Orice activitate economica, in conditiile economiei de piata asociaza, in mod

obiectiv, factorul de productie capital, cu inca un factor esential, factorul munca. Acest factor
se procura prin intermediul pietei, piata muncii constituindu-se astfel, intr-un subsistem al
economiei de piata.
Pe aceasta piata functioneaza cererea si oferta, se formeaza un pret, dar toate acestea
se manifesta in functie de specificul determinat de obiectul tranzactiilor de pe aceasta piata.
In cadrul pietei muncii se intalnesc cei ce poseda factorul de productie capital cu cei
care detin factorul de productie munca.
Principalul scop urmarit pe piata muncii este ajungerea la o stare de echilibru
intre principalele componente. In momentul in care nu se atinge stare de echilibru apare
fenomenul de somaj.
CONCEPTUL SI TRASATURILE PIETEI MUNCII
In general, piata muncii reprezinta spatiul economic in care tranzactioneaza in
mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de capital) in calitate de cumparatori si
posesorii resursei de munca, in calitate de vanzator, in care, prin mecanismul pretului
muncii al concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice se
ajusteaza cererea si oferta de munca.
Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii cererii si ofertei de
munca prin deciziile libere ale agentilor economici
Agentii economici intalniti pe piata muncii sunt:
a) ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de capacitatea de munca si
competenta profesionala, contra unui anumit pret stabilit de piata;
b) cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca, intr-o anumita
cantitate si structura profesionala, pentru a-si desfasura activitatea si pentru care sunt dispusi
sa plateasca pretul specific-salariul;
c) intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o gama larga de
servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt pusi in contact cu cumparatorii de munca si
care, evident, pentru serviciile lor solicita un pret.
Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul de angajare si
in salariu. Deci, piata fortei de munca sau a factorului munca este constituita din indivizi
care cumpara si vand forta de munca si din angajamentele care fac posibila desfasurarea
acestor activitati.

Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca. Din punct de vedere
economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in alte activitati decat cea
economica(munca).
Cererea si oferta de munca sunt intr-o relatie de interdependenta cu
dezvoltarea economico-sociala, de amploarea si structurile activitatilor economice si
ale actiunilor sociale si, pe de alta parte, de fenomenele si procesele social
demografice. Aceste inter dependente multiple sunt sugerate de urmatoarea schema 1:

Figura 1 Piata muncii-procesele demografice-dezvoltare culturala

Putem spune ca piata muncii are un caracter specific care poate fi pus in evidenta prin
urmatoarele aspecte:

pe termen scurt cererea de munca este invariabila deoarece crearea de noi locuri de munca
presupune dezvoltarea activitatilor existente si initiere altora noi, probleme care nu se pot
realiza intr-un timp scurt;

deasemenea ,oferta de munca se formeaza in decursul unui orizont de timp indelungat,

timp in care noua generatie ajunge la varsta legala de munca si se instruieste;

oferta de munca isi pune amprenta asupra modului de satisfacere a cererii de munca;
mobilitatea redusa a fortei de munca, a posesorului acesteia, oamenii sunt
atasati mediului social-economic in care sau format si unde traiesc; avantajele economice
oferite de alte zone (localitati ) nu isi exercita nelimitat rolul in ceea ce priveste
deplasarile oamenilor spre noi locuri de munca;

oferta de munca depinde si de alti factori decat cei economici (varsta, starea sanatatii,
psihologia oamenilor);

eterogenitatea cererii si ofertei de munca, neconcordanta dintre structurile acestora fac

ca substituirea intre diferitele ei componente sa fie redusa.

La nivel local, in Romania, piata muncii este reglementata si supravegheata

prin intermediul Oficiilor de forta de munca si somaj si a punctelor de lucru
organizatiilor mai mici a oficiilor de forta de munca si somaj.
La nivelul judetean si actorul principal care reglementeaza cadrul legal in care se
manifesta fenomenele si procesele pe piata muncii il reprezintata de agentiile pentru ocupare
si reconversie profesionala.
La nivelul regional si national actorii implicati in administrarea pietei muncii sunt
diferitele agentii de plasare a fortei de munca, precum si diferitele organizatii guvernamentale
si neguvernamentale. Insa principalul organism care supravegheaza si reglementeaza
desfasurarea activitatii pe piata muncii il reprezinta Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale.

Politica privind piaa muncii i ocuparea forei de munc n Romnia

1. Armonizare legislativ.
Politica de ocupare a forei de munc acoper domenii vaste, dar strns legate cu cele
conexe. Dintre aceste domenii se pot meniona: legislaia muncii i condiiile de lucru,
egalitatea de anse ntre brbai i femei, protecia social, protecia muncii, eliminarea
excluderii sociale i lupta mpotriva discriminrii, crearea unui sistem de dialog social
funcional att la nivel de ntreprindere, de ramur, naional, ct i comunitar, care s asigure
consultarea partenerilor sociali n luarea celor mai importante decizii economico-sociale.
Ocuparea forei de munc a fost considerat ca obiectiv prioritar, facndu-se eforturi
pentru adaptarea sistemului romnesc pentru punerea n aplicare a Strategiei Europene de
2

Ocupare a Forei de Munc. n acest sens, n anul 2001, a fost ntocmit primul Plan de
Aciune n domeniul ocuprii forei de munc (PNAO) nsoit de Programul pentru stimularea
ocuprii forei de munc i reducerea omajului, care transpune Rezoluia nr. 99/312/CE
privind liniile directoare n domeniul ocuprii.

