Temă de seminar №1

Guzun Doritsa

Lucruri pe care nu le știați despre Uniunea Europeana

1. Uniunea Europeana – un proiect de pace
Putini stiu ca Uniunea Europeana a castigat Premiul Nobel pentru pace in
anul 2012, si mai putini au inteles de ce. Caci mai inainte de a fi o uniune
economica si cu mult inainte de a fi o uniune a liberei circulatii a persoanelor,
Uniunea Europeana a fost un proiect de pace.
Dupa al doilea razboi mondial, cand Europa intreaga era in ruina, Franta,
Italia , Germania si tarile BENELUX au hotarat sa puna in comun productia de otel
si carbune pentru a se asigura ca niciuna dintre marile puteri ale Europei nu se va
mai putea inarma fara stirea (sau mai bine zis controlul) celorlalte. Aceasta a fost
baza tratatului de la Paris din 1952 care a fost actul de nastere a ceea ce urma sa
devina Uniunea Europeana si peste 70 de ani de pace in Europa.
2. Parlamentul European este numai una dintre cele trei institutii
implicate in luarea deciziilor la nivel european si a trebuit sa astepte pana in
anul 1997 pentru a dobandi putere legislativa.
Mai putin cunsoscut este faptul ca Parlamentul imparte puterea legislativa cu
Consiliul European (format din reprezentanti ai tuturor Statelor Membre – da si
Romania!).
Cele doua institutii functioneaza ca doua camere ale unui parlament national
si adopta legi la propunerea Comisiei Europene (care dupa cum ati ghicit, nu este o
comisie ci un fel de Guvern european).
3. Legile adoptate la Bruxelles reprezinta vointa popoarelor Europei si
nu sunt niste reguli arbitrare impuse de o putere straina si indepartata.
Legile adoptate la Bruxelles sunt votate de catre Statele Membre reunite in
Consiliu si de catre cetatenii europeni reprezentati de catre Parlament. Fiecare Stat
Membru dispune de voturi in functie de marimea populatiei. Romania se bucura de
14 voturi in Consiliu si este a saptea tara in ordinea importantei votului, avand mai
multe puncte decat tari ca Belgia, Olanda, Suedia sau Danemarca.1
4.Uniunea Europeană se întinde pe cinci continente
Deși numele oficial este de Uniunea Europeană, iar cea mai mare parte a
populației și teritoriului său se află pe ”Bătrânul Continent”, spațiul comunitar nu
se rezumă doar la atât. Din cauză că mai multe state europene încă păstrează o

