Balaurul

Scurtă Istorie
________________________________________________________________________________________________

Un balaur este, în mitologia românească, un animal fantastic de dimensiune uriașă, de multe

ori are forma unui șarpe cu aripi, picioare și mai multe capete de șarpe (în general trei, șapte, nouă
sau chiar douăsprezece), reprezentând o întruchipare a răului și este prezent în ma- joritatea
basmelor românești. În folclorul românesc apare adesea sub numele de Laur-Balaur
Istorisirile cu balauri sunt amintite deja în timpurile vechi a Mesopotamiei și Egiptului antic
preluat de greci, iar ulterior de romani.
Unii fac legătura dintre balaur și animalele preistorice (dinozauri) ale căror oase au fost dezgropate
cu o mare probabilitate și în lumea antică.
Mai târziu aceste figuri mitologice au fost folosite în scopuri politice și religioase de către preoții
din Antichitate. [Anya]

Povestiri cu Balauri
___________________________________________________________________________________________________________

Balaurul cu 7 capete

A fost odată într-o ţară un balaur mare, nevoie de cap. El avea şapte
capete, trăia într-o groapă, şi se hrănea numai cu oameni. Când ieşea
el la mâncare, toată lumea fugea, se închidea în case şi sta ascunsă
până ce-şi potolea foamea cu vreun drumeţ pe care îl trăgea aţa la
moarte. Toţi oamenii locului se tânguiau de răutatea şi de frica balaurului. Rugăciuni şi câte în lună
şi în soare se făcuseră, ca să scape Dumnezeu pe biata omenire de acest nesăţios balaur, dară în
deşert.
Poveşti de Petre Ispirescu - Balaurul cel cu şapte capete
Fel de fel de fermecători fuseră aduşi, însă rămaseră ruşinaţi cu vrajele lor cu tot
În cele din urmă, dacă văzu împăratul că toate sunt în deşert, hotărî ca să dea pe fiica lui de
soţie şi jumătate împărăţia sa acelui voinic, care va scăpa ţara de această urgie, şi dete în ştire la
toată lumea hotărârea sa.
 Iară după ce se duse vestea în ţară, mai mulţi voinici se vorbiră să meargă împreună la pândă şi
să mântuiască ţara de un aşa balaur înfricoşat. Ei se înţeleseră între dânşii ca să facă un foc la
marginea cetăţii, care era mai apropiată de locul unde trăia balaurul, şi în care cetate era şi scaunul
împărăţiei, şi acolo să stea să privegheze pe rând câte unul, unul, pe când ceilalţi să se odihnească;
şi ca nu cumva cela ce ar fi de pândă să doarmă şi să vie balaurul să-i mănânce d-a gata, făcură
legătură ca cela care va lăsa să se stingă focul să fie omorât, drept pedeapsă dacă va dormi când ar
trebui să fie deştept.
Cu aceşti voinici se întovărăşi şi un om verde, pui de român, ştii colea, care auzise de făgă-
duinţa împăratului şi venise să-şi încerce şi el norocul.
Porniră, deci, cu toţii, îşi aleseră un loc aproape de groapă şi se puseră la pândă.
Pândiră o zi, pândiră două, pândiră mai multe zile, şi nu se întâmplă nimic. Iară când fu într-
una din zile, cam după asfinţitul soarelui, pe când era de rând viteazul nostru să pândească, ieşi bal-
aurul din groapă şi se îndreptă către voinicii cari dormeau pe lângă foc.
Viteazului care priveghea, i se făcuse inima cât un purice, dară, îmbărbătându-se, se repezi, şi
unde se aruncă, măre, asupra balaurului cu sabia goală în mână, şi se luptă cu dânsul, până îi veni
bine şi hârşt! îi taie un cap, hârşt! şi-i mai tăie unul, şi aşa câte unul, câte unul până îi tăie şase
capete. [Lori & Anya]

Apariția balaurului
________________________________________________________________________________
In folclorul romanesc, balaurul este una dintre cele mai înfricoșătoare creaturi. Balaurii sunt în-
fățișați ca fiind reptile înaripate gigantice cu multe capete, care locuiesc in bălți sau puțuri parasite.
După cum afirma Elena Niculița-Voronca, poporul roman este de părere ca balaurul se face din
șarpe, cu condiția ca timp de 7-12 ani acesta să nu fi fost văzut de nimeni și să nu fi mușcat pe ni-
meni. Atunci el este înzestrat cu picioare și aripi. Când iese din pădure, copacii se dau în lături, iar
balaurul se ridică în nori. Are capacitatea de a înghiți și un copil și are solzi de peste de mărimea
unei palme.
E posibil ca balena să fi contribuit -într-o oarecare măsură- la apariția balaurului ca animal mito-
logic. În Biblia Ortodoxă, leviathanul apare aici ca balaur. [Raul]

