Relația nevoi-resurse în cadrul activității economice

provocări și perspective

Nevoile reprezintă ansamblul de cerințe necesare vieții, doleanțe, preferințe, capricii și așteptări
ale individului, care pot fi satisfăcute prin consum.
Nevoile și satisfacerea lor reprezintă motorul activităților social-economice, care stau la bazele
societății. Satisfacerea lor și dezvoltarea societății vor genera permanent alte nevoi. Astfel,
putem susține că nevoile reprezintă un sistem nelimitat aflat într-o continuare creștere și
diversificare. Nevoile ajungând să facă parte dintr-un sistem aflat într-un proces de
autodistrugere, satisfacerea lor provocând haos prin folosirea unor resurse limitate.
Resursele naturale sunt preluate din mediul lor de origine, prelucrate de resursele umane,
susținute de sisteme informaționale, astfel se creează un circuit permanent, la baza căreia stă o
resursă finită exploatată până la epuizare. Exploatarea nelimitată a resurselor naturale, fără luarea
în considerare a factorilor de mediu, a echilibrului ecologic a provocat efecte negative asupra
solului, aerului, apei, faunei, florei, etc., cu mari pierderi în economie.Așadar nevoile sunt
satisfăcute cu ajutorul bunurilor și ale servicilor , dar fiind un sistem linear efectele nocive care
vin odată cu satisfacearea lor nu sunt luate în calcul.
Printre efectele nocive apărute odată cu creșterea nevoilor, putem aminti:
Distrugerea ecosistemelor
Abuzând de resursele naturale disponibile, ajungem să le distrugem, ceea ce înseamnă că nu vor
putea fi folosite din nou în viitor, exploatarea lor neîncetată face imposibilă regenerarea
resurselor naturale, aceasta fiind de o lungă durată aflată în contradictoriu cu durata satisfacerii.
Un exemplu în acest sens sunt defrișările.
Defrișarea constă în îndepărtarea totală a vegetației lemnoase forestiere de pe o anumită
suprafață, fără a fi urmată de regenerarea acesteia, incluzând scoaterea și îndepărtarea rădăcinilor
și arbuștilor, cu schimbarea folosinței și a destinației terenului. Defrișarea irațională conduce la
crearea unor mari dezechilibre în natură prin modificarea regimului de precipitații (secetă), al
mișcării curenților de aer, degradarea și eroziunea solurilor, apariția de inundații, pierderea
biodiversității, din cauza extincției speciilor de plante și animale și la creșterea cantității de
dioxid de carbon din atmosferă cu apariția efectului de seră.

La nivel global se estimează că 18 milioane de acri (7,3 milioane de hectare de pădure), ceea ce
înseamnă o întindere egală cu suprafaţa statului Panama, sunt tăiate în fiecare an, conform
statisticilor făcute public de Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite. În
același raport, organizaţia precizează că mai mult de jumătate din suprafața totală a pădurilor
tropicale a fost tăiată. National Geographic atrage atenţia că, în prezent, pădurile mai acoperă
doar 30% din suprafață de uscat a Terrei iar oficialii World Wild Life Fund declară că în fiecare
minut, la nivel mondial, dispare o suprafață împădurită egală cu aproximativ 36 de terenuri de
fotbal. În aceste contexte, Nature Geoscience, avertizează că despăduririle contribuie cu 6 până
la 12 procente, la emisiile de carbon, la nivel global, informează Live Science.

Epuizarea materiei prime

Un studiu elaborat de către compania petrolieră sfârşitul anului 2014, estima că România mai
avea rezerve de petrol pentru 19 ani, gaze naturale pentru 9,3 ani şi cărbune pentru 9 ani. Un
raport al Global Sustainability Institute arată că Franța şi Italia mai au resurse proprii de petrol,
gaz şi cărbune pentru mai puțin de un an, iar Marea Britanie mai are rezerve proprii de petrol
pentru 5,2 ani, cărbune pentru 4,5 ani şi gaze naturale pentru trei ani. Unele țări din estul Uniunii
Europene au rezerve mult mai mari: Bulgaria are cărbune suficient pentru 73 de ani, iar Polonia
pentru 34 de ani. Și Germania are rezerve de cărbune care i-ar putea fi suficiente pentru 250 de
ani, dar mai are gaze naturale pentru doar doi ani şi petrol pentru un an. Acelaşi raport arată că
Rusia mai are rezerve de petrol estimate pentru 50 de ani, gaze naturale pentru peste 100 de ani
şi cărbune pentru 500 de ani, luând în calcul nivelul actual de consum.

Pe lângă problemele create în procesul obținerii materiei prime, apare și poluarea în timpul
proceselor prin care se trece de materia primă la obținerea produsului finit. Astfel fiecare proces
poluează mai mult sau mai puțin aerul și mediul. Astfe pentru a avea o înțelegere mai bună a
poluării fabricilor putem observa următoarele industrii :
Industria metalurgică
Astfel, metalurgia neferoasă poate elimina în atmosferă oxizi de plumb, zinc, cupru, cadmiu,
fluoruri, oxizi de sulf, oxizi de carbon, oxizi de azot etc.
Industria materialelor de construcții
Poluează atmosfera, îndeosebi prin suspensii formate din pulberile fine provenite de la fabricile
de ciment.
Din procesele tehnologice utilizate în combinatele chimice rezultă o gamă foarte diversă de
substanțe poluante, cum sunt: acidul fluorhidric și fluorurile, de la fabricile de îngrășăminte,
precum și dioxidul de sulf și acidul sulfuric, de la fabricile de acid sulfuric, fabrici de
medicamente etc.

Astfel cauzele poluării sunt diverse, fiind prezente în aproape toate domeniile.Una dintre
principalele provocări pe care omenirea trebuie să o depășească e utilizarea resurselor naturale
într-un mod rațional, având în prim plan cantitatea limitată a acestora .Și limitarea poluării în
timpul acestor procese industriale. Precum și utilizarea limitată a materialelor care au un grad de
reciclare scăzut, utilizarea energiei verde, adică energie solară,scădera utilizării combustibililor
fosili, utilizarea biocombustibilului.

Ofrim Gabriel,MN,ANUL I