Versiune imprimabila: Broasca testoas a cea fermecata

Page 1 of 5
Imprima povestea!

Broasca testoasa cea fermecata

A fost odata ca niciodat a; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cnd facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cnd se bateau ursii n coade; de cnd se luau de gt lupii cu mieii de se sarutau, nfratindu-se; de cnd se potcovea puricele la un picior cu nouazeci si noua de oca de fier si s-arunca n slava cerului de ne aducea povesti; De cnd se scria musca pe parete, Mai mincinos cine nu crede. A fost odata un mparat, si el avea trei feciori. Cnd le-a venit si lor vremea de nsuratoare, le-a zis mparatul: - Dragii mei copii, v-ati facut mari; mergeti de va cautati ursitele, ca s a intra ti si voi n rndul oamenilor. - Vorbele tale, tata, sunt pentru noi ca o icoana la care ne nchinam, raspunsera copiii si, dupa ce i sarutara mna, se gatira, care mai de care, sa plece mai curnd. Fiul cel mare se mbraca cu hainele ce le avea el mai bune, lua oaste cu dnsul si banet de ajuns. Mergnd spre rasarit, ajunse la curtea unui mparat care avea o fata, singura la parinti. O peti de la tatal ei, mparatul, si nvoiala se si facu. Asemenea si cel mijlociu, dupa ce se dichisi si el cum stiu mai bine, pleca si el nspre apus. Ajunse si el la curtea unui alt mparat, carele asemenea avea o fata. Facura vorba, si iute, iute, se logodi si el cu dnsa. Pe fiul cel mai mic, nsa, nu-l tr agea inima a pleca n petit. Dara n-avu ce-si face capului, caci tata-sau l trimitea ntruna sa caute a se capatui si el. Lua si dnsul niste haine, numai sa nu zica nescine ca nu s-a gatit, si de cheltuiala ce pe apa nu curge, si pleca si el, stii, cam n dorul lelii. Dara unde sa se duca? Nici el, iaca, nu stia. Misca si el picioarele a lene, unul dupa altul naintea lui, numai sa zica ca umbla, apuca pe o carare ce ntlni n cale, si merse pe ea, fara sa-si dea seama unde se duce. Cnd, ce sa vezi d-ta? Poteca pe care apucase, l scoase drept la un elesteu mare. n cale vazu o nuia lunga de alun pe care o lua, asa de florile marului, fara sa s tie ce are sa fac a cu dnsa. Ajungnd pe marginea elesteului, se aseza si el acolo jos, si, privind cu nedomirire, ia asa numai ca sa zica si el ca face ceva, balacea cu nuiaua prin apa, si facea haz cum sare stropii de ap a, cnd o lovea. Apoi ncepu a cugeta. El vedea ca fiecare strop de apa, cnd pica napoi la matca, se face cte un armean (cerc) mpregiurul lui, si de ce merge se mareste, pna ce intra iaras i n snul matcei de unde a iesit, fara mai pe urma sa se cunoasca nici locul unde a picat stropul, nici ntinderea armeanului din giurul lui, ci totul ramnea ca mai-nainte, adica fata apei lucie ca o oglinda. El era dus cu gndurile. Se uita si nu mai vedea, tot da cu nuiaua n apa, si nu stia ce facea. Nu mai simtea daca este, ori nu mai este. Cnd, iata ca o broasca testoasa iesise pe luciul apei, si se uita gales la dnsul. Unde lovea el cu nuiaua, si unde se deschidea talazurile care nconjura vrful nuielei, acolo, tst! si dnsa, si ochii de la dnsul nu si-i mai lua. Se uita la dnsul parca sa-l soarba cu privirea. Dara el nu vedea, nu auzea. Atta era de dus cu mintile. n cele din urma, cum, cum, baga de seama ca o broasc a testoasa se tine

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=004.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Broasca testoas a cea fermecata

