Nevoile umane si necesitatea multiplicarii resurselor

Pentru a putea trai, oamenii trebuie  sa consume (utilizeze) o serie de

bunuri, ca alimente, imbracaminte, etc. Si au de asemenea, nevoie de unele
servicii, cum sunt: transportul, asistenta medicala, servicii educationale, etc.

Prin  nevoi sau trebuinte intelegem necesitatile pe care oamenii trebuie

sa si le satisfaca pentru a putea exista. Nevoile sunt legate de dorintele,
aspiratiile si idealurile umane.

Tendintele oamenilor pentru asi acoperi (satisface)  nevoile constituie

mobilul (stimulentul, motorul ) intregii lor activitati. La baza procesului de
transformare a naturii in folosul lor, producandu-si astfel cele necesare
traiului, stau, deci, nevoile sale.

Multitudinea de trebuinte ale oamenilor alcatuiesc un  sistem al

nevoilor. Acestea pot fi grupate  in:

-        nevoi materiale – individuale (biologice – naturale);

-        nevoi sociale, legate de convietuirea in societate;

-        nevoi elementare ( de baza, primare sau fundamentale);

-        nevoi superioare (elevate).

In decursul timpului nevoile nu raman aceleasi (constante), ci ele se

diversifica si sporesc odata cu dezvoltarea societatii. De aceea, sistemul
nevoilor este dinamic si nelimitat. Astfel, de la nevoile primare s-a ajuns la
nevoi  superioare ( sociale, spirituale, culturale).

Multiplicarea si diversificarea continua a nevoilor are o conditionare

obiectiva, data de nivelul de dezvoltare a societatii si o conditionare
subiectiva, determinata de dezvoltarea individului.

Activitatea economica sau de productie prin care omul transforma 

natura creandu-si astfel bunurile si serviciile necesare  traiului este generata
de necesitatea satisfacerii (acoperirii) nevoilor sale.

Forma fundamentala a activitatii umane este munca, care il defineste

pe om; omul fiind singura fiinta rationala care isi reprezinta, in constiinta sa,
scopul actiunilor sale.

Raporturile dintre oameni in procesul activitatii lor sunt raporturi de 

interese ce devin mobiluri ale activitatii lor.

Activitatea umana (munca) are un caracter functional , fiind indreptata

spre satisfacerea unor nevoi si un caracter de finalitate, deoarece prin ea se
urmareste realizarea unor scopuri, reiesite din necesitatea satisfacerii
navoilor  individuale si sociale.

NATURA furnizeaza omului elementele necesare vietii, dar nu pe toate

si de-a gata. De aceea, este necesar un proces de transformare (de
productie), prin care omul transforma si adapteaza elementele din natura
nevoilor sale.

RESURSELE  reprezinta ansamblul elementelor pe care omul le

foloseste in activitatea sa pentru a-si satisface trebuintele si pe baza carora
isi asigura consumul.
 Resursele se impart in :

a)      resurse primare,formate din: potentialul uman si cel natural;

b)      resurse derivate, formate pe baza celor primare ( masini, utilaje,

experienta stiintifica, tehnica, etc.).

Dupa durata folosirii lor in timp, resursele naturale se impart in:

a)      resurse naturale neregenerabile sau epuizabile (minereuri,

zacamintele de combustibil fosili);

b)      resurse naturale regenerabile (pamantul, apa, aerul).

Dupa posibilitatea recuperarii (refolosirii) lor in productie sau consum,

resursele naturale se impart in:   

a)      Resurse  recuperabile ( fierul vechi, hartia, sticla, etc.)

b)      Resurse  partial recuperabile ( cele biologice)

c)      Resurse  nerecuperabile (energia, combustibili)

Resursele spre deosebire de nevoi sunt  limitate  la o anumita cantitate

data. Dezvoltarea stiintei si tehnicii ajuta la o mai buna utilizare a resurselor,
dar, limitarea resurselor este o problema principala a omenirii, caci,
cresterea nevoilor nu este insotita de o crestere similara a resurselor. De
aceea, resursele trebuie utilizate cat mai rational si eficient.
 Folosirea resurselor limitate trebuie facuta in asa fel incat sa putem
satisface cat mai deplin nevoile. Obiectivul activitatii economice il constituie
o functie de maximizare a efectelor utile prin minimizarea consumului de
resurse.

