Sunteți pe pagina 1din 6

186

Mitologia greacă

|

ILIADA ŞI ODISEEA

Iliada şi Odiseea

Mult din ce se ştie despre războiul troian şi urmările lui se află în cele două epopei scrise de grecul Homer (1) în a doua jumătate a secolului VIII î.Hr: Iliada şi Odiseea. Prima, care îşi ia titlul de la numele antic al Troiei, Illion, relatează originea şi consecinţele mâniei lui Ahile (3) împotriva conducătorului aheu Agamemnon, pe fundalul războiului troian. Odiseea, ce are loc la zece ani după războiul troian, povesteşte lunga călătorie

de întoarcere acasă a regelui Odiseu (Ulise). Chiar primii cititorii au interpretat speranţele şi eşecurile lui Odiseu ca simbol al vieţii umane, cu toate păţaniile, încercările şi primejdiile sale. Ambele poeme conţin descrieri ale zeilor greci, ale certurilor şi uneltirilor neîncetate din Olimp, ca şi intervenţiile lor în viaţa oamenilor.

din Olimp, ca şi intervenţiile lor în viaţa oamenilor. 1 Rătăcirile lui Odiseu la Troia i-a
1
1

Rătăcirile lui Odiseu

la Troia i-a luat zece ani lui Odiseu. El l-a orbit pe ciclopul Polifem, fiul lui Poseidon, zeul mării,

devenit cel mai mare dușman al său. După ce mare parte din flota sa a fost distrusă de lestrigoni (giganți mâncători de oameni), el şi oamenii săi au fost fermecaţi de vrăjitoarea Circe, care a încercat să-l ţină pe Odiseu pe vecie pe insula ei. Apoi a trebuit să înfrunte sirenele (2), supravieţuind pentru că le-a pus ceară în urechi oamenilor lui, iar el s-a legat de catarg, ca să poată rezista cântecelor lor ademenitoare. Corabia lui a scăpat chiar şi de monştrii mării, Scylla

şi Charybda. Însă oamenii

Călătoria spre casă de

lui au ucis boii sacri ai zeului Helios şi atunci nava li s-a scufundat, toţi oamenii lui înecându-se. Odiseu a înotat până la insula nimfei Calypso, unde a fost prizonier ani întregi. Când, în cele din urmă, a ajuns în insula Ithaca, i-a omorât pe peţitorii Penelopei, soţia lui, şi și-a redobândit tronul.

2
2

212 Mitologia romană

| METAMORFOZELE LUI OVIDIU

Metamorfozele lui Ovidiu

1
1
2
2

Ovidiu (1) era un poet de la începutul imperiului, celebru pentru cântecele licenţioase de amor şi pentru Ars amatoria (Arta iubirii), din cauza căreia împăratul Augustus l-a exilat. Metamorfozele, o culegere de poeme scrise în hexametru, sunt o antologie umoristică de miracole, începând de la crearea lumii, în care zeii şi muritorii se transformă în animale, copaci şi cursuri de apă. Poetul şi-a împănat poveştile (4, Icar şi Dedal) cu observaţii ironice şi filosofice, incluzând şi un pean către zeificatul Iulius Caesar.

3
3

Philemon şi Baucis Travestiţi în călători, Iupiter şi fiul său, Mercur, erau în căutarea unui adăpost. Doar doi soţi bătrâni, Philemon

şi Baucis, i-au primit şi i-au hrănit (3). Zeii i-au răsplătit, transformându-le casa în templu. Dar bătrânii nu voiau decât să nu fie

Pigmalion

singuratic, Pigmalion, a creat statuia unei femei frumoase, de care s-a îndrăgostit (2).

La sărbătoarea Afroditei,

Un sculptor

el

s-a rugat zeiţei, cerându-i

o

soţie la fel de frumoasă ca

statuia. Zeiţa a înţeles însă adevărata dorinţă a sculptorului. Ajuns acasă,

el şi-a dezmierdat statuia,

care a început să se mişte. Femeia a prins viaţă, iar cei

doi s-au căsătorit şi au avut

o fiică, Paphos.

despărţiţi niciodată, aşa că, după moarte, au fost transformaţi în doi copaci alăturați care își împleteau ramurile unul cu celălalt.