Page 2 of 5

dupa vrful nuielei lui. Se uita si el la dnsa, si parca i zicea inima ceva, dara nu pricepu nimic. Cnd se trezi bine din cugetarile lui, vazu ca soarele da n asfintit. Se scula binisor, fara sa-i pese de ceva, si se duse acas a. A doua zi iaras i asa facu, fara sa-i plesneasca prin cap ceva, si fara sa-si mai aduca aminte ca plecase n petit. A treia zi, cum se scula, plec a iarasi la marginea elesteului. Pasamite l tr agea ata la ursita lui. Si cum sta el acolo si se juca cu nuiaua n ap a, iara broasca testoas a i tot sarea pe dinainte si se uita la dnsul cu dor, si aduse aminte, la urma urmelor, ca el era plecat n petit, si ca fratii lui erau a se ntoarce a doua zi cu logodnicele lor. Tocmai cnd voi sa se scoale si sa plece spre a merge s a-si ncerce si el norocul, iata ca broasca mai tsni o data, iar el si arunca ochii la dnsa mai cu bagare de seama. Se uita drept n ochii broastei, si simti un nu stiu ce, colea la inimioara, pare ca l sagetase ceva. Sezu iaras i jos. Ar fi voit sa plece, dara parca l pironise cineva locului. Mai voi el sa faca ceva cumva, asa ca sa se departeze, dara n desert. Picioarele nu se mai miscara, ca si cnd ar fi fost butucite. Se mira de ast a lncezeal a. Si, mai aruncndu-si cautatura la broasca, vazu ochii ei, pare ca stralucea de un foc ce simtea ca l atinge. Atunci si lua inima n dinti si striga: - Asta sa fie logodnica mea. - ti foarte multumesc, dragul meu iubit, i raspunse atunci broasca. Cuvntul tau a sfarmat toate farmecele ce ma tineau nlantuita. Tu e sti ursitul inimii mele. Pe tine te voi urma pna voi avea viata n mine. Se sperie oarecum, fiul de mparat, cnd auzi pe broasca vorbind. Ar fi rupt-o d-a fuga, dara graiul ei era dulce si viersul cu lipici ce avea l facu sa-i ramie talpile lipite de locul unde sta. Broasca se dete de trei ori peste cap si se facu o zna gingase, si plapnda, si frumoasa; cum nu se mai afla sub soare. i venea flacaului, de drag, sa o soarba ntro lingura de apa. Dara se opri, si nu facu nici o miscare, ca sa nu supere ori sa ndaratniceasc a pe zna a veni dupa el, caci simti ca, de aci nainte, fara dnsa nu va putea trai. Se pusera la vorba, si nici ei nu stiau ce vorbesc. Aci ncepeau una, aci lasau alta, pna ce se pomenira ca amurgise. Si fiindca a doua zi era sa vie fra tii cu logodnicele lor, spuse znei ca se duce sa nstiinteze si el pe tatne-sau ca a sa-si aduca si el logodnica. Broasca intr a iarasi n elesteu, iara dnsul plec a la curtea mparateasca. Mergea el, dar a parca-l tot oprea cineva n cale. I se parea ca-l trage cineva de la spate de haine. El se tot ntorcea de se uita napoi. Nu vedea nimic, nsa el si tot ntorcea capul si se uita. Noroc ca i se scurtase calea si ajunse acasa, caci, de tinea drumul mai lung, te mira de nu ramnea cu gtul strmb, de atta uitat napoi. Daca ajunse si gasi pe to ti ai lor adunati la tatal s au, ncepu s a le povesteasc a siretenia celor ce i se ntmplase. Cnd ajunse sa le spuie ca a zis broastei: "Tu sa fii logodnica mea", to ti se umflara de rs deodata si ncepu a-l cam lua peste picior cu vorbe n doi peri si cu glume nes arate. Vru el sa le spuie cine a fost broasca, dara nui detera ragaz, caci i luau vorba din gura, si-l cam dedeau n tarbaceala cu graiuri care mai de care pacalitoare. Daca vazu, tacu din gura si nghiti rusinea ce-i facur a fratii naintea tatalui sau. Se gndi el: "Acum o mie de vorbe un ban nu face. Lasa, si zise el, sa vedem ca cine rde mai la urma, rde mai cu folos".

