dată cu dezvoltarea societăţii, acest proces obiectiv constituie
conţinutul unei legi speciale, numită legea creşterii nevoilor umane.
În esenţă, gradul de dezvoltare economică (condiţionare obiectivă) şi nivelul de instruire, de
cultură, de c i v i l i z a ţ i e (condiţionare subiectivă), determină gruparea nevoilor în: nevoi de bază
(elementare, fundamentale) şi nevoi complexe (superioare, elevate). Aceste condiţionări deter -
mină multiplicarea şi diversificarea nevoilor. De aceea, sistemul nevoilor are un caracter dinamic
şi nelimitat, constituind motorul şi scopul activităţii social-economice.
Transformarea nevoilor în mobiluri, scopuri, ale a c t i v i t ă ţ i i sociale face ca nevoile să devină
interese.
Interesele economice reprezintă, aşadar, nevoile umane conştientizate, denumite scopuri s a u
mobiluri a l e acţiunii oamenilor, în vederea dobând i r i i bunurilor şi serviciilor necesare satisfacerii
respectivelor trebuinţe.
În funcţie de nivelul la care ele se manifestă şi de modul lor de exprimare interesele economice pot
fi clasificate în: personale, de grup, generali, private şi publice, curente si de perspectivă, permanente şi
accidentale etc.

Interesele economice, personale, colective şi cele ale societăţii (ge nerale), luate în ansamblu şi
considerate în interdependenţa lor formează un sistem complex şi dinamic. Aceasta se
concretizează, în toate acţiunile tipice ale subiecţiiloir economici, pe relaţia trebuinţe-scopuri-
interese-acţiuni, formând comportamentul economic al acestora.
Sistemul nevoilor economice se cere corelat cantitativ, calitativ şi structural cu cel al resurselor
economice.
Tot mai mult se conturează faptul că între tendinţa de creştere nelimitată a trebuinţelor şi
limitelor fireşti ale resurselor apare şi se adânceşte o contradicţie, care se manifestă în planul
rarităţii resurselor economice.