230 Mitologia scandinavă

|

ODIN

230 Mitologia scandinavă | ODIN Unul dintre corbii lui Odin ■ Odin era conducătorul zeilor nordici

Unul dintre corbii lui Odin

■ Odin era conducătorul zeilor nordici şi creator al lumii şi al oamenilor ■ Triburile
■ Odin era conducătorul
zeilor nordici şi creator al lumii
şi al oamenilor
■ Triburile germanice îl
numeau şi Wotan, de aici
venind numele englezesc
al zilei miercuri (Wednesday)
■ Tacitus l-a echivalent cu zeul
roman Mercur
■ Era un zeu al războiului,
fiind adesea înfăţişat cu lancea
Gungnir, care nu-şi greşea
niciodată ţinta, şi cu inelul
Draupnir
■ Era şi zeul înţelepciunii, al
magiei, al poeziei, al profeţiilor,
al victoriei, al vânătorii şi al morţii
■ Simbolul lui Odin este
valknut, un nod făcut din trei
triunghiuri
■ Avea doi corbi, Huginn şi
Muninn; doi lupi, Freki şi Feri,
şi un cal cu opt picioare, Sleipnir

Odin

Zeu conducător al Asenilor, una dintre cele două dinastii de zei scandinavi, Odin a creat lumea şi pe primul om. Deşi zeu al războiului, era venerat şi pentru cunoştinţele sale de magie, de poezie şi de artă. Multe mituri povestesc cum caută neîncetat

cunoaşterea şi înţelepciunea.

Corbii lui Odin, Huginn şi Muninn, erau ajutoarele sale, străbătând universul în căutare de ştiri. El călărea pe Sleipnir (1), armăsarul cu opt picioare, ce

putea merge prin aer. Odin a avut mulţi copii, printre care zeii Thor şi Balder, făcuţi cu diferite zeiţe sau cu uriaşe. Palatul lui Odin din Asgard, numit Walhalla,

era locul unde se duceau războinicii curajoşi după

moarte. Pentru scandinavi, Odin era personificarea puterii fizice şi spirituale. De aceea, se considera că a întemeiat numeroase dinastii regale.

1
1

Personaje şi mituri relevante pentru temă

Frigg, soţia lui Odin,

p. 242–243

Ragnarok, p. 238–239

Thor, fiul lui Odin,

p. 232–233

Walhalla, palatul lui Odin,

p. 246–247

Thor , fiul lui Odin, p. 232–233 Walhalla , palatul lui Odin, p. 246–247 Animale în

Animale în mituri: p. 104, 322, 424

234 Mitologia scandinavă

|

LOKI

■ Loki era atât un uriaş, cât şi un zeu dintre Aseni, printre care a
■ Loki era atât un uriaş, cât şi un
zeu dintre Aseni, printre care
a fost admis datorită fraţiei de
sânge cu Odin
■ Era un zeu înşelător,
folosindu-şi capacitatea de a-şi
schimba forma pentru a-i minţi
şi fura pe ceilalţi zei
■ Deşi Loki îi înşela adesea
pe zei, uneori îşi folosea
abilitățile hoțești pentru
a-i ajuta
Era asociat cu focul
şi
cu magia

Loki

Loki era cunoscut mai ales ca un zeu înşelător ale cărui vicleşuguri le puneau mereu beţe în roate celorlalţi. Capacitatea de a-şi schimba forma l-a

ajutat să-i păcălească de multe ori atât pe zei, cât

şi pe oameni. Loki i-a supărat pe mulţi zei puternici,

inclusiv pe fratele său de sânge, Odin, şi pe Thor. Acţiunile sale au stat la rădăcina multor conflicte, deşi, ameninţat, i-a ajutat pe zei de multe ori. Deşi se considera că face parte dintre Aseni, Loki

era de fapt un uriaş. El s-a făcut însă frate de sânge

cu Odin. Deşi însurat cu zeiţa Sigyn, cei mai faimoşi copii ai lui Loki au fost făcuţi cu uriaşa Angrboda:

şarpele Midgard, lupul Fenrir şi zeiţa lumii de dincolo, Hel. În timp ce punea la cale o înşelătorie,

a luat forma unei iepe, dând astfel naştere calului

1
1

cu opt picioare al lui Odin. Zeii i-au tolerat felul viclean de a fi până când el a depăşit orice limită, ucigându-l pe Balder (Baldur). În cele din urmă, Loki a luptat împotriva zeilor în marea bătălie a sfârşitului lumii, Ragnarok.

