PROIECT REALIZAT DE :

MARCOȘ ȘTEFANIA-ANDREEA
MATEIU MARIUS EUGEN
MOLDOVAN ANA

ELEVII CLASEI A XI-A SERVCII

PIAȚA MUNCII

Piața forței de muncă, cunoscută și sub denumirea de piața locurilor de

muncă, se referă la oferta și cererea de forță de muncă într-o economie, unde
cei care solicită un loc de munca reprezintă oferta iar angajatorii, cererea.
Așadar, clientul de pe piața muncii este angajatorul care dispune de locuri
de muncă, furnizorul este căutătorul de loc de muncă - salariatul, obiectul
tranzacțional este forța de muncă, iar prețul este salariul complet, cunoscut
și sub denumirea de fondul individual de salariu. Forța de muncă este oferită
pe nivele de calificare (competențe) și unități de timp (ore, zile de muncă
etc.)
Piata forței de muncă este o componentă majoră a oricărei economii și este
strâns legată de piața de capital sau cea a bunurilor și serviciilor. La nivel
macroeconomic, oferta și cererea de forță de muncă sunt puternic
influențate atât de dinamica pieței interne și internaționale, cât și de factori
precum imigrația, vârsta populației sau nivelul de educație, cei mai relevanți
indicatori fiind rata șomajului, productivitatea muncii, rata de ocupare,
venitul total sau produsul intern brut (PIB).
 Factorul munca – conditie generala a oricarei activitati – se asigura, ca si
ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei.

Conditia generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca

este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se
includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, miliari in
termen, studenti, alti nesalariati.

Agentii economici intalniti pe piata muncii sunt:

· ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de capacitatea de

munca si competenta profesionala, contra unui anumit pret stabilit de piata;

· cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca, intr-o

anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura activitatea
si pentru care sunt dispusi sa plateasca pretul specific-salariul;

· intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o gama

larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in contact cu

cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor solicita un

pret.
Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de
angajare si in salariu. Deci, piata fortei de munca sau a factorului munca
este constituita din indivizi care cumpara si vand forta de munca si din
angajamentele care fac posibila desfasurarea acestor activitati.
Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca. Din punct de
vedere economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in alte activitati
decat cea economica(munca). In timp ce primul permite dezvoltarea
personalitatii umane, timpul alocat muncii permite obtinerea venitului, ce
este folosit pentru acoperirea trebuintelor de consum. La randul sau, venitul
este impartit intre consum si economii, care la randul lor include in final si
investitii productive.
In functionarea oricarei economii, piata muncii indeplineste o serie de
functii:

a asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu volumul si

structura cererii de munca;

indeplineste o functie productiva ce asigura combinarea a doi

factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea

unor agenti

economici diferiti

alta functie este cea distributiva, deoarece prin mecanismele ei

influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice pentru
factorii de productie combinati: salariul si profitul.