Productia

Aspecte introductive

Din abordarea comportamentului economic al agentului consumator a rezultat ca satisfactia

acestuia se realizeaza prin consumutatll de bunuri . Realizarea acestor bunuri reprezinta
domeniul de activitate a agentului economic producator .Menirea acestuia consta in a prelua o
parte din resurse , respectiv a celor care pot fi atrase in activitatea productiva care sunt denumite
factori de productie in prelucarea , transformarea acestora in intr-o asa maniera incat sa satisfaca
cat mai bine nevoilor consumatorului . Daca privtareim in jurul nostru suntem inconjurati de o
multitudine de bunuri . Oricat ar fi de diversificate toate aceste bunuri ele sunt realizate din
reunirea in grade diferite a factorilor de productie .Exista din acest punct de vedere factorii de
productie primari ,respectiv munca , capitalul si factorul natural si factorii derivati , sau
neofactorii de productie , precum abilitatea producatorului . Unele dintre bunuri , precum o creta
sau o paine intuitiv le apreciem ca se bazeaza preponderent pe factorul de productie natura , iar
un telefon mobil sau un calculator mai mult pe factorul capital . Intelegem prin munca , acea
activitate , constienta , specific umana , cu o anumita finalitate ,care urmareste transformarea
unei parti din resursele naturale in bunuri cat mai folositoare omului .Capitalul reprezinta
ansamblul bunurilor create prin munca dintr-o activitate de productie anterioara si care contribuie
la realizarea altor bunuri , ca de exemplu o cladire , un utilaj etc . Resursele naturale sunt
substanțe care apar în natura si care sunt transformate , prelucrate in activitatea productiva
pentru a- si dovedi utilitatea in consum . Se impune aceasta deosebire dintre resurse si factorii de
productie intrucat nu toate resursele pot fi atrase in activitatea productiva . Astfel , resursa umana
care cuprinde stocul demografic ,sau populatia nu poate fi atrasa in totalitate in activitati
productive , intrucat include o serie de categorii ,precum : copiii, persoanele varsnice ,
persoanele cu diferite dizabilitati care nu muncesc . Nivelul de dezvoltare al tehnologiei poate
influienta acest raport dintre factorul de productie si resurse ; exemplificam in acest sens prin
factorul de productie resurse naturale , in mod conceret al petrolului si resursele naturale de
petrol . Nivelul de dezvoltare al tehnologiilor de extractie , a noilor metode de depistare a
zacamintelor determina ca o pondere din ce in ce mai mare din rezervele de petrol sa fie atrase
in circuitul productiv .Productia reprezinta procesul de modificare a factorilor de productie ,
definiti generic ca inputuri pentru realizarea de bunuri , denumite si outputuri , care sa satisfaca
cat mai bine nevoile consumatorilor . Acest proces de transformare a inputurilor in outputuri
genereaza o serie intreaga de intrebari , la care teoria economica a producatorului urmareste sa
ofere raspunsuri . Dintre acestea cele mai semnificative ar fi :

- Care este metoda de productie ? intrebate care in contextul unor metode de productie
alternative , ierarhizeaza metodele in functie de modul de alocare a resurselor , in
concordanta cu rationalitatea utilizarii factorilor de productie ; Teoria economica a
producatorului nu urmareste in mod predilect componenta tehnologica ,adica modul de
functionare a unui obiectiv industrial numai prin prisma performantelor tehnice , ci in
contextul complementaritatii si substituirii cu ceilalti factori de productie .In mod concret

1
 , un bun poate fi realizat in mod manufacturier , sau printr-o metoda de productie cu
grade diferite de automatizare .Daca in primul caz , munca era factorul de productie cel
mai solicitat , in al doilea caz , factorul capital devine cel mai uzitat ;
- Care sa fie nivelul productiei ? In mod intuitiv , am putea afirma ca cu cat se produce
mai mult dintr-un bun , cu atat cheltuielile unitare de productie vor fi mai mici .Un astfel
de raspuns nu este tocmai exact , intrucat nu se poate produce decat este necesar , nivel
dictat de conditiile pietei, respectiv de solicitarile consumatorilor, care determina si
confirma utilitatea productiei. Oricat de eficienta ar parea o activitate productiva , daca
nu este confirmata printr-o utilitate din partea consumatorilor , nu va reprezenta decat o
irosire de resurse , pentru ca ea nu va puta fi vanduta .Nu intotdeauna nivelul maxim de
productie corespunde si cu nivelul costului unitar minim .;
- La ce pret sa produca ? In general , o firma productiva actioneaza pe o piata a unui
anumit bun si pe care nu are posibilitatea sa o influienteze ,cu alte cuvinte ,respectiva
firma se supune pietei si ea va fi o receptoare a pretului de pe piata . Devine astfel
hotaratore in decizia de productie comparatia dintre pretul pietei si pretul respectivei
firme ;
- Pentru cine sa produca ? Cunoasterea clientilor potentiali este de asemenea , foarte
importanta , intrucat astfel producatorul isi poate adapta activitatea pentru a raspunde cat
mai bine solicitarilor utilizatorilor .

Aceste intrebari ale producatorului in legatura cu activitatea sa , se identifica cu intrebarile

fundamentale ale economiei in general , aceasta suprapunere datorandu-se faptului ca in centrul
sistemului economic se afla individul , a carui utilitate totala se doreste a fi maxima prin
consumul de bunuri , dar care se impun a fi produse . Cu alte cuvinte , nu se poate vorbi despre
un consum de bunuri fara activitatea de producer a acestora .

Dupa cum s-a prezentat, agentii economici consumatori au ca obiectiv maximizarea utilitatii
totale sau a satisfactiei resimtite in conditiile restrictiei bugetare, in timp ce obiectivul principal
al producatorilor consta in maximizarea profitului, sau a minimizarii costului unitar. Dar
,obiectivul producatorului ar putea fi exprimat si prin dorinta de maximizare a eficientei , a
atingerii unei anumite cote de piata, obtinerea unei rate de crestere a productiei, etc. Pe termen
lung, mai ales in perioada contemporana in conditiile unei puternice concurente intre
producatori, obiectivul central consta in a realiza acea productie care poate fi acceptata de
consumatori, adica vanduta, in detrimentul urmaririi in mod exclusivist a minimizarii costului.

