ECONOMIE Lector doctor Ovidiu ierean (ovidiu.tierean@unitbv.ro) 1.

ECONOMIA INTRODUCERE DEFINITIE: Activitatea economic se defineste prin lupta mpotriva rarittii ca proces complex care reflect faptele, actele, comportamentele si deciziile oamenilor referitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice n vederea producerii, circulatiei, repartitiei si consumului de bunuri, n functie de interesele economice. De aici rezult c economia reprezint ntregul sistem de activitti la care particip si se nscriu prin functiile lor toate unittile economice de productie, de consum, de intermediere, etc. Economia nu exist ns n form pur, aceasta se interfereaz cu toate celelalte tipuri de actiuni sociale, tehnice, ecologice, sociale, culturale, politice, educative. Iar oamenii particip la activitatea economic prin intermediul institutiilor sociale pe care le gsesc si la care se raporteaz. Societatea actual are multe procese care nu sunt exclusiv economice, de aici activitatea economic este o abstractie stiintific, un model teoretic de analiz. Activittile economice de-a lungul timpului au trecut prin procese de diversificare, specializare si integrare. DEFINITIE: Diviziunea social a muncii reprezint un proces obiectiv de desprindere, diferentiere, separare si combinare a diferitelor genuri de activitti si de fixare, prin functiile ndeplinite ca prti inseparabile ale actiunii sociale. n urma dezvoltrii sociale, a adncirii diviziunii sociale a muncii s-au autonomizat urmtoarele activitti: productia, cercetarea stiintific, circulatia, repartitia, consumul, protectia si ameliorarea mediului. LEGEA RARITTII: Volumul, structurile si calitatea resurselor si a bunurilor economice evolueaz mai ncet dect volumul, structurile si intensitatea trebuintelor umane. PRINCIPIUL ORGANIZRII ACTIVITTILOR: Pentru c resursele snt rare, acestea nu trebuie s fie risipite, trebuie economisite si utilizate eficient. Pornind de la legea rarittii a aprut situatia alegerii unor produse n detrimentul altora, astfel a aprut costul de oportunitate sau al alegerii. DEFINITIE: Costul de oportunitate reprezint valoarea bunurilor alternative sacrificate pentru a alege un alt produs care trebuie consumat. Alimente (lei) 1.000 800 C C 600 C D 400 E 200 Haine (lei) 200 400 600 800 1000 Fig. 1 Costul de oportunitate

A B

Exemplu clasic: O familie cu resurse limitate trebuie s aleag ntre cumprarea hainelor si a alimentelor, figura 1. La nivel macroeconomic apare frontiera posibilittilor de productie. Aceasta este folosit ca un instrument de cunoastere a combinatiilor posibile de producere a dou bunuri prin folosirea integral si eficient a resurselor disponibile la un moment dat. La nivelul economiei curba posibilittilor de productie ajut la punerea n evident a repartitiei resurselor economice rare, ntr-o perioad scurt de timp. n acest sens punctul C reprezint situatia nerealizat, iar punctul C reprezint o productie inferioar, realizat n conditiile folosirii normale a resurselor. Pe termen lung se pot produce cantitti mai mari (C) prin progres tehnic, investitii sau cresterea resurselor disponibile. De aici au fost realizate o serie de analize economice legate de problema alegerii si a costului de oportunitate. n acest sens cercetarea economiei se realizeaz prin dou ci: -microeconomic, -macroeconomic. Microeconomia reprezint procesele, faptele, actele si comportamentele care se manifest ntre participantii individuali la fluxurile economice: firme, familii, administratie, banci, asiguratori, etc. Macroeconomia reprezint partea din economie care exprim procese si fapte legate de mrimile si variabilele agregate ale intrrilor si iesirilor, dieferentiate de comportamentele individuale ale participantilor. n acest context macroeconomia este identificat cu economia national. DEFINITIE: Microeconomia este ramura stiinei economice care studiaz agentii economici individuali, structurile si comportamentele lor, interrelatiile dintre unittile economicen cadrul productiei, distributiei si consumului. DEFINITIE: Macroeconomia este ramura stiintei economice care studiaz marile agregate din economie cum snt preturile, productia, venitul national, ocuparea, somajul, inflatia, masa monetar si balanta de plti externe. 2. BUNURILE ECONOMICE Bunul economic este reprezentat de ctre orice fel de element apt s satisfac o nevoie uman n scop de consum personal sau productiv. Astfel c nu toti satisfactorii si prodfactorii snt bunuri. Ajung bunuri economice doar aceia care au o determinare dubl, existential si economic. DEFINITIE: Determinarea existential const n faptul c elementele pot fi msurate fizic pentru a le evalua propriettile statice si dinamice. Propriettile statice sunt: masa (greutatea), dimensiunile, compozitia. Propriettile dinamice sunt: fiabilitatea, capacitatea de efect util, intensitatea n timp a categoriilor de fluxuri pe care le ntretine, propriettile legate de contactul cu mediul exterior. DEFINITIE: Determinarea economic a bunurilor const n aprecierea conformittii acestora cu nevoile umane. Msurarea economic foloseste urmtoarele tipuri de scale: -Scala nominal, denumit scal de clasificare. -Scala ordinal, este cea care evidentiaz dac un bun n raport cu altul este preferabil, echivalent sau mai putin preferabil. -Scala cantitativ, care poate s fie: interval i proportionale, Acestea pe baza unei unitti de msur evalueaz corelatiile cantitative dintre elementele msurate si comparate. n cadrul analizei economice bunurile se pot mprti n: libere sau abundente i economice sau rare. Datorit evoutiei permanente a economiei, bunurile libere devin rare, de aceea omenirea este ntr-o permanent cutare de bunuri libere.

DEFINITIE: Bunurile economice reprezint acele elemente rare din natur sau realizate de ctre oameni care snt identificabile si msurabile aflate ntr-o relatie determinat cu nevoile umane. ntre bunurile economice si nevoile umane apar urmtoarele raporturi: -lupta omenirii pentru obtinerea si producerea bunurilor, este mijlocul pentru atingerea scopului actiunii sociale, -consumarea bunurilor, reprezint stingerea unor nevoi si aparitia altora, ca scop final al actiunii economice. n functie de modul n care se realizeaz raportul dintre nevoile umane si bunurile produse, bunurile economice se mpart n: marfare i non-marfare. DEFINITIE: Marfa reperezint acel bun economic exprimat n form bneasc destinat satisfacerii nevoilor altor persoane dect productorii, trecerea acestuia de la productor la consumator prin actul de vnzare-cumprare. Schimbul este cel care transform un bun n marf. Mrfurile se clasific astfel: a).Dup form: obiecte, servicii, informatii. b).Dup origine: naturale (regenerabile i ne-regenerabile), produse. c).Dup posibilittile de multiplicare:reproductibile, ne-reproductibile (unicat). d).Dup gradul de prelucrare: primare, intermediare (semi-finite), finale. e).Dup natura economic: Satisfactori, ca bunuri de consum: personal (alimente, haine, cosmetice), social (servicii de sntate public, educatie, aprare, protectie) Prodfactori: bunuri de capital tehnic, resurse naturale, active economice transferabile, active financiare. f).Dup durat, bunurile pot fi de folosint: imediat (curent), de lung durat. g).Dup modul de fixare n spatiul economic: bunuri mobiliare (actiuni, titluri, cecuri), bunuri imobiliare (cldiri, terenuri) h).Dup piata pe care se afl: piata petrolului, piata cerealelor, piata actiunilor, piata valutar i).Din punct de vedere al propriettii acestea se afl n proprietate: integral, partial. 3. UTILITATEA ECONOMIC DEFINITIE: Utilitatea economic reprezint gradul sau msura n care consumarea unei cantitti de bunuri satisface una sau alta dintre nevoile umane. Pentru ca un bun s capete utilitate snt necesare urmtoarele conditii: a).S existe o relatie dinainte stabilit si identificabil ntre propriettile bunului si nevoile umane. Astfel omul are un rol hotrtor, deci utilitatea este subiectiv. De aici rezult c utilittile snt impuse prin: mod, obiceiuri, credinte, dorint. b).Relatiile necesare dintre bunuri si nevoi trebuie s fie cunoscute si ntelese de oameni. Oamenii trebuie s cunoasc ceea ce poate ulterior s devin bun. c).Capacitatea oamenilor de a folosi bunurile. Aceast capacitate depinde de: necesitatea acestora, puterea economic de a le procura, nivelul de educatie, capacitatea de a le gsi noi utilitti. Utilitatea economic poate fi unitar sau total astfel: -Utilitatea unitar reprezint satisfactia pe care o produce o parte dintr-un bun consumat de ctre o persoan. -Utilitatea total reprezint satisfactia obtinut n urma consumului unor cantitti succesive dintr-un bun ntr-un anumit interval de timp. LEGE: Utilitatea marginal reprezint variatia utilittii totale care rezult prin cresterea cu o unitate a cantittii dintr-un bun, n conditiile n care cantittile din celelalte bunuri snt date si rmn neschimbate.

