NEVOI SI RESURSE 1.

Introducere Activitatea umana - deosebit de ampla si diversificata - s-a dezvoltat si se dezvolta continuu, avand ca baza de pornire si impulsionare necesitatea satisfacerii unor multiple nevoi umane. Acestea izvorasc din conditiile de viata ale oamenilor, din cerintele de consum ale acestora si din participarea lor la viata sociala. Nevoile sau trebuintele umane, pun in evidenta ceea ce resimt oamenii ca fiindu-le necesar pentru existenta, pentru formarea si dezvoltarea lor si a societatii in care traiesc. Nevoile umane reprezinta un sir nesfarsit de cerinte obiective necesare vietii umane, ale existentei si dezvoltarii purtatorilor lor - oamenii, grupurile sociale, colectivitatile national-statale si societatea in ansamblul ei. Satisfacerea nevoilor presupune consum de bunuri si servicii, impulsionand oamenii in directia crearii si procurarii acestora. Mai mult, nevoile umane se diversifica si se amplifica continuu pe masura ce se creeaza posibilitati mai mari de satisfacere a lor. Satisfacerea unor nevoi generaza aparitia altora. Acest fapt pune in evidenta caracterul dinamic al nevoilor, inmultirea si diversificarea lor pe masura dezvoltarii societatii. Nevoile umane au o latura obiectiva, care se refera la constientizarea acestora de catre oameni si la corelarea lor cu posibilitatile materiale ale societatii si ale fiecarui individ. Ele apar, astfel, ca nevoi efective, reale. In acelasi timp, se manifesta si o latura subiectiva a nevoilor, ce pune in evidenta dorintele oamenilor, de multe ori necorelate cu posibilitatile efective de acoperire ale lor. Multe dintre ele, datorita acestui fapt, raman simple doleante, nevoi nesatisfacute. Analizarea si caracterizarea activitatilor economice ca forma specifica de actiune sociala are ca punct de plecare omul si nevoile sale. Prin nevoi sau trebuinte in sens economic intelegem exigente umane, individuale sau colective ce trebuie satisfacute in timp si in spatiu cu bunuri si servicii pentru a asigura desfasurarea normala a oricarei laturi a vietii si activitatii oamenilor. 2. Clasificare In functie de latura sociala, nevoile finite umane pot fi:
1

naturale, individuale sociale, de grup spirituale, psihologice

In functie de gradul de complexitate nevoile umane sunt : elementare (fundamentale sau de baza) superioare complexe Studiul nevoilor umane sta la baza intelegerii intereselor economice. Acestea reprezinta manifestari constientizate ale nevoilor umane devenite mobiluri care determina anumite comportamente in vederea realizarii performantelor economice necesare dobandirii bunurilor capabile sa satisfaca respectivele nevoi. In vederea punerii in functiune a intereselor si a satisfacerii trebuintelor exprimate de acestea se declanseaza diferite genuri de activitate umana. Orice activitate umana presupune existenta si utilizarea unor resurse specifice in cantitati determinate si de o calitate adecvata. Resursele economice sunt reprezentate de potentialul uman, material, financiar, stiintificotehnic si informational de care dispune societatea la un moment dat in calitate de mijloace pentru satisfacerea trebuintelor. Premisa si sursa principala a satisfacerii celei mai mari parti a nevoilor umane o reprezinta natura, ale carei elemente se constituie in resurse naturale1. Desprinderea resurselor naturale din mediul lor in vederea folosirii este rodul activitatii umane conditionata de existenta resurselor umane care la randul lor depind de factorul demografic, de numar, calitatea si structura resurselor de munca. In prezent o importanta din ce in ce mai mare au capatat-o resursele informationale folosite in scopuri de cunoastere, decizie sau actiune. Resursele naturale impreuna cu potentialul demografic formeaza resursele primare sau originare. Pe baza lor se formeaza resursele derivate care conduc catre o eficienta a celor dintai, asemeni resurselor primare, resursele derivate pot fi materiale si umane. 3. Raritatea si alegerea
1

Boier Rodica, Comportamentul consumatorului, Ed. Graphix, Iai, 1993.