2
Functia de productie

O buna parte din problematica comportamentului agentului economic producator poate fi

studiata pe baza functiei de productie ,care constituie relatia dintre cantitatile si structura
factorilor de productie , a inputurilor si volumul realizat dintr-un bun , a outputului .Cu alte
cuvinte , variatele modalitati prin care o firma , care reprezinta entitatea care realizeaza acesta
activitate , transforma inputurile in outputuri sunt sintetizate prin functia de productie .In mod
generic , o functie de productie , pentru o firma care utilizeaza munca si capitalul , ca factori de
productie este de forma :

Q=f (L , K) (1)

in care Q reprezinta unitatile de rezultat , de productie ,iar L si K unitatile de munca , respective

de capital utilizate .Functia de productie va exprima numai marimea maxima de productie care
poate fi realizata avand in vedere nivele date de munca si capital , intrucat functia de productie
include numai procesele de productie eficiente .Aceasta restictie are obiectivul producatorului de
maximizare profitului si care exclud procesele de productie care sunt ineficiente si care vor irosi
resursele . In mod intuitiv , putem aprecia ca un producator nu va angaja 5 lucratori in conditiile
in care aceasi activitate poate fi realizata cu o tehnologie care poate fi realizata numai cu 4
lucratori . O firma isi ajusteaza functia de productie in mod diferit in functie de orizontul de
timp . Intuitiv , se poate aprecia ca o firma poate angaja si utiliza mult mai rapid muncitori
necalificati si materii prime decat muncitori calificati ,sau un nou echipament , sau chiar o noua
sectie de prelucrare . Cu cat intervalul de timp este mai mare , cu atat firma isi poate ajusta
inputurile . Prezinta importanta pentru prezentul demers , divizarea orizontului de timp intr-o
perioada pe termen scurt si pe termen lung , care nu implica o demarcatie strict cronologica ,o
luna , un an etc. Termenul scurt , implica acea perioada de timp in care cel putin un input nu se
poate modifica , existand astfel un factor fix si un factor variabil , a carei cantitate firma are
posibilitatea de-a o modifica in decursul respectivei perioade . Termenul lung reprezinta o
perioada suficient de mare , in care toti factorii devin variabili . De exemplu , daca o unitate de
service care depaneaza autoturirme se confrunta cu o cerere marita de depanare , firma nu are
posibilitatea de achizitionare imediata de utilaje sau de inchiriere de la alte firme , constituind
inputuri fixe pe termen scurt . Totodata , firma poate angaja un muncitor zilier care poate realiza
in mod manufacturier activitatile solicitate , input care este apreciat a fi variabil .Daca pe termen
lung , firma doreste sa-si extinda activitatea pentru a raspunde solicitarilor va angaja permanent
mai multi lucratori si va achizitiona utilaje suplimentare .In alte conditii se pune problema unei
fabrici de producer a autoturismelor , la care munca calificata este necesara si care este mult
mai dificil de gasit necesitand o perioada mult mai mare de timp devenind astfel pe termen scurt
un factor variabil .Factorul de productie capital in anumite conditii poate fi fix in conditiile in
care , o firma poate inchiria masini ,utilaje , calculatoare etc ,dar acelasi factor poate necesita
alteori perioade indelungate pentru obtinere ,ca de exemplu in cazul cladirilor , unor utilaje
complexe strict specializate etc .

3
Vom examina astfel in cele ce urmeaza activitatea unei firme , prin prisma functiei de productie ,
in cele doua ipostaze , respectiv pe termen scurt si pe termen lung .

Productia pe termen scurt

Vom prezuma existenta unui factor fix si a unui factor variabil , iar pentru facilitarea prezentarii
vom particulariza inputul fix prin capital si factorul variabil cu munca , asa incat modifcarea
productiei se poate realiza numai prin modificarea marimii de munca utilizate . Vom simbloliza
astfel functia de productie de forma :

Q=f (L , Ḱ) (2)

in care ,fata de notatiile precedente Ḱ este numarul fix al unitatilor de capital . In aceste
conditii , aceasta functie de productie pe termen scurt poate fi definit si ca produsul total al
muncii , respectiv marimea productiei totale ,sau a produsului total pe care o marime data de
munca il poate realiza . In acest context , pot fi definite si produsul mediu si marginal al muncii .
Produsul mediu al muncii PM reprezinta raportul dintre productia realizata si numatul de unitati
de munca utilizate pentru a realiza acea productie . Relatia de determinare va fi :

Q
PM = ; (3)
L

Produsul marginal al muncii PmargL reprezinta modificarea productiei totale ocazionate de

modificarea cu o unitate a marimii de munca utilizate , in care factorul capital se mentine
constant .Se determina prin derivarea partiala functiei de productie in legatura cu factorul
munca , adica ca :

∂Q
PmargL= ; (4)
∂L

Atunci cand relatia dintre factorul variabil si rezultat , adica dintre munca si productie pentru
cazul prezentat se bazeaza pe valori discrete relatia implica variatii ale productiei raportate la
variatia unitara a muncii ,adica :

ΔQ
Pmarg= ; atunci cand ∆ L=1 (5)
ΔL

Relatia (5) reprezentand o limita din variatia unei functii pe variatia argumentului , care
constituie definitia derivatei , determina ca relatia sa fie echivalenta cu relatia (4).
Pentru aprofundarea acestor marimi si pentru stabilirea anumitor tendinte dintre ele vom
considera o functie de productie ,de forma :

Q=0,2 LK +5 L2 K −0,3 L3 K (6)

4
in cazul in care firma utilizeaza 5 unitati de capital . Astfel , functia de productie pe termen scurt
se va obtine prin inlocuirea factorului fix , respectiv a capitalului in functia de productie
presupusa , asa incat vom obtine numai relatia dintre productie si factorul variabil , adica
produsul total al muncii , care va fi de forma :

Q=L+25 L2−1,5 L3 (7)

5
In graficul numarul 1 este prezentat produsul total al muncii . Se poate observa ca prin cresterea
numarului de unitati de munca productia creste initial foarte repede dupa care cresterea
productiei se incetineste , iar prin depasirea unui anumit nivel al utilizarii factorului munca
productia se reduce in pofida cresterii cantitatii de munca utilizata . Astfel , pana la un nivel de 5
unitati de munca productia creste sustinut odata cu cresterea unitatilor de munca ,dupa care intre
5 si 11 unitati de munca productia continua sa creasca dar in rirmuri din ce in ce mai mici .
Depasirea a 11 unitati de munca determina ca productia sa se reduca odata cu cresterea unitatilor
de munca utilizate .

Pe baza functiei de productie pe termen scurt , exprimata prin produsul total al muncii se pot
determina produsul mediu si produsul marginal al muncii ,care vor fi de forma :

Q L+25 L2−1,5 L3 2
PM = = =1+ 25 L−1,5 L ; (8)
L L

∂Q
PmargL= =1+50 L−4,5 L2 (9)
∂L

Graficele produsului mediu si marginal al muncii sunt trasate in graficul numarul 2 .Se observa
ca produsul mediu al muncii inregistreaza valori numai pozitive , fapt normal daca avem in
vedere da atat productia cat si unitatile de munca utilizate sunt marimi strict pozitive , in timp ce
produsul marginal al muncii inregistreaza atat marimi pozitive cat si negative . Produsul mediu al
muncii inregistreaza initial o tendinta de crestere dupa care descreste , dar mentinandu-se
pozitiv . Marimea maxima a produsului mediu se inregistreaza pentru 9 unitati de munca , nivel
pentru care curba produsului mediu se intersecteaza cu curba produsului marginal al muncii ; a

6
se vedea demonstratia care urmeaza . Produsul marginal al muncii dupa o tendinta crescatoare
descreste luand si valori negative .Nivelul maxim al produsului marginal se inregistreaza pentru
aproximativ 5,5 unitati de munca , in timp ce nivelul egal cu zero se inregistreaza pentru 11
unitati de munca , care corespunde cu acelasi nivel al unitatilor de munca pentru care produsul
total al muncii este maxim . Nivelul maxim al produsului marginal al muncii corespunde
nivelului de utilizare din factorul munca pentru care derivate de ordinal doi al produsului total al
muncii este egala cu zero . Reamintim ca prima derivate a produsului total determina produsul
marginal al muncii .Totodata intre produsul mediu si marginal al muncii se pot stabili urmatorele
interdependente :

- Daca produsul marginal al muncii PMargL este superior produsului mediu al muncii PM ,
atunci cresterea cu o unitate suplimentara a factorului munca contribuie la cresterea
produsului mediu al muncii , care se inregistreaza de la L=1 pana la L=9 unitati de munca
pentru exemplul ales ;
- Daca produsul marginal al muncii este inferior produsului mediu , crestere cu o unitate
din factorul munca diminuiaza produsul mediu ,care se inregistreaza intre 9 si 12 unitati
de munca ;
- Daca produsul marginal este egal cu produsul mediu al muncii ,adaugarea unei unitati de
munca nu modifica produsul mediu , situatie inregistrata pentru exact L=9 unitati de
munca .