Um =

U T X

= 1,

um =

UT.

Unde: -Um = utilitatea marginal. - UT = variatia utilittii totale. - X = cantitatea dintr-un bun. Um = U (x1, x2, ..., xn) , cnd lim xi 0. x Utilitatea marginal a cantittilor consumate dintr-un bun este determinat de raportul dintre sporul de utilitate total si sporul cantittilor consumate. De aici a aprut legea utilittii marginale descrescnde. LEGE: Atunci cnd cantitatea consumat dintr-un bun creste, utilitatea marginal sau utilitatea suplimentar adugat de ultima unitate consumat, tinde s se diminueze pn la zero, corespunztor punctului de satietate n care utilitatea marginal este zero. 4. INTERESELE I PREFERINELE CONSUMATORULUI Fiecare persoan n calitatea sa de consumator si stabileste permanent o retet de consum. Acestea se constituie ca un adevrat program al consumului individual, al familiei sau al grupului cruia i apartine. De aici rezult c acesta si ordoneaz rational preferintele. Pentru a ntelege comportamentul consumatorului este necesar explicarea modului cum acesta adopt deciziile. Se consider c deciziile se adopt pe baza urmtoarelor axiome: a).Comparatia presupunea alegerea consumatorului din utilizrile alternative n folosirea a dou sau mai multe bunuri (servicii). Pentru aceasta consumatorul alege o singur variant astfel: prefer varianta I, prefer varianta a-II-a, este indiferent fat de cele dou variante si alege la ntmplare. b).Tranzitivitatea reprezint posibilitatea unui consumator de a trece de la un bun la altul. Aceasta se manifest astfel consumatorul prefer: produsul 2 n locul produsului 3, produsul 1 n locul produsului 2. De aici rezult c prefer produsul 1 n locul produsului 3. c).Insaturatia sau lcomia const n optiunea pentru cea mai mare cantitate dac bunurile folosite alternativ n consum au aceeasi utilitate. d).Convexitatea forte nseamn c un consumator prefer combinatii echilibrate ntre bunuri n locul celor extreme, adic foarte mult dintr-un produs si foarte putin sau deloc din altul. Pe baza cererii potentiale si a restrictiilor social-economice, adic a preturilor si veniturilor, consumatorul si formuleaz programe de consum. DEFINITIE: Programul de consum reprezint specificarea unor cantitti anumite din bunuri diferite care i asigur consumatorului o anumit utilitate. Programul de consum este identificat cu reteta de consum, cosul bunurilor de consum, care d expresie: sistemului de nevoi, obisnuintelor, preferintelor, disponibilittilor n timp si spatiu ale bunurilor, utilittilor acordate diferitelor cantitti din bunurile consumate. Programele de consum snt influentate de: -Factorii generali, care rezult din: nivelul dezvoltrii economice, structurile economice, mediul social, mediul economic, mediul natural. -Statutul social al consumatorului: situatia familial, nivelul de cultur, gradul de civilizatie. -Orientarea consumatorului prin: mass-media, reclam, publicitate, mod, imitatie.

Chiar si cu aceste determinri si influente programul de consum rmne individual si subiectiv. Pentru analiza comportamentului consumatorului presupunem 4 programe de consum echivalente: P1, P2, P3, P4. DEFINITIE: Dou sau mai multe programe de consum snt echivalente dac fiecare i ofer consumatorului acelasi nivel de satisfactie prin combinarea diferitelor bunuri asigurndu-se aceeasi utilitate agregat, iar consumatorul nu prefer un program n detrimentul altuia. Combinatiile celor dou programe de consum echivalente snt reprezentate n figura 4.1. Atribuind o serie de valori pentru fiecare program de consum echivalent, avnd cantittile x dintr-un bun pe abscis si pe ordonat cantittile y din altul, obtinndu-se graficul MN. Caracteristica de echivalent a programelor de consum decurge din faptul c acestea asigur consumatorului aceeasi utilitate agregat astfel: UA (P1)= UA (P2)= UA (P3)= UA (P4) Unde: UA = utilitatea agregat DEFINITIE: Graficul care uneste toate combinatiile posibile dintre bunurile x si y, unde fiecare furnizeaz consumatorului aceeasi utilitate agregat se numeste curba de indiferent. y 8 6 4 2 M P1 P2 P3 P4 N

2 3 4 Fig 2. Curba de indiferent n consum.

Principiul curbei de indiferent se explic prin faptul c suplimentarea consumului duce la sporirea utilittii. Pentru a rmne pe curba de indiferent o crestere a consumului dintr-un bun, care va asigura un spor de utilitate, va fi balansat printr-o scdere a consumului din cellalt bun, care va nsemna un minus corespunztor de utilitate. Aceasta explic forma descresctoare a curbei, iar propriettile acestora snt urmtoarele: -O curb mai inalt, dreapta sus, exprim un nivel de utilitate mai mare. -Curbele din aceeasi familie nu se intersecteaz niciodat. -Nu pot lua forma unor cercuri concentrice. -Curbele n care se respect axiomele preferintelor au forme convexe, cu nclinatie negativ sau au rate descresctoare de substituire a bunurilor. Aceasta se exprim prin rata marginal de substitutie. DEFINITIE: Rata marginal de substitutie reprezint raportul dintre cantitatea dintr-un bun (y) la care consumatorul este dispus s renunte n schimbul unei cantitti suplimentare din alt bun (x), asigurndu-si acelasi nivel de utilitate agregat.

Rms/y/x = -

y x

Pentru mai multe programe de consum se pot obtine mai multe curbe de indiferent, care ajut la obtinerea unei hrti a curbelor de indiferent pentru un consumator oarecare. 5. ECHILIBRUL SI ALEGEREA CONSUMATORULUI Consumatorul n realitate actioneaz sub impulsul preferintelor dar se loveste de anumite restrictii economice. Cele care au influenta cea mai mare snt venitul propriu si pretul. Acestea snt variabile independente si exogene n raport cu puterea de cumprare. Un consumator pus s aleag ntre dou mrfuri (x, y) care au preturile (Px, Py), consumatorul va decide n functie de venitul su (V). Optiunea consumatorului se obtine prin formula: V = xPx + yPy. Folosind o serie de valori pentru fiecare variabil se poate obtine grafic o linie a bugetului, reprezentat n figura 3. y (um) C 20 15 10 5 H 0 20 F 40 60 Fig 3. Linia bugetului B 80 D x (um) A G O E

Modificarea preturilor duce la schimbarea liniei bugetului astfel: -preturile cresc, dar snt proportionale, noua linie (CD) va fi paralel cu prima, -dac preturile se dubleaz, cantittile se reduc la jumtate (EF), -modificarea preturilor cu schimbarea proportiei dintre ele se va reflecta ntr-o nou linie a bugetului (GH). Maximizarea utilittii consumatorului se atinge dac acesta alege cantitatea de mrfuri ale cror preturi snt accesibile la nivelul maxim dat al bugetului, adic este cheltuit integral venitul destinat consumului. In fig. 3 nivelul utilittii este maxim n punctul O, n care curba de indiferent n consum este tangent la linia bugetului. Starea de echilibru a consumului se asigur prin acel program de consum a crui curb de indiferent este tangent la dreapta bugetului. Echilibrul consumatorului se asigur atunci cnd se obtine de pe urma achizitiilor efectuate si a consumului lor cea mai mare utilitate posibil.

