PIAȚA MUNCII...

A ELABORAT: GALAVSCHI ANNA, STUDENTĂ LA FACULTATEA

TRANSFRONTALIERĂ ,,DUNĂREA DE JOS’’, GRUPA 1, CAHUL, ANUL 1, AFACERI
INTERNAŢIONALE
A EVALUAT: LIVIŢCHI OXANA
CURSUL: ECONOMIA 2, MACROECONOMIA
ANUL ELABORĂRII: 2022
 CUPRINS...
• Ce reprezintă piața muncii? (3)
• Starea pieţii muncii... (17)
• Cine face parte din piața muncii? (4)
• Cine sunt principalii competitori pe piața • Segmentarea pieţei muncii...
muncii? (5) (18)
• Trăsăturile pieții muncii... (6) • Funcţiile pieţei muncii... (19)
• Factorii ce influențează piața muncii... (7) • Resursele de muncă existente... Ocupații pe
domenii oferite
• Rolul statului... (8)
(20) specialiștilor
• Mai multe despre piața muncii... (9)
• Limitele vârstei de muncă... (21)
• Ce funcții îndeplinește piața muncii? (10)
• Specificul pieţei muncii... (22)
• Mărimea ofertei de muncă... (11)
• Echilibrul pieţei muncii... (23)
• Evoluția atipică a salariului... (12) Ocupații pe
• Motivaţia muncii... (24-25) domenii oferite
• Efectul de venit și de substituție... (13) muncitorilor
• Criterii de clasificare a pieţei
• Cele două categorii de factori... (14)
muncii.. (26-29)
• Curba cererii de muncă... (15)
• Concluzie... (30)
• De ce cererea de muncă este elastică? (16)
 CE REPREZINTĂ PIAȚA MUNCII?

• Piața muncii este spațiul economic în care se întâlnesc, se confruntă și negociază în mod liber cererea de
forța de muncă, reprezentată de angajatori, și oferta, reprezentată de posesorii de forță de muncă.
Așadar, clientul de pe piața muncii este angajatorul care dispune de locuri de muncă, furnizorul este
căutătorul de loc de muncă - salariatul, obiectul tranzacțional este forța de muncă, iar prețul este salariul
complet, cunoscut și sub denumirea de fondul individual de salariu. Forța de muncă este oferită pe nivele
de calificare (competențe) și unități de timp (ore, zile de muncă etc.)
• Piața muncii este una din principalele componente ale economiei de piață alături de piața bunurilor și
piața capitalului. Piața muncii se referă la forța de muncă. În percepția cotidiană forța de muncă are în
vedere capacitatea unui om de a munci. Din perspectivă economică piața muncii reprezintă una din
componentele forțelor de producție. 
• Pe această piață funcționează cererea și oferta, se formează un preț, dar toate acestea se manifestă în
funcție de specificul determinat de obiectul tranzacțiilor de pe aceasta piață.
• În cadrul pieței muncii se întâlnesc cei ce posedă factorul de producție capital cu cei care dețin factorul
de producție munca.
CINE FACE PARTE DIN PIAȚA MUNCII?
 CINE SUNT PRINCIPALII COMPETITORI
PE PIAȚA MUNCII?

• Principalii competitori pe piața muncii sunt:

• ofertanții, cei care oferă marfa reprezentată de capacitatea de muncă și competența

profesională, contra unui anumit preț stabilit de piața;

• cumpărătorii, sau companiile care au nevoie de personal într-o anumită cantitate și structură
profesională, pentru a-și desfășura activitatea și pentru care sunt dispuși să plătească prețul
specific-salariul;

• intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate într-o gamă largă de servicii, prin
intermediul cărora ofertanții sunt informați de cumpărătorii de muncă și care, evident, pentru
serviciile lor solicită un preț.
 TRĂSĂTURILE PIEȚII MUNCII...
• Trăsăturile pieţei muncii:
1. este o piaţă derivată, primind influenţe venite de pe celelalte pieţe (piaţa bunurilor, piaţa factorilor de producţie) şi generând totodată
efecte ce se regăsesc în toate sectoarele vieţii economico-sociale;
2. reflectă legăturile reciproce dintre realităţile demografice (care determină oferta de muncă) şi cele ale dezvoltării economico-sociale
(care generează cererea de muncă);
3. presupune negocierea permanentă între purtătorii cererii şi cei ai ofertei de muncă, sub aspect cantitativ, calitativ şi structural;
4. este reglementată în cel mai înalt grad. Această trăsătură derivă din necesitatea de a asigura protecţia salariatului, de a controla
competiţia loială prin intermediul sindicatelor, de a permite gruparea întreprinzătorilor care angajează forţă de muncă;
5. este o piaţă cu concurenţă imperfectă, fie de monopol, fie de oligopol, în funcţie de modul de constituire şi organizare a cererii şi
ofertei de muncă de către patronate şi sindicate;
6. reflectă modul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri, sectoare, profesii şi niveluri de calificare;
7. segmentarea. Este o piaţă eterogenă, delimitându-se mai multe segmente, pe genuri de activitate, zone geografice, profesii, niveluri
de calificare, sexe, vârste etc. Din acest punct de vedere, adepţii teoriei segmentării pieţei muncii delimitează o piaţă primară a
muncii – caracterizată printr-o mare stabilitate a locului de muncă, salarii ridicate şi în creştere, prezenţa scării ierarhice, utilizarea
tehnologiilor relativ avansate, prezenţa sindicatelor puternice şi eficiente – şi o piaţă secundară – caracterizată prin locuri de muncă
nesigure, fluctuaţie ridicată a personalului, utilizarea unor tehnologii rudimentare, lipsa posibilităţilor de promovare, sindicate
inexistente sau slabe.
 FACTORII CE INFLUENȚEAZĂ
PIAȚA MUNCII...
• Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în general se grupează în două categorii, după cum este
vorba de piaţa internă şi piaţa internaţională a forţei de muncă.
Astfel, piaţa internă a forţei de muncă este condiţionată, în principal, de următorii factori:
• evoluţia produsului intern brut, respectiv a producţiei industriale, agricole şi a serviciilor;
• evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;
• restructurarea economiei naţionale şi a fiecărei ramuri în parte şi apariţia unor noi domenii de activitate sub impulsul
progresului tehnico-ştiinţific;
• variaţia productivităţii muncii la nivel de ramură sau sector, dar şi la nivel individual ş.a. (Creşterea productivităţii muncii).
Piaţa internaţională a forţei de muncă evoluează sub influenţa următorilor factori:
• gradul de dezvoltare economică a statelor şi implicit condiţiile de salarizare şi de trai diferite;
• amploarea investiţiilor din fiecare ţară;
• migraţia internaţională a capitalului financiar;
• politica economică adoptată în diferite ţări, primitoare de forţă de muncă superior calificată (importul de inteligenţă).
ROLUL STATULUI...

• Rolul statului pe această piaţă se manifestă nu numai ca

legislator (legi cu privire la angajarea şi salarizarea
lucrătorilor, legi cu privire la reglementarea conflictelor
de muncă, legi referitoare la protecţia socială), dar şi ca
mediator şi garant al interpretării legislaţiei muncii
(iniţiază dialogul tripartit guvern-patronat-sindicate)
 MAI MULTE DESPRE PIAȚA MUNCII...

• Piaţa contemporană a muncii este una contractuală şi participativă, în care negocierea şi

contractul de muncă au un rol important în determinarea cererii şi ofertei de muncă. De
asemenea, raportul dintre cererea şi oferta de muncă se manifestă în mod specific pe această
piaţă, permanent oferta fiind mai mare decât cererea, ceea ce determină existenţa şomajului.

• Piaţa munci este o piaţa derivată, în sensul că cererea de muncă se formează în strânsă
legătură cu cererea de bunuri şi servicii. Daca cererea de bunuri şi servicii este mare, nivelul
producţiei trebuie să se adapteze în consecinţă, iar cererea de forţă de muncă va fi şi ea la un
nivel ridicat.
 CE FUNCȚII ÎNDEPLINEȘTE PIAȚA MUNCII?

