Meserii Tradiționale.

LICEUL TEORETIC ,,MIHAI EMINESCU”, ORAȘUL CAHUL

AUTOR: GALAVSCHI SIMION, CLASA A VIII-A ,,D’’
EVALUAT: CAPIȚĂ TAMARA
ELLABORAT ÎN ANUL 2022
 CUPRINS...

 Ce este meșteșugul? (3)

 Lista de meserii tradiționale... (4)
 Meserii tradiționale care au devenit familii... (5)
 Ce este fierăritul? (6)
 Ce instrumente folosește un fierar? (7)
 Mai multe despre meseria de fierar... (8)
 Cel mai bun fierar... (9)
 Mai multe despre Iosif Tokodi – cel mai iscusit fierar... (10)
 Cel mai bun fierar – Iosif Tokodi... (11)
 Concluzie... (12)
 CE ESTE MEȘTEȘUGUL?

 Meșteșugul înseamnă deopotrivă meserie, profesiune, dar și

pricepere, îndemânare, abilitate, talent. Principalele îndeletniciri
care au constituit din timpuri străvechi resursele de trai ale
omului – vânătoarea, pescuitul, păstoritul și agricultura – au
generat și modelat o serie întreagă de ramuri tehnice din care au
luat naștere în decursul vremii felurite meserii.
 Meșteșugurile, indiferent de natura lor, îmbină spiritul practic
cu nevoia de frumos si simțul estetic manifestat de om în
dezvoltarea lui. „Filosofia” ce se ascunde în spatele produselor
meșteșugărești autentice, fac trimitere la valori perene precum
bunătatea, iubirea aproapelui, răbdarea, credința sau
comuniunea dintre toți și toate.
 LISTA DE MESERII TRADIȚIONALE...

 Olăritul
 Țesutul
 Cusutul
 Dogăria
 Sculptura în lemn
 Tâmplăria
 Pietrăritul
 Cojocăria
 Cizmăria
 Curelăria
 Fierăritul
 Etc.
Meserii tradiționale care au devenit familii...

 Pădurar - familia Pădurarul

 Brutar – familia Brutarul
 Cojocăritul – familia Cojocaru
 Cioban – familia Ciobanu
 Lemnar – familiar Lemnaru
 Olar – familia Olarescu
 Pescar- familia Pescariu
 Croitor – familia Croitorul
 Rogojinari – familia Rogojinaru
 Blănar – familia Blănaru
 Etc.
CE ESTE FIERĂRITUL?

 Fierăria reprezenta meșteșugul prin care se realizau produse cu

diverse utilități, ca de exemplu unelte pentru muncile agricole din
gospodării (brâzdarele și cuțitele plugurilor, coasele, secerile,
hârleții, sapele), obiecte de uz comun (lacăte, chei, gratii pentru
ferestre, cuțite, cuie, mânere de uși) și alte ustensile și utilaje
cotidiene pentru gospodării. De asemenea, fierăria asigura și
producerea armelor (săgeți, topoare, sulițe, dar și diverse părți ale
armurilor purtate de soldați), a pieselor de harnașament (pinteni,
rozete, potcoave, zăbale) și a uneltelor de uz meșteșugăresc (tesle,
scoabe, foarfeci, diverși clești etc.).
 Prelucrarea fierului reprezintă o îndeletnicire străveche a
poporului român, chiar mai veche decât primele menționări ale ei
în primele izvoare scrise, ajungând să reprezinte în perioada
medievală al doilea meșteșug important.
 CE INSTRUMENTE FOLOSEȘTE
UN FIERAR?
 Forja
 Nicovală
 Ciocane
 Clește
 Accesorii
 Un magazin complet are nevoie de mult mai mult decât setul de instrumente de bază. Așadar,
includeți o bancă solidă de lucru, hardies asortate - dalta sau blocuri de nicovală care se potrivesc
soclului pătrat pe chipul unui nicovală - menghina unui fierărie aspră, roți de șlefuit și lustruit,
instrumente de măsurare, ferăstrău și burghie în timp ce începeți cariera. Cea mai mare parte a
setului de instrumente al unui smith poate fi făcută manual, însă cumpărând echipamente avansate,
cum ar fi swage de sus și de jos - utilizate pentru modelarea și îndreptarea stocului lung -
sau instrumente de modelare pentru imprimare decorativă ar putea fi mai înțelept decât să încercați
să vă produceți lucrări perfecte
 Mai multe despre meseria de fierar...