Evolutia produsului mediu al muncii poate fi studiata pentru valori discrete prin analiza variatiei
sale ,adica daca avem in vedere relatiile urmatoare :

Q(L+ 1) Q ( L ) LQ ( L+1 )−LQ ( L )−Q ( L ) 1 Q (L)

− = = [Q ( L+1 )−Q ( L )− ] (10)
L+1 L L ( L+1 ) L+1 L

Se vor inregistra trei cazuri si anume :

Q ( L) Q(L+ 1) Q ( L )
- a) daca Q ( L+ 1 )−Q ( L ) > atunci − >0 produsul mediu creste ;
L L+1 L
Q ( L) Q(L+ 1) Q ( L )
- b) daca Q ( L+ 1 )−Q ( L ) < atunci − <0 produsul mediu descreste;
L L+1 L
Q ( L) Q(L+ 1) Q ( L )
- c) daca ( L+1 )−Q ( L )= atunci − =0 produsul mediu este constant
L L+1 L

Comanda in programul Maple pentru generarea graficelor 1 si 2

> restart:with(plots):
> Q:=L+25*L^2-1.5*L^3:
> plot(Q,L=0..12,color=navy,title="Graficul numarul 1 \n Produsul
total al muncii",titlefont=["New Times Roman","bold",12],
axes=boxed,labels=["munca L","productia
Q"],labeldirections=["horizontal","vertical"] );
> PM:=simplify(Q/L);

7
> PmargL:=diff(Q,L);
plot([PM,PmargL],L=0..12,color=[red,green],linestyle=[1,3],title=
"Graficul numarul 2 \n Produsul mediu si marginal al
muncii",titlefont=["New Times Roman","bold",12],labels=["munca
L","productia Q"],labeldirections=["horizontal","vertical"]);
> solve(diff(PmargL,L)=0,L);
Pentru a demonstra ca produsul marginal al muncii PmargL intersecteaza curba produsului
mediu a muncii PM la nivelul maxim al acesteia vom contrange functia de productie numai la
forma : Q=f (L) , intrucat factorul capital este invariabil .
O conditie necesara pentru determinarea marimii unitatilor de munca pentru care curba
produsului mediu al muncii sa fie maxima este ca derivate sa in functie de L sa fie zero ,adica :
' '
Q f (L) dPM Q L−Q L dQ Q 1 dQ Q
PM = =
L L
;
dL
=
L 2
= −
dL L L (
=0 ¿>
dL L )
= =¿ Pmarg=PM

Pentru ca aceasta marime a lui L ,derminata prin conditia de ordinul unul sa fie un nivel maxim
al lui PM se impune ca derivata de ordinul doi sa fie negativa .

La aceleasi concluzii se va ajunge daca consideram dependenta dintre productie si munca

utilizata , prezentata in tabelul numarul 1 .Mentionam ca pentru acest caz se dovedeste util
programul Excel din Microsoft Office .

Tabel nr 1 Prod total,mediu si marginal al muncii

L Q PM PmargL
0 0
1 24.5 24.5 24.5
2 90 45 65.5
3 187.5 62.5 97.5
4 308 77 120.5
5 442.5 88.5 134.5
6 582 97 139.5
7 717.5 102.5 135.5
8 840 105 122.5
9 940.5 104.5 100.5
10 1010 101 69.5
11 1039.5 94.5 29.5
12 1020 85 -19.5

8
 Graficul numarul 3
Produsul total al muncii
1200
P 1000
r
o 800
d
u 600
c
t 400
i
a 200
Q
0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Munca L

Graficul numarul 4
Produsul mediu si marginal al muncii
160
140
120
100
80
60
40
20
0
-20 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12

-40

Se observa din abordarea discreta a dependentei dintre productie si munca utilizata ,ca pentru
nivelul unitar de utilizare a muncii ca , produsul mediu si marginal sunt egale .Toate aceste
relatii si tendinte se mentin adevarate si in cazul in care in cadrul functiei de productie am
considera factorul capital ca fiind variabil si factorul munca ca fiind fix .
Produsul mediu al muncii , care exprima raportul dintre productie si munca utilizata , respective
produsul mediu al capitalului care exprima raportul dintre productie si capitalul utilizat
,reprezinta de asemenea si indicatori medii ai eficientei utilizarii , ai productivitatii celor doi

9
factori de productie . Mentionam ca desemnam cu productivitatea utilizarii unui factor de
productie , eficienta , rodnicia cu care este utilizat un factor de productie .Astfel , vom avea :

Q
PML= eficienta , productivitatea medie a muncii ; (11)
L

Q
PMK= eficienta , productivitatea medie a capitalului (12)
K

In acelasi timp , produsul marginal al muncii si al capitalului desemneaza eficientele,

productivitatile marginale ale factorilor , care vor fi :

∂Q ∂Q
PmargL= (13) ; PmargK= (14)
∂L ∂K

Asa dupa cum a rezultat din prezentatea produsului total al muncii si al produsului marginal ,
odata cu cresterea cantitatii de munca utilizata , in conditiile in care capitalul este mentinut
constant si prin utilizarea aceleasi tehnologii productia va creste dar cu rate din ce in ce mai
reduse Adica , daca numai un singur factor de productie se va mari produsul marginal ,
productivitatea marginala a acelui factor se va diminua .Aceasta legatura dintre utilizarea
crescanda a unui factor de productie si diminuarea produsului sau marginal poarta denumirea de
legea diminuarii veniturilor marginale ale acelui factor , sau legea descrescatoare a produsului
marginal sau a productivitatii marginale .Matematic produsul marginal al muncii se reduce daca :

∂ PmargL
=∂ ¿ ¿ (15)
∂L

Cu alte cuvinte produsul marginal al muncii se reduce odata cu cresterea utilizarii factorului
munca atunci cand derivate partiala de ordinal doi a functiei de productie in relatie cu factorul
munca este negativa .
In legatura cu legea diminarii venitutilor marginale se impun anumite clarificari .Ea se refera
numai in legatura cu veniturile marginale nu si cu cele totale .Venitul marginal ,sau produsul
marginal se diminuiaza intre 5,5 si 11 unitati de munca , dar in care se mentine pozitiv .Produsul
total sau venitul total se reduce numai dupa 11 unitati de munca utilizate , respectiv in domeniul
in care venitul marginal devine negativ . O firma va angaja unitati de munca in domeniul in care
produsul marginal este descrescator , dar nu va continua sa angajeze unitati de munca in zona in
care produsul total se reduce si implicit venitul marginal devine negativ si aceasta din
considerente de rationalitate .O a doua clarificare se refera la dependenta dintre produsul
marginal al unui factor in conditiile modificarii numai a utilizarii din acel factor , in cazul unei
prezumtii de caeteris paribus ,adica tehnologia si utilizarea din ceilalti factori de productie se
mentin neschimbate .