Piaţa muncii este un subsistem al economiei de piaţă, care, în procesul de dezvoltare şi funcţionare a economiei
naţionale, îndeplineşte importante funcţii de ordin economic, social şi educativ, cum ar fi:

• alocarea judicioasă a resurselor de muncă pe ramuri şi sectoare de activitate, pe profesii şi în teritoriu, în

concordanţă cu volumul şi structura cererii de forţă de muncă;

• combinarea forţei de muncă cu factorul de producţie - capital , asociere ce presupune atât complementaritatea, cât
şi substituibilitatea eficientă a acestor factori;

• formarea şi repartizarea veniturilor în societate, atât a veniturilor primare, cât şi a celor derivate;

• crearea unui cadru formativ-educativ , ce presupune măsuri, reglementări şi informaţii, în direcţia orientării,
perfecţionării şi reconversiei profesionale a forţei de muncă.

Piaţa muncii reflectă felul în care se asigură resursele de muncă pe ramuri, sectoare, profesii şi niveluri de calificare.
 MĂRIMEA OFERTEI DE MUNCĂ...

• Mărimea ofertei de muncă este diferită în timp şi spaţiu

datorită influenţei unui ansamblu de factori, între care
cei mai semnificativi sunt:

• dimensiunea salariului;

• raportul dintre utilitatea şi dezutilitatea muncii;

• necesitatea de a continua să existe salariatul şi familia

sa;

• sistemul de educaţie şi formare profesională;

• conţinutul şi durata muncii;

• securitatea ocupării.
 EVOLUȚIA ATIPICĂ A SALARIULUI...

• Oferta de muncă se comportă

atipic în raport cu preţul muncii
(salariul), așa cum este ilustrat în
figura de mai jos.

Fig. nr. 1 Evoluţia

atipică a salariului
 EFECTUL DE VENIT ȘI
DE SUBSTITUȚIE...

• Efectul de venit este raţionamentul potrivit căruia o persoană înlocuieşte timpul de muncă cu timp liber, atunci când
salariul atinge un nivel care permite posesorului muncii să aibă condiţii de viaţă apropiate de aspiraţiile sale. Efectul
de venit presupune că persoana respectivă se bucură de o putere de cumpărare mai mare, datorită unor venituri mai
mari, ceea ce îi dă posibilitatea să cumpere mai multe bunuri, inclusiv timp liber. 

• Efectul de substituţie este raţionamentul potrivit căruia o persoană salariată înlocuieşte o parte mai mare sau mai
mică din timpul său liber cu timp de muncă suplimentar care are ca efect un venit mai mare. Pe măsură ce salariul
orar creşte, anumite persoane caută să lucreze mai multe ore, aşa că fiecare oră liberă presupune un sacrificiu mai
mare. Efectul de substituire stimulează o persoană să lucreze un timp mai mare; iar efectul de venit o stimulează să
lucreze mai puţin. Mărimea relativă a acestor două efecte determină forma curbei ofertei individuale de muncă.
Indivizii hotărăsc atât asupra cantităţii de muncă pe care o oferă, cât şi asupra calităţii acesteia.
 CELE DOUĂ CATEGORII DE FACTORI...