Loki îi dă naştere lui

Sleipnir

al gheţii a venit în

Asgard, sălaşul zeilor,

Odată, un uriaş

le-a propus acestora să le construiască un zid, cerându-le

în schimb Soarele,

Luna şi pe zeiţa Freya. Când Loki

a bătut palma,

zeilor nu le-a fost

teamă, deoarece se aşteptau ca uriaşul să nu poată duce

şi

la bun sfârşit o sarcină atât de grea. Însă au observat repede că are un armăsar fermecat, care îl ajută să-şi îndepli- nească treburile. De aceea, pentru a-l împiedica, Loki s-a transformat într-o iapă albă, care l-a atras pe armăsar, iar zidul nu a putut fi terminat. Astfel, uriaşul nu şi-a putut respecta partea sa din înţelegere. La puţin timp după aceasta, Loki l-a născut pe Sleipnir, un cal cu opt picioare care a devenit

armăsarul lui Odin (1, sus).

un cal cu opt picioare care a devenit armăsarul lui Odin ( 1 , sus). Zei

Zei înşelători: p. 146, 148, 166, 171, 360, 440

296

Mitologia indiană

| MAHABHARATA

Mahabharata

Mahabharata (1) este

o importantă epopee în

sanscrită din India antică. Are peste 74 000 de versuri, fiind unul dintre cele mai lungi poeme epice din lume. Conţine povestea vieţii lui Krishna (3, cu un gopi) şi rivali- tatea dintre cele două ramuri ale marelui clan Bharata: Kaurava şi Pandava. Partea cea mai importantă a epopeii este Bhagavad-Gita. Constând în 700 de

versuri, Bhagavad-Gita cuprinde conversaţia dintre Krishna, deghizat în vizitiu,

1
1

şi

prințul Arjuna, pe câmpul de luptă de la Kurukshetra. Arjuna se confruntă cu

o

dilemă morală, văzând în tabăra opusă membri ai famililei sale. Folosind diferite

analogii, Krishna descrie ordinea cosmosului, calea spre cunoaştere, panenteismul și multe alte subiecte. Astfel, Bhagavad-Gita este un ghid complex

al filosofiei hinduse şi al pricipiilor yoga. De exemplu, Krishna îi vorbeşte lui

Arjuna despre karma yoga, care constă în mod esenţial în îndeplinirea de acte sau îndatoriri fără nici o grijă pentru rezultate. Eliminând dorinţa de a vedea fructul acţiunilor sale, Arjuna poate, de asemenea, să elimine mânia şi uluirea din viaţă.

2
2
de asemenea, să elimine mânia şi uluirea din viaţă. 2 Krishna: p. 3 18 Victoria fraţilor

Krishna: p. 318

Victoria fraţilor Pandava Kaurava, conduşi de Duryodhana, sunt rivalii verilor lor, Pandava. Aceştia

şi-au pierdut regatul la zaruri

şi au trăit 13 ani în exil. Când

s-au întors să-şi ceară înapoi regatul, Duryodhana i-a refuzat,

provocând un război ce a dus

la distrugerea aproape totală

a întregului clan. După război,

doar Pandava (2) au supra- vieţuit, împreună cu sfătuitorul

şi vărul lor, Krishna, încarnare umană a lui Vishnu.

402 Mitologia americană

|

POPOL VUH

Popol Vuh

Popol Vuh („cartea sfatului”) este unul dintre textele esenţiale pentru mitologia maya. Îndeplinea rolul de carte de istorie, fiind un fel de biblie pentru mayaşi. Povesteşte cum a fost făcută lumea (1, creaţia), conţine povestiri despre zei şi o istorie a familiei domnitoare peste poporul quiché. Popol Vuh pe care o cunoaştem azi e doar o copie, scrisă pe la 1550, în limba quiché, dar cu alfabet latin, a cărţii originare, scrisă cu glife (simboluri picturale) mayaşe (2). Mayaşii clasici au trăit între 250 d.Hr. şi 900 d.Hr., iar quiché erau urmaşii lor. Miturile acestora nu sunt identice cu ale mayaşilor, dar savanţii consideră că există destule corespon- denţe, încât Popol Vuh să fie una dintre cele mai credibile surse pentru credinţele religioase mayaşe.

Pierdută prin arhive

vechi exemplar din Popol Vuh

a fost găsit de un preot

dominican, Francisco Ximénez, în secolul XVIII. El l-a tradus în spaniolă şi l-a adăugat ca anexă la cartea sa, Gramatica celor trei limbi: kaqchikel, quiché şi tzutuhil, dedicată limbilor din Guatemala. Manuscrisul său a fost uitat în biblioteca universităţii din San Carlos, Guatemala, şi redescoperit în 1854 de către abatele Brasseur de Bourbourg şi Karl

von Scherzer, care au publicat versiuni ale cărţii în franceză

şi spaniolă.

Cel mai

1
1