De ce aduc potcoavele noroc?

TIȘ E DENISA

Potrivit folclorului celtic, în Epoca de Piatră, nordul Europei și insulele

britanice erau populate de spiriduși. Când triburile celților au început să
invadeze teritoriile, în jurul anului 400, spiridușii s-au ascuns în păduri și s-au
camuflat purtând haine verzi.

Printre celți au început să circule povești cu privire la acești „oameni

mici, cu puteri magice”, pe care îi numeau „elfi” sau „goblini”.

În aceste povești, „goblinii” sunt înfățișați ca ființe malefice, care aduc

necazuri. Se spune că „goblinii” făceau vrăji pentru a împiedica vacile să
producă lapte și găinile să facă ouă.

Legendele mai spun că aceste mici creaturi ajungeau chiar și să fure

copii mici. Dar, cum fiecare își are nașul, se pare că „goblinii” se temeau de
fier.

De aceea, pentru a alunga „goblinii” din case, celții agățau potcoave de

fier deasupra ușilor de la intrare.

Ulterior, după ce regiunea a fost creștinată, simbolul potcoavei a fost

adaptat la noua religie, sub forma legendei Sfântului Duncan.

Sfântul patron al fierarilor, aurarilor, bijutierilor, Duncan – care a trăit

între anii 909 și 988 – a fost abate şi arhiepiscop și, la un moment dat, a fost
canonizat.

Există mai multe legende despre Sfântul Duncan, însă toate se referă sub
o formă sau alta la confruntarea lui cu diavolul.
 Într-una dintre aceste povești se spune că sfântul era un fierar foarte
priceput, așa că diavolul i-a cerut odată să îi potcovească armăsarul.

Duncan s-a prefăcut a fi de acord și a purces la treabă cu diavolul,

observându-l îndeaproape. Sfântul Duncan a profitat de ocazie, a înșfăcat un
picior al diavolului şi l-a potcovit.

Urlând de durere, diavolul l-a rugat pe sfânt să îi scoată potcoava.

Sfântul Duncan a fost de acord, dar cu o condiție: necuratul să jure că nu va
mai intra niciodată în vreo casă care are o potcoavă atârnată deasupra ușii.

Lipsit de alternative, diavolul a făcut această promisiune.