Ministerul educatiei,cercetarilor din Republica Moldova

MOLDCOOP

Colegiul Cooperatist din Moldova

Disciplina de studiu: Teoria Economica

-Portofoliul Elevului-
Targon Edwin
 PIATA MUNCII SI SALARIUL

Piata muncii consta in intalnirea si confruntarea dintre cererea si oferta de

munca. Cererea de munca emana de la cei care au nevoie de munca si sunt dispusi
sa angajeze lucratori in conditii salariale. Acestia ofera in schimb locuri de munca.
Purtatorii ofertei de munca sunt posesorii de forta de munca, dornici sa ocupe un loc
de munca in aceleasi conditii salariale.

Desi comporta unele afinitati cu celelalte piete, inclusiv cu cea a bunurilor si serviciilor,
piata muncii se distinge de acestea prin multiple aspecte. Deoarece implica oamenii,
munca nu are intru totul caracteristicile unei marfi. Politicile adecvate pietei muncii
difera de cele corespunzatoare pietei bunurilor si serviciilor sau altor piete.

Echipamentele pot fi folosite de intreprinzatori cu ritmuri diferite mergand chiar pana la

uzura lor prematura. Inlocuirea lor nu presupune mentiuni speciale ale politicii
guvernamentale. In schimb, tratamentul aplicat de intreprinzatori salariatilor nu se
poate supune acelorasi reguli. Statul, in speta executivul, au dreptul si chiar obligatia
acordarii unei protectii speciale angajatilor.

Functionarea pietei muncii este dependenta de alte institutii sociale, restrictii ale
mediului economic, mentalitati si comportamente ale agentilor economici.

Piata muncii ca piata a celui mai important factor de productie 131j94b se afla in
legatura directa cu celelalte piete. Ea recepteaza semnalele de pe fiecare piata si isi
formuleaza propriile exigente fata de acestea. Echilibrul pietei muncii conditioneaza
echilibrul celorlalte piete.

Vom analiza in continuare piata muncii si modul determinarii salariului in conditiile

concurentei perfecte, iar apoi al concurentei imperfecte.

Piata muncii in conditiile concurentei perfecte

Studiul pietei muncii in aceasta situatie are mai mult o importanta teoretica, cunoscut
fiind faptul ca acest tip de piata nu are practic corespondent in realitate. Importanta sa
consta mai ales in crearea unui cadru referential necesar abordarii tipului imperfect de
piata a muncii.

Analiza pietei muncii perfect concurentiala presupune indeplinirea concomitenta a cel

putin urmatoarelor conditii:

(1) Existenta unui numar suficient de mare de cumparatori de servicii de forta de

munca, dar si de ofertanti de astfel de servicii. Fiecare participant pe piata muncii are o
putere neglijabila in raport cu ansamblul pietei in determinarea salariului (fiecare
participant pe piata muncii este un 'wage-taker' asa cum pe piata bunurilor exista 'price-
taker').

(2) Munca este omogena. Posesorii de forta de munca sunt la fel de calificati, lucreaza
in aceleasi conditii si au in consecinta aceeasi productivitate.

(3) Mobilitatea perfecta a muncii. Nu exista nici un fel de restrictii institutionale sau
legislative in circulatia fortei de munca intre diferite activitati.

Cererea de munca

Cererea de munca poate fi privita atat la nivelul firmei cat si la nivelul pietei. Vom
rationa pentru inceput pe exemplul unei firme reprezentative al carei obiectiv il
constituie maximizarea profitului. Tehnologia o consideram data ceea ce inseamna ca
analiza se va efectua pe termen scurt.

In conditiile date de productie cu cat mai multa forta de munca este angajata cu atat
productia firmei este mai mare. Consideram ca expresia productiei este data de o
functie de productie bifactoriala f(L, K), unde K reprezinta capitalul iar L munca
(exprimata in numar de lucratori sau numar de ore).

Conceptul care sta la baza cererii de munca il reprezinta produsul fizic marginal al
resursei. Produsul fizic marginal al muncii surprinde aportul fiecarui lucrator suplimentar
la productia firmei

Salariul real reprezinta salariul nominal ajustat cu nivelul preturilor. El este o expresie a puterii
de cumparare a salariului platit de intreprinzator, masurata in termenii bunurilor si serviciilor
posibile de achizitionat de pe piata.

ererea de munca a pietei reprezinta insumarea volumului solicitat de forta de munca,

de toti cei care fac angajari pe piata respectiva, pentru un nivel dat al salariilor.

Cererea de munca la nivelul firmei se poate modifica sub influenta concomitenta sau
separata a doi factori: pretul produsului si produsul fizic marginal. Vom analiza pe rand
fiecare din acesti factori presupunand de fiecare data pe celalalt constant.

a) Daca pretul produsului va spori, curba valorii produsului marginal se va deplasa spre
dreapta si odata cu acesta si curba cererii de munca. In cazul exemplului anterior daca
pretul produsului se dubleaza firma poate angaja si pe cel de al cincilea muncitor.
Invers, scaderea pretului va reduce cererea de munca.

Cererea de munca reprezinta o cerere derivata. Munca este astfel solicitata datorita
utilitatii ei pentru producerea altor bunuri si servicii si nu ca munca in sine.
Intr-o situatie similara se afla si cererea celorlalti factori de productie.

b) Cel de al doilea factor de influenta asupra cererii de munca este produsul fizic
marginal. In mod normal, cel putin pe termen lung, acesta marcheaza o tendinta
ascendenta datorita ameliorarii cantitative si calitative a factorilor de productie:
educarea si instruirea fortei de munca, cresterea cantitatii de capital, imbunatatirea
tehnologiei.

