Analiza relatiei dintre personajele tragice.

Atitudini si comportamente
Prometeu inlantuit- Eschil
Prometeu inlantuit este o tragedie greaca antica apartinand lui Eschil, dramaturg care este
considerat parintele tragediei clasice.
Tragedia este specia genului dramatic, in proza sau in versuri , care reprezinta personaje
puternice angajate in lupta cu destinul potrivnic, cu ordinea existenta a lumii ori cu propriile
sentimente, de regula cu final fatal.1
Dupa cum spune Camus, ceea ce este distinctiv in tragedie, in comparatie cu drama, este
faptul ca fortele care se infrunta in tragedie sunt deopotriva de legitime, deopotriva de
inarmate cu argumente (...) fiecare forta este in acelasi timp si buna si rea (...) iar formula
tragica prin excelenta este: toti pot fi indreptatiti, nimeni nu este drept. 2 Tot camus afirma ca
Tema statornica a tragediei antice este limita care nu trebuie depasita. De o parte si de alta a
acestei limite se intalnesc forte deopotriva de legitime intr-o infruntare vibranta si
necurmata3
Prometeu, personajul principal al acestei tragedii, este semizeul care fura focul de la zei, spre
al darui oamenilor, indrazneala pentru care Zeul il va pedepsi, inlantuindu-l de o stanca.
Prometeu este in acelasi timp si drept si nedrept, iar Zeus care il oprima fara indurare are si
el dreptatea lui.4 Tragicul este dat de nerecunoasterea reciproca dintre Prometeu si Zeus :
Erou se revolta si neaga ordinea care il oprima, iar puterea divina, prin opresiune, se afirma
tocmai in masura in care este negata. 5Prometeu este razvratit, ii infrunta pe zei si isi apara
cu tarie adevarul sau, iar Zeus este neinduplecat in hotararea sa de a-l pedepsi pentru
cutezanta lui.Eroul neaga ordinea care il loveste si ordinea divina loveste pentru ca este
negata. Si unul si altul isi afirma astfel reciproc existenta, chiar in clipa in care ea este
contestata.6
Protagonistii acestei tragedii sunt Prometeu si Zeus, desi Zeus nu apare propriu-zis. Primele
personaje, care deschid textul dramatic sunt Cratos si Bia, emisari ai lui Zeus, rolul lor este
acela de a-l ajuta si in acelasi timp de a-l supraveghea pe Hephaistos- fiul infirm a lui Zeus si
al Herei, stapanul focului stralucitor si maestru al ferecarii7care trebuie sa indeplineasca
porunca tatalui sau, aceea de a-l fereca pe Prometeu, insa nu isi doreste asta Dar nu cutez sa
inlantuiesc cu forta o ruda si un zeu de aceasta culme bantuita de furtuni. Si totusi, trebuie sa
ma incumet. E greu sa nu tii seama de cuvantul tatalui.8
Hephaistos are fata de Prometeu o atitudine diferita de cea a lui Cratos, care vrea sa il vada
inlantuit pe Prometeu: Nu il urasti pe zeul urgisit de zei care a daruit pe muritori cu ceea ce
doar tie ti se cuvenea?9 Hephaistos il dezaproba pe Cratos si implicit pe Zeus, are fata de
Prometeu sentimente de mila si afectiune: Cumplite legaturi sunt inrudirea si tovarasia10;
iar datoria care ii revine, aceea de a-l inlantui pe Prometeu, il chinuie: Vai Prometeu, gem
molcom pentru chinul tau insa nu are puterea de a se impotrivi. Hephaistos este mai uman,
pe cand Cratos are cruzimea rece a oricarei abstractiuni fara viata11
Prometeu nu comunica in nici un fel cu acestia si abia dupa plecarea lor vorbeste,
lamentandu-se: Deoarece i-am inzestrat pe muritori c-un dar de pret port jugul suferintelor,
bietul de mine!12
Apare apoi Corul Okeanidelor, care sunt simtitoare la durerea lui Prometeu dar in acelasi
timp, tematoare, incearca sa ii imblanzeasca nesupunerea: Prea slobod vorbeste gura ta13

.Corul joaca un rol important, participand la actiune pana la final, face comentarii sau il
sfatuieste pe erou. Prometheu povestete Okeanidelor tot ce a fcut pentru oameni, arat ura
implacabil a lui Zeus i anun c tirania acestuia va fi prbuit o dat. Corul este infricosat
de curajul lui Prometeu si trage invataminte si anume ca exista o ordine, ca ordinea aceasta
poate fi dureroasa, dar ca si mai rau e sa nu ii recunosti existenta.
Sosete Okeanos, care d eroului sfatul de a se nchina n faa lui Zeus pentru a scpa de
chinul supraomenesc. Daca azvarli din tine vorbe atat de crancene si ascutite, s-ar putea sa le
auda Zeus, oricat ar sta pe jiltul sau de sus si de departe.14Prometheu refuz cu ironie.
Okeanos, asemeni Corului si lui Hephaistos, empatizeaza cu suferinta lui Prometeu, insa frica
de zei ii face sa nu il sustina.
Aceeai proorocire despre Zeus o face i nefericitei Io, care a suferit la randul ei din voia lui
Zeus. Io ii povesteste lui Prometeu despre chinurile ei de pana atunci, Prometeu face acelasi
lucru si ii prooroceste si viitorul ei .
Prometeu este de fapt singur in suferinta sa, inversunarea sa de a-si pastra credintele si a-si
sustine adevarul ii aduce aceasta singuratate. Prometeu nu renunta la hotararea sa nici macar
cand apare Hermes. -Ma iei in ras de parca-s fi copil. -Oare nu esti copil mai fara minte decat
un copil cand speri sa smulgi fie si-o vorba de la mine?15 Nici ameninarea, nici mgulirea,
nu reuesc ns s frng mndria lui Prometheu, care din nou anun cderea inevitabil a lui
Zeus dei tie c tiranul se va rzbuna groaznic.
Hermes dispare dup ce l-a ameninat pe Prometheu cu o pedeaps cumplit. Curnd dup
plecarea lui fulgerul lui Zeus lovete stnca de care e lnuit Prometheu. Acesta dispare dup
ce adreseaz soarelui protestul su mpotriva nedreptii ce-i face tirania.
Prometeu personific omenirea n silina ei permanent de a se lumina i de a scpa de forele
care mpiedic dezvoltarea ei. Dimpotriv, Zeus nseamn destinul implacabil, tot ceea ce se
opune la aceast mare oper de civilizaie i de eliberare a spiritului. n ciuda faptului c, la
sfritul tragediei este zdrobit de fulgerul rzbuntor al lui Zeus, aceasta nu nseamn
nfrngerea sa. n faa tuturor ameninrilor lui Zeus, eroul nu se apleac, nu se umilete. Dac
nu poate lupta efectiv mpotriva tiraniei, el adopt cel puin o atitudine de sfidare mndr, care
vine din convingerea valorii sale i a nedreptii ce i se face. Aceasta nseamn c omenirea
iese din faza de ngenunchiere resemnat i umilit i ncepe s se ridice n contiina i
demnitatea ei.