ELEMENTE DE MECANICA ROCILOR.

Curs 4. Clasificarea masivelor

de rocă
Generalităţi
Ce sunt rocile?

• Definiţie:
Rocile – asociaţii de minerale

Rocile – constituie partea solidă a

scoarţei terestre- LITOSFERA
Generalităţi
Ce sunt masivele de roca?

• Definiţie:

Masivele de Rocă –
structuri compuse din blocuri de
rocă separate de discontinuităţi
sau rosturi
Clasificarea masivelor de rocă
A. DUPĂ NATURA MINERALOGICĂ A
PARTICULELOR:

▫ Roci monominerale: - din particule de acelaşi fel

 gipsuri
 marmure
 calcare

▫ Roci poliminerale: - din minerale diferite

 granitul
 gneisul
 micaşisturile
Clasificarea masivelor de rocă

B. DUPĂ CRITERIUL GENETIC:

▫ Roci magmatice (eruptive): - din magme

 Roci magmatice intrusive (abisale)

 Roci magmatice hipoabisale
 Roci magmatice efuzive sau vulcanice
Clasificarea masivelor de rocă
B. DUPĂ CRITERIUL GENETIC:
▫ Roci sedimentare: - din depuneri

 După provenienţă
▫ Terigene: gresii, conglomerate – stabile la apa

▫ Organogene: calcare, dolomite- sunt fisurate (permit

apa)

▫ Halogene: gipsul, anhidritul, sarea gemă- stabilitate

redusă: se dizolvă în apă
Clasificarea masivelor de rocă
B. DUPĂ CRITERIUL GENETIC:

▫ Roci metamorfice: - din transformarea rocilor

eruptive sau sedimentare

 Şisturi cristaline sau roci cristalofiliene: filitele,

şisturile, micaşisturile, gneisele

 Roci de însoţire: cuarţitele, milonitele, amfibolitele

Ce sunt discontinuităţile

• discontinuităţile (rosturi), - rupturi sau separaţii

de natură geologică ce întrerup continuitatea
masivului de rocă.

• forme plane şi constituie zone cu rezistenţe

mecanice mai slabe.
Tipuri de discontinuităţi

• Discontinuităţile:
• din punct de vedere al genezei pot fi:

- discontinuităţi primare

- discontinuităţi secundare
Discontinuităţi primare
Discontinuităţi secundare
▫ sunt rezultatul deformaţiilor rocii

▫ apar prin întinderea straturilor sau plăcilor în lungul

stratificaţiei sau şistuozităţii, la încovoierea acestora

▫ sunt de tipul fisurilor şi sunt perpendiculare pe

stratificaţie sau şistuozitate

▫ distanţa dintre fisuri este decimetrică, rar distanţele lm

▫ deschiderea fisurilor este redusă, uneori fiind invizibilă cu

ochiul liber
 Reprezentarea discontinuităţilor

• Discontinuitatea este plană

• Urmă: dreapta de intersecţie

dintre planul discontinuităţii şi
un plan orizontal de referinţă

• b- azimutul
• a- altazimutul
• ɵ - căderea sau înclinarea
Clasificarea masivelor de rocă

• Clasificarea TERZAGHI - 1946

• Clasificarea RQD – Deere -1964;
• Clasificarea RSR – Wickham - 1972;
• Clasificarea RMR - Bieniawski - 1973;
• Criteriul Q – Barton - 1974.
Clasificarea TERZAGHI
• Categoriile de rocă sunt definite pe baza unui sistem descriptiv:
▫ rocă intactă- nu conţine rosturi sau fisuri

▫ rocă stratificată- formată din straturi individuale, cu

rezistenţă redusă în lungul suprafeţelor de separaţie

▫ rocă moderat fragmentată- străbătută de rosturi şi fisuri,

pereţii verticali ai excavaţiilor nu necesită sprijiniri

▫ rocă fragmentată în blocuri- formată din volume de rocă

nealterată integral, pereţii verticali ai excavaţiilor necesită
sprijiniri
Clasificarea în funcţie de indicele RQD
• Indicele RQD (Rock Quality Designation) a
fost propus de Deere în 1964 (Deere, 1968) şi se
bazează pe analiza carotelor recuperate din foraje de
studii

• Indicele de recuperare

• Modulul de fracturare MF
▫ lungimea care este depăşită ca valoare de 50 % din
fragmentele recuperate
Analiza recuperării unui foraj carotat

• tronson de foraj carotat de 5 m

• suma lungimii fragmentelor

recuperate este de 470 cm

• suma lungimii fragmentelor

recuperate mai lungi de 10 cm
este de numai 365 cm

• Recuperajul: IR = 94%

• RQD= 73%.
 Clasificarea RSR
(Rock Structure Rating)
• propusă de Wickham (1972)
• ţine cont de 3 parametri caracteristici:

• A- geologia
• B- geometria blocurilor
• C- infiltraţiile şi starea rosturilor

• RSR=A + B + C
RSR=A +B +C
RSR=A +B +C

Valoarea maximă pentru RSR este 100.