Aceasta reprezint acea variant de repartizare a veniturilor care i asigur maximum de utilitate agregat, comparativ cu orice alt variant. Starea de echilibru se obtine prin formula urmtoare: Px = Umx Py Umy sau Umx = Umy Px Py

De aici rezult c nivelurile inferioare ale utilittii, fat de cea maxim se obtin n conditiile diminurii bugetului, dar aceste utilitti nu se ncadreaz n logica sau comportamentul consumatorului rational. n privinta nivelului superior de utilitate acesta se poate obtine numai prin modificarea raportului preturilor bunurilor respective. Sensibilitatea consumatorului fat de variatia venitului se exprim si poate fi descris cu ajutorul a dou curbe: -curba venitului consumatorului, -curba lui Engel. a) Curba venitului consumatorului exprim efectele schimbrii venitului asupra consumului, figura 4. y

x Fig. 4 Curba venitului consumatorului. b) Curba lui Engel reflect comportamentul consumatorului unui bun la schimbarea masei venitului, figura 5. n raport de comportamentul lor n consum fat de mrimea venitului, bunurile se grupeaz astfel: -normale, ale cror consum creste ca rspuns la o majorare a venitului si scade odat cu scderea venitului, -inferioare, dac consumul scade atunci venitul creste, -ultrasuperioare, dac elasticitatea consumului fat de modificarea venitului este supraunitar, cazul bunurilor de lux.

x x3 x2 x1 x0

V0

V1 V2 Fig. 5 Curba lui Engel

V3

6. FACTORII DE PRODUCTIE Pentru a putea ntelege problematica factorilor de productie este necesar ntelegerea mai multor notiuni cum snt: resursele primare, resursele economice, resursele stoc (avutia national), potentialul economic i factorii de productie. DEFINITIE: Fondul funciar al unei tri, fondul forestier, apele, fondul cinegetic, fondul piscicol si substantele minerale reprezint resursele primare. Acestea se mpart astfel: -Dup caracter: regenerabile (apa, pmntul), neregenerabile (mineralele) -Dup disponibilitate: abundente, deficitare. -Dup posibilitatea reutilizrii: recuperabile, nerecuperabile (combustibilii fosili) DEFINITIE: Ansamblul mijloacelor disponibile si susceptibile de a fi valorificate pentru producerea bunurilor materiale si pentru prestarea serviciilor reprezint resursele economice. Resursele primare pot fi analizate ca stocuri sau fluxuri. Ca stocuri deoarece au o existent material, iar ca fluxuri datorit faptului c implic un proces de atragere si folosire a lor ntr-o anumit perioad de timp. Legtura dintre cele dou stri n care se afl resursele se realizeaz prin procesul economic, ca intrri sau iesiri din acesta. DEFINITIE: Totalitatea resurselor de care dispune un stat la un moment dat reprezint avutia national. Avutia national caracterizeaz starea economic a unei tri, puterea economic si gradul de bunstare a poporului, fiind considerat un indicator sintetic de apreciere a strii tehnico-economic si cultural a trii. DEFINITIE: Ansamblul elementelor avutiei nationale ale unei tri, intrate sau care pot fi atrase n circuitul economic reprezint potentialul economic. DEFINITIE: Potentialul de resurse economice atrase n circuitul economic reprezint factorii de productie. Potentialul economic se consider atras atunci cnd pentru folosirea resurselor nu mai exist restrictii economice, tehnice sau sociale. Potentialul economic mai poate fi influentat de: -cererea de resurse, -necesitatea de a pstra rezerve pentru viitor, -starea conjunctural a economiei nationale,

-existenta unor dezechilibre structurale. Factorii de productie snt urmtorii: primari: natura si munca, derivat: capitalul. NATURA DEFINITIE: Natura reprezint ansamblul de elemente pe care oamenii le folosesc pentru a produce, adapate nevoilor umane prin munc. Natura asigur substantele, conditiile materiale, cadrul desfsurrii vietii si activittilor. Pentru umanitate cea mai important parte a naturii este pmntul. Din punct de vedere economic acesta include si apa. Pe pmnt snt desfsurate toate activittile umane. Pmntul ca factor de productie se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi: a).Este un element neprodus de oameni. Acesta este: -locul unde exist societatea uman, -suportul material al activittilor, -furnizor de materii prime si energie. b).Pmntul este durabil si indestructibil. Ca factor de productie nu se confund cu terenul agricol (capital imobiliar) sau cu amenajrile fcute pe acesta (capital acumulat). c).Pmntul este limitat. Suprafata acestuia este constant, intrnd n categoria factorilor rari. MUNCA DEFINITIE: Munca este o activitate specific uman, fizic sau intelectual prin care oamenii folosesc aptitudinile, cunostintele si experienta, cu ajutorul instrumentelor sau mijolacelor de munc pentru satisfacerea necesittilor imediate sau viitoare. Munca este un factor de productie activ si determinant, cu aceasta se produc factorii derivati de productie, snt antrenati si alti factori combinati si utilizati eficient. Dar munca a evoluat n functie de conditiile tehnologice de desfsurare a acestei. n viitor se vor produce si alte schimbri de structur legate de munc si cei care o presteaz. DEFINITIE: Cantitatea de munc reprezint volumul de munc de o anumit natur, prestat ntr-un anumit proces de productie. Volumul de munc se obtine prin: -numrul de unitti de timp de munc prestat, -numrul de persoane care muncesc: ingineri, tehnicieni, muncitori, etc, -numrul de ore/om de munc prestat n anumite conditii de productie. DEFINITIE: Calitatea muncii reprezint specializarea profesional a fiecrei persoane, gradul de calificare si experienta n productie, pe baza crora obtine o anumit productivitate. Progresul calitativ al muncii depinde de urmtoarele aspecte: -Cresterea proportiei proceselor care cer calitti intelectuale, n raport cu cele fizice. -Cresterea continu a productivittii muncii, ceea ce duce la scderea timpului de munc. -Mrirea duratei procesului de pregtire profesional si a nivelului de complexitate a acestui proces. -Punerea accentului pe creativitate si inovare la locul de munc, n locul muncii de rutin. Pentru a exista munc este nevoie ns de factorul uman, care rezult din populatia globului la un moment dat. Populatia este conditia indispensabil a existentei sociale, iar rolul economic al acesteia l reprezint faptul c este suport al factorului principal de productie si este consumatorul rezultatelor muncii. Potentialul de munc ntr-un stat este reapartizat astfel: -Populatia total, din care: ponderea populatiei tinere, ponderea populatiei n vrst.

-Populatia adult, cu vrsta legal de munc: persoanele adulte apte de munc, persoanele adulte inapte. -Populatia activ, fr a lua n considerare: elevii si studentii, cu vrsta legal pentru munc, persoanele casnice. -Populatia activ disponibil, avnd n vedere: somajul, persoanele care nu vor s munceasc. -Populatia ocupat, din care: salariatii, persoanele care lucreaz n gospodrie, persoanele care lucreaz n unitti proprii (micii meseriasi, etc). CAPITALUL DEFINITIE: Capitalul este factorul de productie care const din ansamblul bunurilor produse si folosite pentru obtinerea altor bunuri materiale si servicii n scopul vnzrii lor cu profit. Capitalul este caracterizat prin urmtoarele aspecte: este rezultat al proceselor economice anterioare, const din bunuri intermediare si mijloacele de productie, include banii activi. Capitalul ca factor de productie are n prezent o structur tehnic si material eterogen, de aici se mparte n fix si circulant. Aceast mprtire are la baz o serie de criterii astfel: modul de participare a diferitelor elemente de capital la producerea de bunuri, modul n care se consum n activitatea economic, modul de nlocuire n momentul consumului sau uzurii. DEFINITIE: Capitalul fix reprezint acea parte a capitalului tehnic care particip la mai multe procese economice, se consum treptat si se nlocuieste atunci cnd este consumat integral sau cnd este uzat moral. Capitalul fix este reprezentat de echipamente si utilaje. DEFINITIE: Capitalul circulant reprezint acea parte a capitalului tehnic care se consum n fiecare ciclu de productie, particip cu ntreaga expresie bneasc la formarea costurilor si se nlocuieste dup fiecare consumare, odat cu reluarea unui nou ciclu. Elemente ale capitalului circulant snt considerate: materia prim, combustibilul, energia, apa tehnologic, etc. Capitalul mai poate fi exprimat astfel: contabil, economic, juridic. a).n contabilitate capitalul este exprimat ca: aport initial, contributie ulterioar, beneficiile obtinute, investitiile noi. Se mai foloseste notiunea de capital social, din surse proprii sau atrase pe termen lung. b).Din punct de vedere economic capitalul exprim: mijloacele de productie avansate si folosite n productie, resursele eterogene care prin folosire aduc profit. c).Capitalul este considerat n jurisdictie ca fiind ansamblul drepturilor de proprietate si de creante pe care o persoan le detine si de care poate beneficia oricnd. 7 FIRMA Pentru desfsurarea activittilor economice este necesar implicarea individual a unui om sau a unui grup de oameni. DEFINITIE: Entittile tehnico-organizatorice, economice, sociale, juridice n care se produc bunuri materiale si se presteaz servicii pe baze comercial lucrative reprezint o unitate economic. n prezent unittile economice se clasific astfel: -Dup profil: industrial, agricol, de constructii, transporturi, consultant, etc. -Dup dimensiune: mici, mijlocii, mari. -Dup nivelul de nzestrare tehnic: manufacturi, unitti mecanizate, unitti automatizate.