• Oferta de muncă, în genere, are caracter relativ rigid, exprimând o piaţă a muncii cu concurenţă
totdeauna imperfectă. Acest caracter se explică prin două categorii de factori: economici, teritoriali şi
demografici, profesionali, ocupaţionali.
• Factorii economici, teritoriali privesc absenţa posibilităţilor sau dorinţei persoanelor ori familiilor
de a lucra în alt teritoriu, fără să renunţe la genul de activitate exercitat. Motivaţia acestei imobilităţi
a ofertei de muncă poate consta în: efortul bănesc pe care îl presupune schimbarea locului de muncă
în altă localitate, ataşamentul omului de mediul economico-social, chiar dacă nu are avantaje
economice, surprizele necunoscutului etc.
• Factorii demografici, profesionali, ocupaţionali privesc absenţa posibilităţilor sau dorinţei
persoanelor de a-şi schimba ocupaţia sau locul de muncă. Motivaţia acestui comportament constă în:
calificarea necorespunzătoare, slaba informare privind ocupaţiile disponibile, insuficienţa şanselor
pentru reconversia forţei de muncă, starea sănătăţii, vârsta, avantaje nonsalariale nesemnificative etc.
 CURBA CERERII DE MUNCĂ...
Activităţile care se iniţiază sau există în societate impun nevoia de
muncă, respectiv constituirea cererii de muncă, în acord cu
Fig. Nr. 2 Curba
mecanismul pieţei muncii. cererii de muncă
Cererea de muncă este o cerere derivată, rezultând din investiţiile
executate care, la rândul lor, sunt efectul unei cereri de bunuri
economice. Această afirmaţie explică de ce cererea de muncă se
exprimă prin locuri de muncă, iar fluxul ei porneşte de la firme,
instituţii spre populaţie.
Cererea de muncă nu este constantă, ci se schimbă, ca urmare a
schimbării preţurilor în economie şi a fluctuaţiilor în cererea de
bunuri economice. Cererea de muncă are o anumită elasticitate,
determinată, în mod deosebit, de disponibilitatea unor bunuri
economice care pot fi substituite. Elasticitatea cererii de muncă are
importanţă pentru deciziile privind stabilirea salariilor. Dacă cererea
de muncă este elastică, întreprinzătorii vor fi dispuşi să abandoneze
cu uşurinţă piaţa şi, din acest motiv, va fi dificil pentru posesorul
forţei de muncă de a-şi asigura mărirea salariilor.
 DE CE CEREREA DE MUNCĂ
ESTE ELASTICĂ?
• Cererea de muncă este elastică în mai multe situaţii:
• dacă cererea pentru produsul final va fi elastică;
• dacă munca poate fi înlocuită cu altă muncă;
• dacă alţi factori de producţie (îndeosebi capitalul) pot fi înlocuiţi cu muncă;
• dacă costurile datorate muncii reflectă o parte mare din costurilor totale.
• Cererea de muncă depinde de dinamica cererii de bunuri economice în condiţiile tehnice şi organizatorice predominante, ca şi de intenţiile
sigure ale întreprinzătorilor, manifestate ca stoc şi/sau flux bănesc, care se întâlnesc cu un stoc şi/sau flux de servicii reprezentând oferta. Într-un
model foarte simplificat, se stabileşte cu acest prilej un raport juridico-economic între proprietarul muncii şi proprietarul de capital. Un astfel de
raport este complex şi se realizează, de regulă, prin intermediari ca: sindicate şi manageri, care fixează preţul muncii (salariul), prin diverse
compromisuri
• Salariul reprezintă preţul muncii. De asemenea, el reprezintă un venit fundamental. Pe piaţa muncii oferta de muncă se referă numai la munca
remunerată cu salariu. Alte tipuri de cerere de muncă nu fac obiectul acestei pieţe specifice.
• Analiza pieţei muncii şi salariul în ţara noastră se poate realiza ţinând seama de următoarele relaţii: muncă-proprietate; muncă-competiţie;
muncă-putere publică.
• Procesul de reforme declanşat la începutul anului 1990 urmăreşte, în esenţă, crearea unei economii cu piaţă concurenţială prerformantă şi
durabilă, în cadrul căreia piaţa muncii are un rol primordial, reflectând problematica muncii ca fiind mai întâi individuală şi apoi socială.
 STAREA PIEȚII MUNCII...

• Starea pieţei muncii se caracterizează prin mai multe trăsături, cum sunt:
• Resursele de muncă au cunoscut evoluţii divergente. Ele sunt, în general, relativ constante, cu o uşoară tendinţă de
creştere temporară, ca pondere în populaţia totală, în timp ce populaţia ocupată s-a redus considerabil. Rata şomajului a
crescut, astfel că, pe fondul unor resurse de muncă relativ constante, ea se modifică nu atât pe seama ocupării, cât pe
seama ieşirii de sub incidenţa legală a perioadei de şomaj.
• Raportul dintre populaţia ocupată, salariaţi şi pensionari influenţează echilibrul pieţei muncii într-o proporţie
importantă, ţinând seama de principiul potrivit căruia pensiile sunt plătite prin contribuţiile celor care lucrează. Raportul
dintre numărul mediu de pensionari şi şomeri, pe de o parte, şi populaţia ocupată şi numărul de salariaţi, pe de altă parte,
exprimă presiunea ce se manifestă asupra veniturilor celor care lucrează sau rata de dependenţă. Aceasta presupune ca
relaţia dintre productivitatea muncii şi salariu să fie apreciată mai complex, luând în calcul şi ajutoarele de şomaj şi
contribuţiile la pensii.
• Restructurarea ocupării este specifică austerităţii şi nevoii de contracarare a recesiunii şi inflaţiei. Aceasta înseamnă
că restructurarea ocupării în România s-a înfăptuit nu prin substituţia firească dintre muncă şi capital pe calea
investiţiilor şi, deci, nu s-a realizat o restructurare competitivă de dezvoltare economică
• Ramurile care au cunoscut o restructurare a ocupării mai puternică sunt acelea unde se înregistrează o productivitate
scăzută sau sunt consumatoare directe de P.I.B. şi valoare adăugată. Dintre aceste ramuri, unele vor putea contribui în
perspectivă la creşterea valorii adăugate.
 SEGMENTAREA PIEȚEI MUNCII...