Productia pe termen lung

10
Pe termen lung se presupune ca ambii factori de productie se modifica . Functia de productie cea
mai reprezentativa , care descrie intr-un mod fidel dependenta dintre utilizarea a doi factori de
productie , particularizati prin munca si capitalul si rezultatele obtinute este functia Cobb-
Douglas , aceasta este de forma :

Q=f (L , K)=A ¿ L α ¿ K β (16)

in care A > 0 este un parametru de eficienta , iar parametrii functiei α , β ≥0 . Se dovedeste utila
logaritmarea functiei de productie intrucat devine liniara :

ln Q=ln A +α ln L+ β ln K (17)

In aceste conditii o firma poate realiza un anumit nivel de productie in care utilizeaza mai multa
munca si mai putin capital , mai mult capital si mai putina munca sau marimi intermediare atat
de munca cat si de capital .
Sa presupunem ca ambii factori de productie sa-ar mari intr-o proportie 𝛌. Atunci productia va fi
egala cu f(𝛌L,𝛌K)= A∗¿. Prin compararea functiei de productie amplificata cu functia de
productie initiala pot apare trei cazuri si anume :

- a) daca cu f(𝛌L,𝛌K)= A∗¿ care defineste venituri de scara crescatoare ;

- b) daca cu f(𝛌L,𝛌K)= A∗¿ care defineste venituri de scara constante ;
- c) daca cu f(𝛌L,𝛌K)= A∗¿ care defineste venituri de scara descrescatoare .

Randamentele de scara sau economiile de scara in productie stabilesc legaturile care se stabilesc
intre rata de modificare a productiei in functie de variatia volumului tuturor factorilor de
productie .Termenul de “scara” desemeaza situatia ca toti factorii de productie se modifica ,
deosebindu-se de cazul in care un singur factor este variabil ,iar toti ceilalti sunt constanti , caz in
care actioneaza legea randamentelor marginale descrescatoare1

Daca functia de productie amplificata se prelucreaza de forma :

f ( λL , λK )= A ¿=>

¿> λ=λ α + β=¿ α + β=1

Inseamna ca daca :

- a) α + β> 1 se inregistreaza venituri crescatoare de scara ,sau economii crescatoare de

scara in productie ;
- b) α + β=1 se inregistreaza venituri constante de scara, sau economii constante de scara
in productie , intr-o astfel de situatie functia de productie se reduce la forma :
Q= A Lα K 1−α ;

1
A se vedea si Dictionar MacMillan de Economie moderna, Editura Codecs, 1999,pag.329

11
 - c) 𝛂+𝛃 < 1 se inregistreaza venituri decarescatoare de scara , sau economii
descrescatoare (dezeconomii ) de scara in productie .

Parametrii 𝛂 si 𝛃 care determina tipul de venituri de scara in productie reflecta elasticitatea

volumului de productie in functie de cantitatea utilizata din fiecare factor de productie . Ei
vor reflecta raportul dintre rata de variatie a productiei si rata de variatie a cantitatii de
factor utilizate sau cu alte cuvinte , cu cat se modifica productia in conditiile unei cresterii a
utilizarii unui factor de productie cu 1 % . Astfel, vom avea elasicitatea productiei in functie
de utilizarea factorului munca e L si fata de utilizarea factorului capital e K :
α β
∂ Q Q L ∂( A L K ) L Aα Lα K β
e L= : = = Aα Lα −1 K β = =α (18)
∂L L Q ∂L Q A Lα K β
α β
∂ Q Q K ∂( A L K ) K Aβ Lα K β
eK = : = = Aβ Lα K β −1= =β (19)
∂K K Q ∂K Q A Lα K β

Astfel , veniturile de scara in productie pot fi exprimate si in functie de elasticitatile

volumului de productie in dependent de utilizarea factorilor de productie .
Produsele marginale ale factorilor de productie ,sau altfel spus randamentele marginale sunt :

∂ f ( L , K ) ∂Q ∂( A Lα K β )
η L= = = = Aα Lα −1 K β ; (20)
∂L ∂L ∂L

∂ f ( L , K ) ∂ Q ∂( A L α K β)
ηK = = = = Aβ Lα K β −1 . (21)
∂K ∂K ∂K

Pentru inregistrarea legii veniturilor marginale descrescatoare se inpune ca

∂2 Q α −2 β ∂2 Q α β−2
2
=α ( α −1 ) A L K < 0 ; (22) 2
= β ( β−1 ) A L K < 0 ; (23)
∂L ∂K

ce inseamna ca derivatele partiale de ordinal doi ale functiei de productie sa fie negative , care se
inregistreaza pentru : α <1 si β <1 .

In graficele numarul 5, 7 si 9 prezentam functiia de productie pentru cele trei cazuri , in functie
de veniturile de scara in productie . Daca sectionam orizontal curba functiei de productie ,
obtinem graficele din figurile 6, 8 si 10 care redau diferitele combinatii de factori de productie
asigurand un nivel constant de productie . Aceste curbe sunt denumite curbele isopoductie sau
isocuante .Se observa de asemenea , modul in care veniturile de scara influienteaza curbele
isocuante . Astfel , in cazul veniturilor constant de scara isocuantele sunt curbe paralele intre
ele .In cazul veniturilor crescatoare de scara curbele isocuante au tendinta de apropiere intre ele
pe masura cresterii cantitatilor de factori utilizati in productie . In situatia unor venituri de scara

12
descrescatoare in productie curbele isocuante au tendinta de indepartare intre ele . Aceste
tendinte inregistrate de curbele isocuante pentru diferitele tipuri de venituri de scara in productie
se pot observa cu usurinta in figurile 11 si 12 , care argumenteaza afirmatiile mentionate .