 Meseria de fierar sau de făurar, cum i se mai zicea, este o meserie grea și, adesea, periculoasă.
Materia primă se regăsea în minereul de fier, care era dus în atelierele de fierărie. Fierarul
prelucra fierul în stare incandescentă. Temperatura la care trebuia adus metalul era de peste
1.000 de grade și se realiza într-o forjă, apoi acesta era prelucrat cu ajutorul unor instrumente
destul de primitive – nicovala, cleștele de fierărie, ciocane de diverse dimensiuni, dalte, pile de
oțel și alte unelte din dotarea fierăriei. Meșterul trebuia să aibă, pe lângă îndemânare, și
rapiditate. De aici a rămas și expresia bate fierul cât e cald!
 Orașele erau pline de astfel de ateliere. Dacă la începuturile ei fierăria realiza întreg procesul, de
la extragere până la forjarea metalului, cu timpul s-a ajuns și aici la o diviziune a muncii. Apar
potcovarii care, pe lângă potcovitul animalelor, mai confecționau și obiecte pentru uz casnic,
meșteșugarii căldărari, meșteșugarii de lacăte și sârmă, meșteșugarii armurari și exemplele pot
continua. În prezent, fierarii aproape au dispărut. Cei care au rămas nu au cui să mai transmită
această meserie.
 CEL MAI BUN FIERAR...

 Iosif Tokodi, unul dintre cei mai buni fierari pe care i-a avut Lugojul, își deapănă amintirile:
 „M-am născut în 1942, la Lugoj. Erau vremuri grele. Războiul, cu toate relele sale, chinuia populația civilă.
Bărbații plecau pe front, iar familiile rămase făceau față cu greu nevoilor zilnice. Anii copilăriei au fost și ei
marcați de greutățile vremurilor, așa că la 15 ani am ajuns ucenic la fierăria lui Hațegan. După un an, m-am
mutat la Ion Guțu, un alt fierar, unde am și terminat ucenicia. Am fost coleg cu Bunea, care a avut atelier pe
strada Timișoarei. Asta era prin 1957. Aveam mult de lucru. Cel mai solicitat eram să fac topoare. Le făceam din
foaie de arc, apoi le ascuțeam și le căleam. Eram tare priceput în treaba asta. Lumea zicea că sunt cel mai bun.
Un topor făcut de mine n-avea moarte. Puteai să tai și piatră cu el. Aveam materiale bune și stăpâneam o tehnică
specială de călire. Potcoavele cailor făcute de mine țineau până se toceau, dar nu se dezlipeau din copita calului.
Toți căruțașii din oraș, Schlier, Luca și mulți alții, numai la mine veneau. Am făcut și sfredele care se foloseau la
plantarea pomilor. Făceau cu ele găuri în pământ. Erau, bineînțeles, manuale, dar de mare ajuor pentru
pomicultori. Plantatul mergea mai repede. Alte unelte pe care le făceam în atelier erau grapele și plugurile. Le
făceam noi sau reparam pe cele vechi. Era nevoie de ele la munca câmpului. Uneltele astea nu se produceau pe
scară industrială, ca astăzi. “
 MAI MULTE DESPRE IOSIF TOKODI –
CEL MAI ISCUSIT FIERAR...
 ..Am avut o viață zbuciumată. Femeile care au trecut prin viața mea m-au ruinat. Am pierdut și
casa. Mi-a luat-o banca, așa că a trebuit să mă mut la o rudă. Am luat cu mine o parte din
fierărie, dar asta e prea puțin din ce am avut cândva. Am rămas singur. Am două fete, una este
în Germania, alta în Austria. Mi-am îngropat două neveste, altele mai trăiesc, dar nici eu nu știu
pe unde-s. Meseria de fierar a murit și ea și nimeni nu poate să o readucă la viață. Este foarte
greu să trăiești astăzi, practicând un meșteșug aproape uitat de lume. Nu poți face lucruri mari,
de exemplu garduri, porți de intrare sau balustrade, cum se făceau înainte, doar nituite, prin
tehnicile tradiționale, pentru că sunt puțini oamenii care pot plăti așa ceva. Asta este deja artă și
costă. Plus că în meseria asta durează mult să faci ceva. Astăzi, lumea se grăbește, nu știu unde.
Fuge spre niciunde. Nimeni nu mai are răbdare. Pe lângă toate acestea, în ziua de azi, nu se
găsesc ucenici care să vrea să preia meseria și să o ducă mai departe. Reînființarea unor școli
profesionale nu cred că ar fi o soluție, pentru că nu se știe dacă ele ar prezenta un interes pentru
tinerii zilelor noastre și nici dacă societatea ar mai avea nevoie de fierari. Fierăria, după părerea
mea, ar putea reînvia doar ca o formă de artă. Poate doar așa ar mai avea o șansă”
CEL MAI BUN FIERAR – IOSIF TOKODI...
 CONCLUZIE...

 În prezent, meșteșugarii fierari sunt din ce în ce mai rar întâlniți, chiar și în spațiul
rural. Meșterii care au mai rămas se confruntă cu aceeași situație ca și cei care
practică alte tipuri de meșteșuguri, generațiile tinere nu mai sunt interesate să
învețe astfel de meserii, obiectele realizate de ei nu au o piață de desfacere prea
mare etc. În acest context, reglementarea sectorului meșteșugurilor tradiționale ar
reprezenta un pas important în vederea creării cadrului adecvat păstrării și
dezvoltării acestora, mai ales ca expresie a identității culturale și sociale a
comunităților românești.

 Ca concluzie, trebuie să prețuim meșteșugurile care au rămas, deoarece ele fac

parte din istoria noastră.
MULȚUMESC PENTRU
ATENȚIA ACORDATĂ!