Datorit evolutiei tehnice si a diversificrii cererii consumatorilor au aprut un numr foarte mare de ntreprinderi specializate n diverse domenii. Acestea au produs mari schimbri n structurile economice si juridice ale productiei. De aici s-a petrecut un proces general de concentrare economic, diminuarea numrului firmelor si sporirea puterii economice a fiecreia dintre ele. Concentrarea economic se poate realiza prin autofinantare sau fuziune. Formele principale ale concentrrii snt urmtoarele: -Concentrarea orizontal: -gruparea unor fabrici care produc aceleasi produse, -vizeaz aceeasi tehnologie. -Concentrarea pe vertical: -grupeaz fabrici complementare, -cuprind un anumit circuit economic. -Concentrarea prin conglomerat: -grupeaz unitti independente tehnic, economic si juridic, -se grupeaz prin interesul financiar, -si asum mpreun riscurile. Datorit influentelor factorilor tehnici si economici ntreprinderile mari au o serie de avantaje comparativ cu cele mici si mijlocii astfel: -Se pot orienta spre domeniile de vrf ale stiintei si tehnologiei. -Au posibilitatea de a se aproviziona cu factori de productie deficitari n conditii avantajoase. -Dispun de resurse financiare proprii si atrase. -Au o mare mobilitate economic si investitional. -Au posibilitatea de a rezolva problemele sociale de interes ale salariatilor. 8 COSTURILE Costul este considerat un element de referint pentru ntelegerea comportamentului productorului, care urmreste ca activitatea sa s-i aduc profit. Costurile snt considerate ca prghii de actiune ale productorului pe termen scurt, atunci cnd foloseste aceiasi factori de productie. DEFINITIE: Costul de productie reprezint totalitatea cheltuielilor efectuate sau care urmeaz s fie fcute, toate exprimate bnesc, de ctre o unitate economic pentru producerea si desfacerea de bunuri corporale si incorporale. Pentru cost apar o serie de caracterizri astfel: -Acesta reflect unitatea dintre continutul consumului de factori si expresia sa bneasc. -Este indicatorul care aduce la acelasi numitor toate consumurile de factori prin aceasta eforturile fcute pentru producerea si desfacerea bunurilor devin msurabile si comparabile. -Se regseste n pretul de vnzare al produsului, este o component a acestuia, exprimnd recompensrile factorilor consumati ct si sansele sacrificate de ofertant. Costul poate fi exprimat astfel: explicit, implicit, contabil. DEFINITIE: Costul explicit reprezint cheltuielile necesare fcute cu procurarea factorilor de productie din afara unittii economice si pe care aceasta le efectueaz pentru fiecare ciclu de productie. DEFINITIE: Costul implicit reprezint cheltuielile inerente productiei care nu presupun plti ctre terti, fcndu-se pe seama resurselor proprii ale unittii n cauz. Acestea snt reprezentate de: amortizare, dobnda la capital, munca proprietarului. De aici rezult: COSTUL DE PRODUCTIE = COSTUL EXPLICIT + COSTUL IMPLICIT

DEFINITIE: Costul contabil cuprinde costul explicit si amortizarea. Costurile au urmtoarele functii: -Msurarea cheltuielilor necesare productiei si a corelatiilor dintre eforturi-costuri si efecte-bunuri produse. -Cercetare-dezvoltare, care const n faptul c noile tehnologii si noile produse ca efect al cheltuielilor de cercetare. -Productie, pentru realizarea conceptiei constructive si tehnologice pe baza inovrilor si inventiilor. -Personal, const n compararea costurilor de pregtire, perfectionare si cu motivatia n munc, pentru cresterea productivittii muncii si ridicarea calittii bunurilor. -Comercial, evidentiaz efectul cheltuielilor efectuate pentru livrarea la timp a bunurilor si asigurarea pietelor de desfacere. -Financiar-contabil arat costurile necesare asigurrii fondurilor bnesti, n mrimea si structura corespunztoare unei activitti profitabile. -Optimizare, pentru asigurarea si determinarea costului mai mic care revine unui nivel maxim al productiei. -Control-reglare prin care se evidentiaz modul de fundamentare a deciziilor de politic economic prin care se dirijeaz consumul de resurse. Avnd n vedere aceste functii, costul poate fi folosit ca un instrument n luarea deciziilor de productie. Costurile se clasific dup urmtoarele criterii: a).Dup procesul tehnologic: -Costuri de baz sau tehnologice: materii prime, salariile personalului productiv, amortizarea, combustibilul, energia, apa tehnologic. -Costuri de regie sau organizare si conducere: salariile personalului administrativ, salariile conducerii, cheltuieli de birotic, etc. b).Dup gradul de omogenitate: Costuri simple, care pot fi urmrite pe urmtoarele elemente: materii prime, salarii pltite pentru obtinerea unui anumit produs, costuri pentru un proces tehnologic. -Costuri complexe, care grupeaz mai multe costuri simple. c).Dup centrele de costuri: -Costuri directe, care se identific n momentul efecturii fiecrui produs. -Costuri indirecte, pentru obtinerea ntregii productii, care se identific la fiecare loc de productie si snt repartizate la sfrsitul perioadei de gestiune. d).Dup momentul consumului factorilor si al efecturii cheltuielilor: -Costuri curente, pentru perioada n care se realizeaz si desface un produs. -Costuri preliminare, care se efectueaz n viitor, dar se prelimin asupra productiei curente. -Costuri anticipate, care nu apartin perioadei n care se fac cheltuielile. e).Dup natura activittii: -Costuri productive, necesare productiei. -Costuri neproductive, datorate gestiunii incorecte a factorilor de productie. f).n functie de volumul fizic al productiei: -Costuri variabile. -Costuri fixe. n anumite situatii unele costuri se pot identifica cu altele astfel: -Costuri variabile-costuri directe. -Costuri fixe-costuri indirecte. Costurile directe snt mai mici dect cele variabile, iar cele indirecte snt mai mari dect cele fixe.

9. MRIMEA, STRUCTURA SI DINAMICA UNUI COST Mrimea si structura costului au o mare important att n domeniul productiei unui bun, ct si n cel al prestrii unui serviciu. De cunoasterea acestora depind productia sau prestarea, dar si dinamica acestuia este important pe termen mediu si lung, datorit fluctuatiilor preturilor factorilor de productie. DEFINITIE: Totalitatea cheltuielilor exprimate n unitti monetare efectuate pentru realizarea si desfacerea unui produs reprezint mrimea costului. Mrimea unui cost poate fi calculat astfel: -pe unitatea de produs: unitar sau mediu, -pe masa de productie omogen, -pe productia eterogen. Costul prezint o serie de diferente astfel: -de la un produs, la altul, -de la un productor, la altul, -de la o perioad, la alta. Pentru organizarea productiei si realizarea unei oferte pentru un productor snt importante costul global, mediu si marginal. DEFINITIE: Costul global (CG) reprezint toate cheltuielile efectuate pentru fabricarea unui volum dat al productiei si desfacerii acestuia. Costul global poate s fie: fix, variabil, total. DEFINITIE: Costul global fix (CGF) reprezint acea parte a costului care este independent de volumul productiei. Elementele costului fix snt suportate de ctre unitatea economic CG

CGF

Q Costul global fix. DEFINITIE: Costul global variabil (CGV) cuprinde cheltuielile care variaz o dat cu volumul fizic al productiei.Pe termen scurt acestea snt direct proportionale cu productia. CG CGV

Q Fig.7.2. Costul global variabil.