1
https://www.vestibune.net/comunitate/trei-lucruri-de-care-nu-le-stiai-despre-uniunea-europeana/
parte din colonii și teritorii de peste mări și țări, Uniunea Europeană există astfel și
în America de Nord, America de Sud, Africa și Oceania. Astfel, Danemarca deține
Groenlanda în America de Nord, iar Franța deține câteva insule în Caraibe, precum
Martinica. În America de Sud, Franța deține Guyana Franceză, iar Marea Britanie
are în componență Insulele Malvine (Falkland). Olanda mai deține câteva insule în
Caraibe, numite Antilele Olandeze, în vreme ce Marea Britanie are Insulele
Bermude, Insulele Virgine Britanice, insulele Cayman și Turks & Caicos în
Atlantic și baza navală Diego Garcia din Oceanul Indian. De asemenea, Spania
deține în nordul Africii două mici teritorii, respectiv Ceuta și Melilla, ca și Insulele
Canare, care se află în Oceanul Atlantic, în dreptul Marocului și Saharei
Occidentale. Concomitent, Franța mai deține Noua Caledonie în Oceanul Pacific,
în dreptul Australiei, ca și Polinezia Franceză. Marea Britanie controlează Insula
Pitcairn în Pacific.
5. Cea mai sărăca regiune a UE nu e în România
Deși mitul circulă că România are cele mai sărace regiuni din Uniunea
Europeană, acest lucru nu e adevărat. Cea mai săracă regiune din UE este Mayotte,
Franța, unde Produsului Intern Brut (PIB) pe cap de locuitor actualizat cu nivelul
prețurilor este de doar 33% din media UE. Însă există o diferență: Mayotte se află
în Oceanul Indian, fiind unul dintre teritoriile de peste mări și țări de care vorbeam
mai sus. România are proprii săi ”faliți”, respectiv regiunile Vaslui-Botoșani,
Oltenia și sudul Munteniei. Numele lor oficiale sunt Regiunea Nord-Est (care
cuprinde județele Vaslui, Neamț, Bacău, Iași, Suceava și Botoșani), Regiunea Sud-
Vest (Oltenia), în vreme ce a treia este Regiunea Sud-Muntenia (care cuprinde
județele Călărași, Ialomița, Giurgiu, Teleorman, Argeș, Dâmbovița și Prahova). A
apărut filmarea Regiunea Nord-Est are 34% din media UE, Oltenia se află la 42%,
iar sudul Munteniei are 46%. Pe de altă parte, Bucureștiul a depășit media UE și
este peste Berlin la puterea de cumpărare.
6. UE are cea mai mare economie a lumii
Deși cele mai puternice țări din lume din punct de vedere economic sunt
SUA, China și Japonia, adunând toate cele 28 de state din lume rezultă că Uniunea
Europeană are cea mai mare economie din lume. Germania este inima industrială a
UE, fiind cea mai mare economie din spațiul comunitar. Următoarele ca mărime
sunt Marea Britanie, Franța, Italia, Spania, Olanda, Suedia, Polonia.
7. Elveția și Norvegia nu sunt membre UE
Unele dintre cele mai dezvoltate state din lume și din Europa, Elveția și
Norvegia nu sunt membre ale Uniunii Europene. Acestea au totuși o serie de
acorduri cu Bruxelles-ul, care permit libera circulație a persoanelor și a mărfurilor
(în anumite limite). Acum vor să adere la UE și Serbia, Muntenegru, Macedonia și
Albania, potrivit CNN. Turcia vrea și ea să adere la UE în din anii 60, dar este la
cuțite cu oficialii europeni din mai multe motive: situația refugiaților din Siria,
intervenția Turciei în Siria, drepturile minorității kurde sau genocidul armean. De
asemenea, și Moldova ar adera la UE dacă s-ar uni cu România. Alte state
aplicante sunt Kosovo și Bosnia.
8. Franța s-a opus de două ori intrării Marii Britanii
UE a fost creată pe osatura Comunității Oțelului și Cărbunelui, creată după
cel de-Al Doilea Război Mondial în principal pentru a menține pacea între Franța
și Germania de Vest. În aceasta erau inițial incluse și Belgia, Luxemburg, Italia și
Olanda. Ulterior, aceasta s-a tot extins.
În anii 60, Marea Britania a încercat să intre în Comunitatea Economică
Europeană, numele său de atunci, dar a fost blocată de două ori de către Franța,
aflată atunci sub comanda generalului Charles de Gaulle. Acesta a respins cererrile
Marii Britanii atât în 1963, cât și în 1967, arată postul de televiziune PBS. Totuși,
Marea Britanie a reușit accederea în 1973, alături de Danemarca și Irlanda. Pe de
altă parte, Marea Britanie este și primul stat care părăsește UE, după referendumul
pentru Brexit din 1916. Ieșirea efectivă a Marii Britanii va avea loc anul viitor.
Totuși, există o mică șansă ca Marea Britanie să reintre imediat apoi în UE, în baza
altui referendum.2