 Clasificarea RMR
(Rock Mass Rating)
• propusă de Bieniawski (1974)
Ţine cont de 5 parametri caracteristici:

• rezistenţa la compresiune uniaxială a rocii intacte

• indicele RQD
• interspaţiul dintre rosturi (discontinuităţi)
• caracteristicile rosturilor (rugozitate, alterarea
feţelor, deschidere, material de umplutură)
• prezenţa apei subterane
 Clasificarea Q
• propusă de Barton (1974)
• ţine cont de 6 parametri caracteristici:

• indicele RQD
• numărul de familii de rosturi (Jn);
• rugozitatea pereţilor discontinuităţilor cu efect direct asupra
stabilităţii (Jr)
• gradul de alterare al pereţilor discontinuităţii şi eventual
prezenţa umpluturii (Ja)
• prezenţa apei (Jw)
• factorul de relaxare a eforturilor (SRF)
• Pentru numărul de familii de rosturi valorile numerice ale indicelui parţial
Jn se atribuie pe baza inventarului discontinuităţilor din amplasament:

• Rocă cu foarte puţine rosturi (N1) Jn = 0,5 … 1,0

• O familie de rosturi (N2,a) Jn = 2
• O familie de rosturi însoţită de rosturi rare pe alte direcţii (N2,b) Jn = 3
• Două familii de rosturi (N3,a) Jn = 4
• Două familii de rosturi însoţite de rosturi rare pe alte direcţii (N3,b) Jn = 6
• Trei familii de rosturi (N4) Jn = 9
• Patru sau mai multe familii de rosturi însoţite de rosturi şi pe alte direcţii
care fragmentează masivul în blocuri de dimensiuni reduse (N5) Jn = 15
• Rocă foarte fracturată Jn = 20
• Pentru rugozitatea pereţilor valorile numerice ale indicelui
parţial Jr se atribuie în funcţie de continuitatea şi aspectul feţelor
rostului:

• Rosturi discontinue Jr = 4
• Rosturi neregulate, ondulate Jr = 3
• Rosturi lise, ondulate Jr = 2
• Rosturi spălate, ondulate Jr = 1,5
• Rosturi plane, neregulate Jr = 1,5
• Rosturi plane, lise Jr = 1,0
• Rostrui plane, spălate Jr = 0,5
Concluzii
• RQD, RMR şi Q
• sunt frecvent utilizate pentru cuantificarea unor parametri caracteristici ai rocii
• pentru alegerea unor soluţii constructive de fundare sau de sprijinire a
excavaţiilor.

• Indicele RMR serveşte direct pentru aprecierea modulilor de deformaţie a

masei de rocă
• Indicii RQD şi RMR sunt adesea folosiţi pentru caracterizarea deformabilităţii
amplasamentelor sub formă de corelaţii între modulii de deformare, modulii de
elasticitate ai rocii intacte şi indicii respectivi.

• Indicele RMR şi factorii care definesc indicele Q sunt utilizaţi pentru aprecierea
rezistenţei la forfecare a rocii şi/sau a discontinuităţilor rocii.

• Rezistenţa masei de rocă este dependentă de indicii RMR şi Q, în funcţie de care se

exprimă parametrii caracteristici ai unor criterii de cedare cu largă utilizare.

• Clasificarea masivelor de rocă serveşte nemijlocit îa stabilirea necesarului de sprijinire

a excavaţiilor subterane.
Bibliografie
• Dan Stematiu- Mecanica rocilor pentru
construcţii subterane, Ed. Matrix Rom
Bucureşti, 2003
• Szechy, K., – The art of Tunneling, Ed.
Academiei, Budapesta, 1971
• Teodorescu, T., Tuneluri, Ed. Tehnica,
Bucureşti 1977
• Köllő, G., Tuneluri si Metropolitane,
Tipografia Incitato, 2004
Vă mulţumesc !!!!!!!