Relația nevoi-resurse in cadrul activității

economice – provocări și perspective

Activitatea umană este determinată sub toate

aspectele sale de necesitatea
satisfacerii unor nevoi numeroase. Satisfacerea
trebuințelor sau a nevoilor
constituie mobilul întregii activități umane prin
care natura este transformată în
scopul producerii celor necesare existenței.
Aceasta înseamnă că omul, în relația
pe care o stabilește cu mediul său pentru a-și
asigura subzistența, introduce o
dimensiune nouă: omul adaptează mediul în
conformitate cu trebuințele sale.
Nevoile reprezintă ansamblul trebuințelor,
preferințelor, așteptărilor oamenilor de a avea, de
a ști , de a fi, care se manifestă și care pot fi
satisfăcute prin consum
Purtătorii nevoilor sunt : oamenii , firmele ,
grupurile sociale și conectivitățile național-
statele.
Trebuințele au constituit obiectului
cercetărilor atât pentru psihologi, cât și
pentru economiști. Spre exemplu, criteriul
ordinii sau al priorității de satisfacere a
fost valorificat de psihologul american A.
Maslow care a stabilit pe baza lui
cunoscuta piramidă a trebuințelor.
Orice activitate umană care urmărește
satisfacerea nevoilor trebuie să facă
apel la resurse. Resursele constituie suportul
consumului, de cantitatea și
calitatea lor depinzând gradul în care omul își
satisface trebuințele, la nivel
individual și social .
Resursele economice reprezintă totalitatea
elementelor pe care omul le poate folosi în
activitatea sa pentru a obține bunurile și
serviciile necesare satisfacerii nevoilor.
Se dovedește astfel că principala
caracteristică a resurselor este raritatea .
Raritatea vizează toate categoriile de resurse, are
un caracter permanent, iar ca atare se manifestă
ca o lege naturală a economiei. Resursele se
dovedesc a fi limitate în raport cu nevoile și
potențialul plantei .
Raportul nevoi-resurse constituie obiectul
acțiunii umane , respectiv forma activității
economice .