24.

Infrastructura pieţei contemporane

Termenul „infrastructură" este folosit pentru a desemna două noţiuni diferite:

„infrastructura economiei naţionale" şi „infrastructura pieţei". Infrastructura economiei naţionale
constituie totalitatea elementelor materiale, organizaţionale şi informaţionale cu ajutorul cărora
sînt asigurate legăturile dintre ramurile şi regiunile economiei şi care permit o funcţionare
normală a vieţii economice.
Din infrastructura economiei naţionale fac parte: drumurile auto şi căile ferate, aeroporturile,
şcolile, spitalele, hotelurile, reţelele informaţionale etc, create, de obicei, din mijloacele
organelor puterii centrale sau locale.
Infrastructura pieţei constituie ansamblul de instituţii, servicii, întreprinderi
specializate, generate de înseşi relaţiile de piaţă, care, la rîndul lor, asigură o funcţionare
civilizată şi eficientă a pieţei.
În lumea contemporană, elementele-cheie ale infrastructurii pieţei sînt:
• sistemul comercial (bursele de mărfuri şi ale hîrtiilor de valoare, licitaţiile şi
iarmaroacele, camerele de comerţ, complexele de expoziţii);
• sistemul bancar (băncile comerciale şi sistemul de credit, băncik de emisie);
• sistemul publicitar (agenţii publicitare, centre informaţionale);
• sistemul de consulting şi audit (servicii ce acordă consultaţii în probleme economice
şi juridice, precum şi serviciile care efectuează controlul (revizia) activităţii financiar-
economice a întreprinderii);
• sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietăţii, a vieţii etc);
• sistemul de învăţămînt economic (mediu şi superior).

Elementele de bază ale pieţei:

În economia de piaţă, instituţia principală în jurul căreia se organizează şi se desfăşoară
activitatea economică este piaţa. Altfel spus, piaţa se află în centrul vieţii economice. La rîndul
său, nucleul pieţei este constituit din patru elemente de bază, care sînt:
1) cererea,
2) oferta,
3) preţul
4) concurenţa.
Interdependenţa şi interacţiunea cererii, ofertei şi preţului formează conţinutul
mecanismului pieţei. Atît cererea, cît şi oferta sînt legate în modul cel mai direct de mărimea şi
dinamica preţurilor, în acelaşi timp, cererea şi oferta se influenţează reciproc fără încetare. Cu
alte cuvinte, cererea influenţează oferta, iar oferta, la rîndul ei, modifică cererea. În urma
confruntării permanente dintre cerere şi ofertă se stabileşte preţul de echilibru.
Concurenţa, care este o formă de rivalitate între subiecţii relaţiilor de piaţă cu privire la
obţinerea unor condiţii mai bune de producere, cumpărare şi vînzare a mărfurilor, influenţează,
la rîndul ei, celelalte trei elemente ale nucleului pieţei - cererea, oferta şi preţul.