2
https://www.libertatea.ro/stiri/cinci-lucruri-pe-care-nu-le-stiai-despre-uniunea-europeana-2226806
 Temă de seminar №2
Guzun Doritsa
Războiul comercial SUA-China fără învingători și riscul declanșării
unei crize economice globale
Ultima rundă a războiului comercial SUA-China s-a consumat în marja
summitului de la Osaka, acolo unde bilaterala Donald Trump – Xi Jinping a făcut
din nou piețele globale să răsufle ușurate: taxarea următoarei tranșe de 350
miliarde dolari produse chineze care intră în SUA a fost amânată iar experții au
primit din nou timp pentru a încerca negocierea deficitului comercial.
Donald Trump a fost de acord și cu exporturile de tehnologie americană
către Huawei, liderul pieței mondiale 5G, chiar dacă compania chineză rămâne
amenințare la adresa securității SUA și a lumii prin capacitatea de prelucrare a
datelor și programele de spionaj găsite în interiorul programelor de funcționare din
telefoanele Huawei, de unde presiunea SUA de excludere din instrumentarul
cumpărat de aliați. Concomitent, scandalul urmăririi turiștilor ce intră în provincia
chineză Xinjiang prin instalarea frauduloasă, ilegală, a unei aplicații de spionaj pe
propriile telefoane mobile a izbucnit, cu ținta separatiștii uiguri, zona cea mai
văduvită la summitul G20 e la Osaka despre care nu a mai vorbit nimeni – Japonia
și-a asumat discutarea situației tensionate din Hong Kong, însă Tibetul și uigurii au
lipsit de pe agendă.
Negocierile americano-chineze fuseseră întrerupte în luna mai, iar presiunea
președintelui Trump a continuat să se accentueze, cu termene și amenințări că vor
fi introduse noile tarife, care înseamnă creșterea de la 10 la 25% a taxelor la
produsele precum smartphone-uri, jucării, încălțăminte și pește. Deja tarifele
anterioare au vizat 200 miliarde valoarea importurilor în același mod, cu măsuri de
retorsiune chineze pe măsură. Din păcate, în acest război comercial, nici unul din
cele două state nu câștigă, ci este o pierdere pe toată linia pentru ambele, și cu
perspective foarte îngrijorătoare pentru economia globală.
Studiile statistice americane, prezentate de CNN, confirmă noile trenduri
după prima rundă de sancțiuni. Mai întâi, mărfurile chineze nu pot fi înlocuite
automat cu altele de pe terțe piețe, ceea ce înseamnă că, în cea mai mare parte,
consumatorul american plătește diferența de tarife. Importatorii americani încă
mizează pe sfârșitul războiului sau pe anularea taxelor sau măcar pe finalul
mandatului președintelui Trump.
În al doilea rând, se schimbă rutele și furnizorii de mărfuri. Studiul pe
structura importurilor americane, după prima rundă de tarife, arată că există o
scădere substanțială a importurilor din China, dar o creștere față de statele din
regiunea Asiei de Sud Est. Și dacă Taiwanul și Coreea de Sud preiau zona înaltei
tehnologii și a echipamentelor electronice, state precum Vietnam și Bangladesh au
forța de a prelua produsele manufacturiere, pe baza mâinii de lucrum ai ieftină
decât cea a Chinei. În primele 5 luni ale anului, importurile din China au scăzut cu
12% iar cele din Vietnam au crescut cu 36%, din Taiwan cu 23%, din Bangladesh
cu 14% și din Coreea de Sud cu 12%.
Aceste schimbări vin din câteva motive: mai întâi, multe companii chineze
exportă în zonă pentru prelucrare minimă și reexport în SUA, fără taxe. Dar aceste
proceduri sunt vânate de către sistemele vamale mai ales în Vietnam, care dorește
să profite în mod real de re-rutarea comerțului prin producția și câștigul în propria
țară. O altă formulă este delocalizarea producției din China, iar aici există deja un
fenomen, după cum o anunța, în stilul său de breaking news, chiar președintele
american la CNBC, unde Donald Trump spunea despre devastarea, decimarea
Chinei prin plecarea companiilor de pe teritoriul său. 40% din companiile
supervizate de Camera de Comerț Americană susțin că și-au mutat producția sau s-
au relocat din China din cauza tarifelor, dar ceva sub 6% au venit pe tărâm
american, majoritatea relocându-se în alte state din Asia de Sud Est.
Impactul acestor schimbări are relevanță pentru comerțul global: China
scade ca pondere și forță economică globală și amenință din ce în ce mai puțin
supremația SUA, Guvernul american încasează taxe – majoritatea de la propria
cetățeni – iar comerțul este reechilibrat în zona ASEAN și mai ales Asia de sud-est
de la producția centralizată chineză spre alte state cu comerț liber de piață, care
intră în dezvoltare accelerată. Dacă la ni vel strategic schimbările în fluxurile
globale sunt relevante, problema creată Chinei acum ar putea avea impact major
asupra economiei globale. În termeni valorici, creșterea taxelor a menținut
suficient de sus încasările reciproce din importuri, chiar dacă au scăzut volumele,
în schimb China intră tot mai mult în zona de limitare a creșterii și probleme
interne majore, presiuni populare și debalansare a datoriilor, accelerând spargerea
bulei investițiilor interne prin capacitatea redusă de a jongla cu credite și datorii –
și pe seama centralizării deciziei și subordonării mai puternice a economiei față de
partid, după hotărârile la ultimul Congres al Partidului Comunist Chinez care au
limitat acțiunile creativilor manageri în favoarea planificării centralizate și
reacțiilor mult mai greoaie ale mecanismului actual.
Mai grav, perspectiva intrării Chinei în deficite și criză economică amenință
direct economia globală, China fiind un important participant la comerțul global,
capacitatea sa de antrenare a crizei globale din criza propriei economii este foarte
mare, aproape similară cu cea a Statelor Unite. Or un asemenea șoc, la care China
nu mai poate reacționa și nimeni nu are resursele globale să intervină, va cutremura
întregul glob prin efectul domino. Mai grav, soluțiile alternative nu se întrevăd și,
în afara promisiunilor unor achiziții de produse de la fermierii americani,
perspectiva reechilibrării balanței comerciale între Washington și Beijing s-a
dovedit greu de realizat, în continuare excedentul comercial chinez fiind dominant,
în ciuda taxelor noi percepute pe produse și a scoaterii abrupte a Chinei din
comerțul și de pe piața americană cu suficient de mult aplomb și impact. Toată
lumea așteaptă noile runde tehnice de negocieri, dar pesimismul cuprinde rapid
piețele.3

