Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bibliografie:
1) Economie, ediția a opta - Colectivul Catedrei de Economie și Politici Economice,
Editura Economică, București, 2009;
2) Economie - Aplicații, ediția a șasea - Colectivul Catedrei de Economie și Politici
Economice, Editura Economică, București, 2009;
Suplimentar:
3) Principles of economics - Gregory Mankiw, Editura Thomson, Victoria, 2007;
4) Principles of economics - Study Guide, ediția a patra - Gregory Mankiw, Editura
Thomson, Victoria 2007.
Economia analizează modalitatea în care resursele sunt utilizate de către indivizi, firme și
guvern și măsura în care procesul de alocare a resurselor este eficient. O mare parte dintre
investitori utilizează instrumente de natură economică pentru a identifica cel mai favorabil
scenariu pentru randamentul investiției.
ECONOMIA
MICROECONOMIE MACROECONOMIE
Modele economice
Modelele ilustrează diferite relații între două sau mai multe variabile și pot lua forma unor
funcții. În general există o relație de dependență între variabile.
y = α0 + α1 xt + εt , unde:
α1 = coeficientul variabilei independente sau exogene (xt ) - estimarea sa, arată cu cât crește
variabila dependentă (y), când xt crește cu o unitate.
εt = o mare parte din variabilele dependente nu pot fi explicate în totalitate (în proporție de
100%) de evoluția variabilelor independente selectate - astfel variabilele care nu au fost luate
în considerare în ecuația drept variabile independente intră în compoziția termenului eroare
(reziduu) εt .
directe (pozitive) - dacă cererea de bunuri crește, nivelul prețului va crește; dacă
numărul de locuitori scade, atunci consumul de energie electrică se va reduce;
inverse (negative) - dacă prețul crește, atunci cererea (C sau Qc - cantitatea cerută) se
va reduce; dacă prețul unui automobil se va reduce, cererea pentru acesta se va majora;
liniare - o modificare a variabilei independente cu un anumit procent conduce la o
modificare a variabilei dependente cu același procent sau cu un procent diferit sau
constant;
nonliniare - o modificare a variabilei independente conduce la o modificare a variabilei
dependente, diferită care nu este constantă;
Ex: Cererea pentru automobile = f(P, yd - venit disponibil, prețul altor bunuri substituibile - alte
automobile similare, prețul bunurilor complementare - benzină, motorină, calitatea)
Q = f(costurile cu factorii de producție - muncă și capital, nivelul taxării, cerere)
1) Modele matematice
VT = f(P)
Variabilele independente pot surprinde aspecte naturale, de comportament, de natură politică
sau economică.
3) Modele grafice
De regulă, pe axa orizontală este inscrisă variabila independentă (x), pe axa verticală este
variabila dependentă (y), iar relația de legătură dintre ele poate fi exprimată printr-o dreaptă
(relație liniară) sau printr-o curbă (relație nonliniară). Când discutăm forma unui grafic, trebuie
să analizăm panta dreptei:
ΔY
Panta dreptei = ΔX (arată cu cât se modifică Y ca urmare a modificării X cu o unitate)
x crește și y crește sau x scade și y scade x crește și y scade sau x scade și y crește
Analiza marginală
Analiza marginală studiază modificarea unei variabile dependente ca urmare a unei modificări
a variabilei independente.
1) Venitul total exprimat în funcție de producția realizată - VT = f(Q); VT = ∑ Vmg
Vmg = venit marginal;
ΔVT VT1 − VT0
Vmg = = = (VT)'
ΔQ Q1 − Q 0
Venitul marginal reprezintă venitul rezultat din creșterea cu o unitate a producției.
2) Costul total exprimat în funcție de producție - CT = f(Q); CT = ∑ Cmg
Cmg = cost marginal;
ΔCT CT1 − CT0
Cmg = = = (CT)'
ΔQ Q1 − Q0
Costul marginal reprezintă costul rezultat din creșterea cu o unitate a producției.
3) Utilitatea totală exprimată în funcție de cantitatea consumată (producția consumată)
dintr-un bun - UT = f(Q) sau UT = f(Qc); UT = ∑ Umg
Umg = utilitatea marginală;
ΔUT UT1 − UT0
Umg = = = (UT)'
ΔQ Q1 − Q 0
Utilitatea marginală reprezintă satisfacția suplimentară pe care o obține un consumator
în urma creșterii cantității consumate dintr-un bun cu o unitate (în cazul utilității totale
se ia în considerare cantitatea (producția) consumată, ci nu cantitatea vândută de firme,
pentru că ne referim la consumator).
4) Profitul exprimat în funcție de producție - Pr = f(Q); Pr = ∑ Pmg
Pmg = profit marginal;
ΔPr Pr1 − Pr0
Prmg = ΔQ
= Q1 − Q0
= (Pr)'
Profitul marginal reprezintă profitul rezultat din creșterea cu o unitate a producției.
Analiza medie
Condiții:
𝐂𝐦𝐠 = 0 => costul total (CT) este maxim;
𝐕𝐦𝐠 = 0 => venitul total (VT) este maxim;
𝐏𝐫𝐦𝐠 = 0 => profitul total (Pr) este maxim;
𝐖𝐦𝐠𝐋 = 0 => producția (Q) este maximă.
Aplicații:
___________________________________________________________________________
1) Firma Z urmărește maximizarea profitului, iar funcțiile VT și a CT sunt:
VT = 10Q + 2Q2
CT = 75 - 40Q + 3Q2
a) Aflați Vmg pentru Q = 6;
b) Aflați Cmg pentru Q = 10;
c) Aflați producția (Q) optimă care maximizează profitul.
