TEORIE ECONOMICĂ

Balan Aliona,
Dr., conf. univ.
 Tema 1. OBIECTUL DE STUDIU ŞI METODOLOGIA
TEORIEI ECONOMICE

1. Locul teoriei economice în sistemul ştiinţelor

economice.
2. Nevoile umane şi interesele economice.
3. Resursele economice şi caracterul lor limitat.
4. Bunurile economice şi caracteristicile lor. Activitatea
economică: faze şi indicatori.
• Teoria economică – este o ştiinţă umanist-socială, care
studiază relaţiile economice, legile şi categoriile de
producţie, repartiţia, schimbul şi consumul bunurilor
materiale şi serviciilor în diferite sisteme social –
economice, activitatea economică a oamenilor în scopul
soluţionării efective a problemelor ce, cum şi pentru cine
de produs cu resurse limitate.

Teoria economica contemporană este o ştiinţa

comportamentală, al cărei obiect de studiu este alegerea
deciziilor optimale cu privire la utilizarea resurselor
economice rare.
• Microeconomia (de la grecescul mikros – mic şi
oikonomike – arta de a gospodări) studiază
legităţile comportamentului individual al
agenţilor economici, bazat pe alegerea optimala
dintr-o multitudine de variante de utilizare a
resurselor şi bunurilor economice rare.

• Macroeconomia ( de la grecescul „makros” –

mare) – este acea ramură a științei economice
care studiază mărimile globale dintr-o economie,
numite agregate, interdependențele dintre
diferitele variabile globale ale economiei și
sistemul economic al unei țări în totalitatea sa.
 Subiecţii studiului microeconomic

1. Gospodăriile casnice sunt principalii consumatori de

bunuri finale, ele luând decizia „ce şi cât să consume”,
pornind de la preferinţele lor, veniturile de care dispun şi
modificarea preţurilor la bunurile de consum.
Funcţiile gospodăriilor casnice :
• obţinerea veniturilor din vinderea factorilor de producţie
(de exemplu, a forţei de muncă) şi a averii posedate
(plata de arendă pentru spaţiu locativ şi pământ, dobânzi
la conturi bancare, dividende pe acţiuni);
• gestiunea gospodăriei casnice (activitatea în mica
gospodărie agricolă, efectuarea diverselor lucrări
casnice, cumpărarea de bunuri şi servicii, consumul
bunurilor materiale şi spirituale);
• menţinerea legăturilor cu „exteriorul” gospodăriei
(plătirea impozitelor, obţinerea de la stat a transferurilor
sociale, primirea transferurilor băneşti din exteriorul
ţării);
2. Întreprinderile sunt principalii producători de bunuri şi servicii, ele
luând decizia „ce, cum şi pentru cine să producă”, pornind de la
resursele economice şi tehnologiile disponibile, costurile necesare a fi
suportate, cererea consumatorilor şi posibilităţile de câştig.

Funcţiile întreprinderilor:

• producerea şi vinderea bunurilor economice, prestarea serviciilor

sau efectuarea unor lucrări în vederea satisfacerii nevoilor
consumatorilor;

• distribuirea veniturilor obţinute;

• crearea locurilor de muncă;

• menţinerea legăturilor cu „exteriorul” întreprinderilor (plătirea

impozitelor, obţinerea de la stat a transferurilor economice,
atragerea investiţiilor străine şi cooperarea economică cu agenţii
străini).
 Problemele fundamentale de organizare a activităţii
microeconomice

Organizarea activităţii microeconomice se bazează pe

soluţionarea a trei probleme fundamentale: „ce şi cât de
produs”, „cum de produs” şi „pentru cine de produs”.

• Problema „ce şi cât de produs” determină alocarea şi

realocarea resurselor economice în scopul producerii
bunurilor economice.

• Problema „cum de produs” determină ce resurse, în ce

cantităţi şi combinaţii se cer a fi utilizate la producerea
bunurilor.

• Problema „pentru cine de produs” ţine de echitatea

distribuirii bunurilor produse sau cum se repartizează
rezultatul activităţii economice, măsurat la nivel
macroeconomic prin indicatori cum ar fi produsul
naţional brut (P.N.B.)?
 Nevoile economice
• Nevoile umane – • Clasificarea nevoilor:
reprezintă anumite
dorinţe ale oamenilor • Aristotel a delimitat:
pentru obţinerea
bunurilor materiale sau a ➢ nevoi corporale;
serviciilor în vederea ➢nevoi spirituale.
consumului sau utilizării
acestora.
• A. Marshall, a delimitat
următoarele perechi de
• Nevoile economice nevoi:
reprezintă un ansamblu ➢primare şi secundare,
de cerinţe, care pot fi
satisfăcute în cadrul ➢ inferioare şi superioare,
societăţii existente cu ➢pozitive şi vicii,
potenţialul tehnic ➢comune şi specifice,
disponibil.
➢ ordinare şi extraordinare,
➢ individuale şi colective
Clasificarea nevoilor economice (A. Maslow)
Ordinea
superioară
Necesităţi Mijloace de Scala de valori
manifestare a personalităţii

Necesitatea în Atingerea scopului de Iscusinţa de a conduce,

autoafirmare. manifestare. profesionalism, umanism

Necesitatea de stimă, Câştigarea poziţiei, Profesionalism,

respect, de autoritate. prestigiul. demnitate.