3
https://evz.ro/razboiul-comercial-sua-china.html
 Premul Nobel pentru Economie a fost câştigat în 2019 de Abhijit
Banarjee, Esther Duflo şi Michael Kremer pentru că au creat o
soluţie experimentală pentru problema sărăciei globale
Autor: Alex Ciutacu 14.10.2019

Economiştii Abhijit Banarjee, Esther Duflo şi

Michael Kremer au câştigat premiul Nobel
pentru Economie în 2019 pentru că au creat o
soluţie experimentală pentru eliminarea
sărăciei globale, potrivit Academiei Regale din
Suedia pentru Ştiinţe, citată de CNBC.

„Laureaţii de anul acesta au introdus o nouă

abordare pentru a obţine noi soluţii cu privire
la cele mai bune moduri de a lupta cu sărăcia
la nivel global”, potrivit Academiei.

Premiul de 915.300 de dolari pentru Economie

este o noutate adăugată ulterior la cele cinci premii create în numele industrialistului şi
inventatorilui Alfred Nobel, stabilite de banca centrală a Suediei şi acordate prima dată în 1969.

Bursele internaţionale scad pe fondul incertitudinilor legate de acordul

comercial SUA-China şi al discuţiilor privind Brexit
Autor: Tibi Oprea 15.10.2019

Bursa de la Bucureşti a înregistrat vineri

minus 0,11% pe un rulaj de 25 de milioane
de lei.

Bursele internaţionale au înregistrat scăderi în

şedinţa de tranzacţionare de luni în contextul în
care investitorii sunt în proces de reevaluare a
primei etape a acordului comercial dintre SUA
şi China şi sunt mai sceptici în legătură cu
ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeană,
potrivit Market Watch.