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=004.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Broasca testoas a cea fermecata

Page 3 of 5

A doua zi fiecare flacau zbur a la logodnica sa. Iara mparatul puse de mpodobi palatul si cetatea ct se putu mai frumos, ca sa-si priimeasc a nurorile. Oamenii umblau cete, cete prin cetate, ca n zi de sarbatoare, ostasii se gatira ca de alai, pna s i copiii se veseleau de veselia mparatului. Venira unul dupa altul feciorii cei mai mari ai mparatului cu logodnicele lor. Ce e drept, si ele erau frumoase, hainele pare ca le erau turnate pe dnsele. Fiecare si adusese zestre nsemnata: robi, cai, carute ferecate; si le priimise mparatul cum se cuvine mparatilor si fiilor de mparati. Ei, daca se adunara la un loc, adusera vorba iaras i despre broasca fratelui lor celui mai mic, si ncepura mpreuna cu logodnicele lor a grai despre dnsul cam n dodii. i tinura de rau tatal lor, caci de, orice s-ar zice, fiu i era si al mic, si l durea la inima cnd l luau n rs, dara toate fura n desert, caci, desi nu mai vorbea de rau aievea n fa ta mparatului, pe din dos, nsa, si bateau mendrele, cum voiau, si dedeau coate de rdeau, si chiar se vorbira, am ndoi fratii cu logodnicele lor, sa fac a pe fratele lor mai mic de rs si ocara, cnd va veni cu broasca testoas a naintea mparatului. Fiul cel mic al mparatului daca se duse si el sa-si aduca logodnica, broasca cea testoasa iesi din elesteu la dnsul, se dete de trei ori peste cap si se facu om ca to ti oamenii. Vorbira ce vorbira, apoi fiul mparatului i zise sa se gateasca sa mearga. Atunci ea i raspunse: - Dragul meu logodnic, trebuie sa stii ca si eu sunt fata de mparat, si nca fat a de mparat mare, si avut, si puternic. Dara blestematele de farmece ne-a acoperit palaturile cu apa aceasta murdara, mparatia ne-a fost rapit-o dusmanii, si pe mine ma facut precum m-ai v azut. Vorbele ei mieroase, viersul ei placut, de pare ca te ungea la inima, nu altceva, zapacise oarecum pe bietul fecior de mparat, dara, tiindu-si firea si nepierzndu-si cumpatul, el i mai zise: - Lasa astea acum. Odata dac a te-am ales, tu esti a mea, floncaneasca lumea ce va vrea. Gate ste-te, ti zic, si aidem, ca ne asteapta tatal, cu fratii si cu cumnatele mele. - La noi este obiceiul, adaoga zna, ca nainte de a merge la cununie, sa ne mbaiem. - Ne vom mbaia la palaturile tatalui meu, raspunse el. - De ce sa mai facem p-acolo tevatura? Sa ne mbaiem aci. Si facnd un semn cu mna, apa elesteului se trase ntr-o parte si ntr-alta, si n locul lui se vazura niste palaturi, stralucitoare de podoabe, nct la soare te puteai uita, dara la dnsele ba. Aurul cu care erau poleiti st lpii si ciubucele de pe lnga streasina licarea de-ti lua ochii. Zna lua de mna pe fiul mparatului si intra n palat. Vezi ca el ramasese cu ochii bleojditi, ca unul ce nici dnsul, desi era fecior de mparat, nu mai vazuse asemenea scumpeturi. Si fiind gata baile si apa ncropita numai ca laptele cnd l mulge de la oaie, intrara fiecare n cte o baie si se mbaiara. Fiul mparatului nu cuteza sa calce pardoseala baii si pe velintele cele de mare pret ce erau asternute prin palat, de mila sa nu le strice frumusetea. Baia era pardosita cu tot felul de marmura lustruita si adusa din mestesug a sa, nct nchipuia fel de fel de flori, de pasari si c te nagode toate. Apa ciuruia din teve aurite si o lua cu nastrape si cu cause de aur. Stergarele erau de matase si n tesatura cu fir de cel mai bun si cu margaritare.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=004.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Broasca testoas a cea fermecata