2) Dacă prețul influențează cererea, iar prețul crește de la 20 la 24 și cantitatea cerută (Qc) scade
de la 30 la 28, aflați panta relației.
Qc0 = 30 ; Qc1 = 28 ;
P0 = 20 ; P1 = 24 ;
ΔY
Panta = ΔX ; din text reiese că prețul influențează cererea, deci prețul este variabila independentă
(x), iar cererea (Qc) variabila dependentă (y).
ΔQc Qc1 −Qc0 28−30 −2
Panta relației = = = = = -0,5 (de unde rezultă că la o creștere a prețului cu
ΔP P1 −P0 24−20 4
o unitate, cantitatea cerută sau cererea scade cu 0,5 unități sau 50%).
___________________________________________________________________________
3) Considerăm că relația dintre profit și cantitatea de bunuri vândute este dată de relația:
Pr = 300Q - Q2 . În acest caz la ce nivel al lui Q profitul este maxim?
Prmg = (Pr) ' = (300Q - Q2 ) ' = 300 - 2Q
Prmg = 0
300 - 2Q = 0
Q = 150 ; Pentru Q = 150, profitul este maxim.
___________________________________________________________________________
Cauzalitatea analizează relația cauză efect, iar corelația reprezintă situația în care evoluția a
două variabile este similară într-o anumită perioadă de timp. În cazul unei corelații ridicate, este
posibilă o relație între două variabile. Cauzalitatea arată clar sensul relației.
Exemplu: În cazul a două orașe se manifestă o corelație ridicată între numărul de polițiști și
numărul de crime. Denver și Washington au aproximativ aceeași populație, însă Washington
are de trei ori mai mulți polițiști față de Denver și de asemenea, de opt ori mai multe crime.
Cine nu ar cunoaște situația ar putea spune că polițiștii suplimentari din Washington cauzează
crimele în plus. Acest tip de deducție a dus de multe ori la soluții greșite. De fapt, creșterea
numărului de crime conduce la creșterea numărului de polițiști.
10
Costul de oportunitate (COp) reprezintă cea mai bună alternativă la care s-a renunțat în
favoarea deciziei luate. COp reprezintă costul economic al alegerii.
11
Aplicații:
___________________________________________________________________________
1) O economie produce două bunuri x și y în următoarele combinații:
Variante X Y
A 0 50
B 10 40
C 20 25
D 25 9
E 27,5 0
a) Să se reprezinte grafic.
b) Calculați costul de oportunitate al punctelor înscrise în tabel.
a)
12
b)
Pentru bunul X:
Se calculează costul de oportunitate pentru trecerea din fiecare combinație de bunuri realizate
în alta. Pentru seriile crescătoare (reprezentate pe axa orizontală) se face trecerea din punctul A
în B, din B în C, din C în D și din D în E. Pentru seriile descrescătoare (reprezentate pe axa
verticală) se face trecerea invers, din E în D, din D în C, din C în B și din B în A. Utilizăm
această metodă pentru că trebuie să vedem la cât din bunul Y renunțăm pentru a produce un
bun X (suplimentar). Dacă vizualizăm graficul, atunci când X crește, se observă că punctele se
deplasează în dreapta de la A la E. În momentul în care dorim să calculăm cantitatea din bunul
X la care renunțăm pentru a produce un bun Y (suplimentar), observăm că în momentul în care
Y crește, punctele se deplasează în stânga, de la E la A.
- dat fiind faptul că se face trecerea din A în B, în momentul în care luăm valorile din tabel
pentru X1, Y1 (x final și y final), ne uităm la valorile corespunzătoare combinației de bunuri B,
iar în momentul în care identificăm în tabel valorile pentru X0 și Y0 (x inițial și y inițial),
alegem valorile corespunzătoare combinației de bunuri A. În cazul în care trecerea se face din
B în punctul A, X1 și Y1 devine X0, respectiv Y0 și invers, dat fiind faptul că A devine
combinația de bunuri finală (x,y final) și B combinația de bunuri inițială.
Pentru bunul Y:
−ΔX −(X1−X0) −(25−27,5) 2,5
COpy(E−D) = = = = = 0,27x (pentru a produce 1 bun y, renunț la 0,27
ΔY Y1−Y0 9−0 9
din bunul x)
13
a) 1DVD = 4CD
Y
COpx = X
1
COpCD = 4 = 0,25 DVD (în momentul în care cumpăr un DVD, renunț la un sfert dintr-un DVD).
În cazul seriei crescătoare trecerea se face din A în B, din B în C etc. În cazul seriei
descrescătoarea trecerea se face invers. Deci COpB−C va fi costul de oportunitate al unei pâini,
iar COpD−C va fi costul de oportunitate al unui covrig.
−Δcovrig −(covrig1−covrig0) −(30−42) 12
COppâine(B−C) = = = =
Δpâine pâine1−pâine0 X−18 X−18
12
=2
X−18
X-18 = 6 => X = 24
14
Producător A:
10
COpX = = 2Y (producătorul A poate produce în intervalul de timp în care produce bunul X,
5
două bunuri Y).
5
COpY = 10 = 0,5X (producătorul A poate produce în intervalul de timp în care produce bunul
Y, 50% din bunul X).
Producător B:
12
COpX = = 1,5Y (producătorul B poate produce în intervalul de timp în care produce bunul
8
X, 1 bun și jumătate din bunul Y).