Rationalitatea activitatii economice consta in capacitatea omului de a

actiona in concordanta cu cunostintele dobandite, anticipand rezultatele
faptelor sale. Rationalitatea cere ca omul sa obtina mai multe bunuri cu
acelasi efort sau chiar cu un efort mai mic. 

A avea eficienta intr-o activitate economica inseamna a satisface

trebuinte mai mari cu aceleasi resurse sau chiar cu resurse mai putine.

Utilizarea eficienta a resurselor si stabilirea raportului dintre resurse si

nevoi presupune o serie de idei si cunostinte care treptat au devenit o stiinta,
numita stiinta economica. Deci, de problemele stabilirii acestor raporturi si
utilizarea rationala a resurselor se ocupa  stiinta economica, care are ca
rezultat administrarea eficienta a resurselor limitate. Aceasta stiinta studiaza
modul de alocare (repartizare) a resurselor limitate in vederea satisfacerii cat
mai depline a nevoilor nelimitate.

Totodata, stiinta economica ne invata cum sa ne comportam ca agenti

economici pentrua actiona rational si eficient, stiinta economica are, deci, un
caracter  practic  si educativ, ajutandu-ne  sa cunoastem cel mai important
domeniu al vietii sociale – domeniul economic.   

Pentru satisfacerea nevoilor lor, oamenii se implica in activitatile din

societate. Cu alte cuvinte, nevoile reprezinta mobiluri ale actiunii umane, ale
intregii activitati socialeconomice ale oamenilor, manifestandu-se la
suprafata societatii sub forma de interese economice. Acestea pun in
evidenta motivatia actiunii umane, explicand actiunile si comportamentele
oamenilor.

Interesele economice apar ca nevoi intelese de oameni (constientizate) si

care se manifesta in procesul cooperarii si confruntarii dintre acestea,
in vederea dobandirii bunurilor necesare satisfacerii lor. Acest fapt necesita
atragerea de resurse si transformarea lor in bunuri si servicii, precum si toate
celelalte actiuni prin care acestea ajung sa fie consumate. Avand in vedere
pozitia pe care o detine omul in societate, interesele se pot prezenta ca
interese individuale sau personale, de grup si generale. Acestea, la randul
lor, pot fi nuantate corespunzator nevoilor de care sunt legate. Este firesc ca
fiecare individ sa fie purtator a numeroase interese, impletindu-se nivelul
individual, cu cel de grup si general.

Resursele economice sunt reprezentate de toate elementele pe care

omul le poate folosi in activitatea sa pentru a obtine bunuri si servicii
necesare satisfacerii nevoilor sale.

Intre nevoi si resurse trebuie sa existe o asemenea corelatie care sa

permita desfasurarea normala a vietii in fiecare etapa istorica data.

Inegalitatea dintre nevoi si resurse pune in evidenta faptul ca, in raport

cu cresterea si diversificarea nevoilor umane, resursele au fost, sunt si vor fi
limitate. Evolutia societatii omenesti pune in evidenta tendinta de crestere mai
rapida, ca volum si varietate, a nevoilor fata de resurse. Cu alte
cuvinte, caracteristica esentiala a 'resurselor este raritatea, in sensul ca ele nu
sunt disponibile decat in anumite limite cantitative, in timp ce nevoile umane
tind a fi nelimitate. Raritatea vizeaza toate categoriile de resurse, manifestandu-
se ca o lege naturala a economiei. Cu alte cuvinte, raritatea resurselor are un
caracter permanent, punand in evidenta insuficienta lor in raport cu nevoile.