• În condiţiile actuale, se manifestă o tendinţă de segmentare a pieţei muncii, în ţările dezvoltate

economic, care se întemeiază pe adâncirea diviziunii muncii sociale, pe variaţiile cererii şi ofertei
economice, pe nivelul de organizare sindicală a lucrătorilor etc. În acest sens, se disting următoarele
două segmente de piaţă:

• piaţa primară, care include angajările în întreprinderi de talie mare, care beneficiază de multe ori de
poziţii de monopol sau oligopol, cu o productivitate ridicată, puternic sindicalizate, şi unde salariile
sunt şi ele mari, iar condiţiile de muncă bune.

• piaţa secundară, care se referă la forţa de muncă angajată în întreprinderi de talie mică, confruntate cu
o puternică concurenţă, unde nu există sindicate şi în care salariile sunt mici sau instabile, iar locurile
de muncă nesigure.
 FUNCȚIILE PIEȚEI MUNCII...

În funcționarea oricărei economii, piața  muncii  îndeplinește o serie de funcții:

• a asigura alocarea  resurselor de  munca în concordanță cu volumul  și structura cererii
de muncă;
•  îndeplinește o funcție productivă ce asigură combinarea  a doi factori de producție,
capitalul și munca, ce se afla în proprietatea unor agenți economici diferiți;
• altă funcție este cea distributivă, deoarece  prin  mecanismele ei influențează modul de
formare și repartizare a veniturilor specifice pentru factorii de producție combinați:
salariul și profitul.
• Pe  lângă aceste funcții piața  muncii mai îndeplinește și unele funcții de natură mixta,
economico-sociale, prin intermediul cărora contribuie  la asigurarea de locuri  de muncă,
la protecția socială, ș.a.m.d., cât și la orientarea profesională , la
reconversia, recalificarea și la reintegrarea mâinii de lucru.
 RESURSELE DE MUNCĂ EXISTENTE...
• Resursele de munca existente la un moment dat in societate exprima numarul persoanelor capabile de munca,
respectiv acea parte a populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii permit sa desfasoare
o activitate utila. 
• Volumul resurselor de munca (RM)  se determina pe baza urmatoarei relatii:
•            RM=PVM-PVMIM+PAVML; unde: 
•        PVM=populatia cuprinsa in limitele varstei de munca;
•        PVMIM= populatia cuprinsa in limitele varstei de munca, dar inapta de munca;
•        PAVML= populatia din afara limitelor varstei de munca, dar care lucreaza.
• Numarul populatiei in limitele varstei de munca (PVM) determina in mod hotarator nivelul si structura resurselor de
munca si cuprinde totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta de intrare si varsta de iesire din
activitate.
• Limitele de varsta intre care o persoana se considera ca poate participa la activitatea sociala se stabilesc prin
legislatia fiecarei tari. In Romania, in prezent, limitele varstei de munca sunt 16-59 ani pentru barbati si 16-54 ani
pentru femei. Avand in vedere ca in statisticele nationale limitele de varsta de intrare si/sau de iesire sin activitate
sunt diferite, in comparatiile internationale trebuie utilizate limite standard.
 LIMITELE VÂRSTEI DE MUNCĂ...

• Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare economica a fiecarei tari. Astfel,
in tarile mai putin dezvoltate limita minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate
din punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a prelungirii duratei scolii
obligatorii), existand si posibilitatea ca limita maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata
mai mare a acestei tari).
Pentru caracterizarea resurselor de munca se folosesc urmatorii indicatori:
• populatia apta de munca – se determina ca diferenta intre numarul total al populatiei in varsta de
munca si numarul populatiei cuprinse in limitele varstei de munca, dar incapabila de munca;
• resursele de munca disponibile – exprima potentialul de munca care poate fi folosit in activitatea
economico-sociala si se determina scazand din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de
munca cuprinsa in procesul de invatamant si militarii in termen;
•  populatia potential activa – cuprinde populatia  in varsta de 15-64 ani si exprima, intr-o forma
generala, resursele de munca; acest indicator poate fi folosit in comparatiile internationale.
 SPECIFICUL PIEȚEI MUNCII...

• Deoarece pieta muncii se bazeaza pe intalnirea cererii cu oferta de munca, a studia specificul
acesteia presupune analizarea sa la nivelul cererii si ofertei. Astfel, se desprind urmatoarele
caracteristici ale pietei muncii:
• este neomogena, neunitara si segmentata
• cea mai rigida
• cea mai organizata si reglementata
• are deviatia cea mai mare de la piata perfecta
• se bazeaza pe contract si negociere
• statul are o implicare directa in piata muncii, prin puterile sale (legislativa, executiva si
juridica)
• pretul de echilibru se formeaza prin reducerea ofertei acceptate si diminuarea cererii
• are o predispozitie pre conflict
 ECHILIBRUL PIEȚEI MUNCII...

•  In scopul realizarii unui nivel optim al dezvoltarii economico-sociale, se realizeaza o diviziune pe sfere, ramuri si subramuri de activitate si pe
teritoriu a resurselor, fie acestea umane, materiale sau financiare, urmarindu-se utilizarea acestora cu maximum de eficienta economica, astfel
incat sa se mentina un echilibru intre nevoi si resursele disponibile.

•           Realizarea starii de echilibru pe piata muncii presupune o rationalizare a fortei de munca, astfel incat exploatarea resurselor umane sa se
faca eficient, nu abuzi, in scopul realizarii unui nivel ridicat al productivitatii muncii.

• Factorii cei mai importanti care modeleaza echilibrul pe piata muncii sunt cererea si oferta de munca, astfel ca un rol seminificativ il are relatia
dintre ofertantul de loc de munca (angajatorul) si cel care cere locul respectiv (angajat sau muncitor), relatie care, in scopul satisfacerii nevoilor
celor doua componente ale sale, se concentreaza pe „obiectul de schimb” (munca) si valoarea sa (salariul). Astfel, salariul poate fi privit ca un
element foarte important in mentinerea echilibrului pe piata muncii, prin reglarea raportului cerere/oferta de munca.

•            Reglarea echilibrului pe piata muncii implica astfel mai mult decat un nivel optim de salarizare; de altfel, existenta unor fenomene
considerate negative, precum somajul, nu trebuie exclusa, ci din contra, trebuie acceptata si tratata ca o parte a pietei muncii, parte care la
randul ei determina alte actiuni de pe piata, precum gradul de ocupare sau nivelul salariului. Legat de nivelul salarizarii, somajul este dependent
de acesta, ca factor determinant in motivatia muncii.
 MOTIVAȚIA MUNCII...