8
COpY = 12 = 0,66X (producătorul B poate produce în intervalul de timp în care produce bunul
Y, 66% din bunul X).
15
A: 1X = 10 h ; 1Y = 5h
B: 1X = 12 h ; 1Y = 8h
Înainte de specializare:
Bunul X va fi realizat de ambii producători în 22h (10h producătorul A și 12h producătorul B)
Bunul Y va fi realizat de ambii producători în 13h (5h producătorul A și 8h producătorul B)
Fondul total de ore consumate pentru producerea ambelor bunuri: 22h + 13h = 35h
După specializare:
A se specializează în Y => A nu va mai realiza 1 bun X și un bun Y, deci va produce 2 bunuri
Y pentru că în producerea acestuia are avantaj comparativ.
A => 2Y - producătorul A va produce 2 bunuri Y în 10h;
B se specializează în X => B nu va mai realiza 1 bun X și un bun Y, deci va produce 2 bunuri
X pentru că în producerea acestuia are avantaj comparativ.
B => 2X - producătorul B va produce 2 bunuri X în 24h;
Fondul total de ore consumate pentru producerea ambelor bunuri: 10h + 24h = 34h
În urma specializării, eficiența totală crește cu 1h => producătorii vor realiza bunurile X și Y
într-un interval de timp mai redus decât în primul caz cu 1h.
___________________________________________________________________________
16
Surplusul consumatorului este date de diferența dintre valoarea pe care suntem dispuși să o
plătim pentru un bun și prețul de piață al bunului.
17
Dacă Ci este mai îndepartată de origine, utilitatea totală este mai mare.
UTA = UTB = UTC = UTD
RMS (rata marginală de substituție sau panta curbei de indiferență) arată cu cât ar trebui să se
modifice consumul dintr-un bun ca urmare a reducerii consumului dintr-un alt bun, astfel încât
UT să rămână constant.
Δy UmgX Px
RMS = - = =
Δx UmgY Py
UmgX Px
Regula maximizării UT: =
UmgY Py
V = x . Px + y . Py
UmgX Px
=
UmgY Py
Panta liniei bugetului arată cu cât se poate substitui un bun din celălalt bun, menținând aceeași
constrângere bugetară.
Px
Panta liniei bugetului = -
Py
18
Aplicații:
1) UT = 20X - X 2
Calculați și reprezentați grafic Umg și UT.
Calculați valoarea maximă a UT.
V = x . Px + y . Py 20 = 1 . x + 2 . y x = 20 - 2y
UmgX Px 10−x 1
= = (10-x) . 2 = 1 . (28 - 2y)
UmgY Py 28−2y 2
x = 20 - 2y x = 20 - 2y x = 20 - 2y x = 20-2y
20 - 2x = 28 - 2y -8 = -2y + 2x -8 = -2y + 2(20-2y) -8 = -2y + 40 - 4y
19
3) Considerăm un consumator cu un venit de 100 u.m. care are de ales între 2 bunuri X și Y,
având prețurile Px = 5 și Py = 10.
a)V = x . Px + y . Py
100 = 5x + 10y.
În momentul în care dorim să aflam punctele maxime ale graficului care stabilesc linia
bugetului, pentru a afla punctul maxim de pe axa OX, egalăm Y cu 0, iar pentru a afla punctul
maxim de pe axa OY, egalăm X cu 0.
b) V = 200 c) Px = 10
V = x . Px + y . Py V = x . Px + y . Py
200 = x . 5 + y . 10 100 = x . 10 + y . 10
Pentru y: 200 = 0 . 5 + y . 10 => y = 20 Pentru y: 100 = 0 . 10 + y . 10 => y = 10
Pentru x: 200 = x . 5 + 0 . 10 => x = 40 Pentru x: 100 = x . 10 + 0 . 10 => x = 10
d) Py = 8
V = x . Px + y . Py
100 = x . 5 + 8 . y
Pentru y: 100 = 0 . 5 + y . 8 => y = 12,5
Pentru x: 100 = x . 5 + 0 . 8 => x = 2
20
e) V = 5 . 5 + 10 . 10 = 125. Cu toate acestea, venitul este 100. Dat fiind faptul că este necesar
un venit mai mare decât cel de care dispunem pentru achiziționarea bunurilor x și y, combinația
de bunuri nu este accesibilă.
V = 10 . 5 + 8 . 10 = 130. Având în vedere că venitul este 100 și este necesar un venit mai mare
pentru achiziționarea celor 2 bunuri, decât cel de care dispunem, combinația de bunuri nu este
accesibilă.
f) V = x . Px + y . Py
100 = 10 . 5 + 8 . Py
100 = 50 + 8 . Py
8 . Py = 50
Py = 6,25
___________________________________________________________________________
4) Andrada alocă întregul său buget săptămânal de 10 u.m. pentru cumpărarea bunurilor x și y;
Px = Py = 1.
UT(x,y) = 2x 2 + 2y 2 - 10x - xy + 10y
Să se determine x și y care maximizează utilitatea și modificaea utilității totale (ΔUT) dacă
bugetul crește cu 2 u.m. și ulterior, dacă acesta scade cu 2 u.m. de la nivelul inițial.