2

Cu cat este mai intensa actiunea legii raritatii, cu atat mai durabil ni se infatiseaza principiul rationalitatii utilizarii resurselor in activitatea umana in general si in cea economica in special. Rezulta prin urmare ca raritatea si rationalitatea in economie reprezinta doua principii sau legi generale in virtutea carora alegerea dintre multiplele variante de folosire a resurselor trebuie facuta intre realizarea unei anumite cantitati de bunuri cu consumul de resurse cel mai mic sau obtinerea celei mai mari productii posibile cu o cantitate data de resurse atrase in circuitul economic. Alegerea uneia sau alteia dintre alternativele de utilizare a resurselor implica in mod obligatoriu renuntarea si la alte variante. In toate aceste situatii apare costul de oportunitate2 care consta in aprecierea celei mai bune dintre sansele sacrificate atunci cand se face o alegere, cand se adopta o decizie de a realiza o anumita actiune dintre mai multe posibile. Prin urmare costul de oportunitate reprezinta castigul obtinut prin pierderea celei mai bune dintre variantele la care s-a renuntat, motiv pentru care i se mai spune costul sansei sacrificate. In toate situatiile care implica alocarea de resurse fiecare alegere trebuie sa antreneze in mod obiectiv rationamente in termenii costului de oportunitate. In aceste situatii agentii economici ar trebui sa opteze intotdeauna in favoarea acelor decizii care conduc la minimizarea costului de oportunitate. 4. Activitatea economica - forma a activitatii umane Legatura dintre nevoi si resurse este realizata de actiunea umana, prin intermediul activitatii economice. Aceasta este o forma specifica a activitatii umane, ce urmareste realizarea unor scopuri precise si anume, satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor. Activitatea economica consta in efortul constient al oamenilor de a atrage si utiliza resursele economice rare in vederea producerii, repartitiei, circulatiei si consumului de bunuri si servicii, corespunzator nevoilor si intereselor acestora. Activitatea economica se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi: este o forma de activitate practica a omului, care folosind munca sa, transforma natura conform intereselor lui, producand cele necesare traiului; este o activitate de creatie, prin care se pune in valoare potentialul creativ al omului de a modela natura, de a folosi legile ei, de a descoperi noi utilizari ale Ctoiu Iacob, Teodorescu Nicolae, Comportamentul consumatorului. Teorie i practic, Ed. Economic, Bucureti, 1997
2

acestora, de a crea si utiliza mijloace de actiune cat mai eficiente etc.; se desfasoara pe baza criteriilor de rationalitate, urmarindu-se obtinerea de rezultate maxime cu eforturi minime; este o activitate care duce si la transformarea oamenilor, a societii in ansamblul ei, stand la baza progresului social. Prin intermediul ei se intretin, conserva si dezvolta celelalte activitati din societate; are o finalitate precisa, satisfacerea nevoilor de consum ale oamenilor, ca indivizi, colectivitate, societate. Activitatea economica este ampla si diversificata. Drept urmare, activitatile economice se pot grupa, dupa specificul lor, in: activitati de productie, activitati de repartitie, activitati de schimb (circulatie), activitati de consum. Separarea lor pe genuri marl de activitate, ca si in cadrul fiecarui gen pe categorii de activitati se datoreaza existentei si adancirii diviziunii muncii. Diviziunea muncii este un proces obiectiv si permanent de desprindere, diferentiere si separare a diferitelor categorii de munca din ansamblul muncii sociale si fixarea acestora ca activitati specializate, de sine statatoare. Pe baza diviziunii muncii, activitatile economice se ordoneaza pe categorii si genuri de activitate, care devin preocupari esentiale pentru anumite sectoare ale economiei, ramuri si subramuri. Activitatile din societate ce vizeaza productia, repartitia, schimbul si consumul de bunuri si servicii, in interdependenta lor, formeaza economia societatii. Aceasta privita in contextul existentei statelor nationale si a teritoriului national este economia nationala. Ca entitate de sine statatoare, economia nationala reprezinta ansamblul de activitati economice care s-au constituit in sectoare de activitate, ramuri, subramuri etc., la nivelul unei tari, intre care se stabilesc legaturi reciproce, pe baza carora se infaptuieste miscarea bunurilor si serviciilor, se asigura functionarea si dezvoltarea economica a societatii.

5. Concluzii Adancirea diviziunii muncii, sub impactul progresului stiintei, tehnicii si tehnologiei, diversifica activitatea economica, punand in evidenta dinamismul acesteia, trecerea de la activitati traditionale - de tip pastoral, agricol si mestesugaresc -la cele industriale, de asigurari,
4

financiare, de credit, publicitate etc.si in ultimul timp informationale. Activitatea economica, privita prin trasatura sa principala, ca activitate practica, este circumscrisa raportului nevoi resurse. Caracterul limitat al resurselor pune in evidenta existenta restrictiilor in cadrul activitatii economice, si de aici marea problema pentru societatea umana, incercarea egalizarii dintre nevoi si resurse. Aceasta tendinta de egalizare este reflectata de corelatia dintre productie si consum, sau mai bine zis de modul cum se structureaza ea. Consumul reflecta nevoile umane in concordanta cu realitatea materiala; el este o forma de concretizare precisa a nevoilor nelimitate, o reflectare a finalitatii activitatii economice. Consumul declanseaza si stimuleaza activitatea economica, indeplinind o functie de reglare permanenta, cantitativa si calitativa a productiei. Din aceste motive, consumul se prezinta ca element primordial al activitatii economice. Productia pune in evidenta gradul de atragere si utilizare a resurselor, capacitatea societatii de a veni in intampinarea nevoilor manifestate. Intre productie si consum exista interdependente si determinari reciproce. De fapt, intre consum si productie se dezvolta multiple raporturi, care se vor reflecta in planul concret al organizarii activitatii economice specifice economiilor de schimb, in cadrul corelatiei dintre cerere si oferta. Toate actele economice din societate sunt strans legate de aceste corelatii si se desfasoara in cadrul eforturilor facute de oameni cu scopul de a asigura tendinta de echilibru intre termenii fiecarei corelatii, tendinta de echilibru necesara unei vieti economice

BIBLIOGRAFIE: Boier Rodica, Comportamentul consumatorului, Ed. Graphix, Iai, 1993.

Ctoiu Iacob, Teodorescu Nicolae, Comportamentul consumatorului. Teorie i practic, Ed. Economic, Bucureti, 1997.