Caracteristici fizice
_______________________________________________________________________________
Balaurii sunt de mai multe feluri. Unii sunt monstruoși, au de la 2 pana la 9 capete fiecare cu câte o limbă de
foc, cu gheare lungi și puternice și o coada pe măsura monstruozității lor și uneori chiar și aripi. Unii dintre
aceștia aveau un aspect cu totul diferit. La aceștia din urmă, corpul este asemănător cu al șerpilor. El este
acoperit cu solzi roșii, verzui sau galbeni. După alte povestiri, balaurii ar fi fost pe jumătate oameni, jumătate
șarpe cu solzi de pește. În Munții Apuseni se crede că are capul unui cal și corpul unui șarpe, iar în alte zone
românești, are capul unui taur. [Raul]

Legende cu balauri
________________________________________________________________________________

Se ştie că Sfântul Gheorghe s-a născut în Capadocia într-o familie creştină, tatăl său fiind general
roman, şi, la vârsta de 30 ani, Gheorghe a devenit şi el general în armata lui Diocleţian. S-a ridicat
împotriva hotărârilor anti-creştine ale Consiliului de la Nicomedia din anul 303, ceea ce i-a adus
persecuţii din partea lui Diocleţian. Împăratul avea în gând să pornească un război împotriva creş-
tinilor şi a dat poruncă să fie cinstiţi cu daruri cei ce vor părăsi pe Hristos, iar
cei care nu se vor supune poruncii să aibă ca pedeapsă moartea. Gheorghe a
declarat că este creştin şi nu s-a lasat amăgit de făgăduinţele tiranului şi nici în-
grozit de ameninţări.

Întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă şi vârful suliţei s-a întors înapoi şi sfântul a
rămas nevătămat. Apoi l-au legat de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, pornită din
sus spre o vale, pentru a-i rupe trupul în mai multe bucăţi, dar el a rămas sănă-
tos. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge şi
l-au bătut, fără de nici o milă. Sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca
împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate, şi chiar şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe
Hristos înaintea tiranului.

Sfântul Gheorghe, făcând rugăciune deasupra unui mormânt, l-a înviat pe cel care murise, minune
pentru care a i s-a cerut să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oa-
menii. Dar sfântul a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat şi cei ce credeau în idoli l-au dus la
împărat şi-au cerut degrabă moartea sa. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra,
făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.

În Anglia, Sf. Gheorghe a căpătat o popularitate imensă după traducerea "Faptelor" sale în anglo-
saxonă în secolul VIII, devenind totodată protectorul armatei. În timpul cruciadelor importanţa sa a
crescut şi mai mult, prin relatările cum că Sf. Gheorghe ar fi asistat la lupta de la Antioh, din 1098.
Însemnele Sfântului Gheorghe au fost introduse de Richard Inima de Leu, iar crucea Sfântului Ghe-
orghe, roşie pe fond alb, a apărut pentru prima dată că steag al corabiei "Lyme Regis" în 1284.
Steagul actual al Angliei, Union Jack, are la origine crucea Sfântului .

Legenda Sf. Gheorghe

În multe icoane creștine Sf. Gheorghe este adeseori înfățișat călare, înfigându-și sulița într-un bal-
aur, uneori făcându-și apariția o tunară femeie, care urmărește de la mare distanță sângerosul război.
În interpretarea obișnuită se spune că balaurul sau dragonul îl reprezintă atât pe Satana, cât și Im-
periul Roman, femeia din fundal fiind nimeni alta decât Alexandra, soția împăratului Dioclețian.
Este spus că această legendă ar fi fost adusă pe tărâmurile europene de către cruciați. Cea mai veche
reprezentare a acestei scene este o icoană din Capadocia, de la începutul secolului al XI-lea, iar cel
mai vechi document care atestă această confruntare apare într-un text georgian din secolului al XI-
lea.
Potrivit povestirii, un balaur, dragon sau crocodil își făcuse culcuș deasupra izvorului ce oferea apă
orașului Silene. Pentru a putea avea apă, persoanele din acea regiune l-au înduplecat pe balaur
oferindu-i mai întâi câte o oaie și apoi câte o fecioară. Femeia ce urma să fie sacrificată era aleasă
prin tragere la sorți. Într-o zi, destinul a decis să fie jertfită o prințesă. Chiar dacă tatăl ei a protestat,
fata a fost adusă în fața balaurului, însă chiar atunci și-a făcut apariția Sf. Gheorghe. Acesta s-a
apărat cu semnul crucii, a înfruntat și a ucis lighioana, salvând-o astfel de la moarte. Uimiți de
această faptă, locuitorii din Silene au părăsit credința lor păgână și s-au convertit la creștinism. În
povestirile romantice din Evul Mediu, sulița cu care Sf. Gheorghe a ucis balaurul purta numele de
Ascalon, de la orașul Ashkelon din Levant. [Ianis]

Proiect realizat de: -Stan Ianis

- Rarău Anya
- Aștilean Raul
- Domokos Lorand
Biblografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/Balaur
Alte site-uri web