V = x . Px + y . Py 10 = x + y x = 10 - y
UmgX Px 4x−10−y 1
= = 4x - 10 - y = 4y - x + 10
UmgY Py 4y−x+10 1
x = 10 - y x = 10-y x = 10 - y x = 10 - y
5x - 5y = 20 5(10-y) - 5y = 20 50 - 5y - 5y = 20 50 - 10y = 20
x = 10 - y
10y = 30 => y = 3 => x = 10 - 3 => x = 7
UT = 2x 2 + 2y 2 - 10x - xy + 10y = 2 . 72 + 2 . 32 - 10 . 7 - 7 . 3 + 10 . 3 = 55
Venitul crește cu 2 u.m. - s-a pornit de la următoarea etapă deoarece s-a modificat doar V.
12 = x + y x = 12 - y x = 12 - y
5x - 5y = 20 5(12 - y) - 5y = 20 60 - 5y - 5y = 20 => y = 4 => x = 12-4 => x = 8
21
a) Aflați V dacă Px = 50
b) Scrieți ecuația dreptei bugetului și calculați panta curbei de indiferență (RMS).
a) V = x . Px + y . Py
V = 50 . 50 + 40 . Py
În momentul în care aflam punctul maxim de pe axa OX , egalam y cu 0.
Deci 40 devine 0 și avem: V = 50 . 50 = 2500
V = x . Px + y . Py
2500 = 50 . 50 + 40 . Py
În momentul în care aflam punctul maxim de pe axa OY, egalam x cu 0.
Deci 50 devine 0 și avem: 2500 = 40 . Py => Py = 62,5
b) Ecuația dreptei bugetului se scrie în funcție de prețuri.
Deci: V=50x + 62,5y => 2500 = 50x + 62,5y
UmgX Px
RMS = =
UmgY Py
UmgX 50
RMS = = = 0,8
UmgY 62,5
________________________________________________________________
22
6) y = 10 - 4x
UmgX
Care este valoarea optimă a atunci când consumatorul are un program optim de consum?
UmgY
V = x . Px + y . Py
y.Py = V - x . Px
V−x .Px
y=
Py
V x .Px
y= -
Py Py
În relația dată y = 10 - 4x. Se observa o similaritate în relație: x este înmulțit cu raportul dintre
Px
prețuri, de unde rezultă că este 4.
Py
UmgX Px UmgX
Având în vedere că un consumator își maximizează satisfacția atunci când = =>
UmgY Py UmgY
=4.
________________________________________________________________
V = x . Px + y . Py 12 = 2x + y y = 12 - 2x
UmgX Px 2xy 2 𝟐𝐲
= = (simplificare) = 2 => 2y = 2x => y = x =>
UmgY Py x2 1 𝐱
b) UT = x 2 . y = 42 . 4 = 64
c) Px = 1
V = x . Px + y . Py 12 = x + y x = 12 - y
UmgX Px 2y 1
= = 2y = x => 2y = 12 - y => 3y = 12 => y = 4 =>
UmgY Py x 1
x = 12 - 4 => x = 8
UT = x 2 . y = 82 . 4 = 256 ; ΔUT = UT1 - UT0 = 256 - 64 = 192
___________________________________________________________________________
23
8) Dacă relația dintre raportul utilităților marginale și raportul prețurilor este de tipul
UmgX Px
> .
UmgY Py
Un consumator nu poate acționa asupra prețurilor pentru a maximiza satisfacția, el poate acționa
doar asupra cantităților pe care le achiziționează.
Astfel, acesta poate doar să reducă consumul de Y, pentru a crește utilitatea marginală a lui Y,
𝑈𝑚𝑔𝑋
astfel încât raportul să scadă până la un nivel egal cu raportul prețurilor. Pe de altă parte,
𝑈𝑚𝑔𝑌
el poate să crească consumul din bunul X astfel încât să se reducă utilitatea marginală a lui X
și, din nou, raportul să scadă pentru a ajunge la egalitate cu raportul prețurilor.
___________________________________________________________________________
9) Presupunem ca prețul bunului X crește, astfel încât relația dintre raportul utilităților
𝑈𝑚𝑔𝑋 𝑃𝑥
marginale și raportul prețurilor devine următoarea: < . Cum ar trebui să acționeze
𝑈𝑚𝑔𝑌 𝑃𝑦
consumatorul pentru a resimți o utilitate maximă ca urmare a consumului celor două bunuri?
Similar cazului anterior, consumatorul nu poate modifica prețurile iar ajustarea se poate face
doar prin intermediul cantităților din cele două bunuri consumate. Consumatorul poate să
𝑈𝑚𝑔𝑋
reducă consumul din bunul X pentru a crește Umgx și pentru a crește raportul . De
𝑈𝑚𝑔𝑌
asemenea, poate opta pentru creșterea consumului din bunul Y pentru a reduce Umgy, astfel
𝑈𝑚𝑔𝑋
încât raportul
𝑈𝑚𝑔𝑌
să crească.
___________________________________________________________________________
24
-consumul unei unități din bunul y va conduce la reducerea consumului din bunul x cu 0,5
unități, având în vedere că trebuie să respect constrângerea bugetară; sau 1 bun y se poate
substitui cu 0,5 din bunul x.
___________________________________________________________________________
25
Seminar 6. Cererea
Cererea reprezintă un set de cantități dintr-un anumit bun pe care un cumpărător intenționează
să le achiziționeze la un anumit nivel dat al prețului într-o perioadă determinată.
Legea cererii: există o relație inversă între cererea și prețul unui bun - atunci când prețul crește
- cererea se va reduce (cererea se restrânge), iar când prețul scade - cererea se va majora (cererea
se extinde).
Bunurile Giffen nu respectă legea cererii (în cazul acestora - bunurile de lux - atunci când prețul
crește, cantitatea cerută din bunul respectiv se va majora, situație întâlnită mai mult în cazul
clasei aristocrate, în cadrul căreia predomină ostentația).