13
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficelor numarul 5-12
> restart:with(plots):
> f:=A*L^alpha*K^beta;
> A:=1;alpha:=0.5;beta:=0.5;
> f;
> plot3d(L^.5*K^.5,L=0..20,K=0..20,title=”Graficul numarul 5 \n
Functia de productie Cobb-Douglas \n venituri onstant de

14
scara \n A=1;alpha=0,5;beta=0,5”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12],orientation=[-71,88,-31]);
>contourplot(L^.5*K^.5,L=0..20,K=0..20,color=red,axes=boxed,title
=”Graficul numarul 6 \n Functia de productie Cobb-Douglas \n
A=1;alpha=0,5;beta=0,5”,titlefont=[“New Times Roman”,”bold”,12]);
> restart:with(plots):
> f:=A*L^alpha*K^beta;
> A:=1;alpha:=0.9;beta:=0.5;
> f;
> plot3d(L^0.9*K^.5,L=0..20,K=0..20,title=”Graficul numarul 7 \n
Functia de productie Cobb-Douglas \n venituri crescatoare de
scara\n A=1;alpha=0,9;beta=0,5”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12],orientation=[-71,88,-31]);
>contourplot(L^0.9*K^.5,L=0..20,K=0..20,color=navy,title=”Graficu
l numarul 8 \n Functia de productie Cobb-Douglas \n
A=1;alpha=0,9;beta=0,5”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12],axes=boxed);
> restart:with(plots):
> f:=A*L^alpha*K^beta;
> A:=1;alpha:=0.5;beta:=0.3;
> f;
> plot3d(L^.5*K^.3,L=0..20,K=0..20,title=”Graficul numarul 9 \n
Functia de productie Cobb-Douglas \n venituri descrescatoare de
scara\n A=1;alpha=0,5;beta=0,3”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12],axes=boxed,orientation=[-71,88,-31]);
>contourplot(L^.5*K^.3,L=0..20,K=0..20,color=green,axes=boxed,tit
le=”Graficul numarul 10 \n Functia de productie Cobb-Douglas \n
A=1;alpha=0,5;beta=0,3”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12],axes=boxed);
> restart:with(plots):
>a:=contourplot(L^.5*K^.5,L=0..20,K=0..20,color=red,axes=boxed,ti
tle=”Graficul numarul 11 \n Functia de productie Cobb-Douglas \n
venituri onstant de scara linie continua \n venituri crescatoare
de scara linie intrerupta”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12]):
>b:=contourplot(L^0.9*K^.5,L=0..20,K=0..20,color=navy,axes=boxed,
linestyle=2):
> display([a,b]);
> restart:with(plots):
>a:=contourplot(L^.5*K^.5,L=0..20,K=0..20,color=red,axes=boxed,ti
tle=”Graficul numarul 12 \n Functia de productie Cobb-Douglas \n
venituri onstant de scara linie continua \n venituri
descrescatoare de scara linie intrerupta”,titlefont=[“New Times
Roman”,”bold”,12]):
>b:=contourplot(L^0.5*K^.3,L=0..20,K=0..20,color=green,axes=boxed
,linestyle=2):
> display([a,b]);

15
Grafice similare se pot obtine si cu programul Mathematica , prezentam cu titlu de exemplu
comanda in vederea generarii graficelor 5 si 6
Plot3D[L^0.5*K^0.5,{L,0,20},{K,0,20},PlotLabel ->"Functia de productie Cobb-Douglas \n
pentru A=1; 𝛂=0,5 ; 𝛃=0,5"]
ContourPlot ¿
Programul Mathematica permite totodata efectarea unor simulari ale parametrilor functiei de
productie Cobb-Doglas prin grafice animate . Prezentam in acest sens comenzile necesare pentru
realizarea acestor grafice 2

CobbDouglas ¿

Manipulate ¿

{K , 0,10 }, PlotPoints → 20 , FrameLabel → {munca (L), capitalul (K) }, ImageSize →300 ¿ , Plot3D , Plot 3 D[cobb

{ Append [ColorData [1][1], 0.7 ], Polygon [{{0,0 }, {0,1},{1,0 }}],¿ , Text [ venituri\n descrescatoare de scara , {0.5,0

{0,1}}¿ , PointSize [ 0.04 ],¿ , Text [ venituri crescatoare de scara , {1.2,1 .5 }], ¿ , Point [ p],

Dashing [{0.01,0.01 }], Line[{{ p [[1]], 0}, p }], Line [{{0 , p [[2]]}, p }] , ¿ , Line [{{0,1 }, {1,0 }}]}¿ }, ImageSize → 20

fa cto ru l d e sca ra

  
y 1 , 0 .5 , 0 .5 L, K

F u n c t ia d e p r o d u c t ie C o b b  D o u g la s

m e th o d C o n to u rP lo t P lo t3 D

2
http://demonstrations.wolfram.com/CobbDouglasProductionFunctions/

16
Isocuanta reprezinta asadar toate combinatiile de factori de productie care determina un anumit
nivel dat de productie , ea fiind o curba care arata numai combinatiile eficiente de factori care
genereaza un anumit nivel de productie .Daca functia de productie este de forma relatiei (16)
ecuatia pentru o isocuanta , in care productia este mentinuta constanta la nivelul Q́ va fi :

Q=f (L , K)=A ¿ L α ¿ K β (16) ; Q́=f (L , K)=A ¿ L α ¿ K β (24)

In graficul numarul 13 prezentam curbele isocuante pentru functia de productie Cobb-Douglas cu

parametrii A=1; 𝛂=0,5 si 𝛃=0,5 .Se observa ca cu cat curbele isocuante se indeparteaza de
originea sistemului de axe cu atat vor descrie nivele de productie mai mari ; punctul C se gaseste
pe isocuanta Q́ =4 in timp ce punctul A se gaseste pe isocuanta Q́ =5 .Punctul C este de coordinate
8 unitati de munca si 10 unitati de capital , in timp ce punctul A este de coordinate de 10 unitati
de munca si 12 unitati de capital , asa incat utilizari mai mari din ambii factori de productie
contribuie la productii mai mari . De asemenea , se poate observa ca punctul C corespunde la 8
unitati de munca si 10 unitati de capital in timp ce punctul D care se gaseste pe aceasi isocuanta
Q́ =4 , corespunde la 10 unitati de munca si 8 unitati de capital . Cu alte cuvinte se obtine acelasi
nivel de productie dar cu structure diferite de factori de productie .
Din graficul numarul 13 se mai pot observa si alte propietati ale curbelor isocuante ,precum:

- Curbele isocuante nu se intersecteaza ,propietate care rezulta din solicitatrea ca firma sa

produca eficient . Daca de exemplu isocuanta Q́=4 s-ar intersecta cu isocuanta Q́=5
firma ar produce oricare nivel de productie , adica 4 sau 5 cu aceasi combinatie de munca
si capital ; firma ar produce ineficient daca ar realiza numai 4 unitati , in conditiile in care
ea ar putea produce 5 unitati cu aceasi factori de productie .Astfel aceasta combinatie de
factori de productie nu trebuie sa se gaseasca pe isocuanta Q́=4 , intrucat ea trebuie sa
descrie numai combinatiile eficiente de productie ;
- Curbele isocuante au pante descrescatoare ; daca o isocuanta ar avea o panta crescatoare
firma ar putea realiza acelasi nivel de productie cu factori relativ mai putini sau mai
multi . Productia cu factori relativi mai multi determina insa o productie ineficienta .
Intrucat , isocuanta exprima numai productia eficienta , o curba isocuanta cu panta
crescatoare nu este posibila ;
- Curbele isocuante inregistreaza aceleasi propietati precum curbele de isoutilitate intalnite
in studierea comportamentului consumatorului .