• Orice activitate umana presupune un scop, o motivatie de atinge acel scop si mijloecele umane si
materiale prin care se realizeaza. Factorul care determina motivatia muncii este cel uman, nucleul in jurul
caruia se determina nivelul de obtinere a eficientei in procesul de munca, acesta fiind in stransa legatura
cu nivelul de salarizare. Pentru a avea un sistem de lucru eficient, trebuie sa fie luate in considerare si alte
aspete, cum ar fi asigurarea unui mediu de lucru favorabil, facilitati de transport, asigurari sociale, dar si
aspecte legate de incadrarea angajatului intr-un mediu profesional si social. Cu privire la acestea, George
Mayo concepe o teorie „a relatiilor umane”, care explica cum oamenii implicati in procesul de munca
urmaresc, pe langa recompensa materiala evidenta, o recompensa profesionala si sociala, care reprezinta
un stimul important in munca.
•          Exista mai multe forme de motivatie a muncii, ce reprezinta ansamblul modalitatilor de orice natura
prin care sunt stabilite strategii privind orientarea comportamentului uman in procesul muncii, in vederea
satisfacerii trebuintelor umane. Astfel, prin studierea categorilor de trebuinte care determina anumite
forme de motivatie in scopul realizarii lor, se pot observa 4 tipuri: economica, profesionala, profesionala
si morala. In oricare forma, motivatia cuprinde doua aspecte, respectiv motivele si recompensele,
caracterizate prin ceea ce dorim si ceea ce obtinem, referitor la procesul de munca.
 MOTIVAȚIA MUNCII...
•  In detaliu, exista trei criterii dupa care se poate caracteriza motivatia muncii, si anume:
• natura recompenselor
• sursa care genereaza motivele si recompensele
• gradul de implicare a cunoasterii si a afectivitatii
• In raport cu primul criteriu, intalnim doua tipuri de motivatie: pozitiva si negativa. Cea pozitiva
presupune stimularea efortului sau rezultatelor prin recompensarea unor efecte pozitive inregistrate
anterior, iar motivatia negativa are in vedere sanctionarea rezultatelor negative obtinute. Amandoua
tipurile de motivatii au insa limite, astfel ca trebuie luate in considerare rezultatele care se pot obtine in
cazul aplicarii lor, pentru a satisface atat angajatorul, cat si angajatul, pastrand o relatie de lucru eficienta.
•  In raport cu sursa care genereaza motivele si recompensele, exista motivatia intrinseca, determinata de
obiective individuale pentru realizarea dorintelor si ambitiilor individului si motivatia extrinseca, bazata
pe elemente din exteriorul procesului de munca, ce determina implicarea unei persoane in acesta.
• In final, referitor la gradul de implicare afectiva si a cunoasterii, se disting motivatia cognitiva, care
implica creatie, cunoastere si inovatie si motivatia afectiva, care presupune dorinta de incadrare a
individului intr-un anumit nivel de performanta.
 CRITERII DE CLASIFICARE A PIEȚEI MUNCII...

1. Dupa cadrul (locul) desfasurarii relatiilor de schimb se distinge: piete locale, regionale, nationale, internationale si piata mondiala.
• La nivel local, in  Romania, piata muncii este reglementata si supravegheata prin  intermediul Oficiilor de   forta de munca si somaj si
a punctelor de lucru organizatiilor   mai mici a oficiilor de forta de munca si somaj. La nivelul judetean si actorul principal care
reglementeaza cadrul legal in care se manifesta  fenomenele si procesele pe piata muncii il reprezintata de agentiile pentru ocupare si
reconversie profesionala.
• La nivelul regional si national actorii implicati in administrarea pietei muncii sunt diferitele agentii de plasare a fortei de munca,
precum si diferitele organizatii guvernamentale si neguvernamentale.  Insa principalul  organism care supravegheaza si reglementeaza
desfasurarea activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.
• Economia mondiala consta din (toate) economiile nationale autonome si specializate, legate intre ele prin schimburi de bunuri
materiale si servicii.
• Piata mondiala reflecta totalitatea relatiilor in legatura cu schimbul  de marfuri corporale sau incorporale intre tari, relatii devenite
obligatorii si permanente pentru existenta  acestora. Notiunea respectiva are deci un sens economic si nu unul geografic, politic sau
religios.
• ·        Existenta unor resurse naturale diferite de la o tara la alta (ca potential general si ca marime relativa rezulta din corelatia cu
populatia) a facut posibila si necesara specializarea tarilor in functie de resursele detinute. Aceasta la randul ei, a condus la
“exportul” de capital uman ce depaseste o parte din cererea interna si, ca efect al acestuia, s-a impus nevoia de a importa capital
uman necesar in anumite domenii ale activitatii.
CRITERII DE CLASIFICARE A PIEŢEI MUNCII...

2. Distingem  dupa forma de proprietate: sectorul public, sectorul privat si sectorul mixt.

• Sectorul public reprezinta forta de munca ocupata in proprietatea statului central, in proprietatea
administratiilor locale, precum si persoanele angajate in intreprinderile cu capital integral al statului.
• Sectorul privat-particular este format din proprietatea individuala, individual-asociativa, privat-
particulara de familie, privat asociativa. Forma principala actuala de proprietate este cea privat-
asociativa, organizata sub forma unor proprietati de capital, in care proprietarii, fie ca utilizeaza
salariati nonproprietari, fie ca ei insisi sunt participanti la activitatea economica.
• Sectorul mixt consta din combinarea ambelor forme de proprietate: publica si privata.
• Permanenta competitie intre formele de proprietate se manifesta in participarea lor la procesul
concurential general. In baza acestui proces, ponderea si rolul diferitelor forme de proprietate se
modifica in functie de dezvoltarea generala a tarii, de optiunile politice ale popoarelor. Oricum, sensul
pozitiv al evolutiilor respective, al modificarii diferitelor forme de proprietate este dat de progresul
economico-social, de progresul factorilor de productie si de eficienta folosirii lor
 CRITERII DE CLASIFICARE A PIEŢEI MUNCII...