P = preț; Qc = cantitate cerută dintr-un bun.
În schimb, când cererea crește, prețul crește, iar când cererea scade, prețul scade.
26
Elasticitatea cererii în funcție de preț (𝐊 𝐄𝐂/𝐏 ) arată modificarea procentuală a cantității cerute
ca urmare a modificării prețului cu 1%.
Qc1− Qc
0 x 100
Δ%Qc Qc0 ΔQc P0
K EC/P = − =− P1− P =- x
Δ%P 0
x 100 ΔP Qc0
P0
ΔQc
Panta curbei cererii = -
ΔP
Qcx = cantitatea cerută din bunul x; a = punctul în care curba cererii se intersectează cu ordonata
(axa verticală), b = panta curbei cererii; Px = prețul bunului x.
27
Aplicații:
1) KEc/p = 2
P0 = 10
Qc0 = 100
P1 = 12
Qc1 = ?
Δ%Qc Δ%Qc Δ%Qc
K EC/P = − ;2=− 12−10 ;2=−
Δ%P x 100 20
10
Δ%Qc = - 40
2) Qc = 80 - 2P
P0=20
KEc/p = ?
28
3) Qc = a - bP
P0 = 10
Qc0 = 100
KEc/p = 10
a, b = ?
ΔQc P0
KEc/p = - x
ΔP Qc0
ΔQc 10 ΔQc ΔQc
10 = - x => - = 100 => b = 100 (pentru că panta curbei cererii b = - )
ΔP 100 ΔP ΔP
Qc = a - bP
100 = a - 100 x 10
100 = a - 1000
a = 1100
4) Qc0 = 10000
Venitul crește cu 10%
Qc1 = 12000
KEc/v = ?
Qc1− Qc
0 12000−10000
Δ%Qc Δ%Qc x 100 x 100 20
Qc0
KEc/v = = = = 10000
= =2
Δ%V 10 10 10 10
Interpretare: la o creștere a venitului cu 1%, cererea va crește cu 2%.
29
În cadrul teoriei producătorului pe termen scurt, cel puțin un factor nu variază (K - capitalul
este fix, iar L - numărul de lucrători variază).
K și L - factori de producție
Pe termen scurt (TS), producția este influențată de legea randamentelor descrescătoare.
Conform acesteia, pe măsură ce un factor de producție crește (celălalt rămâne constant),
productivitatea marginală a lucrătorilor (muncii) crește până la un anumit nivel, după care
descrește.
ΔQ
WmgL =
ΔL
, unde: WmgL = productivitatea marginală a muncii, Q = producția, iar Δ
reflectă modificarea absolută a indicatorului.
WmgL = (Q)' L
Productivitatea medie a muncii (WL) exprimă eficiența medie pe lucrător din punct de
vedere al participării la procesul de producție.
Q
WL =
L
(WL - productivitatea medie a muncii sau a lucrătorilor)
30
Costurile de producție pe termen scurt sunt cheltuielile pentru producerea unei cantități
determinate de bunuri. Aceste cheltuieli pot fi analizate economic și contabil.
Costul economic reprezintă totalitatea costurilor cu procesul de producție într-o perioadă
de timp și implică costul de oportunitate.
Costul contabil reprezintă cheltuielile efective suportate de firmă pentru realizarea
producției, așa cum rezultă din evidența contabilă.
Costul explicit reprezintă toate cheltuielile efectuate de întreprinzător în ciclul de producție
(ex: cheltuieli cu materii prime, cheltuieli cu munca, materiale, combustibil, energie).
Costul implicit reprezintă costul de oportunitate și este egal cu toate veniturile care ar fi
putut fi obținute de întreprinzător, de pe urma resurselor avute în proprietate în cea mai bună
variantă de utilizare a acestora și la care s-a renunțat.
CT = CF + CV
CT = cost total, CF = cost fix, CV = cost variabil
Costurile variabile sunt influențate pe termen scurt de variația producției (ex de CV:
cheltuieli cu energia, cheltuieli cu materiile prime).
Costurile fixe nu sunt influențate pe termen scurt de variația producției (ex de CF: cheltuieli
cu chiria, cheltuieli salariale cu personalul administrativ).
31
Pragul de rentabilitate reprezintă acel nivel al producției la care firma își recuperează în
totalitate cheltuielile efectuate.
32
Aplicații:
1) Volumul producției unei firme cu 125 de salariați este 2500 produse. Câți salariați trebuie
să mai angajeze firma pentru a-și dubla producție în condițiile creșterii productivității medii
a muncii (WL) cu 25%?
Q0 = 2500
L0 = 125
Q1 = 5000
WL0 = 2500/125 = 20
WL1 = WL0 + WL0 x 25%
WL1 = WL0 + 0,25WL0
WL1 = 20 + 0,25 x 20 = 25
WL = Q/L
25 = 5000/L1 => L1 = 200
ΔL = L1 - L0 = 200 - 125 = 75 (pentru a se dubla producția în condițiile creșterii WL cu
25%, numărul de salariați a crescut cu 75).
2) Dacă într-o perioadă, producția a crescut cu 60 %, iar cantitatea de muncă utilizată s-a redus
cu 20%, să se precizeze care va fi evoluția productivității medii a muncii în perioada
următoare.