17
Forma convexa unei curbe isocuante reflecta modalitatea prin care o firma poate subctitui un
factor de productie cu altul pentru obtinerea aceluiasi nivel de productie .
Studierea formei si convexitatii curbelor de isoutilitate se poate realiza prin considerarea unui
nivel dat al productiei Q=Q́ si transformari de ale functiei de utilitate de genul :

Q́
Q́= A Lα K β =¿ K β= =¿ K =¿ (25)
A Lα

Dupa cum 𝛂 si 𝛃 sunt parametri pozitivi rezulta ca derivata din relatia (24) este negativa , ce
demonsreaza ca isocuanta are o panta descrescatoare .Daca derivam inca odata ,obtinem ca
∂2 K /∂ L2> 0 .

αK
∂2 K /∂ L2= >0 (26)
β L2

ce demonstreaza faptul ca o curba isocuanta este convexa .

Referitor la substituirea factorilor de productie exista doua stiuatii ale proceselor de productie ,
respectiv in care factorii de productie sunt perfect substituibili si acela al factorilor care nu pot fi
substituibili . Daca factorii de productie sunt perfect substituibili fiecare isocuanta se prezinta sub
forma liniara , iar functia de productie este liniara , respectiv de forma :

Q=f ( x , y )=x + y (27)

18
Putem exemplifica o astfel de situatie in care factorii de productie sunt perfect substituibili la un
bar la care cafeaua poate fi produsa fie cu cafea de tip Mocca –factorul x sau cafea Arabica –
factorul y .O cafea poate fi produsa utilizand o doza de cafea Mocca si fara utilizarea cafelei
Arabica ,sau o doza de cafea Arabica si fara utilizarea cafelei Mocca , dar si prin jumatate de
doza de cafea Mocca si jumatate de doza de cafea Arabica . O isocuanta de Q́ va determina ca
functia de productie sa fie de forma x + y=Q́ sau ¿ Q́−x . Astfel isocuantele 1,2 si 3 vor fi de
forma prezentata in graficul numarul 14 :

Anumite procese de productie fac imbosibila substituirea factorilor de productie , asa incat
acestia trebuie utilizati in proportii fixe , situatie in care tehnologia este definita de o functie de
productie in proportii fixe . La o fabrica de conserve productia este definta prin continutul
conservei dar si prin ambalajul acesteia . Astfel incat la gramajul conservei sa spunem 500 grame
se solicita ambalajul aferent. Daca firma ar putea produce pe zi 5 kg din materia necesara ,
echivalentul a 10 borcane , dar nu detine decat 9 borcane de ambalat , ea va putea produce numai
9 borcane zilnic . Cu alte cuvinte functia de productie in proportii fixe pentru cele doua input-uri
a si b va fi :

Q=min ⁡(a , b) (28)

Isocuantele unei astfel de functii de productie vor fi de forma prezentata in graficul numarul 15 :

19
In cazul functiei de productie cu proportii fixe intre factori curbele isocuante se prezinta sub
forma unor unghiuri drepte si care inregistreaza un singur nivel de productie eficient ,irespectiv
in punctul in care se formeaza unghiul drept , puncte care se vor regasi pe raza ce porneste din
origine
Intre aceste cazuri extreme de substituire a factorilor de productie , respectiv intre substituirea
perfecta si lipsa de substituire totala se situiaza substituirea imperfecta , care descrie majoritatea
proceselor de productie , a se vedea figura 16 :

20
In graficul numarul 16 sunt prezentate cu linii punctate gradele extreme de substituire , iar cu
linie continua o substituire imperfect a factorilor .
Figurile din graficul numarul 16 au pante diferite ,reflectand astfel posibilitatea firmei de a
substitui un factor de productie cu un alt factor in conditiile mentinerii constant a productiei
Panta isocuantei , denumita si rata marginala a substituirii tehnice in productie (RMST) se
determina pe baza unor relatii de forma :

modificarea∈factorul K Δ K dK
RMST = = = (29)
modificarea ∈factorul L Δ L dL

Rata marginala a substituirii tehnice va exprima cate unitati utilizate din factorul capital poate sa
renunte firma in conditiile in care angajeaza o unitate suplimentara de munca pentru ca productia
sa se mentina constanta . Intuitiv , dupa cum ne putem astepta intrucat un factor creste iar altul se
reduce RMST este negativa , care se reflecta si in panta curbei isocuanta .
In vederea determinarii pantei unei isocuante implicit a RMST se impune egalarea cu zero a
diferentialei totale a functiei de productie in functie de L si K ,adica daca functia de productie
este de forma Q=f ( L , K) , atunci :

∂f (L,K ) ∂ f ( L, K )
d Q= dL+ dK=PmargL∗dL+ PmargK∗dK=0=¿
∂L ∂K

21
 dK −PmargL
RMST = = (30)
dL PmargK

Astfel , aplicand relatia (30) rezulta ca RMST pentru o functie de productie Cobb-Douglas va fi :

∂Q ∂Q
Q= A Lα K β ; PmargL= =Aα Lα −1 K β ; PmargK= = Aβ Lα K β−1 .
∂L ∂K

−PmargL Aα Lα −1 K β −α K
RMST = = = (31)
PmargK Aβ Lα K β−1 β L

Astfel , RMST pentru o curba de poroductie de tip Cobb-Douglas reprezinta produsul dintre o
marime constanta si una variabila . Pentru studierea modului in care RMST se modifica de-a
lungul unei isocuante aferenta acestui tip de functie de vom considera urmatoarele valori ale
parametrilor functieiA=1; α =0,6 si β =0,4 asa incat RMST va fi :

−0,6 K K
RMST = ( )
0,4 L
=−1,5
L ( ) (32)

Pentru o isocuanta sa spunem Q́=5 marimile pentru diferitle marimi ale factorilor de productie
vor determina ratele marginale de substitutie tehnica prezentate in graficul numarul 17 :

22
Din graficul numarul 17 se poate observa ca acelasi nivel de productie , respectiv 5 unitati de bun
pot fi produse cu urmatoarele combinatii ale factorilor de productie , marimi selectate :
{L=4;K=10},{L=5;K=5},{L=10;K=2}si {L=15;K=1} , pentru care RMST devine : -3,75;-1,5;-
0,3 si -0,1.Intrucat RMST este egala si cu panta curbei isocuantei in punctul corespunzator
combinatiei de factori demonstreaza ca isocuanta devine din ce in ce mai putin abrupta,mai plata
tinzand catre o panta zero .Prin departarea de originea sistemului de axe curba isocuanta
inregistreaza RMST din ce in ce mai mici care demonstreaza propietatea de diminuare a ratei de
substituire tehnica a factorilor de productie , adica cu fiecare lucrator utilizat suplimentar firma
va reduce din utilizarea factorului capital cu marimi din ce in ce mai mici pe masura ce proportia
de capital pe munca se reduce .
Aceasta propietate a unei isocuante demonstreaza si convexitatea sa , care prin indepartarea de
origine reflecta diminuarea ratelor marginale de substitutiei tehnice dintre factorii de productie .
RMST reflectand panta curbei isocuante a rezultat ca este o marime variabila . Pentru o apreciere
aprofundata a convexitatii unei curbe isocuante este utila si determinarea elasticitatii de
substitutie dintre factorii de productie , care va exprima modul in care proportia factorilor de
productie se modifica odata cu modificarea pantei ,sau altfel spus a RMST , a curbei isocuante .
Se va determina dupa o relatie de forma :