DEFINITIE: Costul global total (CGT) cuprinde toate costurile fixe si variabile. Pe termen scurt modificarea costurilor globale totale constituie rezultatul exclusiv al schimbrilor care apar n costurile variabile, figura 7.3. CGT = CGF (CFP + CFD) + CGV (CVP + CVD) Unde: -CFP = costul fix de productie, -CFD = costul fix de distributie, -CVP = costul variabil de productie, -CVD = costul variabil de distributie. CG CGT

Q Fig.7.3. Costul global total. DEFINITIE: Costul mediu (unitar) reprezint costul global de productie mprtit la productia omogen obtinut. Acesta este variabil n raport cu cantitatea produs. DEFINITIE: Costul mediu variabil exprim raportul dintre costul global variabil si productia fizic obtinut. DEFINITIE: Costul mediu total reprezint suma costurilor medii fixe si a celor medii variabile sau raportul dintre costul global total si productia obtinut n expresie natural. DEFINITIE: Costul marginal reprezint sportul de cheltuieli totale antrenat de obtinerea unei unitti suplimentare de produs sau serviciu prestat. 10. PRODUCTIVITATEA MUNCII SI A CAPITALULUI Problemele productivittii muncii, capitalului si pmntului reprezint unele dintre cele mai importante ale economiei actuale, datorit implicatiilor directe asupra competitivittii, costurilor si a capacittii firmelor de a rezista pe o piat dinamic, asa cum este cea actual. O serie de economisti consider c este necesar diferentierea productivittii pentru munc si capital deoarece n acest mod se caut solutii pentru cresterea acestora. Alti autori au o singur conceptie asupra productivittii, fcnd diferente doar n explicarea separat a fiecrui factor. DEFINITIE: Productivitatea reprezint raportul dintre rezultatele obtinute si eforturile activittii economice. Aceasta mai este denumit randament sau eficient economic. Formula general de calcul a productivittii este urmtoarea: W = Q. , unde: F -W = productivitatea, -Q = productia obtinut,

-F = factorii de productie utilizati. Modificarea valorii productivittii reprezint: -progresul sau regresul calitativ al factorilor de productie, -modul de combinare factorilor, -utilizarea eficient a acestora. Dinamica productivittii este msurat cu ajutorul indicelui de modificare a productivittii (IW ) care se obtine cu urmtoarea formul: IW = W 1 100, unde: W0 -W 0 = productivitatea n perioada de baz, -W 1 = productivitatea n perioada curent. De aici putem considera c productivitatea reprezint astfel eficienta folosirii factorilor de productie, ntr-o anumit perioad de timp. Productivitatea poate fi privit si nteleas prin mai multe aspecte astfel: a).Dup modul de msurare a rezultatelor productivitatea poate s fie: fizic, valoric. DEFINITIE: Productivitatea fizic reprezint randamentul msurat n natur pentru utilizarea factorilor de productie. Aceasta se exprim n unitti fizice, naturale sau natural conventionale. DEFINITIE: Productivitatea valoric reprezint msurarea n termeni financiari a eficientei economice. b).Dup modul de apreciere a productiei, productivitatea poate fi: brut, net. DEFINITIE: Productivitatea brut reprezint ansamblul productiei n raport cu factorii utilizati. Aceasta nseman c productia poate fi considerat ca fiind productia final, ca sum a valorilor adugate de diferitele activitti de productie. DEFINITIE: Productivitatea net reprezint efortul productiv direct al unei firme, fr valoarea achizitiilor exterioare si a costului utilizrii capitalului fix. c).Dup numrul factorilor de productie productivitatea este analizat ca fiind: partial, global. DEFINITIE: Productivitatea partial a fiecrui factor de productie exprim productia obtinut prin utilizarea fiecrui factor de productie consmat. Factorii consumati pot s fie munca sau capitalul, iar productivitatea partial poate fi urmrit n trei modalitti de productivitate astfel: medie, marginal, total. DEFINITIE: Productivitatea medie a unui factor reprezint raportul dintre mrimea productiei si cantitatea din factorul utilizat. W = Q , unde: x -W = productivitatea medie, -x = cantitatea factorului utilizat. Acest indicator este folosit pentru a determina numrul de unitti fizice sau valorice de efect util revin la o unitate fizic sau valoric a factorului de productie. DEFINITIE: Productivitatea marginal a unui factor reprezint sporul de productie scontat care se obtine prin utilizarea unei unitti suplimentare din factorul respectiv iar ceilalti factori rmnnd constanti. Wm = Q = Q1 Q0 = Q = f(x), pentru x x1 x0 x x0

DEFINITIE: Productivitatea total a unui factor de productie reprezint cantitatea total de efect util care rezult folosind acel factor n conditiile n care valorile celorlalti snt constante. De aici rezult c functia de productie este de forma: Q = f ( x1, x2, ..., xn), iar productivitatea total a primului factor va fi: Q1 = f (x1, x20, ..., xn0), unde x20, ..., xn0 reflect valorile constante ale celorlalti factori de productie. DEFINITIE: Productivitatea global cuprinde toate efectele combinrii factorilor de productie, msurnd performanta si eficienta de ansamblu a acestora. Analiza productivittii globale este mult mai dificil fat de celelalte tipuri considerate, datorit greutti determinrii lor corecte, de aceea de regul se foloseste n analiza microeconomic un singur factor de productie. Cresterea eficientei economice, a modului de folosire sau de substituire a factorilor de productie este reflectat prin legea cresterii productivittii. DEFINITIE: Instrumentul folosit pentru msurarea dependentei dintre productie si volumul factorilor atrasi si folositi se numeste functie de productie. Q = f (x, y1). Mrimea productiei depinde de: -cantittile factorilor principali utilizati (L si K), -calitatea folosirii acestora exprimat prin coeficientii (alfa) si (beta), -structurile factorilor, nzestrarea muncii cu capital sau munca revenit la un anumit capital tehnic (A). De aici formula devine: Q = AL K . De aici rezult c sporul de productie se datoreaz: -atragerii de noi resurse economice n cadrul procesului de productie, -ameliorrii calitative a factorilor de productie, cea care duce la cresterea productivittii. LEGEA RANDAMENTELOR NEPROPORTIONALE: Dac o productie necesit utilizarea a doi sau mai multi factori de productie si dac se adaug progresiv aceeasi doz la cantitatea folosit dintr-un factor n timp ce cantitatea altor factori nu se schimb, produsul marginal al factorului variabil creste pn la un anumit punct dup care descreste. Se consider c de la acest punct produsul total continu s creasc, dar n cote descresctoare. Deci n functie de conditiile de productie aceasta poate s fie: cresctoare, descresctoare, stagnat. Dependenta productiei totale, marginale si medii de factorii de productie alocati (x) poate fi observat n figura.

maxim Q Q N

M 0 Q M Qm N XM XN X

X Qmg Fig. 8.1.Relatiile dintre productia total, medie si marginal cu factorul utilizat. PRODUCTIVITATEA MUNCII Munca fiind considerat ca un factor activ si determinant n activitatea economic, productivitatea muncii are un rol deosebit n obtinerea eficientei activittii. DEFINITIE: Productivitatea muncii reprezint forta productiv a factorului munc sau capacitatea acestuia de a crea ntr-o perioad de timp un anumit rezultat. Productivitatea muncii (W L)se msoar: -direct, prin cantitatea de bunuri obtinut pe unitatea de munc cheltuit (L) prin formula: WL = Q. L -indirect, prin consumul de munc realizat pentru obtinerea unui produs: WL = L. Q DEFINITIE: Productivitatea marginal a muncii reprezint sporul de productie obtinut prin utilizarea unei cantitti suplimentare de munc, mentinnd constanti ceilalti factori de productie. WmL = Q = Q1 Q0 = f (L), pentru L 0 L L1 L0

XM

XN

PRODUCTIVITATEA CAPITALULUI Datorit implicrii capitalului n productie a aprut un factor deosebit de important legat de acesta si anume productivitatea sau randamentul capitalului. DEFINITIE: Eficienta cu care este utilizat capitalul n cadrul unei activitti economice reprezint productivitatea capitalului. Legtura dintre capital si rezultatele activittii economice este evidentiat cu ajutorul capitalului si al coeficientului acestuia. DEFINITIE: Coeficientul capitalului reprezint capitalul folosit pentru obtinerea unei unitti de productie. C = K , unde: Q -C = coeficientul capitalului, -K = capitalul utilizat. Dac se raporteaz sporul de capital utilizat la sporul de productie obtinut cu acesta se poate determina coeficientul marginal al capitalului. CmK = K , unde: Q - K = sporul de capital utilizat, - Q = sporul de productie. Randamentul capitalului se poate exprima prin mrimea rezultatelor obtinute pe unitatea de efort efectuat cu capitalul utilizat, cnd se pune n evident productivitatea medie a capitalului. WK = Q = 1. K CK Productivitatea marginal a capitalului reflect cresterea productiei prin cresterea cu o unitate a consumului de capital. WmK = Q = Q1 Q0 = f (K) = 1. K K1 K 0 CmK 11 CEREREA Cererea este cea care exprim nevoia social, a unor bunuri si servicii, ntr-un anumit contex social, istoric si politic. Aceasta reflect o parte a nevoii sociale pentru care consumatorii au acoperirea bneasc. DEFINITIE: Cererea reprezint relatia dintre cantitatea total a unui produs care poate fi cumprat de pe piat, ntr-o perioad determinat de timp la pretul existent. Aceasta este influentat de capacitatea de cumprare si de vointa de cumprare a persoanei. Capacitatea de cumprare const din resursele bnesti de care dispune, iar vointa de cumprare reprezint latura subiectiv a deciziei de repartizare a disponibilittilor bnesti pentru cumprarea produselor. Vointa de cumprare este influentat de: -structura si intensitatea nevoilor, -anticiprile evolutiei veniturilor, -evolutia preturilor, -moda, gusturile, atitudinile si obiceiurile. Cererea poate s fie: -individual, -de piat, -total.