3.Alta clasificare ar fi cea dupa sectoarele in care se desfasoara activitatea economica

•   Distingem trei sectoare si anume: primar, secundar si tertiar. Acestea se impart la randul lor in mai multe
ramuri de activitate si anume: ramura agricola, cea industriala si serviciile economice din Romania.       
• Principalele categorii de activitati sunt urmatoarele: agricultura,  silvicultura  si exploatarea forestiera;
industriala si anume cea extractiva, prelucratoare, energie electrica si termica; constructii; comert si turism;
transport, depozitare, posta de telecomunicatii; activitati financiare, bancare si de asigurari; tranzactii
imobiliare si de servicii; administratie publica; invatamant, sanatate si asistenta sociala; alte activitati ale
economiei nationale
• Se remarca  clasificarea in functie de structura si specializarea personalului pe meserii si profesii si anume:
muncitor, miner, electrician, profesor, inginer, economist etc.
• In general, in functie de nivelul de pregatire al salariatilor si efortul pe care il depun in activitatea pe care o
desfasoara, proprietarii ii remunereaza pe acestia.
CRITERII DE CLASIFICARE A PIETEI MUNCII...

4. Dupa gradul de organizare a ofertei de munca distingem doua tipuri de piete si

anume: piata muncii  sindicalizata si piata muncii nesindicalizata.
• ·        Pe piata muncii sindicalizata, unele decizii privind oferta de munca sunt luate in
mod colectiv. Sindicatele incheie contracte colective de munca in care este prevazut
adeseori cine poate ocupa un anumit post si care sunt conditiile de lucru. De asemenea,
sindicatele pot hotari  declansarea unei greve, retragerea completa a ofertei de munca cu
scopul de a ajunge la o intelegere mai buna cu patronatul.
• ·        Pe piata muncii nesindicalizate, angajatii nu sunt reprezentati in negocierea
conditiilor de munca si al salarizarii. De aceea, pot aparea anumite discriminari salariale
intre angajatii care sunt reprezentati sindical si cei nereprezentati sindical, chiar daca
munca prestata de acestia este identica.
 CONCLUZIE..

•  În concluzie putem spune că funcționarea pieței muncii necesită punerea

în mișcare într-o maniera specifică a ofertei de muncă, ținându-se seama
de gradul redus de mobilitate al acesteia. Acest grad redus de mobilitate
decurge din influența variabilelor independente care țin de demografie, de
dezvoltarea culturală a omului, de sedentarismul specific al unor persoane,
de obligațiile familiale etc. Asemenea influențe fac ca oferta de muncă să
se modifice și ea la intervale lungi de timp și în mod inegal.
 BIBLIOGRAFIE...

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Pia%C8%9Ba_muncii_(economie)
• https://piatamuncii.md/ro/blog/ce-inseamna-piata-muncii-pentru-o-tara-in-tranzitie-ca-moldova
• Florica Ştefănescu, Economie contemporană - note de curs (Piaţa şi concurenţa)
• https://administrare.info/economie/3154-factorii-de-influen%C5%A3%C4%83-ai-pie%C5%A3ei-muncii
-tr%C4%83s%C4%83turile-pie%C5%A3ei-muncii
• https://www.scritub.com/economie/Piata-Muncii1431841115.php
• Şerban Olah, Sociologie economică – note de curs (curs 7: Piaţa)
• https://conspecte.com/macroeconomie/piata-muncii.html
• https://sites.google.com/site/stiinteeconomiceects/home/stiinte-economice---ects/microeconomie/piata-m
uncii--referat
• Dicţionar de Sociologie, coord. Cătălin Zamfir, Lazăr Vlăsceanu, ed. Babel, Bucureşti, 1993