Activitatea economică şi ştiința

economică
Raportul nevoi-resurse
CURSUL 3
Activitatea economică

Activitatea economică este o

activitate umană care se
încadrează între două limite: pe
de o parte nevoile (trebuințele) pe
care le impune viața indivizilor și a
societății, iar pe de altă parte
posibilitatea de a le satisface cu
resursele existente.
Nevoi şi resurse

Nevoile/trebuinţele = necesitățile,
așteptările oamenilor, tot ceea ce este
necesar pentru ca ei să trăiască și să se
dezvolte, atât ca indivizi, cât și ca
membri ai grupurilor și comunităților în
care există.
Ele sunt asigurate prin bunuri și servicii pe
care le obținem transformând și
adaptând elementele pe care le oferă
natura.
Nevoile
CARACTERISTICI:

▪ unele nevoi se extind în detrimentul

altora;
▪ sunt concurente sau substituibile (în
general);
▪ ele apar, mai întâi, sub forma
așteptărilor, dorințelor, doleanțelor;
▪ sunt complementare;
▪ există nevoi care se întipăresc în
conștiința oamenilor, intră în obiceiurile
lor ca și în tradițiile de consum ale
comunităților, popoarelor etc.
Nevoi economice

Nevoile devin interese economice

atunci când sunt transformate în
mobiluri directe și indirecte ale luptei
oamenilor pentru existență, ale
confruntării și cooperării în vederea
dobândirii bunurilor necesare;
Nevoile economice sunt trebuințele a
căror satisfacere presupune
cumpărarea și consumarea de bunuri
economice.
Ierarhizarea Nevoilor
CARACTERISTICI:

 nevoile primare devin dominante atunci

când nu sunt satisfăcute la un nivel
acceptabil;
 trebuințele aflate pe primele 3 niveluri trebuie
satisfăcute înaintea celorlalte;
 cele aflate pe nivelurile 4 – 5 sunt nevoi ”în
creștere”, în sensul că acestea nu dispar
când sunt satisfăcute și motivează individul în
continuare;
 nevoile sunt interdependente; cele de ordin
superior nu acționează, în mod obligatoriu, în
ordinea ierarhiei lor;
 ordinea trebuințelor poate varia de la o
persoană la alta.
 Resursele
Resursele economice = totalitatea
elementelor care pot fi atrase și sunt efectiv
utilizate la producerea de bunuri și servicii.
Resursele economice:
1. materiale – resurse naturale primare +
derivate
2. umane – resurse naturale + derivate (stocul
de învățământ și știință, inovația,
informația)
Mediul natural este cel dintai izvor al
resurselor economice. Direct sau indirect
natura ofera aproape toate cele necesare
existenței omului.
 Nevoi şi resurse
Prin utilizarea resurselor (factori de producție) se
obțin bunuri.
Bunurile sunt economice sau libere
Bun economic, care inglobeaza resurse
economice, care servește fie producției, fie
satisfacerii nevoilor de consum.
▪ bunuri pt autoconsum
▪ bunurile marfare (mărfuri) destinate vânzării –
cumpărării prin tranzacții pe piață.
Bunurile - tangibile (materiale) și intangibile
(servicii)
- de producție și de consum
Bunuri publice vs bunuri libere
 Nevoi şi resurse
 Între ritmul de creștere al nevoilor și ritmul de
sporire al resurselor (cu toate că dezvoltarea
științei și tehnicii oferă posibilitatea unei mai
bune utilizări a lor), se creează un decalaj, o
rămânere în urmă a resurselor față de
creșterea trebuințelor.
 Deci, resursele sunt limitate, atât în mod
absolut, cât și relativ.
➢ Absolut - în sensul că sunt insuficiente pt a
satisface cerințele omenirii la un moment
dat
➢ Relativ – dinamica lor este devaforabilă în
raport cu cu sporirea nevoilor
 Raritatea economică

Raritatea relativă a resurselor este o

caracteristică generală a economiei.

Este determinată de:

- Imposibilitatea atragerii (din motive
tehnice sau economice) a tuturor resurselor
existente le un moment dat;
- Existenţa unor limite, în fiecare etapă
istorică, privind cunoaşterea resurselor
existente;
- Caracterul epuizabil, nereproductibil al
majorității resurselor .
 Așadar … ce este economia?

TREBUINȚE RESURSE
(nelimitate) (rare/limitate)

1. Este știința alocării resurselor.

2. Studiază actele, faptele și comportamentele
economice ale indivizilor, grupurilor, ale
societății.
3. Studiază modul în care oamenii identifică și
utilizează resursele rare, cu întrebuințări
alternative, pentru satisfacerea diferitelor
nevoi.
 Costul de oportunitate

▪ Resursele sunt limitate.