K
) d(
K L
d( ) /K/L
L d (RMST ) d (RMST ) (33)
σ= / =
K RMST RMST
L

Daca elasticitatea de substitutie dintre factorii de productie este mare , o mica modificare a
pantei care rezulta intr-o crestere mai mare a proportiei factorilor de productie atunci isocuanta
este relativ mai plata . Daca elasticitatea de substitutie se reduce isocuanta devine mai curbata
.Dupa cum ne deplasam pe curba isocuanta , atat raportul K / L cat si RMST in valoare absoluta
se modifica in aceasi directie , asa incat elasticitatea de substitutie dintre factorii de productie
este pozitiva .Intr-o astfel de situatie , intrucat K / L si RMST sunt marimi pozitive devine facila
o logaritmare a elasticitatii de substitutie dintre factori , care va deveni de forma :

d ln ⁡( K /L)
σ= (34)
d ln ⁡∨ RMST ∨¿ ¿

Pentru o functie de productie de tip Cobb-Douglas am dererminat prin relatia (29) ca RMST este
:

RMST =γ =
−α K K −β
=¿ = γ =¿
d ( KL ) = −β =¿ γ = β αβ KL =1 (35)
β L L α dγ α α K
L

23
Astfel , functia de productie Cobb-Douglas inregistreaza o elasticitate de substitutie intre factorii
de productie este constanta .
In tot demersul intreprins , referitor la studierea functiei de productie am presupus ca tehnologia
de productie si cunostintele manageriale se mentin constante . In realitate firma va cauta sa
implementeze noi tehnologii de productie si noi metode manageriale . Urmarea acestora firma
poate obtine productii mai mari cu acelasi nivel de factori de productie , cu alte cuvinte sa
beneficieze de pe urma introducerii progresului tehnic , care la nivelul firmei se inregistreaza in
coeficientul A din functia de productie ; a se vedea graficul numarul 18 . O astfel de firma care
inregistreaza un progres tehnic , dar utilizeaza acelasi nivel de resurse se afirma ca obtine o
modificare tehnica neutra , intrucat poate produce mai mult cu aceleasi resurse . Intrucat , un
astfel de progress tehnic incumba mai multi ani , atunci functia de productie poate fi scrisa ca :

Q= A ( t ) f ( L , K) (36)

Frontiera sau limita posibilitatilor de productie

In tot demersul intreprins pana in prezent , s-a presupus ca firma realizeaza un singur produs ,
prezumtie relativ nerealista in economia reala , intrucat de regula firmele produc mai multe
bunuri . Sa presupunem astfel , ca o firma ar realiza doua bunuri prin utilizarea unui singur factor
de productie , munca .

24
Frontiera posibilităţilor de producţie, sau limita posibilităţilor de producţie expune toate
combinaţiile posibile din două bunuri care pot fi produse atunci când factorul sau factorii de
producţie sunt deplin angajaţi. Dacă definim cu Q şi Q producţia din bunul x şi din bunul y
x y
realizată de un producator şi cu Lx şi Ly mărimea din înzestrarea cu muncă alocată pe cele două
sectoare astfel vom avea următoarele relaţii :

L =a Q
x x x
L =a Q
y y y
L +L =L
x y
Introducând primele două relaţii în cea de-a treia vom obţine:
a Q +a Q =L
x x y y
Ecuaţia limitei posibilităţilor de producţie se obţine prin transformarea ultimei relaţii sub
forma :
L ax
Q y = −( ) Q x
a y ay

Se poate trasa limita posibilităţilor de producţie pe un grafic ,a se vedea graficul numarul

19, pe axa orizontală având pe Q şi Qy pe axa verticală prin parcurgerea următoarelor etape :
x
L
 înregistrăm Q = 0 şi rezolvăm relaţia după Q care va fi : Q y = care din punct
x y ay
de vedere grafic va corespunde cu intersecţia cu Q ; în mod concret exprimă cantitatea din bunul
y
y pe care firma ar produce-o dacă ar aloca toată muncă sa, L, în respectivul bun;
 înregistrăm Q = 0 şi rezolvăm relaţia după Q , din care va rezulta soluţia:
y x
Q = L ce va corespunde cu intersecţia cu Q ; exprimă cantitatea din bunul x pe care
x ax x
firma ar putea să o producă dacă toată muncă sa, L , va fi alocată în producţia din bunul x ;
 unim punctele extreme de pe cele două axe şi obţinem limita posibilităţilor de producţie
pentru respectiva firma .
De subliniat faptul că limita posibilităţilor de producţie se prezintă analitic printr-o
ax
dreaptă şi că panta acesteia reprezintă tocmai costul de oportunitate al producţiei din bunul x
ay
Graficul numarul 19. Limitele posibilităţilor de producţie
Qx

B
C
A

25
 Qy
Limita posibilitatilor de productie , sau frontier posibilitatilor de productie desemneaza toate
combinatiile dintre bunurile x si y pe care firma le poate produce prin angajarea deplina a
factorilor de productie . Astfel , un punct aflat pe limita posibilitatilor de productie , precum
punctul A , indeplineste aceasta conditie . Punctul B aflat in exteriorul limitei posibilitatilor de
productie , desi ar fi de dorit de respectiva firma intrucat descrie productii mai mari din cele doua
bunuri , x si y , dar firma nu detine factorii de productie ,pentru producerea acestor cantitati de
bunuri . Firma ar putea sa realizeze si o combinatie a cantitatilor de bunuri x si y descrisa de un
punct C , situat in interiorul limitei posibilitatilor de productie , dar in acest caz s-ar in registra o
neangajare in totalitate a factorilor de productie . Rezulta astfel ca , limita sau frontiera
posibilitatilor de productie descrie totodata si toate combinatiile dintre cantitatile bunurilor in
conditiile unei angajari depline a factorilor de productie , generand astfel toate combinatiile
eficiente de productie . Daca firma ar produce numai bunul x , atunci se va afla pe axa 0x , dar
daca ar produce ambele bunuri se va gasi intr-un punct situat pe limita posibilitatilor de productie
, precum punctul A . Dar prin deplasarea din punctul initial in punctul A , inseamna ca firma a
renuntat la producerea unei marimi din bunul x in schimbul producerii unei catitati din bunul y .
Aceasta marime a producerii unei cantitati dintr-un bun prin renuntarea la o anumita cantitate
dintr-un alt bun reprezinta costul de oportunitate sau de sacrificiu . Costul de oportunitate este
egal si cu panta dreptei limitei posibilitatilor de productie . Daca limita posibilitatilor de
productie se prezinta ca o dreapta , precum in acest caz inseamna . inseamna ca panta este de
asemenea constanta , ce inseamna ca firma va inregistra un cost de oportunitate constant ,adica
va sacrifica in mod constant o aceasi cantitate din bunul x pentru a obtine o unitate suplimentara
din bunul y . Daca limita posibilitatilor de productie ar fi sub forma unei curbe convexe fata de
sistemul de axe inseamna ca acest cost de oportunitate va fi crescator , adica firma va trebui sa
sacrifice cantitati din ce in ce mai mari din bunul x pentru obtiberea unei cantitati suplimentare
din bunul y .