2. Instituiile de pe piaa muncii

Ministerul Muncii i Solidaritii Sociale i Familiei are responsabilitatea general de
a elabora politicile de ocupare i de piaa muncii, programe i planuri naionale. El are de
asemenea responsabilitatea de a pregti rapoartele bugetare la Bugetul asigurrilor pentru
omaj pe baza propunerilor fcute de Agenia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc, de
a controla executarea lor i implementarea politicilor de ocupare, a strategiilor, planurilor i
programelor realizate de Agenia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc i de Consiliul
Naional de Formare Profesional.
Agenia Naional pentru Ocuparea Forei de Munc, aprut n anul 1998 este
cel mai important organism de implementare a politicilor i programelor legate de piaa
muncii. Agenia este de asemenea responsabil de coordonarea programelor active pe piaa
muncii i de organizarea programelor de formare profesional pentru persoanele neocupate;
are de asemenea responsabilitatea de a colecta contribuiile la Bugetul asigurrilor pentru
omaj, buget din care se fi naneaz msurile active.
3

Comisia Naional pentru Promovarea Ocuprii este un nou organism tripartit,

consultativ constituit prin noua lege privind sistemul asigurrilor pentru omaj i stimularea
ocuprii forei de munc.
Consiliul Naional pentru Standarde Ocupaionale (COSA), organism
administrat tripartit, are ca obiectiv realizarea unui cadru organizatoric care s permit
evaluarea i certifi carea forei de munc pregtite pe baza standardelor ocupaionale, inclusiv
evaluarea competenelor dobndite pe cale nonformala i informal, altele dect cele
echivalente cu califi cri profesionale organizate prin sistemul educaional, care permit
continuarea studiilor pentru obinerea unei diplome educaionale.
3. Politici de ocupare a forei de munc
Sunt n principal politici macro-economice care se adreseaz categoriilor globale
macro-economice cum ar fi cererea global de consum, investiia global etc.
Politicile de ocupare a forei de munc pun accentul pe flexibilizarea pieei muncii,
pe stimularea produciei, mai ales la ntreprinderile mici si mijlocii, prin alocarea de
fonduri pentru creditare cu dobnzi avantajoase sau prin alte sisteme fi scale care s
faciliteze angajrile.
Obiectivul politicilor de ocupare este de a crete gradul de ocupare a populaiei
active i, implicit, de a menine rata omajului la un minimum posibil.
Instrumentele utilizate nu sunt la ndemna serviciilor publice de ocupare, ele
aparin Ministerului de Finane, Industriilor i Comerului, Guvernului sau Bncii
Naionale. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele
de politic economic. Acest fapt este de neles atta timp ct promovarea creterii
economice poate genera promovarea unui volum mai mare al ocuprii (schema.2.)
Ocuparea va crete sau va scdea n conformitate cu ratele creterii economice. n orice
caz, chiar dac politicile de ocupare infl ueneaz indirect, ele trebuie s fi e privite ca
avnd cea mai decisiv infl uen asupra volumului ocuprii.

Politicile de piaa muncii

Includ n principal urmtoarele domenii:
- legislaia muncii (sau toate politicile care reglementeaz condiiile de ocupare ale
indivizilor cum ar fi salariul minim, programul de munc, durata i condiiile concediului
anual, ale concediului de maternitate, regulamente referitoare la angajri i concedieri,
protecia muncii i condiiile de sntate, pensionare anticipata, munc cu program redus,
promovarea formrii continue etc. );
- politicile active ( care constau in serviciile de mediere/plasare, de informare i consiliere
privind cariera, de formare profesional, subveniile pentru angajare, instruire n tehnici de
cutare a unui loc de munc, de promovare a iniiativei private, etc.);
- politicile pasive care nlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar omeri.
Politicile de pe piata muncii (Fig.3.) au de obicei un impact direct asupra deciziilor
referitoare la ocuparea participanilor la piaa muncii , comparativ cu politicile de ocupare, i
totodat se reflect i asupra volumului i/sau asupra structurii ocuprii i/sau a omajului, n
5

special pe termen scurt. Acest fapt se aplic n special acelor politici implementate prin
intermediul serviciilor publice de ocupare, aa numitele politici active i pasive pentru piaa
muncii.

Analiza situaiei de pe piaa forei de munc

Populaia i fora de munc
Populaia Romniei se afl ntr-un proces continuu i lent de scdere de la nceputul anilor
90. n acest rstimp populaia a sczut cu 3,4% (800.000 de persoane), ajungnd la 22,4
milioane n anul 2001. n perioada 2001-2003 sporul natural a fost n descretere datorit
sporului de natalitate afl at nt-o tendin de scdere tabel 2.

Pe la jumtatea anilor 90 cnd, datorit deteriorrii situaiei economice, un nou flux de

locuitori, de data aceasta din orae, s-a mutat la sate i a nceput practicarea unei agriculturi
de subzisten. Rata participrii populaiei cu vrsta cuprins ntre 15 i 64 de ani a fost de
69,7% la momentul primei Anchete asupra Forei de Munc din 1994. Pn n 1996 aceast
rat a ajuns la 72,3%, dar a nceput s scad ncet pn a ajuns la 68,5% n anul 2001, sub
media Uniunii Europene ( 69,2%).