I.

INTRODUCERE
ÎN STUDIUL ŞTIINŢEI
ECONOMICE.
CONCEPTE DE BAZĂ

1
Universitatea Titu Maiorescu Camera de Comerţ şi Industrie Primăria comunei Turcineşti Primăria comunei Ciofrângeni Fundaţia "Infomat" Asociaţia "Civitas 2005"
1.1. Nevoile umane şi resursele
economice

2
Activitatea umană a avut şi are ca bază
de pornire necesitatea satisfacerii unor
multiple nevoi umane.
Ele apar sub forma a ceea ce resimt
oamenii ca fiindu-le necesar pentru
existenţă, pentru formarea şi
dezvoltarea lor şi a societăţii.

3
Ȋn concluzie, teoria economică şi
implicit activitatea economică au ca
elemente de bază: omul şi nevoile sale.

4
Nevoile - cerinţe, dorinţe, aspiraţii
ale vieţii umane

5
• Nevoile reprezintă un şir nesfârşit
de cerinţe ale omului ce apar şi se
manifestă pe tot parcursul vieţii.
• Satisfacerea unor nevoi generează
apariţia altora şi aşa mai departe.
• Nevoile umane au, pe de o parte, o
încărcătură obiectivă, iar pe de
altă parte, una subiectivă.
6
Determinarea obiectivă se referă la
conştientizarea nevoilor şi la corelarea lor
cu posibilităţile materiale ale societăţii şi
ale fiecărui individ, apar ca nevoi
efective, ca trebuinţe efective.
Încărcătura subiectivă pune în evidenţă
faptul că de multe ori nevoile reflectă
dorinţele oamenilor necorelate cu
posibilităţile efective de acoperire a lor.
7
• Nevoile umane formează un sistem
integrat în cadrul căruia ele sunt
grupate şi ordonate după anumite
criterii.

8
Clasificarea nevoilor

9
1. Ȋn funcţie de natura lor, nevoile sunt:
- biologice (fiziologice);
- de securitate (asigurarea integrităţii fizice,
psihice, sociale, securitate a slujbei);
- sociale (de afiliere, de comunicare, de
integrare etc.);
- spirituale, afective, morale, de prestigiu;
- - de autorealizare (de cunoaştere ştiinţifică,
de creativitate, estetice etc.). – vezi piramida
lui Maslow 10
2. Din punct de vedere al subiecţilor
purtători, nevoile se grupează în:
- individuale;
- de grup;
- ale societăţii.

11
3. In funcţie de durata de acţiune :
- nevoi curente;
- nevoi periodice (săptămânale, lunare,
semestriale, anuale, ş.a);
- rare;
- singulare.
12
4. În funcţie de gradul de
complexitate, nevoile sunt:
- elementare (de bază, fundamentale);
- complexe (elevate, superioare).

13
5. În funcţie de intensitate, nevoile
sunt:
- imediate;
- de perspectivă (îndepărtate).

14
6. Din punct de vedere al naturii
bunurilor există:
- nevoi care se satisfac cu bunuri
materiale (hrană, îmbrăcăminte,
locuinţă, etc.);
- nevoi care se satisfac cu ajutorul
serviciilor, etc.

15
Rolul nevoilor

16
- punct de pornire, cauză iniţială a
activităţii economice;
- punct final al acţiunii oamenilor
asupra naturii;
- factor de legătură între etapele
activităţii economice (producţie-
repartiţie-schimb-consum);
- elemente de bază pe care se
fundamentează mecanismele pieţei.
17
 REGULI, PRINCIPII SAU LEGITĂŢI ALE
TREBUINŢELOR
- interacţiunea trebuinţelor;
- elasticitatea trebuinţelor, reflectă forma de
manifestare în timp, intensitatea lor;
- legea saturării trebuinţelor (legea utilităţii
descrescătoare a trebuinţelor);
- substituirea trebuinţelor;
- creşterea şi diversificarea trebuinţelor.
18
Interesele economice – reflectare a
nevoilor şi motivaţie a acţiunii
umane

19
=> Nevoile reprezintă mobiluri ale
acţiunii umane, ale întregii activităţi
social-economice a oamenilor,
manifestându-se sub formă de interese
economice.
=> Interesele economice = reflectare a
nevoilor şi motivaţie a acţiunii umane
(se manifestă în procesul cooperării şi
confruntării dintre agenţii economici în
vederea dobândirii bunurilor necesare
satisfacerii lor). 20
Trăsături ale nevoilor

21
Analiza trebuințelor umane pune în
evidenţă trăsăturile acestora. Cea mai
cunoscută este cea care se referă la
caracterul nelimitat al nevoilor, ceea
ce înseamnă că ele cresc ca număr şi se
diversifică.

22
Dar, nevoile sunt limitate în capacitate,
intensitatea cu care este resimţită o
nevoie fiind descrescătoare dacă aceasta
este satisfăcută în mod continuu (ex:
senzaţia de sete, foame).

23
De asemenea unele nevoi sunt
concurente, ceea ce înseamnă că se
dezvoltă în defavoarea altora, iar altele
sunt complementare (interdependente).
Nevoile sunt şi regenerabile adică, o
dată satisfăcută o nevoie, ea dispare
temporar, putând reapărea.

24
Resursele

25
Satisfacerea nevoilor presupune
existenţa unor resurse specifice , în
cantităţi diferite şi de calităţi
corespunzătoare.

26
Resursele economice reprezintă
premisele activităţii economice şi
cuprind totalitatea elementelor
(mijloacelor) ce pot fi utilizate în scopul
obţinerii de bunuri economice necesare
satisfacerii nevoii.

27
Resursele reprezintă aşadar, potenţialul
de care se bucură economia.

28
Clasificarea resurselor

29
1. În funcţie de gradul de prelucrare:
- primare = resursele asupra cărora omul
nu a intervenit - cuprind: resurse
naturale şi potenţialul demografic;
- derivate = resursele obţinute pe baza
resurselor primare (inclusiv
cunoştinţele populației), având calitatea
de a ridica eficienţa utilizării tuturor
resurselor 30
2. În funcţie de posibilităţile de
recuperare:
- recuperabile (reutilizabile);
- parţial recuperabile;
- nerecuperabile.
3. În funcţie de durata utilizării:
- regenerabile (inepuizabile);
- neregenerabile (epuizabile);.
31
4. După natura lor/ specific:
- naturale;
- instrumentale;
- umane;
- informaţionale.

32
Resursele au crescut şi s-au
diversificat continuu odată cu
progresul omenirii însă, mai lent în
raport cu nevoile, rămânând limitate.
=> Inegalitatea nevoi – resurse
=> N > R

33
Raritatea (limitarea resurselor) reprezintă
problema fundamentală a economiei,
ceea ce a dus la formularea legii rarităţii,
care se referă la conflictul dintre
caracterul limitat al resurselor şi
nelimitarea nevoilor. De aici s-au
formulat şi cele patru întrebări
fundamentale ale economiei: CE? CÂT?
CUM? și PENTRU CINE SĂ PRODUC?
34
 => Raritatea relativă a resurselor este o
caracteristică generală a economiei şi este
determinată de:
- imposibilitatea atragerii (din motive tehnice sau
economice) a tuturor resurselor existente le un
moment dat;
- existenţa unor limite, în fiecare etapă istorică,
privind cunoaşterea resurselor existente;
- caracterul epuizabil, nereproductibil al unor
resurse.
35