DEFINITIE: Cererea individual reprezint optiunea consumatorului-cumprtor rezultat din reactiile fat de variatiile venitului pe care l aloc pentru achizitionarea unui produs, ca si fat de variatiile pretului produsului. DEFINITIE: Cererea de piat reprezint suma cantittilor solicitate dintr-un produs, la fiecare nivel de pret, cu conditia ca cei care solicit bunul s ia deciziile lor independent unii fat de alti. DEFINITIE: Cererea total reprezint cantitatea maxim de produse care poate fi cumprat la un anumit nivel al pretului sau pretul unitar maxim care poate fi achitat pentru o cantitate determinat. Cererea se constituie ca un semnal pentru productori numai dac dorinta de cumprare este sustinut de capacitatea de plat. Aceasta este un flux economic care reflect comportamentul cumprtorului. n esent mrimea cererii depinde de nivelul pretului (P) si de venitul cumprtorului. Dinamica acesteia este una descresctoare, ceea ce nseamn c la scderea pretului creste cantitatea (Q) cerut, figura 9.1. P

Q Fig. Curba cererii. LEGE: Cresterea pretului unui produs determin reducerea cantittii cerute din acel produs ntr-o anumit perioad, iar reducerea pretului determin cresterea cantittii cerute din acel produs. Se poate ntmpla ca n anumite condtii cresterea pretului s antreneze si cresterea cantittii cerute, dar aceaste devieri de la lege snt doare anumite aparente deoarece unii cumpr mai mult de la unele firme, chiar dac practic preturi mai ridicate pe motivul unei economii de timp. Factorii care influenteaz cresterea sau scderea cererii snt: a).Modificarea pretului altor produse. n raport cu un anumit produs X, produsele pot fi: -substituibile, -complementare, -nenrudite. 1).Produsele substituibile snt cele care n consum satisfac aceeasi nevoie ca cel luat n considerare. Cnd pretul unui produs B, substituibil produsului A creste, cererea pentru produsul A creste. 2).Produsele complementare snt cele care n consum satisfac aceleasi nevoi ca produsul considerat. Cnd pretul unui produs complementar fat de altul creste, scade cererea pentru cellalt produs. 3).Produsele nenrudite. Modificarea pretului la un produs nenrudit cu altul nu influenteaz cererea produslui respectiv.

b).Modificarea veniturilor consumatorilor. Aceasta influenteaz cererea de produse n functie de natura acestora, iar din acest punct de vedere se diferentiaz astfel: -produse normale, -produse inferioare. 1).Produsele normale snt cele pe care oamenii le atrag n consum pe msura cresterii veniturilor. 2).Produsle inferioare snt cele atrase mai intens n consumul personal atunci cnd nivelul veniturilor scade. c).Preferintele cumprtorilor. Modificrile n preferintele cumprtorilor se reflect direct n cererea de produse diferite. Dac preferintele cumprtorilor pentru un produs se accentueaz, cererea pentru acel produs creste. d).Numrul de cumprtori. ntre numrul de cumprtori si cererea pentru un anumit produs exist o relatie pozitiv, direct. e).Previziunile privind evolutia pretului si a veniturilor. n situatia n care se prevede o crestere a pretului unui anumit produs, cererea prezent pentru produsul respectiv creste si invers. Dac vor creste veniturile va creste si cererea si invers. De aici se poate efectua o analiz a elasticittii cererii. DEFINITIE: Elasticitatea cererii exprim intensitatea modificrii cererii unui produs la modificarea pretului sau a altui factor de influent. Cererea este dependent de pret, elasticitatea se analizeaz n functie de acesta. n figura 9.2 este prezentat cererea unui produs prin dou curbe diferite. P P1 P2 C2 C1 q1 q2 Q q0 Fig. 9.2. Elasticitatea cererii. Elasticitatea cererii se determin cu ajutorul coeficientului de elasticitate. KC = C: P C P
- C2 C1 : P1 P2 C1 P1

n functie de mrimea absolut a acestui coeficient, elasticitatea cererii pentru diferite produse poate fi: -Cerere elastic, dac la un procent de modificare a pretului, procentul de modificare a cantittii cerute este mai mare, adic K > 1. -Cerere inelastic, atunci cnd la un anumit procent de modificare a pretului rezult un procent mai mic de modificare a cantittii cerute, iar K < 1. -Cerere cu elasticitate unitar, cnd la procentul de modificare a pretului rezult acelasi procent de modificare a cantittii cerute, K = 1. -Cererea perfect elastic, este caracteristic acelor produse pentru care cererea se modific nelimitat la o modificare zero sau nesemnificativ a pretului, K , curba cererii este perfect orizontal, figura 9.3.

-Cererea perfect inelastic este caracteristic produselor a cror cantitate cerut este invariabil la modificarea pretului K = 0, iar curba cererii este perfect vertical, fig. 9.4. P P1 P2 cererea P consum

q1 q0 Q Fig. 9.3. Cerere perfect elastic. Q Fig. 9.4. Cerere perfect inelastic.

Diferite segmente de pe curba cererii totale a unui bun se caracterizeaz printr-o elasticitate diferit, figura 5. P cerere perfect elastic cerere elastic elasticitate unitar cerere inelastic cerere perfect inelastic Q Fig. 9.5. Tipuri de elasticitate a cererii n functie de pret. 12 OFERTA DEFINITIE: Oferta reprezint cantitatea total dintr-un anumit produs pe care vnztorii le ofer la vnzare, ntr-o perioad de timp determinat si la un anumit pret. DEFINITIE: Suma tuturor cantittilor oferite dintr-un produs la acelasi pret, de ctre toti vnztorii individuali reprezint oferta pietei. Mrimea ofertei depinde de pret, raporturile de cauzalitate dintre schimbarea pretului si cantitatea oferit dintr-un produs pe piat constituie legea general a ofertei. LEGE: Cresterea pretului determin cresterea cantittii oferite, iar reducerea pretului determin reducerea cantittii oferite.

Q Fig. Curba ofertei. Factorii care influenteaz oferta snt: a).Costul de productie. Acesta se afl ntr-o relatie invers cu cantitatea oferit. Reducerea costului de productie determin cresterea cantittii de produse oferite si invers. Schimbarea costului depinde de investitii, tehnologie, productivitatea muncii, etc. b).Pretul altor produse. O cantitate determinat de resurse economice poate fi utilizat n aceleasi conditii de eficient pentru obtinerea a dou produse X si Y. Dac pretul produsului X scade, o parte mai mare din volumul de resurse va fi folosit pentru producerea produsului Y al crui pret nu s-a schimbat sau este n crestere. c).Numrul firmelor care realizeaz aceleasi produse. Atunci cnd n industria respectiv apar noi productori, oferta de produse va creste. Dac unele firme dau faliment oferta se reduce. d).Taxele si impozitele. e).Previziunile privind evolutia pretului. Aceasta pentru c piata evolueaz. f).Evenimentele sociale, politice si naturale. Sensibilitatea ofertei de mrfuri la variatia factorilor, n special a preturilor, reprezint elasticitatea ofertei. DEFINITIE: Elasticitatea ofertei exprim gradul de modificare a ofertei unui produs n functie de schimbarea pretului sau a oricreia dintre conditiile ofertei.

P P1 P0

q1 q2 q0 Fig. 7. Elasticitatea ofertei n functie de pret.

Elasticitatea ofertei se msoar cu ajutorul coeficientului de elasticitate. : P O2 O1 : P2 P1 KO = O P O1 P1 n functie de nivelul coeficientului elasticittii ofertei la pret se cunosc urmtoarele forme ale ofertei: -Oferta elastica, KO > 1 -Oferta cu elasticitate unitar, KO = 1. -Oferta inelastic, KO < 1. -Oferta perfect elastic, KO . -Oferta perfect inelastic, KO = 0. Factorii care determin elasticitatea ofertei snt: -costul productiei, -stocarea productiei, -costul stocrii, timpul de modificare a pretului. Interactiunea dintre cerere si ofert determin nivelul pretului la care vnztorii snt dispusi s ofere acea cantitate de produs, pe care cumprtorii doresc si snt dispusi s o cumpere. Echilibrul pietei unui produs este prezentat n figura 9.8. P

PE

QE Fig. Echilibrul pietei unui produs.

Modificarea cererii si a ofertei si iesirea din echilibru se produce atunci cnd se modific factorii de influent ai celor dou forte ale pietei. Din interactiunea cerere-ofertpret rezult urmtoarele ipoteze: -Cresterea cererii (O = ct) sau scade O (C = ct) cresterea pretului. -Reducerea cererii (O = ct) sau creste O (C = ct) reducerea pretului.