Pr (profit) = 0
CT = VT
CF + CV = P x Q
CF + CVM x Q = P x Q
5000 + 5Q = 10Q
5000 = 5Q
Q = 1000 (este necesară tipărirea a 1000 romane pentru a ajunge la un profit = 0).
33
4) Q0 = 200
CT0 = 8 000 000
CV1 = 5 400 000
Q scade cu 10%
Să se afle CV0 și CT1 dacă indicii evoluției CV și Q sunt egali.
It
Ix =
It−1
x 100
Dacă din indice se scade 100 ajungem la forma modificării procentuale. Astfel, atunci când
spunem că doi indici au același indice, acest lucru înseamnă că modificarea procentuală a
celor doi indicatori este aceeași.
CF0 = CT0 - CV0 = 8000000 - 6000000 = 2000000 (pe termen scurt costul fix este constant,
deci CF1 = CF0)
CF1 = 2000000
CT1 = CV1 +CF1 = 5400000 + 2000000 = 7400000
5) Q0 = 200
CT = 100 + 4Q + Q2
WL0 = 10
Q crește cu 50%
a) Să se afle L0;
b) ΔL dacă productivitatea medie a muncii este maximă (WL este maximă);
c) Q pt CTM minim.
ΔL = 10
c) CTM minim dacă și numai dacă Cmg = CTM
Cmg = (CT)'Q
100+4Q+ Q2
4 + 2Q = Q
4Q + 2Q = 100 + 4Q + Q2
2
Q2 = 100
Q 10
34
6) WL0 = 5
L crește cu 35%
Q crește cu 70%
0,7
WmgL = x 5 = 10
0,35
7) CV0 = 16000000
Q0 = 8000
Q crește cu 20%, iar Cmg = 1,5CVM0
Să se calculeze sporul absolut al CT și Indicele CV
Q1 = 8000 + 8000 x 20/100 = 9600
CV0 16000000
CVM0 = = = 2000
Q0 8000
Cmg = 1,5 x 2000 = 3000
ΔCT ΔCT
Cmg = ; 3000 = ;
ΔQ 1600
ΔCT = 4800000
Pe termen scurt ΔCT = ΔCV pentru că CF sunt constante.
CV1 = 16000000 + 4800000 = 20800000
CV1 20800000
Indicele CV = x 100 = x 100 = 130 (CV s-a majorat cu 30%).
CV0 16000000
35
Pe termen lung (TL), toți factorii de producție (FP) sunt variabili, atât L, cât și K. În acest
caz, firmele nu își modifică doar numărul de lucrători, ci fac și investiții. Pe termen lung,
este necesară o combinație optimă între cei doi factori.
Pe termen scurt: capitalul este fix (K), numărul de lucrători (L) variază
Pe termen lung: ambii FP variază
Productivitatea medie globală (WMG) analizează eficiența medie obținută prin utilizarea
unei cantități de muncă și / sau de capital (pe termen lung, acestea se pot substitui).
Q Q Q 1
WMG = = = =
K+L cheltuieli materiale +cheltuieli salariale CT pe termen lung CTM TL
Q = f(K, L)
Q = K α x Lβ
36
Demonstrație α și β:
∆Q
WmgK αKα−1 x Lβ ∆K ∆Q K
= α−1 β = Q = x = α
WK K xL ∆K Q
K
37
∆K −(KB − KA )
Panta curbei de izoproducție = − =
∆L LB −LA
Rata marginală de substituție tehnică (RMST) arată cu cât se poate locui un factor de
producție cu alt factor de producție, pentru a menține aceeași producție = panta curbei de
izoproducție
∆K PL
Panta dreptei izocostului = − =
∆L PK
CT = K x PK + L x PL
WmgL PL
=
WmgK PK
38
Aplicații:
1) WK0 = 2000
Q crește cu 30%, iar K cu 20%
Aflați WmgK
WK0 = Q0/K0
Q1 = Q0 + Q0 x 30/100 = Q0 + 0,3Q0 = Q0(1+0,3) = 1,3Q0
K1 = 1,2K0
4K0 x L0 K0 x L0
Q1 = =2x
2(K0+L0) K0+L0
Q0
39
20 = 2K + L 20 = 2K + L 20 = 2K + L 20 = 2K + L
1 1 1 K 1
K x L−1 = Kx = = L = 2K
2 L 2 L 2
4) Q = K 0,5 x L0,5
CT = 9000; PL = PK = 15
a) dreapta izocostului
b) Q optimă și V dacă P = 200
c) randamentele de scară
d) RMST
40
5) Q = 4KL
PL = PK = 20
Q = 100
P=3
Calculați profitul.
100 = 4KL => KL = 25
WmgL PL 4K 20
= => = => K = L
WmgK PK 4L 20
KL = 25 => K x K = 25 => K = 5 = L => Q = 4KL = 4 x 5 x 5 = 100
CT = K x PK + L x PL = 5 x 20 + 5 x 20 = 200
Pr = VT - CT
VT = P x Q
VT = 3 x 100 = 300
Pr = 300 - 200 = 100
41
În schimb, când oferta crește, prețul scade, iar când oferta scade, prețul va crește.
42
Qo1− Qo
0 x 100
Δ%Qo Qo0 ΔQo P0
K EO/P = =− P1− P = x
Δ%P 0
x 100 ΔP Qo0
P0
Funcția ofertei: Qo = a + b x P
a = punctul în care oferta se întâlnește cu axa verticală.
