Sfântul Nicolae din Mira[a] (în mod tradițional 15 martie 270 - 6 decembrie 343), [1][2]

[b] cunoscut și sub numele de Nicolae de Bari, a fost un episcop creștin timpuriu al
orașului maritim antic grecesc Mira din Asia Mică (greacă veche Μύρα, orașul
modern Demre, Turcia) în timpul Imperiului roman.[5][6] Datorită
numeroaselor minuni atribuite mijlocirii sale, el este cunoscut și sub numele
de Nicolae făcătorul de minuni. Sfântul Nicolae este patronul: marinarilor,
negustorilor, arcașilor, hoților care regretă, copiilor și studenților din diverse orașe și
țări din Europa. Reputația sa a evoluat în rândul credincioșilor, așa cum era obișnuit
pentru sfinții creștini timpurii, iar legendarul său obicei de a da daruri secrete a dat
naștere modelului tradițional al lui Moș Crăciun („Sfântul Nicu”) prin Sinterklaas.
Se știe foarte puțin despre istoricul Sfânt Nicolae. Cele mai vechi relatări ale vieții sale
au fost scrise la secole după moartea sa și conțin multe elaborații legendare. Se
spune că s-a născut în portul grecesc din Patara, regiunea Licia din Asia Mică din
părinți creștini înstăriți.[7] Într-unul dintre primele incidente atestate și cele mai
faimoase din viața sa, se spune că a salvat trei fete de la a fi forțate să se prostitueze,
aruncând un sac de monede de aur pe fereastra casei lor în fiecare seară timp de trei
nopți, pentru ca tatăl lor să poată plăti o zestre pentru fiecare dintre ele. Alte povești
timpurii povestesc despre el calmând o furtună pe mare, salvând trei soldați
nevinovați de executarea greșită și tăind un copac stăpânit de un demon. În tinerețe,
se spune că a făcut un pelerinaj în Egipt și în zona Palestinei. La scurt timp după
întoarcerea sa, a devenit episcop de Myra. Ulterior a fost aruncat în închisoare în
timpul persecuției lui Dioclețian, dar a fost eliberat după ascensiunea lui Constantin. O
listă timpurie îl face participant la Primul Consiliu de la Niceea în 325, dar nu este
menționat niciodată în nicio scriere de către persoane care erau de fapt la consiliu.
Legendele târzii, nefondate, susțin că el a fost caterisit temporar și a fost întemnițat în
timpul Consiliului pentru că a pălmuit pe ereticul Arie. O altă legendă celebră târzie
povestește cum a înviat trei copii, care au fost uciși și murați în saramură de un măcelar
care plănuia să-i vândă ca carne de porc în timpul unei foamete.
La mai puțin de 200 de ani de la moartea lui Nicolae, Biserica "Sf. Nicolae" a fost
construită în Mira sub ordinele lui Teodosie al II-lea peste locul bisericii, unde a servit
ca episcop, iar rămășițele lui Nicolae au fost mutate într-un sarcofag din acea biserică.
În 1087, în timp ce locuitorii greci creștini din regiune erau subjugați de nou-
sosiții turci selgiucizi musulmani , și la scurt timp după ce biserica lor a fost declarată
în schismă de către Biserica Catolică, un grup de comercianți din orașul italian Bari a
îndepărtat majoritatea osemintelor lui Nicolae din sarcofagul său din biserică, fără
autorizație, și le-au adus în orașul natal, unde sunt acum consacrate în Basilica di San
Nicola. Fragmentele osoase rămase din sarcofag au fost îndepărtate ulterior de
marinari venețieni și duse la Veneția, în timpul Primei cruciade. Se spune că moaștele
sale din Bari emană o substanță apoasă miraculoasă, cunoscută sub numele de
"mană" sau "mir", pe care unii membri ai credincioșilor o consideră că posedă puteri
supranaturale.