13 CONCURENTA DEFINITIE: Concurenta reprezint confruntarea, rivalitatea economic dintre agentii economici pentru atragerea clientilor prin preturi convenabile, calitatea mrfurilor sau serviciilor pentru obtinerea profitului maxim. Aceast concurent se manifest ntre productori, comercianti, prestatori de servicii, bnci, asiguratori si intermediari. Concurenta este o confruntare direct, deschis si loial ntre firme, n calitatea acestora de vnztori de produse sau prestatori de servicii. Prin efectul concurentei agentii economici vnztori nvat printr-un proces continuu de tatonri si erori, s-si mbuntteasc situatia. Libertatea de alegere care se realizeaz sub forma tendintei fiecruia de a primi pentru sine un venit bnesc, este considerat ca baz pentru concurent. Concurenta este considerat o lupt ntre agentii economici care se desfsoar prin intermediul unor modalitti specifice de natur economic si extraeconomic astfel: a).Aspectele economice se refer la: -reducerea preturilor de vnzare, prin reducerea costurilor de productie, -cresterea calittii produselor sau serviciilor, -lansarea de noi produse, -organizarea serviciilor de vnzare eficient, -reclam si publicitate, -organzarea serviciilor postvnzare. b).Aspectele extraeconomice se refer la: -furtul de informatii, -rspndirea de informatii false despre concurenti, -cumprarea unor salariati ai concurentilor si angajarea lor la firma proprie, -obtinerea de avantaje guvernamentale n detrimentul celorlalti, -actiuni destructive mpotriva concurentilor, -eliminarea concurentilor din competitia de pe piata. Concurenta declanseaz o serie de efecte asupra activittilor economice astfel: 1).Stimuleaz promovarea si introducerea progresului tehnic pentru perfectionarea proceselor de productie, introducerea tehnicilor si tehnoogiilor moderne. 2).Impune reducerea costurilor de productie si a preturilor de vnzare, stimuleaz cererea pentru produsele sau serviciile respective, deci posibilitatea sporirii productiei si obtinerea unor profituri mai mari. 3).Stimuleaz mbunttirea calittii produselor si serviciilor care reprezint un element important de competitie ntre agentii economici, cu un rol deosebit n impunerea produselor pe piat si atragerea cumprtorilor. 4).Concurenta determin nnoirea productiei, cresterea interesului pentru cercetare si a cheltuielilor pentru activittile de inovare si cercetare-dezvoltare. 5).Diferentiaz agentii economici astfel: -cei abili ies nvingtori din lupta de concurent, se dezvolt, acumuleaz bogtii, -cei mai putin abili pierd, srcesc, dau faliment. n functie de continutul si modul de manifestare a acestor elemente se diferentiaz mecanismele concurentiale de la o tar, la alta, de la o piat la alta, de aici s-au impus urmtoarele tipuri de piete: -cu concurent perfect (pur), -cu concurent monopolistic, -cu concurent imperfect, -de monopol, -de monopson.

14 PRETUL De-a lungul timpului notiunea de pret a avut mai multe interpretri si semnificatii, dar continutul economc al pretului, ca element universal rmne destul de greu de nteles. Astfel se consider c pretul reprezint notiunea fundamental a stiintei economice, a economiei politice. n antichitate Aristotel sustinea c: pretul exprim echivalenta a dou bunuri diferite calitativ, adic valoarea lor de schimb. Acesta se referea la economia bazat pe schimbul reciproc de bunuri, pe troc. Adam Smith scria: pretul exprim munca ncorporat n fiecare dintre bunurile care se schimb. Astfel pretul reprezint raportul dintre dou cantitti de bunuri economice propuse la schimb sau cantitatea dintr-un bun care trebuie s fie dat n schimbul unei unitti dintr-un alt bun material sau serviciu. Prin pret se nteleg astzi: valorea unui bun, tarifele serviciilor, cursurile de schimb ale hrtiilor de valoare, salariile, rata dobnzii. Aparitia monedei n antichitate nu a dus la schimbarea sensului general al notiunii de pret, initial a nsemnat doar extinderea sferei valorii de schimb si asupra banilor-bunuri. Banii ns au facilitat ns dezvoltarea economiei de schimb, n timp au preluat asupra lor functia general de msurare a valorii de schimb. Banii au fcut posibil cumprarea de mrfuri oricnd, oriunde si orice cantitate. Aceasta a nsemnat o revolutie universal n raport cu trocul. Dezvoltarea economiei de schimb a fcut ca functia universal de exprimare a valorii de schimb s fie preluat de moned, care msoar acel ceva existent n toate bunurile supuse vnzrii-cumprrii. R. Barre: pretul este valoarea unui bun n termeni monetari, adic raportul de schimb care se stabilieste ntre bun si moned. DEFINITIE: Pretul exprim cantitatea de bani pe care cumprtorul o plteste n schimbul unei unitti de bun economic, acesta este expresia bneasc a valorii de schimb pe care o ncaseaz vnztorul pentru o unitate din bunul tranzactionat. Preturile ndeplinesc mai multe functii astfel: -transmiterea informatiei privind evolutia cerintelor pietei, -stimularea interesului agentilor economici productori, -recuperarea costurilor si recompensarea ntreprinztorilor, -msurarea puterii de cumprare a veniturilor nominale, -redistribuirea veniturilor. O problem important este legat de formarea si determinarea pretului, aspectele care contribuie la aceasta snt urmtoarele: -negocierea pretului de ctre parteneri, -forma juridic de consemnare a acordului dintre prti cu privire la pretul unui produs, modificarea si sanctiunile care se pot aplica, -locul de fixare a pretului si zona de practicare, -cile de informare a prtilor interesate de pret, -pretul pe o anumit piat. Factorii care influenteaz formarea pretului snt urmtorii: a).Factori interni snt cei influentati de: -Cererea consumatorilor astfel: -utilitatea atribuit de ctre cumprtor, -capacitatea de plat a populatiei consumatoare, -nevoile consmatorilor, -structura cererii. -Oferta productorilor astfel: -nivelul costurilor unitare, -abilitatea ntreprinztorului,

-capacitatea de a obtine profit mai mare, -structurile ofertei, -posibilitatea productorilor de a se raporta nevoilor consumatorilor, -pretul altor bunuri pe alte piete. -Situatia pietei exprimat prin: -jocul liber al cererii si ofertei, -presiunea celor dou forte ale pietei, -factorii monetari, -cererea si oferta de bani. b).Factorii externi care influenteaz formarea preturilor snt: -Interventia statului asupra ofertei sau cererii, sensul cresterii sau scderii acestora. -Msurile de mentinere a echilibrului social-economic. -Comportamentul unor mari organizatii economice cu tent monopolist. Pe baza influentei acestor factori se folosesc mai multe tipuri de preturi: -libere, -administrate, -mixte. De aici se poate concluziona prin urmtoarea lege. LEGE: Formarea pretului rezult din confruntarea dintre optiuni (gusturi) si obstacole (costuri), dintre utilitatea marginal si costul marginal.

15 PIATA CU CONCURENT PERFECT Modelul economiei cu piata cu concurent perfect a fost conceput pentru explicarea mecanismului formrii pretului pe aceasta. Acest studiu a fost fcut pentru organizarea folosirii eficiente a resurselor unei economii asa cum afirma economistul Paul A. Samuelson. Modelul pietei cu concurent perfect a fost elaborat pe baza mai multor criterii astfel: -numrul si mrimea participantilor la relatiile de schimb, -gradul de dieferntiere a produselor, -facilittile si limitele la intrarea pe piat, -gradul de transparent al pietei. Acest model are urmtoarele trsturi: -atomicitate perfect, -omogenitatea produsului, -acesibilitatea ramurii, -fluiditatea, -transparenta, -mobilitatea resurselor si a factorilor de productie. DEFINITIE: Atomicitatea perfect reprezint existenta unui numr mare de participanti de talie sau putere economic mic, egal sau apropiat, care actioneaz independent, astfel nct nici unul dintre ei nu poate influenta hotrtor n favoarea sa volumul productiei si nivelul pretului. DEFINITIE: Omogenitatea produsului reprezint atitudinea cumprtorilor crora le este indiferent de unde cumpr produsul de care au nevoie. DEFINITIE: Accesibilitatea n ramur reprezint libera intrare pe piat a noilor vnztori si cumprtori.