ΔQo
b = panta curbei ofertei =
ΔP
Dacă a > 0 => oferta este inelastică
Dacă a < 0 => oferta este elastică
Dacă a = 0 => ofertă cu elasticitate unitară
43
Aplicații:
1) Qo = 200 + 4 P
P0 = 5
a) Keo/p = ?
b) Forma elasticității ofertei, neluând în considerare P.
ΔQo P0
a) Keo/p = x
ΔP Qo0
b = 4 (egalitate rezultată din funcție ofertei Qo = a + bP)
ΔQo
iar b (panta curbei ofertei) =
ΔP
Rezultă:
P0 5 20
Keo/p = b x =4x = = 0,09 => ofertă inelastică (<1)
Qo0 200+4 x 5 220
ΔQo P0 P0 4P0 P0
b) Keo/p = x =4x = = <1 => ofertă inelastică
ΔP Qo0 200+4P0 4(50+P0) 50+P0
a)
ΔQo P0 30−20 10
b) Keo/p = x = x =1
ΔP Qo0 15−10 20
45
ΔQo P0 20−30 15
c) Keo/p = x = x =1
ΔP Qo0 10−15 30
ΔQo P0 40−30 15
d) Keo/p = x = x =1
ΔP Qo0 20−15 30
Δ%Qo
K EO/P =
Δ%P
Δ%Qo
1=
10
Δ%Qo = 10 (cantitatea oferită a crescut cu 10%).
ΔQo P0 50−40 20
e) Keo/p = x = x =1
ΔP Qo0 25−20 40
Δ%Qo
K EO/P =
Δ%P
Δ%Qo
1=
−5
Δ%Qo = -5 (cantitatea oferită a scăzut cu 5%).
3) Qc = 100 - P;
Qo = 20 + P
a) Pe și Qe ?
b) ΔQc și ΔQo dacă statul impune un preț minim de 60? surplusul de ofertă?
c) ΔQc și ΔQo dacă prețul = 30? surplusul de cerere?
a) Qc = Qo
100 - P = 20 + P
P = 40
Qc = Qo = 60
b)Qc = 100-60 = 40;
ΔQc = Qc1 - Qc0 = 40 - 60 = -20 (cantitatea cerută a scăzut cu 20 unități față de
cantitatea de echilibru la un preț egal cu 60).
Qo = 20 + 60 = 80
ΔQo = Qo1 - Qo0 = 80 - 60 = 20 (cantitatea oferită a crescut cu 20 unități față de
cantitatea de echilibru la un preț egal cu 60).
Surplusul de ofertă = Qo - Qc = 80-40 = 40
c) Qc = 100-30 = 70
ΔQc = Qc1 - Qc0 = 70 - 60 = 10 (cantitatea cerută a crescut cu 10 unități față de
cantitatea de echilibru la un preț egal cu 30).
Qo = 20+30 = 50
ΔQo = Qo1 - Qo0 = 50 - 60 = 10 (cantitatea oferită a scăzut cu 10 unități față de
cantitatea de echilibru la un preț egal cu 30).
Surplusul de cerere = Qc - Qo = 70 - 50 = 20
46
c. SC - deasupra echilibrului
SC = -(aria zonei a + aria zonei c)
(12−10)x (100−80)
SC = -(((12-10) x 80) + ) = -(160 + 20) = -180 (SC scade)
2
SP - sub echilibru
47
d. Dacă rata pierderilor > beneficiul, atunci decizia nu se justifică din punct de vedere
economic.
Rata pierderilor = 30 / 240 = 0,125 (12,5%)
12,5% > beneficiul (10%) => decizia nu se justifică.
48
Piața cu concurență perfectă reprezintă o formă a pieței în cadrul căreia există un număr mare
de producători și un număr mare de consumatori. Prin urmare, există atomicitatea ofertei (număr
mare de agenți economici producători cu forță economică redusă) și atomicitatea cererii (număr
mare de consumatori cu forță economică redusă).
Trăsături:
cererea la nivel de firmă este perfect elastică.
transparența pieței - consumatorii și producătorii dețin informații privind evoluția pieței.
Prețul se formează liber în funcție de cerere și ofertă.
omogenitatea produselor - firmele vând produse identice.
libera intrare pe piață și libera ieșire de pe piață (bariere juridice, economice și
instituționale).
*când UmgX/Px > UmgY/Py => cumpărătorul intră pe piața bunului X;
*când UmgX/Px < UmgY/Py => cumpărătorul intră pe piața bunului Y;
mobilitatea perfectă a factorilor de producție.
49
50
Monopolul reprezintă o formă de piață în cadrul căreia există un singur producător care
realizează un bun care nu se poate substitui ușor cu alte produse. Prin urmare, există atomicitatea
cererii, însă nu există atomicitatea ofertei. Este o formă a concurenței imperfecte.
Pe piața de monopol există bariere de intrare pe piață determinate de:
a) deținerea de resurse naturale de o singură firmă (monopol natural): ex - Apa Nova;
b) bariere prin politici (acordarea prin lege a dreptului de a produce un bun - monopol legal,
legi ale patentului, reglementările și licențele acordate firmelor: ex - în domeniul bancar,
telecomunicațiilor);
c) mărimea costurilor de producție (necesarul inițial de investiții este ridicat în cazul în care o
firmă dorește să intre pe piață: ex - în domeniul transportului de energie).
Pe termen scurt există aceste trei cazuri (profit, profit nul, pierdere), însă pe termen lung Pr>0.
Aplicații:
1) Pe o piață cu concurență perfectă o firmă are următoarea funcție a costului total.