▪ Raritatea resurselor și implicit a bunurilor
economice reprezintă o caracteristică
generală a economiei (legea rarității)
▪ Trebuie să se ia o decizie cu privire la
următoarele probleme:
 De ce resurse dispune societatea?
 Ce se produce / ce nu se produce ?
 Cum se produce / cum nu se produce ?
 Pt. cine se produce? În ce cantitate?
 Orice alegere presupune și o renunțare:
Ce alegi? La ce renunți?
 Costul de oportunitate
Costul de oportunitate = costul exprimat în
raport de valoarea renunțărilor ca urmare a
deciziei de a folosi resursele disponibile într-
un mod și nu în altul.
 Adoptarea deciziilor necesită compararea
costurilor și beneficiilor acțiunilor în
desfășurare.
 Alternativa sacrificată măsoară costurile
obţinerii a ceea ce s-a ales a se face.

(Ex.: Guvernul a alocat o sumă de bani pentru

construcţia autostrăzii X. Cu aceiaşi bani se
puteau face Y şcoli sau Z spitale. Dacă guvernul
nu ar fi ales să construiască autostrada X, care ar
fi fost cea mai bună alternativă de utilizare a
acestor fonduri?)
Activitatea economică-știința economică

 Corelația dintre consum și producție, dintre

cele două procese esențiale activității
economice, scoate în evidență rolul esențial
al consumului, care apare atât ca element
de declanșare și de stimulare a producției,
cât și ca element fundamental de reglare a
acesteia.
 Știința economică este știința
comportamnetului uman în vederea
gospodăririi optime a resurselor, adică
satisfacerea trebuințelor nelimitate și în
diversificare continuă cu folosirea alternativă
a resurselor limitate. Ea urmărește realizarea
unui raport eficient între resurse și nevoi,
căutând în permanență mijloace noi pentru
optimizarea lui.
Analizând economia ca ştiinţă, trebuie să
avem în vedere şi anumite distincţii
noţionale sau categoriale, care se fac în
literatura de specialitate. Astfel, se disting
următoarele categorii:
a. economia pozitivă şi economia
normativă;
b. economia reală şi economia
nominală;
c. economia oficială şi economia
subterană;
d. microeconomia şi macroeconomica.
a. Economia pozitivă descrie şi explică
ştiinţific procesele şi fenomenele
economice.
Economia normativă sau prescriptivă
oferă soluţii, recomandă măsuri
concrete, slujind ca suport politicii
economice şi deciziilor luate de agenţii
economici.
b. Economia reală reprezintă ansamblul
activităţilor economice referitoare la
ramurile economiei naţionale (industrie,
agricultură, silvicultură, comerţ, sănătate,
învăţământ, cultură, etc. Principalii
indicatori ai economiei reale sunt produsul
intern brut, populaţia ocupată, investiţiile,
producţia globală, câştigul salarial mediu,
etc.
Economia nominală, simbolică, sau
monetar-financiară reprezintă ansamblul
operaţiunilor economice desfăşurate pe
piaţa monetară, pe piaţa capitalului
(financiară) şi pe piaţa valutară.
c. Economia oficială se referă la activităţile
economice înregistrate statistic de către
instituţiile abilitate, cum este Institutul
Naţional de Statistică.
Economia subterană este denumită şi
clandestină, alternativă, paralelă,
neînregistrată, ocultă, informală, periferică,
neagră, ilegală. Această economie
cuprinde activităţi comercializabile şi
necomercializabile. Primele se referă la
economia neagră, respectiv frauda fiscală
şi munca la negru, iar celelalte au în
vedere activităţile casnice sau de
benevolat.
d. Microeconomia si macroeconomia
Ca orice ştiinţă, economia studiază
legile ce guvernează viaţa
economică, întregul sistem al activităţii
economice.
Legile economice exprimă legăturile
esenţiale între procesele şi fenomenele
economice, sub forma unor legături de
natură diferită.
1. Legături cauzale: un fenomen A,
denumit cauză, stă la baza apariţiei şi
evoluţiei fenomenului B, denumit efect.
2. Legături de interdependenţă de tipul
conexiunii inverse: de exemplu, preţul
influenţează cererea şi oferta, care la
rândul lor influenţează nivelul preţului.
3. Legături funcţionale: de exemplu,
producţia este funcţie de factorii de
producţie utilizaţi pentru obţinerea ei
(muncă, pământ, capital, etc.).