Termenul „infrastructură" este folosit pentru a desemna două noţiuni diferite:
„infrastructura economiei naţionale" şi „infrastructura pieţei". Infrastructura economiei naţionale constituie totalitatea elementelor materiale, organizaţionale şi informaţionale cu ajutorul cărora sînt asigurate legăturile dintre ramurile şi regiunile economiei şi care permit o funcţionare normală a vieţii economice. Din infrastructura economiei naţionale fac parte: drumurile auto şi căile ferate, aeroporturile, şcolile, spitalele, hotelurile, reţelele informaţionale etc, create, de obicei, din mijloacele organelor puterii centrale sau locale. Infrastructura pieţei constituie ansamblul de instituţii, servicii, întreprinderi specializate, generate de înseşi relaţiile de piaţă, care, la rîndul lor, asigură o funcţionare civilizată şi eficientă a pieţei. În lumea contemporană, elementele-cheie ale infrastructurii pieţei sînt: • sistemul comercial (bursele de mărfuri şi ale hîrtiilor de valoare, licitaţiile şi iarmaroacele, camerele de comerţ, complexele de expoziţii); • sistemul bancar (băncile comerciale şi sistemul de credit, băncik de emisie); • sistemul publicitar (agenţii publicitare, centre informaţionale); • sistemul de consulting şi audit (servicii ce acordă consultaţii în probleme economice şi juridice, precum şi serviciile care efectuează controlul (revizia) activităţii financiar- economice a întreprinderii); • sistemul de asigurare (a riscurilor, a proprietăţii, a vieţii etc); • sistemul de învăţămînt economic (mediu şi superior).
Elementele de bază ale pieţei:
În economia de piaţă, instituţia principală în jurul căreia se organizează şi se desfăşoară activitatea economică este piaţa. Altfel spus, piaţa se află în centrul vieţii economice. La rîndul său, nucleul pieţei este constituit din patru elemente de bază, care sînt: 1) cererea, 2) oferta, 3) preţul 4) concurenţa. Interdependenţa şi interacţiunea cererii, ofertei şi preţului formează conţinutul mecanismului pieţei. Atît cererea, cît şi oferta sînt legate în modul cel mai direct de mărimea şi dinamica preţurilor, în acelaşi timp, cererea şi oferta se influenţează reciproc fără încetare. Cu alte cuvinte, cererea influenţează oferta, iar oferta, la rîndul ei, modifică cererea. În urma confruntării permanente dintre cerere şi ofertă se stabileşte preţul de echilibru. Concurenţa, care este o formă de rivalitate între subiecţii relaţiilor de piaţă cu privire la obţinerea unor condiţii mai bune de producere, cumpărare şi vînzare a mărfurilor, influenţează, la rîndul ei, celelalte trei elemente ale nucleului pieţei - cererea, oferta şi preţul.