Page 4 of 5

Dupa ce iesira din baie si se mbracara, trecura prin gradina, unde mirosul florilor i mbata. Zna porunci si trase la scara o caruta ferecata n aur, cu patru telegari de mncau foc. Caruta era mpodobita cu pietre nestemate de sclipeau n fa ta soarelui ca cine stie ce lucru mare. Ei se urcara. Cum se puse el lnga dnsa, un luceafar se asez a pe fruntea ei, si asa stralucea de orbea pe cei ce se uitau asupra dnsilor. Amndoi erau mbraca ti cu niste haine scumpe si foarte frumoase. Caii pornira. Dara zburau de parc a n-atingeau pamntul, iara nu ca mergeau. ntr-o clipa ajunser a la mparatul, tatal baiatului, carele l astepta si se ciudea de atta ntrziere. Cnd i vazur a, toti ntelesera ca aceasta era femeie de pe alte tarmuri, si lauda pe fiul de mparat pentru o asa nimerita si neasteptata alegere. Fra tii cei mai mari o mlcira, vaznd atta frumusete si atta bogatie. Mai mare str alucire si gingas ie ca aceasta nu se mai vazuse sub soare si pe la dnsii pna atunci. ncepura a-si da coate, a-si veni n cunostinta si a se c ai de rsul ce facusera de fratele lor. mparatul nu mai putu de bucurie, cnd v azu ca fiul sau cel mai mic i aduce n casa minunea minunilor. Zna se purta cu mare bunacuviinta , si vorbi astfel nct robi toate inimile. Oaspetii nu -si mai luau ochii de la dnsa si urechile lor nu mai ascultau alte vorbe, dect vorbele ei, c a mult erau cu lipici. Fiii cei mari ai mparatului povat uira pe logodnicele lor ca sa faca si ele tot ce va vedea pe zna ca face, si la cununie si la masa. mparatul si mplini pofta inimei lui. El dorise, vezi, sa-si cunune toti copiii ntro zi, si asa si facu. Era vesel mparatul pentru aceasta, ct un lucru mare. Dupa ce se cununara fiii mparatului cu logodnicele ce-si alesesera fiecare, se prinsera n hor a si jucara, ca la nunta unui mparat. Ceilalti jucau, nu jucau, dara zna c nd juca, parea ca n-atinge pamntul. Lumea privea si i se umplea inima de mndrie, caci fiul cel mic al mparatului lor adusese o asa zna sa o domneasca. Oamenii se luau la prinsoare ca nici n cer nu se gasea o mai mare frumusete ca ceea ce aveau ei dinaintea ochilor lor. ntre acestea veni seara, si se puse o masa d-alea mparate stile. mprejurul mesei mparatesti, o multime de alte mese erau puse pentru boierime, pentru negustorime si pentru prostime. Se pusera la masa. Nurorile cele mari ale mparatului tineau ochii tinta la zna sa vaza ce face ea ca sa fac a si ele, dupa povata sotilor lor. Zna, din fiecare fel de bucate ce se aducea la masa, lua c te nitele si baga n sn. Asemenea facur a si cumnatele ei. Mncara s i se veselira ct le ceru inima. Cnd se sculara de la masa, zna se duse la mparatul socru, i saruta mna, i multumi, si, scot nd din sn, de unde bagase bucatele, un manunchi de flori binemirositoare, i-l dete ca semn de iubire fiasca. Odata se umplu locul de un miros asa de frumos si strein, cum nu mai mirosise oamenii locului aceluia. Atunci toti ntr-o glasuire strigara: "Sa ne traiasca doamna si mparateasa noastra", iara ea, fara a se mndri, se trase din naintea mparatului cu totul smerita s i se a sez a lnga sotiorul ei. n calea ei, ncepu a curge de printre ncretiturile hainei sale margaritare, de umplu locul; iara mesenii, cu buni, cu prosti, se plecara si le adunara. Ducndu-se si nurorile cele mai mari ale mparatului sa-i multumeasca, i sarutara si ele mna. Cnd voira nsa a scoate si ele din sn ce pusesera n timpul mesei, bagara de seama ca hainele lor sunt murdare si terfelite de bucate, nct nu mai semana a haine puse pe om, ci a alte dihanii, si se facu un rs de mila lor n toata nunta, nct plecara umilite n c amarile lor ca s a se schimbe, fiindca nu mai era

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=004.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Broasca testoas a cea fermecata

Page 5 of 5

chip a mai sta asa ngalate la nunta. Atunci multimea, cu mic, cu mare, si mparatul mpreuna cu dnsa, strigara ntr-un grai, ca acesti soti sa-i domneasca de aci nainte. mparatul se cobor din scaun, si se urca fiul cel mic cu sotia sa. Aceasta mparateasa cu rostul ei cel blajin, cu purtarea cea cumpatata, se f acu de o iubira pna si cumnatele ei. Iara fiul mparatului, cu agerimea mintii lui, cu ntelepciunea cea fireasca si cu povetele mparatesei, sotia lui, domni n pace, n liniste si n veselie toata viata lui. Eram si eu p-acolo. Si fiindca am dobndit si eu un os de ros, mi-am pus n gnd sa va povestesc, boieri d-voastr a, lucruri care, de s-ar crede, m-ar da de minciuna.
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=004.php

7/12/2003