Necesităţi sociale
(de comunicare). Comunicabilitate, Studii, moralitate.
comunicare la egal.

Necesităţi de securitate . Tinderea spre siguranţă, Colectivism.

apărarea de riscuri.

Necesităţi fiziologice. potolirea setei, foamei, Dragoste de muncă,

în îmbrăcăminte, etc. hărnicie, tendinţa spre
acumulări.
Ordinea
inferioară

Figura 1. Motivaţiile şi scala de valori a personalităţii

 Nevoile umane: trăsături
• Nevoile umane sunt nelimitate pe termen lung.

• Nevoile umane primare sunt limitate în capacitate -

satisfacerea unei anumite nevoi presupune consumarea unei
cantităţi date dintr-un bun.

• Nevoile umane au capacitatea de regenerare - ceea ce

semnifică că nevoia se stinge prin satisfacerea ei, dar se reface
în timp.

• Nevoile umane sunt concurente, unele nevoi se extind în

detrimentul altora, deoarece se înlocuiesc între ele;

• Nevoile umane sunt complementare, evoluând de cele

mai multe ori în sensuri identice.
Nivelul satisfacerii nevilor umane depinde de mai mulţi factori:

• Nivelul de dezvoltare economică a ţării şi mărimea

veniturilor disponibile: cu cât mai dezvoltată este ţara şi cu
cât sunt mai mari veniturile personale, cu atât mai multe nevoi
pot fi satisfăcute mai bine.

• Nivelul de cultură al oamenilor influenţează structura

nevoilor: cu cât mai înalt este nivelul culturii, cu atât mai mare
este ponderea nevoilor secundare.

• Perioada de timp analizată. Indivizii preferă să-şi satisfacă

nevoile într-o perioadă cât mai scurtă de timp. Motivele la
care el s-a referit au fost trei: incertitudinea viitorului,
capacitatea limitată de previziune şi viaţa scurtă a omului.
 Bunurile economice

• Bunurile economice sunt acele bunuri şi servicii capabile

să satisfacă anumite trebuinţe umane şi care sunt
rezultatul activităţii economice. Aceste bunuri mai sunt
numite şi limitate. La acesta se raportă acele bunuri la
care cererea depăşeşte oferta la un moment dat şi
consumul cărora trebuie controlat prin fixarea unor
preţuri corespunzătoare.

• Bunuri naturale sau libere sunt bunurile desprinse din

mediul natural şi oferite omului într-o cantitate
nelimitată. Bunurile libere, chiar şi la un preţ nul, se află
într-o cantitate ce depăşeşte trebuinţele oamenilor la un
moment dat. Asemenea bunuri sunt aerul, apa mării,
căldura solară, nisipul de pe malul mării etc.
Clasificarea bunurilor economice
 Resursele economice
•Resursele economice • Clasificarea resurselor
reprezintă ansamblul economice
elementelor ce pot fi
atrase şi utilizate în
producerea bunurilor
economice, necesare
satisfacerii nevoilor
umane.

Resursele economice,
pe termen scurt, sunt
relativ rare, adică
insuficiente în raport cu
nevoile umane.
Raritatea relativă a
resurselor economice pe
termen scurt este
considerată lege
economică generală
pentru toate ţările.
 Activitatea economică

• Activitatea economică
este o componentă Repartiţia
principală a acţiunii
sociale, în cadrul căreia
au loc producerea Producţia Schimbul
bunurilor materiale şi
serviciilor, trecerea
acestora, prin
intermediul circulaţiei Consumul
şi repartiţiei, în sfera Figura 2. Fazele activităţii economice
consumului, în vederea
satisfacerii
trebuinţelor.
.

Raportul central în cadrul Teoriei Economice

nevoi economice resurse economice

ansamblu de cerinţe care ansamblul elementelor ce

pot fi satisfăcute în cadrul pot fi atrase în producerea
societăţii existente cu bunurilor economice
potenţialul tehnic disponibil

legea creşterii şi legea rarităţii relative a

diversificării nevoilor resurselor economice