REFERAT TISE DENISA

PIATA MUNCII CLASA A VIII-a

Piața muncii este spațiul economic în care se întâlnesc, se confruntă și negociază în mod
liber cererea de forța de muncă, reprezentată de angajatori și oferta, reprezentată de posesorii
de forță de muncă. Așadar, clientul de pe piața muncii este angajatorul care dispune de locuri de
muncă, furnizorul este căutătorul de loc de muncă - salariatul, obiectul tranzacțional este forța
de muncă, iar prețul este salariul complet, cunoscut și sub denumirea de fondul individual de
salariu. Forța de muncă este oferită pe nivele de calificare și unități de timp.

Piata forței de muncă este o componentă majoră a oricărei economii și este strâns legată
de piața de capital sau cea a bunurilor și serviciilor. La nivel macroeconomic, oferta și cererea de
forță de muncă sunt puternic influențate atât de dinamica pieței interne și internaționale, cât și
de factori precum imigrația, vârsta populației sau nivelul de educație, cei mai relevanți indicatori
fiind rata șomajului, productivitatea muncii, rata de ocupare, venitul total sau produsul intern
brut (PIB).

In ansamblu, piata fortei de munca este dificil de masurat, dar indicatori precum rata
somajului, poate oferi investitorilor sau altor factori de decizie o idee despre starea si evolutia
sa. Astfel, in perioade de creștere economică puternică, rata somajului se află de obicei pe un
trend descendent, datorită cererii crescande din partea angajatorilor, in timp ce atunci cand
economia scade, somajul creste, in principal datorită disponibilizărilor, lipsa altor investitii care
ar putea sa creeze locuri de munca, etc.

Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în general se grupează în două
categorii, după cum este vorba de piaţa internă şi piaţa internaţională a forţei de muncă. Astfel,
piaţa internă a forţei de muncă este condiţionată, în principal, de următorii factori:

· evoluţia produsului intern brut, respectiv a producţiei industriale, agricole şi a serviciilor;

· evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;

· restructurarea economiei naţionale şi a fiecărei ramuri în parte şi apariţia unor noi

domenii de activitate sub impulsul progresului tehnico-ştiinţific;

· variaţia productivităţii muncii la nivel de ramură sau sector, dar şi la nivel individual ş.a.