Perfectionarea tehnologiei poate determina variatia in ambele sensuri a cererii de

munca. Intr-adevar pe termen scurt aceasta se poate traduce printr-o eventuala
reducere a cererii de munca insa pe termen lung cererea de munca inregistreaza o
crestere.

Ameliorarea tehnologiei se insoteste, de regula, si de cresterea gradului de instruire si

calificare a fortei de munca.

Oferta de munca

Oferta de munca reprezinta cealalta jumatate a pietei muncii. Similar ofertei de

produse, oferta de munca reprezinta relatia direct proportionala intre pretul muncii
(salariul) si cantitatea de munca oferita. Aceasta inseamna ca sporul salariului se
insoteste de cresterea ofertei de munca. Si reciproc, daca salariul scade, oferta de
munca se reduce in consecinta.

Oferta de munca poate fi privita la nivelul lucratorului individual si la nivelul pietei. Vom
aborda oferta de munca incepand cu primul nivel al sau, cel individual. In acest caz
relatia salariu - oferta de munca comporta un aspect particular.

A. Oferta individuala de munca

Studiul ofertei individuale presupune apelul la teoria alegerilor consumatorului

individual. Consumatorul dispune de un 'buget' de timp, posibil de alocat intre doua
'bunuri': timp liber si timp pentru munca.

Timpul liber este necesar pentru odihna, relaxare sau pentru orice alta activitate
efectuata in afara celei care este remunerata. Cresterea timpului liber reduce timpul
alocat muncii. Acesta din urma conduce la obtinerea unui salariu care la randu-i se
poate converti in bunuri si servicii. Cresterea salariului determinata de cresterea
timpului pentru munca, sporeste cantitatea de bunuri si servicii ce se poate achizitiona
de pe piata. In schimb, timpul liber se reduce. Daca, din contra, acesta creste se
renunta la o cantitate anume de bunuri si servicii, cu atat mai mare cu cat salariul (orar)
este mai mare. Costul de oportunitate al timpului liber il reprezinta in consecinta,
sacrificiul consumului de bunuri si servicii.
Pe masura cresterii salariului, decizia de alocare a timpului intre cel pentru munca si cel
liber este afectata in doua moduri:

- Efectul de substitutie: cresterea salariului, creste costul de oportunitate al timpului

liber, ceea ce reprezinta un stimulent pentru consumatorul rational de a 'cumpara' mai
putin timp liber. Astfel individul va substitui prin munca timpul liber, cand pretul celui
din urma creste.

- Efectul de venit: acesta tinde sa reduca numarul de ore lucrate. Cand salariul creste
si deci si venitul, considerand preturile bunurilor si serviciilor neschimbate, veniturile
reale sporesc. Indivizii tind sa consume mai mult din bunurile normale si mai putin din
cele inferioare. Timpul liber este un bun normal.

Balanța de plăți

Balanța de plăți externe (deseori prescurtată până la balanță de plăți) este un sistem
de conturi care cuprinde sinteza tranzacțiilor economice și financiare ale unei economii (de regulă, a
unei țări) cu restul lumii, pe o anumită perioadă (de regulă, un an).

Componente[
Contul curent indică valoarea netă a venitului unei țări dacă este în excedent sau dacă este în
deficit, dacă este în exces. Este suma balanței comerciale (câștigurile nete asupra exporturilor
minus plățile pentru import), veniturile din factori (câștigurile din investițiile străine minus plățile
efectuate investitorilor străini) și transferurile unilaterale. Aceste elemente includ transferuri de
bunuri și servicii sau active financiare între țara de origine și restul lumii. Plățile de transfer privat se
referă la cadouri făcute de către persoane fizice și instituții neguvernamentale
străinilor. Transferurile guvernamentale se referă la cadouri sau granturi acordate de un guvern
rezidenților străini sau guvernelor străine. Când veniturile din investiții și transferurile unilaterale sunt
combinate cu soldul bunurilor și serviciilor, ajungem la soldul contului curent.[1] Se numește
contul curent deoarece acoperă tranzacțiile din "aici și acum" - cele care nu dau naștere unor
pretenții viitoare.[2]

Structura balanței de plăți[

Conform definiției propuse de către Fondul Monetar Internațional[3], balanța de plăți cuprinde „Contul
curent” și „Contul de capital și financiar”, cel din urmă uneori fiind reprezentat ca două conturi
diferite, respectiv „Contul de capital” și „Contul financiar”.

Mecanisme ale balanței[

Una dintre cele trei funcții fundamentale ale unui sistem monetar internațional este de a oferi
mecanisme de corectare a dezechilibrelor.[4][5]

În general, există trei metode posibile de corectare a dezechilibrelor balanței de plăți. Aceste metode
sunt ajustări ale cursurilor de schimb; ajustarea prețurilor interne ale unei națiuni împreună cu nivelul
de cerere al acesteia; și ajustarea bazată pe reguli.[6] Îmbunătățirea productivității și, prin urmare, a
competitivității pot contribui, de asemenea, la creșterea dorinței exporturilor prin alte mijloace, deși
se presupune că o țară încearcă mereu să-și dezvolte și să vândă produsele în cele mai bune
condiții.
50 limbi