Aplicatii

O firma inregistreaza o functie pe termen scurt de forma :

Q=1.500 L+180 L2−15 L3

Sa se studieze algebric si grafic :

26
 - a ) Evolutia produsului total ;
- b) Evolutia produsului marginal;
- c) Evolutia produsului mediu .
- d) Sa se determine elasticitatea productiei in functie de utilizarea factorului de productie .
- e) Sa se traseze graficele aferente indicatorilor .

a) Produsul total , productia este dependent numai in functie de factorul munca . Productia
evoluiaza crescator pana la un punct de maxim dupa care descreste pe masura angajarii
suplimentare din factorul de productie .Cat priveste ritmul de crestere , initial angajarea
suplimentara din factorul de productie contribuie cu sporuri de productie crescatoare dupa care
angajarea suplimetara din factorul de productie contribuie succesiv cu sporuri de productie din ce
in ce mai mici , care initial sunt pozitive dupa care acestea devin negative .Pentru determinarea
nivelului maxim al productiei in functie de angajarea factorului de productie vom deriva functia
de productie in functie de acel factor de productie , respectiv :

∂Q
=1500+ 360 L−45 L2
∂L

care prin egalare cu zero si rezolvare in functie de L ne va da : L1 ≈ 11 si L2 ≈−3,023 , in mod

evident solutia negativa fiind vorba despre o o productie este ignorata . Cu alte cuvinte ,
productia prin angajarea din factorul de productie creste pana la 11 unitati de factor , dupa care
prin angajarea suplimentara productia totala se reduce . Referitor la ritmul de crestere al
productiei ca urmare a angajarii din factorul de productie , curba functiei de productie
inregistreaza un punct de inflexiune , respectiv loc in care functia isi schimba concavitatea , care
necestita calcularea derivatei de ordinal doi a functiei si care egalata cu zero si rezolvata dupa L
va determina acel nivel al utilizarii factorului de productie pentru care , inaintea acelui nivel
angajarea de factor de productie contribuie cu sporuri de productie din ce in ce mai mari , iar
dupa depasirea acelui punct angajarea din factorul de productie contribuie cu sporuri de
productie din ce in ce mai mici , initial pozitive , apoi nule si chiar negative .
∂2 Q
=360−90 L => L=4
∂ L2

b) Produsul marginal , sau productivitatea marginala a factorului de productie L , care se

determina conform relatiei PmargL=∂ Q/∂ L este initial crescator dupa care devine descrescator
fiind intr-o prima etapa pozitiv dupa care devine negativ . Nivelul maxim al produsului
marginal , corespunde nivelului de angajare cu factorul de productie pentru care derivata
produsului marginal , care este egala si cu derivata de ordinal doi a functiei de productie este
egala cu zero , respectiv , pentru L=4 .Pentru a determina nivelul de angajare al factorului de
productie pentru are productivitatea marginala este egala cu zero se va rezolva ecuatia produsului
marginal , in functie de acel factor , pentru care am obtinut deja ca L=11, cu alte cuvinte
produsul marginal este nul pentru acel nivel de angajare al factorului pentru care functia de
productie este maxima . Depasirea acelui nivel determina ca produsul marginal sa devina negativ
, iar produsul total sa devina descresctator , cu alte cuvinte angajarea suplimentara din factorul de

27
productie contribuie cu sporuri negative , care diminuiaza productia totala .
c) Produsul mediu se determina conform relatiei :

Q 1500 L+ 180 L2 −15 L3 2

PM = = =1500+180 L−15 L
L L

Produsul mediu este initial crescator dupa care dupa un anumit nivel al angajarii din factorul de
productie devine descrescator , dar care se mentine pozitiv . Nivelul maxim al produsului mediu
se inregistreaza pentru acel nivel al angajarii din factorul de productie pentru care produsul
mediu este egal cu produsul marginal , respectiv :

PM =PmargL=¿ 1500+180 L−15 L2=1500+360 L−45 L2=¿ L2 −6 L=0=¿

L1=6 ; L2=0

in mod evident solutia a doua nu este acceptabila nici din punct de vedere economic si nici
matematic , cu alte cuvinte vom retine numai pe L=6 .Deci pana la L=6 produsul mediu creste ,
dupa care devine descrescator .
d) Elasticitatea productiei in functie de utilizarea factorului de productie se determina conform
relatiei :

∂ Q Q PmargL 1500+360 L−45 L2

e= : = =
∂L L PM 1500+180 L−15 L2

Evolutia elasticitatii productiei in functie de utilizarea factorului este redata de tabelul urmator :

L 0 1 2 3 4 5 6 7 8
e 1 1,09 1,13 1,14 1,12 1,07 1 0,89 0,75
L 9 10 11 12 13
e 0,57 0,33 0,00 -0,44 -1,09

Se observa ca dupa valori supra unitare care delimiteaza zona randamentelor crescatoare ,
respectiv , pentru L intre 0 si 6 , elasticitatea devine subunitara si descrescatoar pentru L intre 6
si 11 , care corespunde zonei randamentelor descrescatoare , dupa care elasticitatea devine
negativa , pentru valori mai mari ale lui L decat 11 , corespunzator zonei randamentelor negative.
e) A se vedea graficele numarul 20,21 si 22 .

28
29
Comanda in programul Maple pentru trasarea graficelor numarul 20-22
> restart:
> with(plots):
> Q:=1500*L+180*L^2-15*L^3:
> plot(Q,L=0..13,axes=boxed, title="Graficul numarul 20 Produsul
total pentru functia \n Q=1500L+180L^2-15L^3",titlefont=["NEW
TIMES ROMAN","bold",12]):
> solve( diff(Q,L),L):
> PMargL:=diff(Q,L):
> plot(PMargL,L=0..13,axes=boxed,color=green):
> ExtPMargl:=diff(PMargL,L):
> solve(PMargL,L):
> evalf(%):
> PM:=Q/L:
> plot(PM,L=0..13,axes=boxed,color=navy,view=[0..13,0..2100]):
> a:=plot(PMargL,L=0..13,axes=boxed,color=green):
> b:=plot(PM,L=0..13,axes=boxed,color=navy,view=[0..13,-
1000..2500]):([a,b]):
> display([a,b],title="Graficul numarul 21 Prod mediu si marginal
ptr functia \n Q=1500L+180L^2-15L^3",titlefont=["NEW TIMES
ROMAN","bold",12]):
> restart:
> r:=(1500+360*L-45*L^2)/(1500+180*L-15*L^2 ):

30
> plot(r,L=0..13,axes=boxed,view=[0..13,-
1.2..1.2],title="Graficul numarul 22 \n Evolutia elasticitatii
productiei in functie de utilizarea factorului",titlefont=["New
Times Roman","bold",12]);

> for i from 0 by 1 to 13 do

r[i]=evalf((1500+360*i-45*i^2)/(1500+180*i-15*i^2 ));end do;
Dupa cum se poate observa comanda in programul Maple traseaza atat graficele , dar si
efectuiaza determinarea marimilor medii si marginale ,cat si a nivelelor extreme ale acestora ,
nefiind nevoie sa va reamintiti metodele de derivare .

31
32