Finalizarea primei etape a tratativelor comerciale dintre SUA şi China, anunţată cu puţin timp
înainte de închiderea sesiunii de tranzacţionare de vineri, a ridicat îngrijorări legate de faptul că
înţelegerea nu va conduce la slăbiri semnificative ale barierelor comerciale sau la o certitudine
asupra relaţiilor de comercializare chino-americane.

Ca parte a înţelegerii, SUA au amânat o creştere, de la 25% la 30%, a tarifelor deja impuse
asupra unor bunuri chinezeşti în valoare de 250 mld. dolari, iar în schimb China a promis să
achiziţioneze produse agricole americane de 40-50 mld. dolari anual, de două ori mai mult decât
importurile agricole din 2017 (24 mld. dolari). China a apreciat această situaţie ca fiind mai
degrabă un proges decât o înţelegere.
 Un cocteil de riscuri ar putea aduce prima recesiune mondială din
ultimul deceniu
Autor: Catalina Apostoiu 15.10.2019
Economia mondială a intrat într-o
perioadă de „stagnare sincronizată“, cu
creştere slabă în unele ţări şi creştere
zero sau o uşoară scădere în altele.
Scăderea peste aşteptări a expor-
turilor şi importurilor Chinei ar putea
reprezenta picătura care umple
paharul cu un cocteil de riscuri care ar
putea arunca economia mondială în
prima recesiune din 2009 încoace.
Declinul exporturilor chineze a accelerat în septembrie, în timp ce
importurile s-au contractat pentru a cincea lună consecutiv, indicând continua
fragilitate a celei de-a doua mari economii şi evidenţiind nevoia de noi stimulente
în condiţiile continuării războiului comercial dintre China şi SUA, scrie Reuters.
Analiştii spun că va mai trece ceva vreme până când exporturile chineze se
vor redresa în contextul încetinirii creşterii economiei mondiale, în pofida unei
oarecare temperări a tensiunior comerciale dintre cele mai mari două economii ale
lumii.
Tarife mai mari, încetinire economică, Brexit. „Există o confluenţă de riscuri
în acest moment“, iar zilele următoare sunt deosebit de importante, arată Simon
French, economist-şef la Panmure Gordon.
Noi date privind producţia industrială din zona euro şi SUA, încrederea în
economia germană şi vânzările de retail din SUA, ce urmează a fi publicate în
această săptămână, ar putea arăta clar dacă economia mondială se îndreaptă către o
perioadă de şi mai mare slăbiciune.
Economia mondială a intrat într-o perioadă de „stagnare sincronizată“, cu
creştere slabă în unele ţări şi creştere zero sau o uşoară scădere în altele, revelă o
analiză a Brookings Institution şi Financial Times.
Indicatori economici cheie au atins cele mai scăzute niveluri din primăvara
anului 2016. Numai performanţa relativ solidă a pieţelor financiare a făcut ca
cifrele să nu se adâncească în teritoriu negativ.
Deşi există încă puţine semne că performanţa slabă s-ar putea transforma
într-o recesiune mondială, strategii întâmpină probleme în revitalizarea
economiilor, generând temeri că au o capacitate limitată de stimulare a creşterii şi
un apetit redus pentru reforme adevărate.
În tot acest context, dezbaterile privitoare la cât de aproape este lumea de
prima recesiune ar putea renaşte.
„Tensiunile comerciale persistente, instabilitatea politică, riscurile geo-
politice şi temerile privitoare la eficienţa limitată a stimulentelor monetare
erodează în continuare încrederea companiilor şi consumatorilor, stând în calea
investiţiilor şi creşterea productivităţii“, arată Eswar Prasad de la Brookings
Institution.
Şi totuşi, remarcă acesta, „temerile privind o recesiune mondială iminentă
par premature“.
Potrivit Bloomberg, există mai multe motive pentru care acest lucru este
adevărat. Printre acestea: riscul de doar 25% ca economia americană să intre în
recesiune, trăgând restul lumii după ea, soliditatea pieţei muncii din SUA, acţiunile
în forţă ale băncilor centrale din întreaga lume, măsurile de stimulare pe care le
poate lua China, excesele mai reduse existente în prezent comparativ cu perioadele
anterioare de criză.
Speriaţi însă, investitorii caută în masă adăpost în fondurile de investiţii,
scrie CNBC. Industria a atras 322 miliarde de dolari în ultimele şase luni, cel mai
rapid ritm de la criza financiară, activele atingând aproape 3.500 miliarde de dolari.
Care sunt principalii trei factori de risc care ar putea arunca în aer economia
globală