DEFINITIE: Fluiditatea reprezint adaptarea ofertei la cerere, fr piedici de natur monopolist sau puternic dirijista si invers, libera alegere a consumatorilor. DEFINITIE: Transparenta reprezint accesul la informatii despre preturi, dinamica acestora si legtura cu cantittile cerute si oferite pe piat, cunoasterea pietei pe baza unor informatii reale si complete. DEFINITIE: Mobilitatea resurselor si a factorilor de productie reprezint existenta unor astfel de conditii nct s se poat deplasa liber factorii munc si capital dintr-o ramur n alta. Participantii la relatiile de schimb pe o piat cu concurenta perfect au comportamente specifice astfel: -Productorii si consumatorii luati separat snt considerati primitori de preturi n sensul c preturile intr ca mrimi exogene (variabile independente) n realizarea functiilor cererii si ofertei. -Dac cererea si oferta snt luate mpreun, atunci pretul si cantittile oferite apar ca mrimi endogene (variabile dependente), care se formeaz pe baza fortelor pietei n punctul n care se realizeaz starea de echilibru la nivelul productiei de echilibru. Pentru ntelegerea relatiilor dintre cerere si ofert se folosesc functiile: O = f (p) si C = f (p). Aceste functii descriu dou curbe care au urmtoarele proprietti: -Cererea este o functie normal descresctoare n raport de pret, iar oferta este o functie normal cresctoare n raport cu acelasi pret. -Piata unui produs este echilibrat atunci cnd cantitatea cerut este egal cu cea oferit C (p) = O (p). -Pretul de echilibru apare atunci cnd se realizeaz egalitatea ntre cantittile cerute si oferite dintr-un produs oarecare Q, figura 11.1. P C Surplus O

E Penurie O C Q Fig.11.1. Pretul de echilibru. Unde: C = cererea, O = oferta, P = pretul, Q = cantitatea, E = punctul de echilibru. Observatii: n punctul de surplus: O > C, ambele forte ale pietei actioneaz asupra scderii pretului. n punctul de penurie: C > O, ambele forte ale pietei actioneaz asupra cresterii pretului. Din acest grafic se observ dependenta cererii si a ofertei de nivelul pretului. De aici se poate aprecia presiunea ofertei pentru scderea pretului si presiunea cererii pentru cresterea pretului. Comportamentele specifice ale cumprtorilor si vnztorilor n raport cu modificarea pretului exprim principiul rationalittii si economcittii, astfel c o unitate

economic tinde s maximizeze rezultatele actiunilor sale si s minimizeze costul acestor actiuni. n punctul de echilibru snt indicate cantittile efective cerute si oferite din produsul Q, la pretul PE. Coincidenta dintre cerere si ofert este un punct ctre care tinde piata n baza presiunilor vnztorilor si cumprtorilor. Dar pe o piat real poate exista o situatie de penurie sau una de surplus, n anumite procente. -Atunci cnd este penurie, ambele forte preseaz n directia cresterii pretului. -Atunci cnd este surplus se mainifest o presiune din sens invers, de scdere a pretului. Interdependentele dintre fortele pietei si nivelul pretului au o evolutie complex, iar sensurile modificrii pretului de echilibru difer de la o situatie la alta astfel: -Cererea creste, va creste pretul, figura 11.2. -Cererea scade, scade pretul, figura 11.3. -Oferta scade, cererea este constant, pretul creste, figura 11.4. -Oferta creste, cererea este constant, pretul scade, figura 11.5. P P P E Q Raportul cerere-pret O O P P E E E E O P C C C E O P P P E Q Fig.11.3 O C C E O

Fig.11.2. P C

Fig.11.4.

Q Raportul ofert-pret

Q Fig.11.5.

Cererea si oferta se modific concomitent si n ritmuri diferite, de aceea evolutia pretului este diferit n functie de influentele concrete ale fortelor pietei, de raporturile de mrime dintre influentele acestora. -Dac cererea si oferta pentru un produs cresc n aceeasi msur, pretul rmne constant. -Dac oferta creste mai putin dect cererea, pretul va scdea, iar pretul de echilibru se btine la cel mai mic nivel. -Dac cererea si oferta scad n aceeasi msur, pretul de echilibru nu se modific. -Dac cererea scade mai mult dect oferta, atunci pretul de echilibru se obtine la o valoare mai mare.

Din aceste raporturi rezult caracteristicile urmtoare ale pretului de echilibru: -apare spontan, ca rezultat al jocului liber al fortelor pietei, n punctul n care se egalizeaz cantittile cerute si oferite dintr-un produs, -formarea pretului de echilibru depinde de situatia pietelor interdependente, -echilibrul pietelor nu nseamn stagnare. Analiznd formarea pretului de echilibru n functie de timp se observ urmtoarele aspecte: -Pe o perioad foarte scurt de timp cererea este cea care se constituie ca factor principal al formrii pretului, iar oferta se bazeaz pe stocurile existente, se adapteaz rapid la cerintele consumatorilor. -Pe o perioad scurt de timp productorii pot modifica oferta prin schimbarea volumului factorului munc, neputnd actiona asupra capitalului fix. Pretul este unul normal, acesta este acel pret care presupune egalitatea costului marginal cu pretul de vnzare. La acest nivel de pret productorii pot vind orice cantitate de produse. Pozitia ofertei se defineste prin egalitatea: Cmg = Vmg = Pretul. -Pe termen lung oferta este factorul determinant al evolutiei pretului. Productorii pot modifica oferta lund n calcul si schimbarea capitalului fix. Conditia de echilibru este: Cmg = P = Cm, unde: Cm = costul mediu al productiei. Pentru ca ansamblul comportamentelor individuale ale vnztorilor si cumprtorilor s conduc la echilibrul economic prin mecanismul pretului, pe fiecare piat, pretul de echilibru s permit egalizarea ntre cantittile cerute si cele oferite snt necesare urmtoarele conditii: -Fiecare consumator s cunoasc n orice moment ansamblul produselor care i snt oferite, adic toate utilittile posibile, comparativ cu timpul su si cu banii si, acesta putnd s le ordoneze astfel: -produse dorite, -putin dorite, -nedorite. -Fiecare productor trebuie s cunoasc toate tehnicile si combinatiile factorilor de productie din domeniul su de activitate astfel nct s poat ntocmi programele ca s obtin un profit ct mai mare. -Schimbrile trebuie s fie libere pe piat si nimeni s nu poat se deturneze concurenta. 16 PIATA DE MONOPOL DEFINITIE: Piata de monopol reprezint acel raport de forte n care oferta unui produs este asigurat de ctre un singur productor sau cererea pentru un produs este exprimat de ctre un singur cumprtor. n economia actual cazurile de monopson sau de monopol snt foarte rare, datorit numrului mare de productori si cumprtori. n acest sens exist o serie de factori care limiteaz tendinta spre monopol absolut: -Monopolul nu poate fi mentinut datorit faptului c determin modificarea dimensiunilor cererii pietei pentru produsul oferit ntr-un sens opus celui asteptat de ctre productor. -Firmele care produc bunuri nlocuitoare reprezint o concurent virtual monopolului. -Pozitia unui monopol de pe piat este influentat de ctre schimbrile care apar pe pietele regionale si internationale. -Tendinta productorilor spre monopol absolut este stopat de reactiile consumatorilor organizati si de msurile anti-monopol luate de ctre autoritti.

-Existenta monopolului este influentat de ctre religie, traditii, obiceiuri, etc. Astfel c n economia actual monopolul poate fi considerat ca reprezentnd acea situatie de pe piat pe care se ofer, se vinde un produs care nu poate fi substituit rapid si ntr-o cantitate mare. n acest sens se consider c monopolul de astzi poate aduce la piat un produs a crui elasticitate ncrucisate foarte slab n raport cu preturile celorlalte produse. Pentru a ntelege situatia de monopol este necesar analiza diferitelor cazuri de piete de monopol astfel: -Zona geografic pe care actioneaz firma i permite mentinerea pentru o anumit perioad de timp, a monopolului. -Perioada de timp de la intrarea pe piat a firmei sau produsului, pn la aparitia a noi firme. -Inventiile sau inovatiile tehnologice sau comerciale permit firmei ca o anumit perioad de timp s detin monopolul pn la aparitia unui nou produs. -Legislatia intern restrictiv care nu permite intrarea pe piat a unor produse aflate sub standardele de calitate impuse, permite existenta unui monopol pentru firma care realizeaz aceste produse. -Existenta unor mrci recunoscute pe plan international poate la un moment dat s se constituie ca un monopol, chiar dac pe aceeasi piat se gsesc si produsele altor firme. ntre piata cu concurent perfect si cea cu conditii de monopol exist cteva diferente astfel: -Pe piata cu monopol firma poate s si stabileasc pretul, care este fix si controlat si cantitatea de produse care vor fi fabricate si vndute. -Analiza formrii pretului se face doar la nivel de ramur. -Cererea de produse ale firmei monopoliste este egal cu cererea pietei.