RECONVERSIA FORTEI DE MUNCA IN PERIOADA TRANZACTIEI

ECONOMIEI CU PIATA CONCURENTIALA

Reconversia profesională este una dintre variantele pe care le ai la dispoziție dacă ai rămas fără job,
dorești să activezi în alt domeniu decât ai făcut-o până acum, vrei să-ți asiguri un loc de muncă ceva
mai stabil decât cel pe care îl ai în prezent și care să fie mai avantajos din punct de vedere financiar

Piaţa naţională a factorului muncă este de o importanţă deosebită, întrucât munca este factorul de
producţie determinat. De nivelul cererii şi ofertei de muncă, precum şi de structura acestora depinde
în mare măsură calitatea procesului productiv şi nivelul rezultatelor acestuia.

Factorii care influenţează evoluţia şi dezvoltarea pieţei muncii în general se grupează în două
categorii, după cum este vorba de piaţa internă şi piaţa internaţională a forţei de muncă. Astfel, piaţa
internă a forţei de muncă este condiţionată, în principal, de următorii factori:

 evoluţia produsului intern brut, respectiv a producţiei industriale, agricole şi a serviciilor;

 evoluţia tranzacţiilor comerciale, a circulaţiei monetare şi a creditului;
 restructurarea economiei naţionale şi a fiecărei ramuri în parte şi apariţia unor noi domenii
de activitate sub impulsul progresului tehnico-ştiinţific;
 variaţia productivităţii muncii la nivel de ramură sau sector, dar şi la nivel individual ş.a.

Piaţa internaţională a forţei de muncă evoluează sub influenţa următorilor factori:

 gradul de dezvoltare economică a statelor şi implicit condiţiile de salarizare şi de trai diferite;

 amploarea investiţiilor din fiecare ţară;
 migraţia internaţională a capitalului financiar;
 politica economică adoptată în diferite ţări, primitoare de forţă de muncă superior calificată
(importul de inteligenţă) etc.

În condiţiile actuale, se manifestă o tendinţă de segmentare a pieţei muncii, în ţările dezvoltate

economic, care se întemeiază pe adâncirea diviziunii muncii sociale, pe variaţiile cererii şi ofertei
economice, pe nivelul de organizare sindicală a lucrătorilor etc. În acest sens, se disting următoarele
două segmente de piaţă:

 piaţa primară, care include angajările în întreprinderi de talie mare, care beneficiază de
multe ori de poziţii de monopol sau oligopol, cu o productivitate ridicată, puternic
sindicalizate, şi unde salariile sunt şi ele mari, iar condiţiile de muncă bune.
 piaţa secundară, care se referă la forţa de muncă angajată în întreprinderi de talie mică,
confruntate cu o puternică concurenţă, unde nu există sindicate şi în care salariile sunt mici
sau instabile, iar locurile de muncă nesigure.

În general, piaţa muncii funcţionează după principiile de bază ale pieţei - cererea, oferta, preţul,
concurenţa etc., dar toate acestea se manifestă în funcţie de marfa - forţă de muncă, care prin
trăsăturile sale, fiziologice, psihologice, sociale şi morale, imprimă anumite particularităţi pieţei
muncii, precum:

 piaţa primară, care include angajările în întreprinderi de talie mare, care beneficiază de
multe ori de poziţii de monopol sau oligopol, cu o productivitate ridicată, puternic
sindicalizate, şi unde salariile sunt şi ele mari, iar condiţiile de muncă bune.
 piaţa secundară, care se referă la forţa de muncă angajată în întreprinderi de talie mică,
confruntate cu o puternică concurenţă, unde nu există sindicate şi în care salariile sunt mici
sau instabile, iar locurile de muncă nesigure.
 In raport cu celelalte pieţe,piaţa muncii este mult mai organizată şi mai
reglementată , întrucât tranzacţiile care au loc pe această piaţă nu sunt doar simple relaţii de
vânzare-cumpărare între ofertanţi şi solicitanţi. Prin negocierile de pe piaţa muncii, posesorii
de forţă de muncă urmează să-şi realizeze nu numai aspiraţiile profesionale, ci şi pe cele
familiale şi sociale. De aceea, intervenţia statului pe această piaţă este mai puternică decât
pe celelalte pieţe, fapt ce imprimă pieţei muncii un grad ridicat de imperfecţiune. Pe lângă
concurenţă, salariu, productivitate marginală - ca instrumente naturale ale pieţei muncii,
există şi numeroase reglementări economico-juridice, un cadru reglementat instituţionalizat,
dinainte acceptat de către agenţii economici.
 Rolul statului pe această piaţă se manifestă nu numai ca legislator (legi cu privire la angajarea
şi salarizarea lucrătorilor, legi cu privire la reglementarea conflictelor de muncă, legi
referitoare la protecţia socială), dar şi ca mediator şi garant al interpretării legislaţiei muncii
(iniţiază dialogul tripartit guvern-patronat-sindicate);
 Piaţa contemporană a muncii este una contractuală şi participativă, în care negocierea şi
contractul de muncă au un rol important în determinarea cererii şi ofertei de muncă. De
asemenea, raportul dintre cererea şi oferta de muncă se manifestă în mod specific pe
această piaţă, permanent oferta fiind mai mare decât cererea, ceea ce determină existenţa
şomajului.