Autor: Iulian Tenchiu 13.10.2019

Care sunt principalii trei factori de risc care ar

putea pune şi mai multă presiune pe economia
globală

În 2007, băncile au încetat să îşi mai

împrumute bani, în scurt timp comerţul se
prăbuşea, rata şomajului creştea într-un ritm
alarmant, producţia marilor fabrici încetinea,
iar lumea se lovea de criza economică globală.
Potrivit teoriei ciclicităţii, o astfel de criză este
de aşteptat să apară de fiecare dată când un
ciclu economic ia sfârşit, mai exact, odată la
10 ani. Cum cei zece ani au trecut deja,
experţii îşi îndreaptă atenţia către modul în care evoluează economia SUA sau tensiunile din
Hong Kong, pentru că acestea se numără printre principalii factori care ar putea intensifica
tensiunile politice şi tensiunile financiare la nivel global, scrie CNBC.

Top 3 factori de risc care ameninţă economia globală:

1. Încetinirea economiei americane - Odată cu tarifele de 1.5 trilioane dolari impuse de

Trump mărfurilor chinezeşti, economia americană a început să dea semne de încetinire.
În perioada aprilie-iunie 2019 investiţiile au scăzut cu 1%, spre comparaţie cu aceeaşi
perioadă a anului 2018. Fed şi-am redus prognoza de creştere a PIB-ului pentru acest an,
aşteptându-se la o creştere de 2.2%, mult mai slabă decât pragul de 3% pe care
administraţia Trump dorea să îl atingă în 2019. Ultima problemă cu care se confruntă
SUA şi care a atras atenţia tuturor experţilor a fost fapul că activitatea fabricilor a atins
cel mai mic nivel din ultimele 128 de luni.

2. Împrumuturile uriaşe realizate de China - Potrivit Institutului de Finanţe Internaţionale,

împrumuturile totale ale acestei naţiuni au depăşit 303% din PIB. Mai exact,
împrumuturile Chinei, atât cele de tip corporate cât şi cele realizate de guvern se ridică la
peste 40 trilioane de dolari în primul trimestru din 2019. În ultimii 10 ani China a fost
responsabilă de un sfert din întreaga creştere a economiei globale, de aceea orice lovitură
pe care ar încasa-o economia chinezească ar determina imediat investitorii din întreaga
lume să acţioneze pentru a îşi proteja activele.

3. Protestele din Hong Kong – Scopul iniţial al mişcărilor de stradă din Hong Kong a fost
împiedicarea extrădării cetăţenilor din Hong Kong în China, în cazul în care aceştia ar fi
comis vreo infracţiune. Totul a început acum mai bine de patru luni, iar în timp tensiunile
au escaladat şi s-a trecut la violenţă. Din punct de vedere financiar, Hong-Kong este un
centru important al comerţului şi al finanţelor. De asemenea este un centru foarte
important de import şi export, dat fiind că mărfurile din Hong Kong pleacă în întreaga
lume. Dacă protestele din acest stat nu vor înceta, atunci economiile din întreaga lume ar
putea fi afectate. Pe fondul acestor tensiuni comerţul la nivel global ar putea fi perturbat,
iar investitorii internaţionali ar putea fi forţaţi să îşi anuleze investiţiile.