CT = 0,1Q2 + 10Q + 50
P = 20
a)să se identifice producția optimă (Q)
b)să se calculeze profitul maxim
c)să se identifice funcția ofertei
51
P = Cmg
36 = 8Q + 4
8Q = 32
Q=4
VT = P . Q = 36 . 4 = 144
CT = 4 . 42 + 4 . 4 + 20 = 100
Pr = VT - CT = 144 - 100 = 44
PrM = Pr/Q = 44/4 = 11
CTM = CT/Q = 100/4 = 25
CFM = CF/Q
CT = 4Q2 + 4Q + 20
CV variază în funcție de producție deci = 4Q2 + 4Q
CF nu variază în funcție de producție (constant) = 20
CFM = 20/4 = 5
3) Concurență perfectă
Cmg = 2+3Q
CF = 40
Pr țintă = 110
Să se afle P și Q
Cmg = 2 + 3Q
3Q2
CV = ∫ Cmg = ∫ 2 + 3Q = 2Q + = 2Q + 1,5Q2
2
CF = 40
CT = CF + CV = 40 + 2Q + 1,5Q2
VT = P . Q = (2+3Q)Q = 2Q + 3Q2
Pr = VT - CT => 110 = 2Q + 3Q2 - (40 + 2Q + 1,5Q2 ) => 150 = 1,5Q2 => Q = 10
P = 2 + 3Q => P = 2 + 3 . 10 = 32
52
20 20Q
CT = CTM . Q = (
Q
- 10 + 0,5Q)Q = - 10Q + 0,5Q2 = 20 - 10Q + 0,5Q2
Q
Cmg = -10 + Q
VT = (50 - 0,5Q)Q = 50Q - 0,5Q2
Vmg = 50 - Q
Vmg = Cmg
50 - Q = - 10 + Q
60 = 2Q
Q = 30
P = 50 - 0,5Q = 50 - 0,5 . 30 = 35
53
Piața cu concurență monopolistică este acea formă de piață în cadrul căreia există numeroși
agenți economici cu forță economică redusă și numeroși consumatori cu forță economică redusă
(atomicitatea ofertei și a cererii).
Alte trăsături:
produse similare, însă diferențiate.
segmentul de piață se situează între 1% și 10%.
interdependență redusă între deciziile firmelor.
acces liber pe piață, însă mai restrâns decât în cazul concurenței perfecte.
se apropie de concurența perfectă.
ex: comerțul cu amănuntul, sectorul restaurantelor.
condiția de maximizare a profitului: Pmg = 0; Cmg = Vmg.
Oligopolul reprezintă acea formă de piață în cadrul căreia există puțini producători care domină
piața și mulți consumatori. Prin urmare, există atomicitatea cererii, însă nu există atomicitatea
ofertei.
Alte trăsături:
interdependență între firme (firmele trebuie să aibă în vedere reacțiile rivalilor).
intrarea pe piață este dificilă deoarece există bariere de intrare pe piață (necesar de
investiții ridicat).
poate fi creat prin fuziune între companii.
există minim 3 companii care domină piața; dacă există doar două, forma de piață se
numește duopol.
firmele cooperează pentru a-și coordona strategiile de fixare a prețurilor (de unde rezultă
cartelul).
oligopoliștii pot adopta strategii de prețuri concurențiale.
există două modele de oligopol: oligopol cooperant (firmele cooperează în fixarea
prețurilor), oligopol necooperant (război al prețurilor).
este mai util oligopolul cooperant, deoarece cel necooperant poate face obiectul unui
război al prețurilor; cu toate acestea oligopolul cooperant este mai greu de obținut din
cauza: i) nr. mare de companii; ii) diferență dintre cerere și costuri; iii) trișori; iv)
recesiune.
condiția de maximizare a profitului: Pmg = 0; Cmg = Vmg.
exemplu: piața benzinăriei, aluminiului sau a cimentului.
54
Aplicații:
Variabila X Y
A 0 90
B 20 80
C 40 70
D 50 60
E 55 30
F 60 0
Pentru bunul Y:
−ΔX −(X1−X0) −(55−60) 1
COpy(F−E) = = = =6x
ΔY Y1−Y0 30−0
55
2) UT = 5x𝑦 2
Px = 5
Py = 1
V = 300
Să se afle cantitatea achiziționată din bunul x și din bunul y de echilibru și UT
UmgX Px 5𝑦2 5 y 5
= = =1 y = 10 x
UmgY Py 10xy 1 2x
3) Qc = 30-3P
P0 = 5
Să se calculzeze Kec/p
ΔQc P0
K EC/P = - x
ΔP Qc0
Qc = a - b . P
ΔQc
b se poate lua -3 (însă acest lucru ar însemna că luam ca b doar raportul ), iar cu - din fața
ΔP
raportului, rezultă 3
sau
ΔQc
b se poate lua 3 (conform legii cererii, însă acest lucru ar însemna ca luăm ca b - ; cu tot cu
ΔP
semn). Astfel rezultă 3.
5
K EC/P = 3 x
30−3 .5
= 1 (cerere cu elasticitate unitară)
56
4) WL0 = 2
L crește cu 40%
Q crește cu 80%
Să se calculeze WL1 și WmgL
Q1 1,8Q0
WL1 = = = 1,28 . 2 = 2,56 (Q0/L0 este WL0 = 2)
L1 1,4L0
VM = 3 + 2Q
VM = VT/Q
VT = VM . Q = (3+2Q)Q = 3Q + 2Q2
Vmg = 3+4Q
P = Cmg = Vmg
23 = 3 + 4Q
20 = 4Q
Q=5
57